PPrin culturrin cultură la identitate la identitate ș · Episcop-locțiitor al Daciei Felix...

Prin cultură la identitate și spiritualitatePrin cultură la identitate și spiritualitate

EVENIMENTUL ANULUIEVENIMENTUL ANULUI

ww

w.ris

.org

.rs

Obiceiuri de înmormântare la românii din Timoc

Școala Clericală din Vârșeț

Dinastia Asăneștilor – Epopeea primilor vlahi

Un regal pedagogic româno-sârb

REVISTĂ DE ACTUALITATE, CULTURĂ ȘI ISTORIE A ROMÂNILOR DIN SERBIA Nr. 14 * Anul VII * 2016 * Vârșeț * Exemplar gratuit

Întâlnirea Președintelui Întâlnirea Președintelui României, Klaus României, Klaus

Iohannis, cu românii Iohannis, cu românii din Serbiadin Serbia

2GLASUL CERBIC IE IRomânii Independenți din Serbia

Precuvântare„Am văzut răsăritul și apusul multor mănăstiri…”

Păr inte le Arsenie Boca

Cartea–monograf ie a d- lu i prof. dr. DO -RINEL STAN din Vârșeț „Așezământul mo -nahal Srediștea Mică”, care n i se deschideîna intea ochi lor, este un monument cu l tura lș i un eveniment sp i r i tua l b inecuvântat ș imult așteptat . Rod a l unei ser ioase cer -cetăr i ș t i inț i f ice competente ș i încununareamul tor ostene l i de adevarată arheo log iecul tura lă ș i sp i r i tua lă, înte meiată pe manu-scr ise, documente, arh ive ș i vech i t ipă -r i tur i . Cartea d- lu i profesor ne descoperă,după foarte multă vreme, de sub movi lat impulu i , o adevărată „Tro ia” româneascăde la Srediștea Mică, un „Far” d in A lexan -dr ia Banatu lu i ș i o stea monahală lumi -noasă oarecând într-o conste laț ie b iser i -cească ortodoxă, având ca p ietre de hotar:Vârșeț , Caransebeș, T imișoara, Kar lov i tz ș iT ismana!

Monograf ia „Așezământul monahal Sre -d iștea Mică”, scoțând la ivea lă jaru l de subcenușa v remur i l o r, ne îmb ie sp re con -temp la ț i e o „ce ta te așeza tă pe munte”(Mate i 5,14) la a l fa ș i omega Carpaț i lor, iarlecturarea e i ne face să ne gândim la ce id intâ i ș i la ce i de pe urmă monahi v ie țu i tor ide a i c i , l a p reo ț i , egumen i , s ta re ț i ș iduhovn i c i , l a c t i t o r i ș i b ine făcă to r i , l av lăd ic i b inecuvântător i ș i la f raț i înce pător i ,la cea d in urmă tundere în monahism dedina inte de 1777, la L i turghi i le ș i Pr ive -gher i le d in b iser ica care nu mai este decâttemel ie i ce le i de az i , la S lujbe le ș i Cea -sur i le săvârș i te, la doru l după Dumnezeu ș ilacr imi le de rugăc iune, la p lânsul ș i metani-i le de la ch i l i i ș i la necazur i le ș i problemelede z i cu z i ș i de veac de veac. Călugăr i ir omân i ș i sâ rb i ca re au t recu t pe l aSrediștea Mică ș i care odihnesc la umbraunor cruc i nevăzute în g l ia de la Pârneaora,au mers cu Hr is tos pe drumul lor spreEmaus (Luca 24,13-34), resp i rând pe Dum -nezeu mai mult decât aeru l (Sf. Gr igor ieTeologul) , între punctu l de p lecare a l v ieț i ic reșt ine ș i l in ia de sos i re a v ieț i i monahale.

De aceea, la s fârș i tu l Anulu i Omagia l a lmis iuni i Parohie i ș i Mănăst i r i i az i , în Pa -t r iar h ia Română, nu putem ș i nu ne rămânedecât să b inecuvântăm arh ierește apar i ț iaaceste i lucrăr i , mulțumind ș i fe l i c i tându- lpe autor ș i recomandând-o cu că ldură ș iînsuf leț i re tuturor preoț i lor, credinc ioș i lorș i c i t i tor i lor.

Vârșeț , 30 Noiembr ie 2015 Sf. Aposto l Andre i ș i Sf. Andre i Șaguna

†Dani i l ,Episcop- locț i i tor a l Dac ie i Fe l ix

Lucrare de excepție

Autor: Dr. Dorinel StanEditura: Românii Independenţi din Serbia (RIS)Anul apariţiei: 2016Număr de pagini: 120, în culori, format A4Preţ: 2.500 dinari (TVA inclus)Tel: +381 64 1195-384 și +381 13 416-182e-mail: [email protected]

Monografia ilustrată ”Aşezământulmonahal Srediştea Mică”

Cartea monografică ilustrată Aşezământul monahalSrediştea Mică este o premieră absolută pentru comuni-tatea românească din Serbia, o lucrare capitală caredeschide o pagină nouă privind istoria, cultura şi spiritu-alitatea noastră. Mărturiile scrise sunt însoţite denumeroase fotografii, în care cuvintele şi imaginile seîntregesc unele pe altele. Lucrarea este o necestitatepentru cunoaşterea îndeaproape a vieţii culturale şi reli-gioase care a pulsat în această străveche vatră ortodoxăromânească, începând cu secolul al XIV-lea şi până ladesfiinţarea mănăstirii (1777), a continuat apoi cu biser-ica de mir şi noua mănăstire sredişteană din zilele noas-tre.

Un amplu studiul într-o ediție color de lux,Aşezământul monahal Srediştea Mică este o lucrareextrem de complexă şi interesantă, un monument spiri-tual şi omagiu unui loc uitat din Banatul Istoric, supran-umit – Capul Carpaţilor. Cartea pune la dispoziţia pub-licului larg o excelentă lucrare de referinţă cu oimportantă documentare de arhivă care schiţează şiprezintă evoluţia, ctitoria şi date istorice inedite privi-toare la aşezământul monahal Srediştea Mică. Lucrareaeste rodul cercetărilor pe o perioadă de aproape undeceniu. v

3 GLASUL CERBIC IE IRomânii Independenți din Serbia

Redactor șef-fondator: Dr Dorinel Stan; Redactor adjunct: Marin GașpărRedactor tehnic: Gabriel Gașpăr; Secretar: Călin Iorga Redacția: dr Marinel Negru, dr Trăilă Spăriosu, dr Mircea Măran, dr Juica Brândușa, dr Eufrozina Greoneanț, Cristian Cacovan, Ioan Ciama, Trăian Trifu Căta, Natalia Stan, Viorel Dolha, Tereza Gașpăr, Maria Pâslaru, Ramona Claudia-Coteanu și Marius Zăria; Înregistrat la Agenția pentru Registre Economice, Republica Serbia, nr. BU 9465/2010”Glasul Cerbiciei” apare sub egida Românilor Independenți din Serbia; Adresa: Sterijina 68b, Vârșeț 26300; Tel: +381 13 416-182; +381 64 119-53-84web: www.ris.in.rs; e-mail: [email protected]; Tipografia: TULI, Vârșeț; Tiraj: 1.000; ISSN: 2217-8473; COBBIS.SR-ID 189115660

SCRISOAREPREAFERICIRII SALE,

PREAFERICITULUI PĂRINTE PATRIARH DANIEL

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Preafericirea Voastră,

Comunitatea românească istorică din Serbiasimbolizează granița vie a poporului român pe hartaspiritualității multimilenară. Românii din Serbia înanul Domnului 2015, rămân în continuare subiectintens dezbătut, discutat și constatat, dar lipsiți destrategii coerente, tratați superficial, aparent cuindiferență și echidistanță la nivelul de apreciere acelor care se rotesc la conducerea instituțiilor carevizează românii de pretutindeni.

Mediul asociativ românesc (societatea civicăromânească) din care face parte organizația deinteres obștesc pe care o reprezint, RomâniiIndependenți din Serbia (RIS), denumire sugestivă,însă organizație atât de necesară beneficiarilor cuprezență marcantă pe scena minoritară acționeazănemijlocit la cunoașterea, păstrarea, promovarea șicontribuie la menținerea vie a culturii și spiritualitățiiidentitare. În acest context, la Editura RomâniiIndependenți din Serbia, urmează să apară până lasfârșitul anului o nouă lucrare importantă;Așezământul monahal Srediștea Mică, autor Dr.Dorinel Stan, care este rezultatul unor ample șiminuțioase cercetări interprinse timp de un deceniu.Mănăstirea și localitatea Srediștea Mică (Pârneaora)este o străveche vatră ortodoxă românească, care afost desființată la propunerea Sinodului bisericescsârb, printr-un decret din anul 1775 al reginei MariaTerezia, încuviințat ulterior de împăratul Iosif al II-lea. După ce și-a pierdut autonomia, mănăstireaînchinată Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și-a contin-uat existența cu statutul de biserică de mir, fiindcedată localității.

Preafericite, Vă adresăm aprecieri pentru moduljust și înțelept în care conduceți destinele Bisericiinoastre strămoșești cu rugămintea să sprijinițitipărirea cărții și solicitarea de a scrie Prefața care

ar înnobila lucrarea Așezământul monahal SredișteaMică, respectiv eforturile românilor din Serbia de apăstra ceea ce avem mai sfânt – Apartenențanațională, prin cultură la identitate și spiritualitate.

Adevărul este că organizația obștească RomâniiIndependenți din Serbia nu beneficiază de sprijin șimijloace financiare din partea instituțiilor abilitateprivind românii de pretutindeni din Patria Mamă, șinu intrăm în calculul socio-politic instituțional româ-nesc creat de statul sârb. Singura instituție a statu-lui român în care avem o încredere deplină a rămasBISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ.

Prea Fericirii Voastre, nu vă este îndeaproapecunoscută situația reală a românilor din Serbia, carene îndepărtează și mai mult unii de alții în loc să neapropie, iar prezenta lucrare tratează unitatea,adică solidaritatea permanentă și continuitatea uneiviețuiri românești de-a lungul timpului în acest colțuitat al Banatului, supranumit ”Capul Carpaților”.

Lucrarea Așezământul monahal Srediștea Micăurmărește etapele succesive ale întemeierii șidezvoltării lăcașului de cult, legendele, toponimialocurilor și izvoarelor, prima școală românească dinSerbia (1736), stareții și călugării așezământuluimonahal, protocolul egumenului Iosif, tetrae-vangheliarul srediștean din 1552, descriereamănăstirii, moara mănăstirească, urme și mărturiirămase din vechea mănăstire, inventarul și bilanțul,populația teritoriului monahal srediștean,desființarea mănăstirii, biserica de mir, clopoteletimpului, pelerinajul tuturor românilor din Serbia șinoua mănăstire sredișteană.

Preafericite Părinte Patriarh Daniel,Vă trimitem atașat fișierul cu lucrarea, Vă rugăm

să primiți acest dar, să binecuvântați această carteși doleanțele noastre.

Cu firească sfilă, ne adresăm, cu nădejde tarePreafericirii Voastre, deoarece Biserica OrtodoxăRomână și comunitățile românești istorice din jurulRomâniei se respectă reciproc și nu sau dezamăgitniciodată.

Cu toată prețuirea noastră,

Președintele organizațieiRomânii Independenți din Serbia

Dr. Dorinel Stan

Actualitate și destin românesc

4GLASUL CERBIC IE I

Românii Independenți din Serbia

Evenimentul anului 2015

Klaus Iohannis, președintele României, laîntâlnirea de la Belgrad cu reprezentanți aiminorității românești din Serbia a îndem-

nat pe toți românii din Serbia să fie uniți.Președintele României aflat într-o vizită oficială înSerbia, a ținut să se întâlnească cu reprezentanțiiromânilor din Serbia pentru a cunoaște și identificaproblemele, respectiv pentru a identifica soluții. Înacest context a subliniat datoria României de asusține demersurile în afirmarea identității șispiritualității românilor din Serbia.

La întâlnirea de la Belgrad, joi 16 iulie 2015, aufost prezenți Daniel Banu, ambasadorul României laBelgrad, Dan Constantin, consulul României laVârșeț, consulul României de la Zaicear și circacinzeci de reprezentanți ai mediului asociativ șiinstituțional, reprezentanții Bisericii OrtodoxeRomâne, atât din Voivodina, precum și din Serbiade Răsărit (Timoc). Amintim pe RomâniiIndependenți din Serbia, Renașterea Românilor dinSerbia, Consiliul Național Român, InițiativaRomânilor din Serbia, Asociația Părinților care vorsă le Învețe Copiii Românește – Sandu Timoc,Comitetul pentru Drepturile Omului, PartidulRomân, Timoc Press, Comunitatea Românilor dinSerbia, cadre didactice și alții.

Reprezentanții Românilor Independenți din

Serbia (RIS), prezenți la eveniment dr. Dorinel Stan(președinte) și Cristian Cacovan (unul dinvicepreședinți) au subliniat importanța susțineriisocietății civice românești în ansamblu și nu seg-mental, așa cum se practică în prezent. Au cerutpreședintelui României o abordare și un tratamentegal și corect, în primul rând al Corpului diplomaticromânesc, când este vorba de mediul asociativromânesc și cunoașterea realitățiilor. ReprezentanțiiRIS-ului au cerut elaborarea unei Strategii pentruromânii din Serbia, sprijinirea asociaților nu în bazarecomandării unor diplomați, ci în baza proiectelor,activității și angajamentului, dar în folosul beneficia-rilor (românilor din Serbia).

Cu acest prilej, președintelui României i-a fostînmânat un set de reviste „Glasul Cerbiciei” – publi-catie de actualitate, istorie și cultură a românilor dinSerbia (actualmente în curs de dispariție), StrategiaRIS-ului „Prin cultură la identitate și spiritualitate” șiun Memorandum al organizației.

Avem toată convingerea în angajamentulpreședintelui României, Klaus Iohannis privind spri-jinul și susținerea nemijlocită a societății civiceromânești care are forță, experiență și Platformade activitate pentru toți românii. v

Călin Iorga, secretar RIS

Întâlnirea Președintelui României, Klaus Iohannis, cu românii din Serbia

Dr. Dorinel Stan,președintele AsociațieiRomânii Independențidin Serbia în conver -sație cu domnul KlausIohannis, președinteleRomâniei


Organizaţia obştească „Românii Inde -pendenţi din Serbia” (RIS), cu sediul laVârşeţ, acţionează nemijlocit mai bine de

jumătate de deceniu în direcţia păstrării identităţii şispiritualităţii româneşti, promovarea, avansarea şiafirmarea valorilor perene, respectiv – UnitateNaţională.

În tot acest răstimp, RIS-ul a devenit u fenomendiscutat, contestat şi apreciat de beneficiari –românii din Serbia. Așadar, amintim unele voci carene reproşează ironic, nesupunerea asociaţiei, adicăindependenţa faţă de Belgrad, Bucureşti saubunăoară denumirea asociaţiei „RomâniiIndependenţi din Serbia” nu sună bine… Şi putemcontinua. RIS-ul reprezinta societatea civică care nueste subordonat sau dependent de fondator,instituţii, organe de stat, fundaţii (particulare sau destat), politic şi nici de interse meschine individualesau de grup. Însă, organizaţia „RomâniiIndependenţi din Serbia” este o necesitate înpeisajul democrat minoritar, care a fost, este şi încontinuare a rămas VOCEA ETNICILOR ROMÂNIDIN SERBIA (Glasul poporului).

Şi atunci, pe cine deranjează vocea poporului?Este adevărat că nu beneficiem de sprijin,

susţinere şi mijloace financiare din parteainstituţiilor abilitate privind românii de pretutindeni(situaţie paradoxală, inexplicabilă şi de tristăamintire), însă acest fapt ne-a dat un impulsdeosebit, iar prin contribuţii şi forţe proprii, cu cer-bicie am dat viaţă în anul 2009 revistei de actuali-tate, cultură şi istorie a românilor din Serbia „GlasulCerbiciei”.

Până în prezent s-au tipărit 13 numere şi o ediţiespecială, iar un singur număr a fost finanţat deDPRRP. Pe acestă cale mulțumim tuturor celorresponsabili din cadrul Departamentului Politici pen-tru Relaţia cu Românii de Pretutindeni pentru efortşi angajament. Nici mult, da nici puţin!

Actualmente, publicaţia este în curs de dispariţie,respectiv în baza legislaţiei statului sârb, urmeazăsă fie ştearsă din registrul publicaţiilor din Serbia,deoarece nu a apărut de aproape un an. Motivul,lipsa mijlocelor financiare pentru editarea revistei,datorită indiferenţei şi echidistanţei instituţilor carevizează românii de pretutindeni.

Paralel, în Serbia apare un fenomen neobişnuit,extravagant, prin care nişte cetăţeni români cuasociaţii fantome înregistrate în România,beneficiază de proiecte însemnate finanţate deDPRRP pe banii contribuabilor români, dar înnumele românilor din Serbia. Astfel, cu fonduri con-siderabile, aceşti indivizi înfiinţează ziare online,scriu şi ne cântă dorul sau ne plâng morţii, dar tiptilne schimbă identitatea şi destinul. În fond, preiau

articolele noastre, le publică, iar afacerea prosperă.Însă, există o cultură şi mentalitate unică,

specifică românilor din Serbia care s-a coagulat înscopul dezvoltării sentimentului de apartenenţănaţională, solidară şi multiculturală.

Lăsaţi românii din Serbia să scrie româneşte!Indiferent de oportunităţi, organizaţia obştească

„Românii Independenţi din Serbia”, scoasă din toatecalculele şi lăsată în voia sorţii, încă mai există,funcţionează şi acţionează.

Obişnuiţi cu un tratament şi abordare discrimina-toare din partea corpului diplomatic românesc înSerbia (în special ambasada) şi chiar atitudinebatjocoritoare, n-a mai surprins pe nimeni dincomunitatea românească, că la întâlnirea secretaru-lui de Stat din cadarul DPRRP, Sebastian Hotca, cureprezentanţii comunităţii româneşti, în perioada 7-9 iunie a.c. la Consulatul General al României laVârşeţ, reprezentanţii RIS-ului n-au fost invitaţi, cutoate că preşedintele RIS-ului figura pe listaîntocmită de ambasadă privind invitaţii şiparticipanţii care urmau contactaţi. Arată că din nous-a trecut cu vederea, respectiv s-a acoperit pe hâr-tie forma pentru informarea instituţiilor de laBucureşti, iar fondul nu mai contează. Aceastăpractică în continuare durează. Până când?

Precizăm că în octombrie 2012 (atunci s-a trimis„Scrisoare deschisă de protest” la MAE, DPRRP…), laîntâlnirea cu Primul Ministru al României, VictorPonta, organizată la Ambasada României laBelgrad, acelaşi scenariu, pe un alt fond.

Indiferent de tot şi toate, în continuare vom luptapentru dezideratele naţionale definite prin StrategiaRIS-ului „Prin cultură la identiate şi spiritualitate” înanotimpul ploilor şi vijeliilor, dar în aşteptarealuminii soarelui.

Toate nădejdile, speranţele şi iluziile românilordin Serbia, spulberate de amatori şi afacerişti caredirijează scena românesacă din Serbia, acum suntîndreptate doar într-o singură direcţie – Împărăţiacerului albastru.

Vă rugăm în termenul prevăzut de OrdonanţaGuvernului României nr. 27/2002 privind regle-mentarea activităţii şi soluţionarea petiţiilor săcomunicaţi răspunsul pentru clarificarea şisoluţionare situaţiei, iar noi vom informa opiniapublică internă şi externă.

Cu deosebită consideraţie, respect şi admiraţie,conducerea RIS-ului. v

Biroul „Românilor Independenţi din Serbia”

Evenimentul anului 2015Scrisoare deschisă

6GLASUL CERBIC IE I


În urma petiției organizației de interesobștesc „Românii Independenți din Serbia”

(RIS), semnalarea unor abuzuri privindcomunitatea românească de pe întreg terito-riul Serbiei, Președintele României, domnulKlaus Iohannis a transmis următorul mesaj:

Domnule Dorinel Stan,

Urmare a scrisorii dumneavoastră de informare,adresată Președintelui României, domnului KlausIohannis, vă transmitem următoarele:

În primul rând, dorim să vă mulțumim pentruinformațiile transmise și pentru semnalareaaspectelor pe care dumneavoastră, în calitate dereprezentant al comunității de români din Serbia, leconsiderați importante, dar și a celor care vănemulțumesc. De asemenea, vă mulțumim pentrumaterialele transmise și pentru eforturile dumnea -voastră depuse în vederea păstrării și promovăriiidentității naționale românești.

Comunitățile de români din afara granițelor țăriise află permanent în atenția Președintelui Ro -mâniei, domnului Klaus Iohannis. În acest context,s-a înscris și vizita oficială efectuată în RepublicaSerbia, în data de 16 iulie a.c.

O temă importantă pe care PreședinteleRomâniei a avut-o pe agenda discuțiilor cu oficialiisârbi a fost tema minorităților naționale și drepturileacestora. Pe lângă întâlnirile oficiale cu demnitariistatului sârb, Președintele României și-a dorit să văîntâlnescă personal pentru a cunoaște direct de ladumneavoastră care sunt problemele cu care seconfruntă românii din Serbia, pentru a căuta șiidentifica soluții.

Pentru Președintele României, toți cei care îșiasumă spiritualitatea românească și legăturile cul-turale și de limbă cu România, indiferent deregiunea din Serbia în care locuiesc sau de denu-mirea sub care sunt cunoscuți, aparțin minoritățiiromâne. Comunitatea dumneavoastră trebuie să sebucure de toate drepturile fundamentale prevăzuteîn documentele internaționale, iar accesul laeducație, serviciu religios sau presa în limbamaternă, sunt lucruri la care dumneavoastră trebuiesă aveți acces.

Un alt aspect căruia Președintele României îiacordă o importanță deosebită este reprezentat deidentificarea unor soluții constructive pentru facil-itarea accesului elevilor români din nord-estulSerbiei la cursurile de limba română.

Totodată, la nivelul Administrației Prezidențialeexistă un real interes în ceea ce privește identifi-carea și rezolvarea problemelor legate de ga rantarea și respectarea tuturor drepturilorromânilor aflați în afara granițelor țării. În acestsens, dorim să vă comunicăm faptul că la sfârșitullunii iunie, la inițiativa Administrației Prezidențiale, aavut loc, la Palatul Cotroceni, o întâlnire cureprezentanții Guvernului României și ai tuturorinstituțiilor publice ale statului român a căror activ-itate vizează relația cu românii de peste hotare.

Cu ocazia acestei reuniuni, au fost puse îndiscuție mai multe teme importante, care privescatât pe românii ce trăiesc și lucrează în afaragranițelor, și mai ales pe cei din comunitățileistorice.

În încheiere, dorim să vă mulțumim pentrususținere, dar și pentru participarea dumneavoastrăla întâlnirea Președintelui României cureprezentanții comunității de români din Serbia.

Nu în ultimul rând, vă asigurăm de faptul căinteresul Președintelui României este și va fi întot-deauna ca românii să fie tratați în calitatea lor decetățeni europeni oriunde în cadrul UniuniiEuropene, imaginea acestora și a țării să fie unacorectă, iar acțiunile Președintelui României seînscriu în această direcție.

Cu mulțumiri,

Consilier de StatGabriel-Cristian Piscociu

Evenimentul anului 2015

Mesajul președintelui României, Klaus Iohannis,conducerii asociației RIS

Domnul Klaus Iohannis, președintele României

7


GLASUL CERBIC IE I

Dan Stoenescu, diplomat jurnalist și eseist,este propunerea lui Dacian Cioloș de min-istru delegat pentru Relaţiile cu Românii

de peste Hotare.A predat cursuri la Universitatea din București și

Institutul Diplomatic Român. A scris mai multe cărți,eseuri și articole despre Lumea Arabă și OrientulMijlociu. Interesele sale academice includnaționalismul arab, identitatea islamică, Hamas,Hezbollah șiFrăția Musulmană. Pe parcursul cariereisale a militat pentru drepturile românilor din diaspo-ra și păstrarea limbii, culturii și identității româneștiîn afara granițelor.

Dan Stoenescu vorbește fluent spaniolă,franceză, italiană, engleză, română, portugheză șilimba arabă nivel intermediar.

A absolvit în 2003 Austin College din Texas,Statele Unite ale Americii, cu o diplomă de licență înStudii Internaționale iar în 2005 a obținut o diplomăde master în Globalizare și Dezvoltare de laUniversitatea Warwick, Marea Britanie. DanStoenescu a absolvit cursuri post-universitare cuspecializarea Migrație Forțată și Studii asupraRefugiaților la Universitatea Americană din Cairo(2006) și are un doctorat în științe politice acordatde Universitatea din București (2009), temadizertației fiind „Naționalismul arab modern și iden-titate islamică după 1987″. De asemenea a urmatcursuri la European Security and Defence College laBruxelles, Netherlands Instititute of InternationalRelations Clingendael la Haga, Institutul MatíasRomero la Ciudad de Mexico și Institutul Saifi[11]pentru limba arabă în Beirut.

A lucrat în calitate de diplomat la Madrid și Beirutși a fost președinte al EUNIC (European UnionNational Institutes for Culture) în Liban pentru douămandate consecutive ca reprezentant al Institutului

Dan Stoenescu, ministrul delegatpentru Relaţiile cu Românii de

peste Hotare

Cultural Român. Înainte de a intra în diplomație alucrat în Egipt la Înaltul Comisariat ONU pentruRefugiați (UNHCR) și la Organizația Internaționalăpentru Migrație (IOM) în Cairo. Stoenescu a lucratde asemenea pentru prestigioase publicații și ziaredin România, Statele Unite, Marea Britanie, Egipt,Liban și Republica Moldova. A fost voluntar și coor-donator de proiecte pentru organizații non-guverna-mentale precum African Hope în Egipt, în StateleUnite a lucrat la Centrul pentru SupraviețuitoriiTorturii iar în America Centrală a colaborat cuorganizația Siglo XXIII din El Salvador. În anul 2000s-a numărat printre fondatorii Ligii Tinerilor Românide Pretutindeni și apoi a înființat Centrul pentruEducație Democratică. Printre bursele, premiile șidistincțiile academice obținute se numără bursaRotary Ambassadorial Scholarship, bursa FordFoundation, nominalizarea printre primii cei maibuni zece studenți din California în First Phi ThetaKappa All-California Academic Team, premiulSamuel Roberson acordat de Presbyterian ChurchUSA. A primit distincții din partea guvernatoruluistatului California, Gray Davis, congresswomanWilma Chan și senatorului Don Perata. v

Oameni noi la timpuri noi

8GLASUL CERBIC IE I


În focar

În perioada 19-23 noiembrie ac., o delegațiea Comisiei pentru comunitățile de români dinafara granițelor României efectuează o vizită

de lucru în Serbia. Delegația este formată dinurmătorii deputați: Mihai Deaconul, secretar alComisiei și conducător al delegației, Sorin Tejeu,secretar și Eugen Tomac, membru. Membriidelegației au avut întrevederi cu reprezentanți aiComisei pentru politica externă din AdunareaSerbiei, Ministerului Educației, Științei și DezvoltăriiȘtiintifice, cu autoritățile locale din Vârșeț, cu lideriiromânilor din Voivodina, urmând să aibă discuții șicu liderii comunității române din Serbia de Est.

La Consulatul General al României la Vârșeț, înprezența reprezentanților corpului diplomatic dinBelgrad, respectiv Vârșeț, vineri 20 noiembrie ac.,timp de două ore membrii delegației s-au întâlnit cureprezentanții mediului asociativ românesc dinSerbia, instituțional, reprezentanți ai Biserici,formațiunilor politice românești, mass media, cadredidactice etc.

La această întâlnire organizația de interesobștesc „Românii Independenți din Sebia” (RIS) afost reprezentată de Dr. Dorinel Stan, președinte,Cristian Ca covan, vicepreședinte și Călin Iorga, sec-retar. Din cei circa 40 de români prezenți la întâlnire,1/3 au fost membrii, partenerii de coaliție a celor

care guvernează CNMNRS și suporterii acestora,ceea ce reprezintă o premieră absolută și inedită înistoria întrevederilor la acest nivel. Galeria CNMNRSavea sarcina să laude și preamărească instituțiacreată de statul sârb, respectiv cultul personal al luiDaniel Petrovici, președintele CNMNRS, care se aflăla al patrulea mandat consecutiv.

Reprezentanții RIS-ului au potențat importanțaobținerii cetațeniei române pentru toți etnicii românidin Serbia care își asumă liber identitatearomânească și simplificarea metodologiei. În -ceperea depunerii actelor pentru dobândireacetățeniei române trebuie să fie o prioritate pentrutoți cei care se ocupă de românii din afaragranițelor. A fost ridicată și problema echidistanței,dezinteresul și indiferența în ceea ce privește dia-logul corpului diplomatic românesc cu societateacivică românască din Serbia.

Membrii delegației parlamentare au dat asigurărică într-un interval relativ scurt de timp, va începeprocedura de depunere a dosarelor pentru dobândi-rea cetățeniei române, iar misiunile diplomatice vorprimii in strucțiuniile necesare pentru acest demers.

Vorbitorii au mai accentuat continuarea dialogu-lui între cele două Comisii mixte, sprijinireasocietății civice, transparența proiectelor finanțatede DPPRRP și altele.

Avem toată convingerea că instituțiile abilitateprivind românii de pretutindeni, vor ține cont deactivitatea și potențialul societății civice și nu almediocrităților sprijinite de perdeaua de fum.

Românii Independenți din Serbia sunt o realitatevie. RIS-ul e istorie!

Biroul RIS

Cetățenia românăo realitate


Recent la Mărcovăţ, aşezare marcantă peharta spirituală a românilor din Serbia, loca -litatea cu cel mai mare număr de intelectuali

raportat la numărul populaţiei în perioadainterbelică şi după cel de al doilea război

mondial, românii au reînceput procesul deconsolidare şi reorganizare privind păstrarea

şi afirmarea indentităţii etnice, culturale,lingvistice şi religioase.

În acest context, la iniţiativa unui grup demărcovicieni entuziaşti, o delegaţie a organizaţieide interes obştesc Românii Independenţi din Serbia(RIS) a făcut o vizită de documentare la Mărcovăţ,prilej cu care s-a prezentet Platforma de Program şiStrategia asociaţiei Prin cultură la identitate şi spir-itualitate, de altfel, singura existentă şi identificatăși în spațiul virtual când este vorba de mediul aso-ciativ şi instituţional românesc din Serbia.

În urma discuţiilor cu cetăţenii, s-a lămuritsituaţia contraversată în cadrul societăţii civiceromâneşti, încercările deplorabile, fără suportfăcute de asociaţiile nou înfiinţate de a manipulainstituțiile abilitate privind românii de pretutindenipentru obținerea fondurilor, de tipul Nădejdea sautentativa eşuată a relansării CRS-ului, care adezamăgit şi spulberat toate aşteptările. Pe de altăparte, CNMNRS cu fonduri considerabile nu facenimic şi nemulţumeşte în continuare etnicii români,

Români pentru români

Românii Independenți din Serbia în acţiunedeoarece activitatea acestui organism suprem serezumă la împărţirea mijloacelor financiare, precumconservele, celor care aparțin, sprijină și suntsubordonați grupației. În această ordine de idei,preşedintele CNMNRS Daniel Petrovici (cel care estela al patrelea mandat consecutiv), a dat stratulpromovări valahilor și în Voivodina ca entitateaaparte şi distinctă de filonul românesc. Apa trece,pietrele rămân…

Delegaţia RIS-ului a prezentat şi distribuit gratuitpublicaţia centrală a organizaţiei care seautofinanțează, revista de actualitate, cultură şiistorie Glasul Cerbiciei (cele 13 numere tipăritepână în prezent şi o ediţie specială), cât şi EdituraRomânilor Independenţi din Serbia.

În urma alegerilor locale, în fruntea organizaţieiRomânii Independenţi din Serbia – Mărcovăţ se aflăIliana Serman – preşedinte, Sebastian Victoran –vicepreşedinte, iar Daniel Nicolaevici -secretar.

Românii Independenţi din Serbia (RIS) îşi asumăangajamentul concret privind protejarea tuturorromânilor din Serbia, a destinului comunitar şireprezintă la ora actuală un factor importanat destabilitate şi prosperitate a românilor din Serbia. Unlucru este cert. Tot mai mulţi români se identifică şipercep fenomenul aici şi dincolo de graniţă, iarorganizaţia Românii Independenţi din Serbia e isto-rie vie. v

Biroul RIS

Marcovăț

Iliana Serman, președintaorganizației locale RIS

10GLASUL CERBIC IE I


Cadrele didactice din România, Moldova, Serbia și Ucrainași-au dat întâlnire la Eforie Sud

În perioada 26-29 iulie a.c. la Eforie Sud și Tuzlas-a organizat Școala Internațională de Vară aAsociației Generale a Învățătorilor din România șidin jurul României. Evenimentul face parte dinmanifestările celui de-al XXXVII-lea Congres AGIRo.

La eveniment au participat 150 de cadre didac-tice din toate județele României și 100 de cadredidactice din Ucraina (regiunea Cernăuți, Odessa,Transcarpatia), Republica Moldova, Serbia(Voivodina și Serbia de Răsărit).

Asociația obștească „Românii Independenți dinSerbia” (RIS) a fost reprezentată de Milan Micșa,vicepreședintele RIS, care a prezentat edituraasociației și pubicația centrală „Glasul Cerbiciei”. Laeveniment a fost prezent și Tihan Matasarevici,președintele Asociației pentru Tradiția și CulturaRumânilor „Dunarea” din Cladovo, precum și ungrup de cadre didactice din Timoc și Voivodina.

Activitățile Școlii de vară cuprindeau: cursul deformare continuă – Rolul organizatorilor grafici înprocesul de predare-învățare-evaluare, atelieruldidactic „Profilul de competențe al profesorului pen-tru învățămantul primar”, prelegerea „Limbaromână în contextul dialogului intercultural peda-gogic fără frontieră”, cursuri de perfecționare a lim-bii române pentru profesorii de etnie română dinSerbia și Ucraina, cursul „Cum îmi simplific muncade comunicare în clasă, fără a fi expert în noiletehnologii”, curs „pași către un alt ciclu de învățare”și altele.

De la primul congres din 1898 de la Ploiești pânăla recentele Congrese Naționale de la Arad,București, Constanța, Slobozia, Suceava și Cernauți,congresele AGIRo au intrat deja în tradiția

învățământului românesc.La Congresul Național AGIRo de la Cluj, care s-a

desfășurat în perioada 18-22 august 2015, prinintermediul asociației „Românii Independenți dinSerbia” au participat un număr considerabil decadre didactice. Biroul RIS

Dascălii din România,Ucraina, Moldova și Serbia la

Școala Internațională deVară de la Chișinău (R.

Moldova)

Congrese, simpozioane internaționale

La Chișinău (R. Moldova) este organizată deAsociația Generală a Învățătorilor din România –filiala Moldova, Școala Internațională de Vară subgenericul „Limba Română în contextul dialoguluiintercultural pedagogic fără frontieră”, patronatăde Academia de Științe a Moldovei.

Peste 200 de cadre didactice din Moldova,România, Serbia și Ucraina participă la eveniment.Din Serbia, zona Voivodina este prezent MilanMicșa, vicepreședintele Asociației de interesobștesc „Românii Independenți din Serbia” (RIS) șiTihan Matasarevici, președintele Asociației pentruTradiția și Cultura Rumânilor „Dunărea”. În cadrulevenimentului, participanții au căutat și discutatstrategii de dezvoltare a vorbitorului cult de limbaromână.

Școala de Vară s-a desfășurat în perioada 24-26iulie în incinta Academiei de Știinte a Moldovei.Proiectul este sprijinit de DPRRP. PreședintaAGIRoM, Dr Mariana Marin a prezentat obiectivulȘcolii de Vară, care îl constituie cultivarea spirituluide solidaritate a cadrelor didactice române de pre-tutindeni pentru ridicarea prestigiului limbiiromâne în toate comunitățile. Partea a II-a aevenimentului se desfășoară la Eforie Sud.

11


GLASUL CERBIC IE I

Sâmbătă,11 iulie a.c., în incinta CerculuiMilitar Timiș, Consiliul Județean Timiș,Societatea Cultural-Patriotică „Avram

Iancu” – filiala Timișoara și Cenaclul Literar „LiviuRebreanu” au organizat simpozionul transfrontalier

„Avram Iancu” – Spirit European.La simpozion, pe lângă numeroși invitați și

oaspeți, a participat și Dr. Dorinel Stan, președintele„Românilor Independenți din Serbia”, RăzvanHrenovschi, C. J. Timiș, Prof. Univ. dr. Radu Paiușan,Ing. Ioan Ciama, președintele SCP „Avram Iancu”,filiala Timișoara, prof. Dr. Daniela Văleanu, Prof.Univ. Dr. Cornel Jiva și alții. După cuvântul de salutal moderatorului Ioan Ciama, președintele SCP„Avram Iancu”, au urmat comunicările în plen;

Prof. Dr. Dorinel Stan – Societatea Cultural-Instructivă „Avram Iancu” din Srediștea Mică(Serbia), Col. I. C. Petrișan – Avram Iancu,conducător militar de excepție, Prof. Univ. Dr. RaduPaiușan – Avram Iancu, spirit european, Ing. DorelBuda – Copilăria și adolescența lui Avrămuță Iancu,Ing. Ioan Ciama – Avram Iancu, simbolul demnitățiinaționale la români, Prof. Dr. Daniela Văleanu –Avram Iancu în tradiția poporului român și Prof.Univ. Dr. Cornel Jiva – Prefectura din Munții Apuseniîn timpul Revoluției pașoptiste.

În partea finală a simpozionului, actorultimișorean Eugen Motățeanu a susținut un recital depoezii patriotice, iar momentele folclorice au fostsusținute de membrii Cenaclului Literar „LiviuRebreanu” al C.M.Timiș.

Cu acest prilej, reprezentantul RIS-ului, DorinelStan a stabilit parteneriate și proiecte comune cureprezentanții S.C.P. „Avram Iancu” – filialaTimișoara și mediul asociativ din Banat. v

Cristian Cacovan

Simpozionul transfrontalier

„Avram Iancu – SpiritEuropean”

Congrese, simpozioane și vizite

Aspect de la Simpozionul transfrontalier „AvramIancu – Spirit European”

Delegațiile RIS-ului și AGIRo aucolindat la Vârșeț și Coștei

Vineri, 18 decembie 2015, o delegație aAsociației Generale a Învățătorilor din România șijurul României, în frunte cu președintele AGIRo,Viorel Dolha și Tatiana Ifiu au vizitat Vârșețul șiCoșteiul.

La sediul central din Vârșeț al organizației„Românii Independenți din Serbia” (RIS), oaspețiiau fost primiți de președintele RIS, Dr Dorinel Stan,vicepresedinții: Milan Micșa și Cristian Cacovan șisecretarul Călin Iorga. Discuțiile au fost axate peactualitatea românească din Serbia, noua asociațiea Cadrelor Didactice de Etnie Română din Serbiacare este în proces de constituire, adoptarea plan-ului de activitate și modul de funcționare și organi-zare, deoarece cuprinde atât cadre didactice dinValea Timocului (Serbia de Est), cât și dinVoivodina.

În această ordine de idei s-a propus structuraorganizației, formele concrete de colaborare întrecele două organizații privind pătrarea și afirmareaidentității și spiritualității, respectiv deschidereaclaselor în limba română în Serbia de Răsărit șipăstrarea procesului educativ-instructiv în primalimbă în Voivodina. Oaspeților s-a prezentat Editura„Românilor Independenți din Serbia” și publicațiacentrală a RIS-ului „Glasul Cerbiciei”.

La Școala Generală „Coriolan Doban” din Coștei,cele două delegații au colindat cursul inferior, adicăelevii claselor I-IV primare, unde micuții școlari s-auprezentat cu poezii, cântece și colinde de Crăciun,fiind instruiți de învățătoarele Persa Vasiljev și ZoeJurca. În viitorul apropiat, reprezentanții RIS-ului șiAGIRo vor vizita Serbia de Răsărit și vor acționapragmatic în vederea păstrării identități etnice,lingvistice, culturale și religioase. v

12GLASUL CERBIC IE I


Reprezentanții Asociației Civice ”RomâniiIndependenți din Serbia”, președintele dr.Dorinel Stan și vicepreședintele RIS, Milan

Micșa au participat la Simpozionul Internațional”Repere ale educației în contextul diversității cultur-ale”, organizat la Arad. La simpozion, pe lângăparticipanții din Serbia, au fost prezenți profesoriidin România, Ungaria, Germania (Călin Drăgoi) șiUcraina (Galina Pelin), Viorel Dolha, președinteleAGIRo, numeroși invitați și oaspeți.

Evenimentul a fost organizat de ȘcoalaGimnazială ”Aurel Vlaicu” din Arad, în parteneriat cuInspectoratul Şcolar Judeţean Arad, Casa CorpuluiDidactic și Primăria Arad.

Vineri, 27 martie a.c. în incinta Școlii Gimnaziale”Aurel Vlaicu” s-a desfășurat activitatea în plen.Anume, secțiunea I – ”Competența de lectură, prin-cipiu al învățării pe tot parcursul vieții”; secțiunea II– ”Valențe formative ale activităților extracurriculare– incubator de bune practici” și secțiunea III –”Elemente de self-management și managementulclasei, ca organizație – lucrări teoretice, cercetări,lucrări cu caracter practic-aplicativ”.

Moderatorii activităților au fost: Prof. AvramescuCamelia Metodist (C.C.d: ”Alexandru Gavra”), Diana

Costea (Școala Gimnazială ”Aurel Vlaicu” din Arad),prof. Mariana Tocaciu (inspector școlar I.S.J. Arad)și prof. Bianca Ilirina (Școala Gimnazială ”AurelVlaicu” din Arad). traducători au fost: Prof. LadislauSzabo pentru limba maghiară și prof. AndreeaStretcu – limba engleză.

Cu acest prilej a fost prezentată revista de atitu-dini, cultură și istorie a românilor din Serbia ”GlasulCerbiciei”.

Simpozionul Internațional ”Repere ale educațieiîn contextul diversității culturale” a reprezentat unbun demers de cooperare, o provocare pentruîmbunătățirea ethosului școlar și crearea cadruluinecesar, împărtășirii experiențelor de succes pentrupersoanele și instituțiile implicate în formarea tiner-ilor cu scopul promovării sistemului de valori aleeducației din contextul diversității culturale.

Sâmbătă, 28 martie a.c., oaspeții din Serbia șiUcraina au vizitat Muzeul Preparandiei Arădene,care a fost înființat la inițiativa președintelui AGIRo,Viorel Dolha. Pe parcursul zilei au fost vizitate obiec-tivele culturale, istorice și turistice ale orașului Arad.

Asociația de interes obștesc ”RomâniiIndependenți din Serbia” urmează să organizeze înparteneriat cu AGIRo manifestări și activități educa-tiv-culturale care includ elevi, studenți, cadre didac-tice, oameni de cultură și pedagogi din România șiSerbia. v

Simpozionul Internațional ”Repere aleeducației în contextul diversității culturale”

Scrie:Prof. Natalia Stan

Congrese, simpozioane internaționale


Noi administratorila site-ul RIS

Asociația de interes obstesc ”Românii In-dependenți din Serbia” este la ora actuală una dinpuținele organizații românești din Serbia cuinfrastructură, organizații locale RIS în aproapetoate așezările cu populație românească din Serbia,site propriu și publicație centrală „Glasul Cerbiciei”.

Singura asociație care are un Program deActivitate pe termen scurt-mediu și lung, precum șiStrategia „Prin cultură la identitate și spiritualitate”,care este publică și se poate identifica și în spațiulvirtual.

Site-ul RIS-ului, apreciataici și dincolode graniță, aredrept obiectivRomânii dinS e r b i a ,p r e zen t a r eaobiectivă a totceea ce ține deetnici românidin Serbia, iar

profesionalizarea și noua realizare a lui vine în folo-sul beneficiarilor. În acest context, pentru aîmbunătății realizarea, între ținerea și optimizareasite-ului „Românilor Independenți din Serbia”, deadministrarea lui se vor ocupa tinerii CristianCacovan, Muncian Nicolaie și Ogrin Marinel.

Astfel, Românii Independenți din Serbia (RIS)sunt mai aproape de toți românii din Serbia, deadevăr și de prezentarea obiectivă a realității șicomplexității românești, atât de specifice și unice înUniversul Românesc. v

Actualități

Site-ul ”Decenei” – o platformăa identității naționale

Recent, în peisajul informativ românesc dinSerbia a apărut un nou site care se

adresează atât românilor din Serbia, cât șiromânilor de pretutindeni

Site-ul ”Decenei” are la bază informarea corectă,în primul rând, despre românii din Serbia, indiferentde poziția geografică, ce fel de denumire poartă saudin ce opție politică și confesională fac parte,despre istoria, cultura și viața lor de zi cu zi, încer-când să promoveze și să dezvolte conștințanațională pe întreg teritoriul Serbiei, iar pe de altăparte, dorește să-i informeze despre România –Țara mamă, să informeze românii din România șidin toate colțurile lumii despre conaționalii lor dinSerbia, să prezinte știri din regiune și nu în ultimulrând informații de pe mapamond care direct sauindirect influențează și soarta românilor în genere.

Conceptul site-ului pornește de la culegereatematică și succintă a textelor, adică prezentarearealităților românești, a tezaurului autentic și viu,prezentarea actualităților recente, știrilor și materi-alelor despre românii din Serbia, România și de pre-tutindeni.

Redacția site-ului ”Decenei” încearcă, așa cumprocedează mulți iubitori de neam, să trezeascăiubirea de acestă seminție măreață, să promovezevalorile umane așa cum au făcut-o și primiiînvățători și preoți ai strămoșilor nostri (decenei)reușind să reziste în acest spațiu sute și mii de ani,în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei. Site-ul”Decenei”, pe lângă un design atractiv, are și unconținut pe măsură și reprezintă o platformă aidentității, spiritualității și apartenenței naționale.

Asociația ”Românii Independenți din Serbia” șiredacția revistei ”Glasul Cerbiciei” le dorește succesîn continuare! v

www.decenei.com

www.ris.org.rs


Nicolae Iorga spunea că „atât în Serbia, câtşi în Bulgaria sunt sute de mii de românicare trăiesc dincolo de apă tocmai cum

trăiesc oltenii şi ţăranii munteni pe malul celstâng“; ca urmare, înmormântările

româneşti timocene se aseamănă cu obiceiurile funebre din aproape tot estul

Europei.

După ce l-a însoţit în întreaga sa existenţăpământească, superstiţia îşi are locul eibine fixat odată cu trecerea românului în

lumea de dincolo. Întregul ritual funebru se bucurăde o atenţie deosebită atât din partea rudelor celuidecedat, cât şi din partea întregii comunităţi. Setocmesc chiar bocitoare, plătite cu bani frumoşi,care, timp de 24 de ore (chiar şi mai mult), plâng lacăpătâiul răposatului, pe care îl însoţesc până lagroapă. Femeile sunt acompaniate de familia celuimort, care transformă momentul într-un act demulte ori teatral.

Românii din regiunea Timocului (teritoriul dindreapta Dunării din nord-estul Serbiei şi nord-vestul

Bulgariei, care cuprinde din Serbia ţinutul de laMuntele Rătan la Dunăre, de la valea Moravei lavalea Timocului, iar din Bulgaria zona Vidinului pânăla Lom) au grijă ca nimeni să nu moară fărălumânare. Există credinţa potrivit căreia cel carepleacă în lumea de dincolo fără lumină va fidespărţit de ceilalţi oameni.

Cât priveşte obiceiul scăldatului, acesta intervineimediat ce se constată că bolnavul e gata să moară.Muribundul nu este îmbăiat acasă, ci la câmp, iar lafinal primeşte în sân un bănuţ. Corpul neînsufleţiteste aşezat în casă, jos, deasupra unui preş. Hainelepe care le-a purtat răposatul sunt ţinute substreaşină, timp de o săptămână, după care suntspălate şi date de pomană săracilor. În semn dedoliu, bărbaţii din casă nu mai pun pe cap căciuliletimp de 40 de zile, nu se tund, nu se rad; femeile îşidau jos şapţa (tichiuţă purtată de partea femininăsub basma), iar fetele îşi despletesc părul.

Pregătiri

Când cineva moare, întreaga comunitate prindede veste. La casa celui decedat se adună mai întâi

Obiceiuri de înmormântare laromânii din Timoc

Tradiție și spiritualitate

15


GLASUL CERBIC IE I

rudele, apoi cunoscuţii. Oamenii aduc cu ei flori,lumânări (una pentru cel mort, în casa cărora intră,şi câte una pentru fiecare dintre cei morţi ai lor),colac (prescure). Asemenea unei gazde care trebuiesă aibă grijă de musafiri, familiile celor decedaţicheamă o femeie care serveşte, găteşte şi primeşte,spre exemplu, darurile aduse de invitaţi. Acesteadin urmă sunt aşezate în sicriu, iar cele care suntdestinate rudelor celui mort, după înmormântare,se împart copiilor. Lumânările revin bărbaţilor şifemeilor.

De regulă, vecinii fac coşciugul şi sapă groapa. Înschimbul muncii, oamenii nu cer bani. Sicriul, ca şicrucea, se lucrează în lemn. Înainte să fie săpatăgroapa, locul se stropeşte cu vin, după ce se facemai întâi un cerc şi o cruce. Se face o lumânare deceară lungă, pe măsura mortului, care se taie înbucăţi şi se pune câte o bucată din ea, aprinsă, încele patru colţuri ale sicriului. Din ce rămâne se faceo cruce care se aşază pe pieptul corpului celuineînsufleţit.

Finalul înmormântării. Bocetele

Bocetele se ţin lanţ şi cresc în intensitate şidramatism, de îndată ce mortul este scos din casă.În drum spre cimitir, convoiul funebru opreşte înlocurile în care răposatul a trecut. Când moare untânăr, fie el băiat sau fată, înainte de a duce mortulla groapă, se scoate din rădăcini un prunişor, deramurile căreia sunt agăţate panglici de diferiteculori, ştergare de mici dimensiuni sau fire de lânăcolorate. Pomul este purtat de un tânăr călare saupedestru, urmat de un altul care duce în mână unsteag. La finalul înmormântării, prosoapele dinprunişor se împart, iar pomul cu firele de lânăcolorată este plantat deasupra capului mortului.

La cimitir, preotul citeşte prohodul, în suspinele şibocetele celor prezenţi, care aprind lumânări. Deasemenea, tot aici, se aprinde şi lumânarea pe caremortul a ţinut-o în mână înainte de a-şi da sufletul.Dacă mai sus aminteam că muribundul primeşte însân un ban, şi de această dată, înainte ca sicriul să

fie coborât în pământ, capul familiei aruncă îngroapă o monedă. Există credinţa conform căreiabanii vor folosi pe lumea cealaltă la plata vămilor.Până să ajungă acolo, mortul este aşezat cu capulspre apus şi cu picioarele spre răsărit, iar după cesicriul este acoperit cu ţărână, mormântul estetămâiat. Cana în care a fost adus jăratecul sesparge. Cei care se ocupă de această treabă,groparii, se spală pe mâini, iar la final beau unpahar de rachiu, să fie de sufletul mortului. Înaintesă plece, aruncă câte o piatră mică, peste cap, îndirecţia gropii. Un copil nebotezat sau un om careşi-a luat singur zilele nu este înmormântat în cimitir.

Bucuria celor vii. Mâncarea

Ca şi cum nici n-ar fi existat, la întoarcere,oamenii care au participat la înmormântare seîntorc la casa răposatului, pe care îl pomenesc,amintindu-şi tot felul de întâmplări din timpul vieţiiacestuia. Cei mai mulţi rămân şi la cină.

Tot acum, cei vii se aşază la masă, beau şimănâncă de sufletul mortului. Mâncarea, în funcţiede perioadă, poate fi de dulce sau de post. Felurilede mâncare se servesc pe jos – deasupra uneipânze, pe care se presară dinainte flori – din cas-troane, de care se lipeşte câte o lumânărică. Se maipun prescuri, porumb fiert şi diverse legume. Încapul mesei se pune un colac mare, în care se înfigtrei lumânări mari. În jurul pâinii dospite se aşază,în cerc, nouă colăcei.

Servirea mesei urmează cu stricteţe regulile unuiadevărat ritual. Astfel, numai după ce bucătăreasaia o bucată de pâine şi o înmoaie în toate cas-troanele pe rând, comesenii pot mânca şi bea,spunând mereu: „Dumnezeu să-l ierte!“

Prima pomană se face la împlinirea uneisăptămâni din ziua morţii, la 40 de zile, la şase lunişi la împlinirea unui an. În ziua pomenii, până seara,cei vii nu trebuie să se certe.

Legat tot de pregătirea hranei, trebuie amintit căse acordă o atenţie deosebită felurilor de pâine care


au un cult al morţilor foarte bine dezvoltat.Cimitirele de acolo sunt pline de oameni.Îndrăznesc să fac o comparaţie mai puţin fericită –cum sunt molurile în Bucureşti, aşa sunt cimitireleacolo – pline, pline de oameni. Oamenii de acolo,cei de deasupra, simt foarte mult. Se plânge foartemult, se boceşte mult. Am participat chiar la o horăpentru morţi; cred că erau în jur de 1.000 deoameni, mulţi spectatori, de toate vârstele. Aveauîn mâini daruri pentru cei trecuţi dincolo, fotografiicu chipurile lor, afişe – unele dintre ele lipite pestâlpi. Un obicei pe care mi-l amintesc foarte bineeste cel al focurelelor, care avea loc în noaptea dedinaintea Joii Mari, prilej cu care se aprindeau focuripe morminte pentru a lumina calea celor morţi.Ceea ce mi s-a părut interesant a fost că tot timpulse vorbea de morţi ca şi cum erau acolo“, a remar-cat regizorul. v

se dau spre hrană comunităţii care vine la prazniculcelui plecat din lumea aceasta. Turtele, sau pres-curile-lipii, se pun pe masă în ziua înmormântării, lacină şi la prima pomană. La 7 zile se mănâncă colac.Împletitura din aluat are în mijloc o cruce, pe alecărei patru margini se pun câte patru colaci mici.

Un alt sortiment ar fi colacul, care este de maimici dimensiuni, în mijloc i se înfige un băţ, şi poatefi găsit la toate pomenile.

În fine, colăceii sunt daţi de sufletul mortului lapomenile de 40 zile, de şase luni şi de un an şi suntaşezaţi pe toată suprafaţa mesei.

„Tot timpul se vorbea de morţi ca şi cum erauacolo“

Tânărul regizor, scenarist şi fotograf MariusOlteanu a fost în Timoc, cu scopul de a adunainformaţii, imagini, fotografii pentru un documen-tarul care va apărea în toamnă. „Oamenii din Timoc

Un proiect ambiţios, rodul muncii unor tineri ambiţioşiCele mai multe informaţii prezentate în documentarul de faţă au fost extrase din colecţia Populaţii

istorice româneşti, vol. al II-lea – Românii din Timoc, apărut în cadrul proiectului care dă şi numelecolecţiei amintite mai sus. Aspect demn de remarcat, proiectul a fost dezvoltat de Muzeul ŢăranuluiRomân şi fundaţia „Al. Tzigara – Samurcaş“, din Bucureşti, şi Universitatea de Vest (prin masteranzii dela cursul de Comunităţi româneşti din afara graniţelor de pe lângă Catedra de Literatură Română şiComparată de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie). Aşadar, cercetarea efectivă în teren a fostdesfăşurată de o echipă tânără şi inimoasă, coordonată de prof. dr. Otilia Hadeşan.

„În primul rând, proiectul este interesant prin faptul că a reuşit să seducă nişte tineri masteranzi, iarmeritul îi revine în totalitate doamnei profesoare Otilia Hadeşan. Nu e uşor să faci o asemenea muncă,să funcţionezi în echipă.

În spatele acestui proiect este şi foarte mult noroc, dar şi un efort fantastic de a rămâne obiectivi, dea avea privirea aceea, şi apropiată şi îndepărtată, de care are nevoie un cercetător. Nu este vorba nicide pasiuni politice, despre nostalgii, ci doar despre realitate. Realitatea comunităţilor de români caretrăiesc în apropierea graniţelor noastre“, a spus Corina Vlad, cercetător, unul dintre membrii echipei decercetare. Noutatea pe care o aduce proiectul este legată de modul de abordare, şi nu atât de tematicafolosită, având în vedere perspectiva unei Românii a secolului XXI.

17


GLASUL CERBIC IE I

Scrie:Dragoș Moraru

Când întâlnește Carpații, Dunărea este,după aprecierea lui George Vâlsan, „osimplă vale de eroziune, îngustă (…).

Carpații nu se opresc la Dunăre, ci la Timoc”. Șitotuși, românii, deși sunt așezați dintotdeauna peambele maluri ale fluviului, s-au lăsat orbiți de ideea„hotarelor naturale”, susținând și în 1919, laConferința de Pace de la Paris, ideea așezăriigraniței pe Dunăre, care, după cum observa N. A.Constantinescu (apropiat colaborator al lui Iorga), eastfel „singurul dintre marile fluvii ale lumii care aprimit rolul de hotar politic”.

Una dintre observațiile fundamentale ale volu-mului din 1941 al lui N. A. Constantinescu„Chestiunea timoceană” (retipărită în 2000 de Ed.Litera Internațional, București, 88 pagini) esteaceea că nimic „nu e mai păgubitor interesuluipolitic ori național decât ideile greșite care dedecenii și secole stăpânesc cugetarea și faptanoastră, necontrolate de știință, neverificate deexperiență”. Acestea sunt, de fapt, „miturile” istorieinaționale de care ar trebui să scăpăm.

Între Morava șiTimoc slavii suntimigranți. Regiunea aconstituit multă vremeo stăvilă în calea slav-ilor. Sectorul româ-nesc s-a întins multăvreme până dincolode Niș, făcândlegatură cu bloculalbanez, cu pastoriivlahi din Balcani și cuaromânii. Aceastăbarieră a fost spartă,treptat, dar românii(„vlahii”) din Timoc

rezistă încă. De altfel, statul sârbesc medieval nu aînglobat niciodată această regiune, aflată substăpanire bizantină, încorporată de imperiul româ-nesc al Asaneștilor, apoi independentă în perioada1280-1397, sub numele de Țăratul de Vidin, șicondusă de „țari” vlaho-bulgari, încuscriți cuvoievozii munteni. Între 1368-1369, întreagaregiune a fost alipită de Vlaicu-Vodă ȚăriiRomânești, pentru a o feri de invazia maghiară

(scurta perioadă de unire e comparată de istoriculnostru cu izbânda lui Mihai Viteazul în ceea ce amputea numi „chestiunea ardelenească”, în 1599-1600), apoi oferită din nou țarului româno-bulgarSracimir, căsătorit cu vara domnitorului Vlaicu.

În 1397, după înfrângerea de la Nicopole, Baiazidtransforma regiunea timoceană în sangeacatul(apoi pașalacul) de Vidin, care mai cunoaște oscurtă perioadă de independență (1792-1806) abiaîn timpul revoltei lui Pasvanoglu. Domnii ȚăriiRomânești continuă să întrețină relații cu româniidin Timoc, construind mănăstiri (regiunea se aflăsub ascultarea episcopului de Râmnic), luptând cuturcii și intrând în balade bulgărești și sârbeștidescoperite în sute de variante.

Carageorge și Miloș Obrenovici, creatorii statuluimodern sârb (mai întai în limitele Pașalacului deBelgrad) se lupta să acapereze regiunea care,spunea cel din urmă, „pentru legăturile noastre cuRusia ne este tot așa de folositoare ca pâinea vieții”.Pentru că se opuneau revoltei antiotomane a sâr-bilor, Carageorge rade de pe fața pământului 13sate românești. La 1833 Obrenovici vine cu armatași forțează Imperiul Otoman să recunoascădominația sârbă în regiune, după cum Rusia șiAustria siliseră la același lucru pe turci, pe calediplomatică, prin Tratatul de la Adrianopol din 1829.Este „cea mai revoltatoare încălcare a dreptuluinațional în Peninsula Balcanică”, scrie N. A.Constantinescu, care încheie volumul cu „Drepturileimprescriptibile ale României la anexarea DacieiRipensis„. Așa au numit românii regiunea dupăretragerea aureliană în sudul Dunării. Anexarea nua mai avut loc. v

File de istorie și identitate

Românii dinDacia Ripensis

Înfrângerea de la Nicopole


Felix Romuliana a fost capitală pierdutăvreme de secole, pentru că, deșidescoperită de neobosiții nemți incă din

jurul anului 1800, aproape două secole nu s-a știutce oraș este și ce nume poartă.

De-abia după ce săpăturile au fost preluate deDragoslav Srejović, care a decopertat întregul teza-ur al sitului, a fost descoperit, în 1984, un epigraf cunumele orațului: Felix Romuliana, orașul de visclădit de Gaius Valerius Galerius pentru mama sa,Romula, de origine geto-dacă.

O capitală ciudată, totuși. Construită în epoca dedecadență a imperiului, după retragerea aureliană,Felix Romuliana a fost, de la bun început, o capitalăasediată. Pe de-o parte, erau barbarii care traver-sau deja Dunărea, ceea ce a făcut ca orașul să fieconstruit în interiorul unor fortificații mai vechi, darextrem de puternice. Pe de altă parte, eracreștinismul care cuprindea, încetul cu încetul,imperiul și ii zduncina temeliile păgâne, ceea ce l-afăcut pe Galerius (mare apostat) să concentreze înFelix Romuliana tot tezaurul ezoteric al mitologieiromane.

Ruinele – excelent conservate, poate și pentru căorașul a fost locuit neîntrerupt până în secolul al XI-lea – adăpostesc o colecție impresionantă de moza-icuri, fresce, statui și temple închinate zeitățilorromane, precum și mai puțin cunoscutelor simboluriezoterice ale strămoșilor noștri daci. Acest tezaurzduncina serios bagajul de locuri comune carealcătuiesc stiința noastră în materie de istorie aImperiului Roman. Un imperiu reputat, în principiu,pentru civilizația edilitară și juridică, nu pentru spir-itualitate. Concentrarea ezoterismului roman în FelixRomuliana, ultim avanpost al paganismului în caleacreștinismului în expansiune, ne dovedește

amploarea sacrului în viața cotidiană a romanilor.Nu întâmplător, în acest oraș aflat la numai 15

kilometri de Zaiecear, Galerius a pus să se executeun mozaic al Omphalos-ului. Ca să se știe că acoloeste Buricul Pământului.

Dar toate astea au durat puțin. Numai câțiva animai târziu, la circa 200 de kilometri sud de FelixRomuliana, în Naissus (Nișul de azi), avea să senască Marele Constantin, care, după bătălia de lapodul Milvius contra lui Maxentiu, avea să dea edic-tul prin care creștinismul ieșea din ilegalitate.Imperiul se pregătea, deja, să devină istorie. v

Istorie

Felix Romuliana… Capitala ezotericăa Imperiului Roman

19


GLASUL CERBIC IE I

Interviu de grup

„Deşi trăim într-o lume individualistă, grupul esteglorificat“ – interviu în grup cu profesori cepromovează cultura limbii române pretutindeni,România (Arad), Ucraina (regiunea Odesa), Serbia(Vârșeț).

Există oameni Tari cum este roua,ei nu îmbătrânesc, ei nu au grabă,

Ei zilnic adresează pomilor și nouă Cuvinte sfinte, sincere cuvinteȘi oamenii aceștia-ntotdeaunaAu șoapte mari de zei, șoapte mari și sfinte.

Stimați profesori, fascinaţia internetului dimi-nuează bucuria unei comunicări „faţă în faţă”, daroferă drept recompensă, un bob de comoditate.Tastăm, slobozim gândurile şi, dacă ne auzim, trăimemoţia aşteptării unui răspuns de la celălalt capăt.

Am onoarea să ofer mediului pedagogic românde pretutindeni un interviu de suflet cu per -sonalităţi ce trăiesc limba română prin fapte, fiindpromotori ai neamului românesc prin acţiuni șidiverse activităţi ce reînvie istoria neamului, mereuîn dezvoltare, completând astfel comoara spiritualăa omenirii.

Ce V-a motivat să alegeți profesia de dascăl?

Dolha Viorel: La 14 ani doream să fiu arhe-olog, jurnalist sau pădurar. Conducerea şcolii le-aspus colegilor care au zis că vor să dea examen la,,pedagogic” cum că elevi de la ţară ca noi nu avemşanse la un liceu cu o aşa concurenţă. Am luat-o cao provocare şi abia atunci m-am hotărât că voialege pedagogicul. Şi am intrat pe primul loc. Abiamai târziu am început să nu îi înţeleg pe alţii cumpot trăi fără să fie dascăli.

Pelin Galina: Din frageda copilărie am avut uninteres deosebit pentru școală. Pe atunci, școalapentru mine, copil de la țară, era o lume plină deviață și mister. Animatorul acelei lumi era dascălul.Când am devenit elevă, m-a frapat felul de a fi alînvățătoarei mele și de atunci a încolțit în minedorința de a deveni dascăl, de a dezvălui și altorcopii taina cărții și a cunoașterii.

Dorinel Stan: M-am nascut într-o familie debuni români, care mi-au insuflat dragostea față deprima limbă și anume LIMBA ROMÂNĂ. Străbuniculmeu preot în asezarea de baștină, ,bunicii, părinții,precum și factorul ereditar au contribuit într-omăsură decisivă la modelarea spiritului de conștiințăumană și națională. Am fost trimis la școală, pentrua învăța carte, respectiv pentru a deveni preot saudascăl, după „frumosul nostru obicei de odinioară”.În Serbia, singura facultate cu limba de predareromână este cea de Învățători de la Vârșeț, respec-

Căldura sufletului și lumina gândului ale celorce simt cultura limbii române

Scrie:Olga Balanici (R. Moldova)

profesor de discipline de specialitate și informatică

Viorel Dolha, România Pelin Galina, Ucraina Dorinel Stan, Serbia


tiv facultatea de Limba Româna din Belgrad (NoviSad). Astfel, am rămas aproape de vatra părin -tească și de moșie pentru a nu se destrăma.Conform teoriei mediului psihosocial și locul nașteriiare influență asupra profilului, moralului și carac-terul persoanei. Pot spune cu certitudine, am simțitpulsul profesiei de Învățător încă din frageda copi-larie, m-am urmat destinul și steaua călăuzătoare.

Se spune că generația tânără la etapaactuală nu are modele și țin să cred că nueste așa. Cine au fost modelele Dvs.?

Dolha Viorel: Cu câţiva ani în urmă am realizatcât de importanţi au fost dascălii din anii mei deşcoală. Nu voi putea uita niciodată chipul de zână alînvăţătoarei mele Florica Mihiţ din clasa I. Eratânără absolventă, în primul său an de învăţământ.Învăţam şi iubeam şcoala fiindcă simţeam că măiubeşte şi ea. Am luat premiul întâi. Din clasa adoua mi s-a schimbat învăţătoarea cu o alta care îmipărea că nu mă iubeşte. Refuzam să ridic mâna lalecţii. I-a spus mamei că sunt un ,,mutălău”. Doarcât mi-a fost ea învăţătoare eu nu am luat premiulîntâi. Realizez acum că în gimnaziu mi-a plăcut isto-ria din cauza doamnei Momir care m-a invitat la eaacasă şi mi-a împrumutat cărţi mie, unul dintre ele-vii săraci ai clasei. Am scris poezii şi eseuri fiindcădoamna Doina Kiri mă aprecia şi m-a invitat să scriuîn revista şcolii din sat. Mi-a plăcut franceza fiindcădoamna Danciu mi-a dăruit un dicţionar. În liceu nis-au schimbat deseori profesorii. În funcţie de ei îmischimbam şi eu disciplinele la care participam laolimpiade şcolare. Datorită unui Vasile Popeangă,Mircea Popa şi Marţian Iovan am luat locul I pejudeţ la istorie şi am fost la olimpiada pe ţară la filo-zofie. Şi după terminarea şcolii aceştia au continuatsă ţină legătura cu mine sunându-mă sau invitându-mă la dumnealor acasă. Aceste gesturi obligă untânăr să ţină ştacheta sus şi îi îndreaptă sigur paşiispre un domeniu sau altul.

Pelin Galina: Și eu consider că nu este așa. Demulte ori tinerii sunt neconformiști, rebeli, tind spremaximalism și nu descoperă modele în jurul lor. Euam avut norocul de a avea drept model prima meaînvățătoare, apoi – profesoara de limbă și literaturăromână, care posedă la perfecție limba, era dotatăcu artistism, cu un deosebit simț al cuvântului șimăestrie pedagogică.

Dorinel Stan: Modelul meu în viața a fostdascălul dedicat total meseriei. Cel care m-a învățatprimii pași ai experienței în evoluția plină de obsta-cole. Modelul aproape perfect (ideal nu există), pelîngă competențe didactice de specialitate, dețineaabilități empatice și sociale, Învățătorul model aveatalent oratoric, măiestrie pedagogic și tact. Dascălulși-a îndeplinit misiunea atunci când trece în eterni-tate și rămâne în conștiința elevilor. Un model

devine valabil cand produce efecte pozitive – cautaperfecțiunea. Pe parcursul școlarizării au fost cadredidactice care și-au lăsat amprenta asupra viețiimele și carora le sunt profund recunoscator.

Daca V-ar întreba un tânăr, de ce săurmeze cariera de profesor, ce i-ațirăspunde?

Dolha Viorel: În care profesie mai eşti înfiecare zi ,,un mic Dumnezeu” în ochii a zeci de ochinevinovaţi? În care profesie mai ai în palmesufletele viitorului lumii: copiii?

Pelin Galina: Să se consume cu alți copii așacum s-au consumat alți dascăli la modelareapersonalității lui. E o onoare să fii dascăl, deoarececontrebuim cu responsabilitate și cu multă dăruirela „însăilarea” unor destine, viitorului a sute decopii.

Dorinel Stan: Dascălul aduce lumina în ochii șisufletul copiilor și este în continuare în mediul rural(mai putin urban) privit ca-o autoritate demna detoată crezarea, respectul și admirația comunității.Indiferent ca în timp, statutul sau a suferit odepreciere considerabila se spune ca a fi dascăleste cea mai nobilă meserie. Dascalul este ommare! Valoarea dascălilor se stabilește în timp, maitârziu, dar rămân o viață în memoria colectivă aoamenilor repere marcante și inegalabile.

Analizând dimensiunea spirituală a cariereiDvs. didactice, observăm că ați promovatactiv cultura limbii române. Vă rog să nerelatați prin ce forme, în ce mod?

Dolha Viorel: De la 20 de ani m-au fascinatcomunităţile româneşti de dincolo de frontiereleRomâniei. Din fiecare carte citită am început sănotez şi cea mai mică informaţie despre Basarabia,Bucovina de Nord, Transnistria, Maramureşul deNord, Voivodina, Serbia de răsărit, Cadrilater, Vidin,despre aromâni, meglenoromâni, istroromâni.Trecutul şi prezentul tragic, aidoma unui film indian,al acestor oameni de un sânge cu mine mi-au aca-parat definitiv sufletul, mintea şi timpul. M-au dusatunci paşii acasă la ei în Transnistria, Macedonia,Vidin, Basarabia, Valea Timocului şi Valea Moravei,Voivodina, Istria, Cernăuţi. Publicate sau nu, amscris lucrări despre fiecare dintre aceste comunităţi,am legat parteneriate în primul rând cu dascăliiromâni de acolo, ei fiind cei care apără în acestecomunităţi frontierele limbii române…

Pelin Galina: În mediul nostru de bilingvist eimportant, în primul rând, să vorbească o limbăîngrijită și în afara orelor de curs, în oriceîmprejurări nu s-ar afla. Personal, cer cu strictețe,respectarea normelor lingvistice în exprimarea oralăși scrisă, de la elevi, de la colegii de breaslă.

21


GLASUL CERBIC IE I

Organizez, contribui la efectuarea activitățilorextracurs cu tematică lingvistică sau literară.Promovez totul (din ce e posibil) ce ține de culturanațională: cântec, dans, obiceiuri, datini, marcareasărbătorilor populare, pentru promovarea atât aculturii cât și păstrarea istorie limbii române.

Dorinel Stan: Cultura limbii române în Serbiaam promovat-o în calitate de cadru didactic, unuldin reprezentanții mediului asociativ românesc,publicist, scriitor, cercetator și luptator pentru drep-turile românilor din Serbia. În calitate de redactor-șef fondator al unicei reviste cu profil istoric și cul-tural a românilor din Serbia „Glasul Cerbiciei”, careapare sub egida asociației „Românii independențidin Serbia” (RIS), înființat în anul 2008.

Între anii 2000-2009 redactor-șef adjunct la„Cuvântul Românesc”, publicație centrala a CRS-ului. În trei mandate consecutive îndeplinesc funcțiade președintele SCA „Avram Iancu” din SredișteaMică (Pârneaora), reînființez formatiunea muzicală-fanfara, grupul coral și sectia de teatru cu care par-ticip la treceri în revistă și festivale. Autor a peste100 de articole axate pe cultură și istoria romanilordin Serbia, colaborând la mai toate ziarele și revis-tele care apar în limba română, precum și la diversepublicații din Romania și R, Moldova. În anul 2012,public la Editura Presa Universitară Clujeana dinCluj, studiul cultural „Societătile cultural-artisticeromânești din Voivodina 1945-1962”, iar anul acestala Editura „Românii Independenți din Serbia” vaapare studiul monografic „Așezământul MonahalSrediștea Mică” și ”Un corespondent din Serbia al luiB. P. Hajdeu – Mihai Juică”.

Din 2010 sunt președintele organizatției deinteres obsteșc „Românii Independenți din Serbia”cu sediul la Vârșeț și membru al Consiliului Naționalal Minorității Naționale Române din Serbia (CNM-NRS) cu sediul la Novi Sad. Așadar, sunt pe „bari-cadele limbii române în Serbia”.

Cum vedeți viitorul culturii limbii române?

Dolha Viorel: Spun cercetătorii că şi soarele vamuri într-o zi. Eu cred că omenirea va continua săexiste şi atunci mutându-se la timp pe planete dinalte sisteme solare. Refuz să cred că poate sădispară cândva limba română. Românii ardeleni autrăit 1000 de ani sub legi maghiare care spuneau că,,valahul nu are voie să poarte haine de postav şinici să îşi ridice casă de piatră”. Dacă o mie de aniau păstrat limba română nişte ciobani cu preoţi fărăcarte, cum să nu fie nepieritoare cultura românădupă ce pronia ni i-a dat ca păstori pe Eminescu, peGoga, pe Mateevici, pe Vieru şi pe dascălii care îiaduc pe aceştia în casele copiilor de azi şi de mâine!

Pelin Galina: Cam cețos pentru mediul nostru,spre marele nostru regret. Nu există o necesitatefuncțională a limbii române în afara satului nostru.

Autoritățile locale, care au o pregătire alolingvă,marginalizează, limitează din ignoranță saunecunoaștere funcționarea limbii materne. Acestlucru, pentru noi e strigăt la cer.

Aceasta și motivează afirmația mea de laînceput.

Dorinel Stan: Mediul asociativ românesc dinnordul și sudul Dunării în acest moment al refaceriispirituale ,depune eforturi constante pe altarulpăstrării ființei și spiritualității romane și reprezintă,alternativa și optiunea principale a „Românilor pen-tru Români”. Însă, există incertitudinea, ca în con-tinuare formațiunile politice prin asociațileromânești fantome și sub sechestru, să menținăcontrolul și influența asupra instituțiilor românești.Așa, eficiența institutională românească din Serbiaeste pusă sub semnul întrebării de cei care o con-duc. Lupta pentru existență identitară și spirituală aromânilor din Serbia, depinde de elaborarea uneinoi strategii culturale de dezvoltare a mediului aso-ciativ românesc, care trebuie să se bazeze pe ele-mentul strict românesc și nu valah, iar obectivelestrategice se ating prin programul de afirmareculturală, care are la bază păstrarea filonului româ-nesc în Serbia, pentru ca programele de activitate șidezvoltare culturală să fie viabile, trebuie împletitearmonios cu politici de dezvoltare coerente. Astfel,Strategia cultural „Prin cultură la identitate și spiri-tualitate” a „Românilor Independenți din Serbia”(2014-2015) constituie temelia păstrării nestin-gerite a identității naționale române și asigurarea decondiții necesare de creare a unui sisteminstituțional propriu. Planul de activitate și dez-voltare este conceput pentru buna funcționare petermen scurt, mediu și lung, avansarea și aprofun-darea relațiilor cu accentul pe sprijinul organelor șiinstituțiilor din România.

Cultura este una din compomentele esențiale alevieții pe care orice comunitate etnica responsabilăare datoria de a oferi apartenenților sai, iar pentruromânii din Serbia înseamnă identitate și spirituali-tate. Însă, fara suportul DPRRP din cadrul MAE dinRomânia, oaza de români din Voivodina dispare, iarîn Timoc fenomenul „Valah” câștigă spațiu și adepți.

Ne puteți lăsa un mesaj sau un îndemnpentru toți care contribuie la promovareavorbitorului cult de limbă română?

Dolha Viorel: Fiindcă în august 2015 ne vomîntâlni în congres AGIRo la Cluj, vă propun unîndemn al ministrului educaţiei din Anglia cătreînvăţători apărut în august 1926 în revista,,Învăţătorul” din Cluj - organ al AsociaţieiÎnvăţătorilor Români din Ardeal, Banat, Crişana şiMaramureş. Aceste cuvinte pot fi socotite caadevărate „table ale legii” şi pentru învăţătorulromân: „Fiţi plini de iubire, drepţi, răbdători şi


perseverenţi. Să aveţi o idee modestă despre voi,dar o idee înaltă despre funcţia voastră. Să nutreacă nici o zi, fără să învăţaţi ceva, fie de la eleviivoştri, fie din cărţi, fie de la lumea în care trăiţi.Hrăniţi-vă sufletul citind zilnic din cărţile umane, dinpoeţi, din istorici, din biografi: ei încălzesc inima şiîntăresc voinţa. În politică fiţi alături de optimiştii,cari cred că lumea poate fi ridicată prin instituţiilebune şi voi sunteţi una din bunele instituţii alelumii”.

Pelin Galina: Îndemnul este că, totuși să nupierdem curajul și să contribuim în continuare laformarea vorbitorului cult de limbă română, căcimare e Dumnezeu. Să nu lăsăm să se stingă foculdin vatră, în ciuda tuturor greutăților. Prin urmare,doar împreună putem lupta întru apărarea limbiiromâne.

Dorinel Stan: Asociatia RIS pe care o reprezintîncurajeaza creșterea participării românilor la oviață culturală activă, dinamică și conectată la valo-

rile culturale românești autentice și naționale prinsprijinirea dezvoltării tuturor actorilor culturali săpastreze și să valorifice bogația patrimoniului româ-nesc cultural local, regional și național pe întreg ter-itoriul Serbiei.

* „Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care

o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, princuvintele noastre și prin gândurile noastre.” (SfântulIsaac Sirul)

Viaţa unor oameni este ca o carte deschisă, pecare o poţi citi sau reciti ori de câte ori simţi nevoia.Aceştia sunt oamenii cu suflet mare, pe care şi-ldăruiesc tuturor – familiei, prietenilor, colegilor,chiar şi neprietenilor.

Distinși profesori, distinși promotori ai limbiiromâne, Vă admir și Vă mulţumesc pentru confesiu-nile pe care mi le-aţi oferit nu numai mie ci şi citito-rilor acestor rânduri. Vă doresc în continuaresănătate şi multă putere de muncă! v

Cărți noi la editura RIS

Pictura murală de pepereții bisericii din

Râtișor- Gheorghe Dolinga -

La Editura ”Românii Indepen -denți din Serbia” (RIS) din Vârșeț,a apărut la începutul anului 2015cartea preotului Gheorghe Doliga”Pictura murală de pe pereții bis-ericii din Râtișor” (Contribuții lamonografia parohiei din Râtișor).Prefața este scrisă de autor, iarcartea are 76 de pagini în culori.Albumul iconografic înfățișeazăspiritualitatea unui străvechi lăcașde cult românesc și ilustreazăincursiunea în universul fascinantal picturii murale din Râtișor real-izat de zugravul Simeon Jacșicidin Biserica Albă, în intervalullanilor 1796-1799, respectiv 1821.Biserica din Râtișor este una din-tre cele mai vechi și valoroaseclădiri ecleziastice ale românilordin Serbia. Valoarea incontes -tabilă este atât forma arhitec -tonică cât și interiorul lăcașului.

Cartea ”Pictura murală de pepereții bisericii din Râtișor” esteun ajutor pentru cunoaștereaunei pagini din istoria Sf. Lăcaș șicontribuie la creșterea niveluluide specializare în conservarea

monumentelor, precum și la infor-marea iubitorilor de artă despreinteracțiunea corectă cu patrimo-niul cultural pentru păstrareaiden tității și spiritualității națio -nale. Lucrarea preotului Gheor -ghe Dolinga prezintă ilustrativ șidetaliat suprafețele murale pic-tate, dar și privire în ansamblu deviziune corespunzătoare asuprasuprafețelor regăsite la Bisericadin Râtișor. Cele 80 de fotografiiale icoanelor au fost realizate dePavle Marjanović, Dragan Đurić șiMarin Despot, reprezentând ico -no stasul, compozițiile din naos șicele pe stâlpi de la intrare, consti-tuie adevărate bijuterii. Icoaneleprezentate în carte reprezintă ocronologie a compozițiilor dupăSfânta Scriptură și Viața sfinților(Evangheliștii, Apostolii, scenebiblice, cele 10 porunci, SfântulIlie, Rugul aprins, Cain și Abel,Lazăr în sânul lui Avram, bogatulnemilostiv, izgonirea din Rai,Adam și Eva, încoronarea Născă -toarei de Dumnezeu, SfântulAtanasie cel Mare, Sfântul Chiril alAlexandriei, conducători și arhie -rei din sinaxarul pravoslavnic dinacele vremuri, Arsenie făcător deminuni, Sfântul Teofilact, SfântulMare Mucenic Pantelimon, Hristosvindecă orbul, Judecata cea de

apoi și Hristos cu femeia sa -marineancă). Pictura murală a Bi -sericii Ortodoxe Române din Râ -tișor păzește ecumenicitatea ecle -zio logică a credinței în Dum ne -zeu. Datorită importanței covâr -șitoare a lăcașului de cult din Râ -tișor, prin decizia Institutului pen-tru Protecția și Cercetarea Obie -ctelor de Cultură al P. A. Voivo -dina, biserica a fost pusă subprotecția statului, la mijlocul sec-olului al XX-lea.

Cartea (albumul) reprezintă ocontribuție originală în cercetareași cunoașterea problemelor resta -u rării și conservării picturii muraleîn Banat, așadar este o carte devizită a Bisericii Ortodoxe Românedin Râtișor. v

Prof. Natalia Stan

23


GLASUL CERBIC IE I

Artă și cultură

În perioada de după cel de-al Doilea război mondialarta plastică bănățeană a

luat un avânt viguros, în cadrulcăruia vlăstarii, aidoma pomilor înprimavară, înmugureau, înfloreauși apoi își ofereau fructul. Printreaceștia, se distingea regretatulMihai Condali.

El a captivat atenția oamenilorde cultură, în bună parte fiindsusținut de colegi prin publicarelucrărilor proprii în săptămânalul„Libertatea” și în paginile revistei„Lumina”.

Astazi, când Mihaiță sălășlu -iește printre aștrii, îi simțim lipsa,mai ales noi cei care îl cunoșteamși colaboram cu el, expunând îm -preună lucrări la diverse expoziții.Fiind împreună, îi admiram ele -ganța liniei, câteodată trasă cumâna stângă, lucru curios în acelevremuri. Îl priveam, încântați defelul de asimliare a formei șispațiului în compoziție pluriso -nantă. Condali a rămas pentru noiun distins artist plastic care ne-aîndrumat pașii în faza noastră deînceput.

Datorită talentului și puterii demuncă, Mihai Condali a fost anga-

jat, imediat după absolvirea Școliinormale în calitate de ilustrator șiredactor grafic la Casa de Presa șiEditură „Libertatea”, astfel că alăsat în moștenire urmașilor ne -numarate ilustrații, mai ales alemanualelor școlare, apoi ale arti-colelor din revista „Bucuria pio -nie rilor”, ulterior “Bucuria copi-ilor”.

A mai publicat și sute deschițe, vinete în paginile revistelorși plachetelor de poezii.

În calitate de pictor, artistulplastic Mihai Condali s-a afirmatmai ales prin expresia neoim -presionistă pe care o practica șicu ajutorul căreia încerca săeternizeze mirificul atmosfereirurale.

Fiind dotat și cu un pronunțattalent poetic dar și cu un nervcreativ deosebit, a scris și versuride valoare incertă îmbinând spiri-tul plastic cu cel poetic. A lăsatpentru posteritate sute, chiar miide versuri și creații plastice petema peisajelor din satele ro -mânești.

Lucrările sale din domeniulartei plastice se găsesc astăzi înfoarte multe colecții particulare

ale iubitorilor de frumos, iarcreațile sale litereare s-au păstratîn manuscris, destule dintre aces-tea fiind publicate postum într-unvolum de poeme, iar cele maimulte sunt împraștiate prin pu -blicațile periodice din acele vre-muri.

Evident că Mihai Condali me -rită să-i fie păstrată memoriadeoarece creațiile sale au intrat înpatrimoniul cultural al Banatului,Voivodinei, Serbiei și, de ce nu, alromânilor de pretutindeni. v

Mihai Condali – distins pictor și om de cultură

Motiv rural

Mihai Condali - liceist


Învățământ românesc

La sfârșitul sec. XVII șiînceputul celui al XVIII-lea, când ocupația tur -

cească a Banatului (1552-1718),făcea loc celei habsburgice(1718-1918), iar românii bănățenierau împărțiți din punct de vederebisericesc în trei eparhii:Caransebeș, Vârșeț și Timișoara –nu se poate vorbi de o școalănațională românească.

Prima atestare documentarădespre existența în trecut a uneișcoli la Caransebeș o avem datatădin 6 mai 1566 și 15 iunie 1566 –primul document este un decretal regelui Ioan II, care îi dăruia luiLudovic Fiat ,,locul deșert –părăsit al școlii papistașilor, înCetatea noastră Caransebeș, învecinătatea caselor credincioșilornoștri, a înțelepților și cirscum -

specților Ioan Păcurariul și Ge -orge Zagorian”; iar al doilea doc-ument este un raport al nobililordin Caransebeș – Nicolae Bo -kosnicza și Ioan de Caransebeș –în care împărtășeau regelui că,dorind să-l pună pe Ludovic Fiatîn posesia locului amintit, consiliulorășenesc a protestat.

În veacul XVII este amintită oșcoală a reformaților calvini – încare copiilor români în orele liberetrebuia să li se propună catehis-mul calvin. Despre existența înCaransebeș a vreunei școli orto-doxe românești în veacurile ante-rioare celui al XVIII-lea, nu aflăm.Tot în sec. XVIII, la 1748 exista laCaransebeș un Gimnaziu, înființatde împărăteasa (pe atunci mareregentă) Maria Tereza (1740-1780), unde se predau: ,,Gra -maticile” – se numea clasa I și aII-a gimnaziului (clasa a III-a senumea ,,sintactica”, a IV-a ,,poet-ica”, a V-a ,,retorica” și a VI-a

,,filosofica” – deoarece un gim-naziu complet cândva nu aveadecât 6 clase. Un dascăl renumitaici a fost Preotul Lazăr Popoviciu.

Acest Gimnaziu s-a întemeiatprin călugării franciscani minorițidin Caransebeș, căci franciscanulNicolaus Schroedel împreună cu 6monahi la 1742 a întemeiat novi-ciat și teologie. Prima jumătate aveacului al XIX-lea va cunoaște deasemenea lupta românilor dinaceste părți pentru a avea oșcoală națională.

În fruntea acestei zbateri s-audistins dascăli de seamă, cum aufost: Dimitrie Țichindeal și MoiseNicoară. Iar în anul 1807, pro-topopii Ștefan Atanasievici alLugojului. George Petrovici dinBelinț, Petru Popovici al Bocșei șipreotul Dimitrie Țichindeal dinBecicherecul Mic (azi Zrenianin) –se adresau împăratului Francisc I(1792 – 1835), cerându-i ca înpostul de director școlar pentru

Școala Clericală din Vârșeț

Vârșețul la începutul secoluluial XX-lea, fotografie din arhiva

Agenției de Turism a Municipiului Vârșeț

Scrie:Prof. Ion I. Mutu

25


GLASUL CERBIC IE I

Banat să fie numit un reprezen-tant al națiunii române. La finelesecolului al XVIII-lea în părțileArdealului și Timișoarei existaucursuri sporadice de Teologie.

Astfel, în anul 1779, dascălulMihai Martinovici-Roșu dinTimișoara, a deschis un ,,curs denormă” (de pedagogie), iar între1790 – 1794 un ,,curs de preoție”– ambele cu predare în limbaromână. La 3/15 nov. 1812 s-audeschis cursurile unei ,,prepa -randii” – școli de pedagogie laArad pentru pregătirea învă -țătorilor ortodocși din Banat, cupredare în limba română, avândprofesori pe măsură: D. Ți -chindeal, Constantin Diacono vici -Loga, Dr. Iosif Iorgovici, IoanMihuț. Însă cursurile teologice vorlua naștere mai greu, la 1 noiem-brie 1822, printr-o rezoluțieimperială, când s-a dat voie săexiste școli clericale, pentrufiecare eparhie. Cursurile teolog-ice de la Arad erau pe 2 ani șiprintre primii profesori s-auremarcat: Gavriil Raț (călugăritsub numele de Gherasim șidevenit apoi episcop al Aradului);Patrichie Popescu; GhenadiePopescu, ș.a.

O nouă etapă în școalaarădeană a avut loc în toamnaanului 1876, în vremea episcopu-lui Ioan Mețianu (1875 – 1898) –când ,,Preparandia” și ,,Teologia”s-au unit într-un singur ,,Institutteologic – pedagogic diecezan”, al

cărui prim director a fost PreotulIoan Rusu (1816 – 1891), carepreda Ermineutica, Pastorala. Alțiprofesori: Aron (Augustin – dupăcălugărie) Hamsea, care a predat:Pedagogia, Dogmatica, Morala,Dreptul canonic; Vincențiu (Vasile– după călugărie) Mangra, care apredat: Limba și literatura ro -mână, Istoria bisericească și Re -torica bisericească, și mulți alții.

O școală reprezentativă înBanat a fost și cea de laCaransebeș. Astfel în 1822 a luatnaștere la Vârșeț o Școală Cle -ricală cu program sistematic în

limbile română și sârbă, unde aupredat personalități de frunte alevieții culturale din vremea acea,cum au fost: Andrei Șaguna(viitorul mitropolit al Transilvaniei:1864-1873); Nicolae Tincu-Velia;Ignatie Vuia.

Odată cu reactivarea Episco -piei Caransebeșului, în anul 1865,se transfera la Caransebeș secțiaromânească a Școlii Clericale dinVârșeț, așa cum se sugerase îndecizia Sinodului de la Sibiu, din16 august 1865, în care se speci-fica faptul că: ,,Viitorul secțieiromânești va sta sub nemijlocitapurtare de grijă a P.S.S PărinteluiEpiscop al Caransebeșului...”.

Putem spune că toate acesteșcoli mânăstirești și academiidomnești (care au funcționat înțara Românească și Moldova)aveau să deschidă calea viito -arelor Seminarii Teologice, ceaveau să se înființeze în veacul alXIX-lea, ca de altfel și a Fa -cultăților de Teologie (mai întâi laIași, la 1881 / 1884), care aveausă formeze vrednici slujitori aiBisericii și învățământului teologicromânesc, înscriind pagini de aurîn istoria Bisericii Ortodoxe Ro -mâne. v

Episcopia Caransebeșului

Biserica Ortodoxă Română din Vârșeț


A VII-a ediție a simpozionuluiinternațional ”Portrete de dascăli” a

Asociației Generale a Învățătorilor dinRomânia a prilejuit întâlnirea a peste

300 de cadre didactice din România șiSerbia în localitatea Veliko Gradiște din

Serbia de Răsărit

Din România s-au înscris cu lucrări aproape1200 colegi dintre care au făcutdeplasarea în Serbia aproape 200 de

învățători, educatoare și profesori din Arad, Bihor,Caraș-Severin, Hunedoara, Prahova, Botoșani,Bacău, Timiș, Mehedinți, Iași, Vaslui, București,Dolj, Călărași.

Din Serbia, pe lângă colegii din liceul (SrednjaȘkola, director Zoran Tașici) și școala generală(Osovna Șkola ”Ivo Lola Ribar”, director DraganMandici) din Veliko Gradiște, au mai participat colegidin Ranovac, Kladovo, Zajecear, Bor, Pozarevac,Kucevo, Vârșeț, Novi Sad, Rașanac, Turja, Petrovac

na Mlavi etc. Inițiator al desfășurării în Serbia a sim-pozionului a fost nou înființata Asociație a CadrelorDidactice de Etnie Română din Serbia, prinpreședinta acesteia, doamna Vesna Schubert, direc-tor al Școlii Generale ”Jovan Șerbanovic” dinRanovaț (Ranovac) și învățătoare cu peste 20 de anide experiență. Ne-au încurajat în acest demers șicolegii din recent înființata Sucursală AGIRo aCadrelor Didactice de Etnie Sârbă din România.

Translatori ne-au fost cei patru profesori carepredau ”limba română cu elemente ale culturiinaționale” în Serbia de răsărit, Diana Șolkotovici(Kladovo), Una Vasilievici (Zajecear), Trajan Doban(Pozarevac-Veliko Gradiște) și Sanela Ankici(Ranovac – Kučevo), alături de Dorinel Stan dinVârșeț, președintele ”Românilor Independenți dinSerbia” și membru și în Consiliul Național alMinorității Naționale Române din Serbia, VeterinBudimirovic, Boban Andreijci din Bor, de prieteniiJiva Momirovici, Jiva Lazici, Zlatan Bogdanovici,Sașa Jovanovici, de profesori și elevi de etnieromână din Serbia. Menționăm și participarea pri-etenilor Dragan Demici și Slobodan Perici dinConsiliul Național al Minorității Naționale Ru -mâne/Vlahe din Serbia, ultimul și deputat în parla-mentul din Belgrad și membru în grupul de prietenieSerbia-România și prietenii Tihan Matasarevici șiBoian Barbuțici din Consiliul Național al MinoritățiiNaționale Române din Serbia. Au fost reprezentați și

Un regal pedagogic româno-sârbScrie:Viorel Dolha

președintele Asociației Generale a Învățătorilor din România

Manifestare de amploare

27


GLASUL CERBIC IE I

colegii din R.Moldova prin efortul doamnei NataliaMafteuța de la Institutul de Istorie al Academiei deȘtiințe a Moldovei.

Îi mulțumim pentru participare și domnuluiLucian Marina, președinte al Societății de LimbaRomână din Voivodina-Serbia care a venit însoțit șide o echipă a televiziunii Novi Sad. Ne-am bucuratși de prezența la eveniment a jurnalistei arădeneIoana Camelia Moler de la publicația Europeanul șide trimiși ai Jurnalului Românesc, Timp Românesc,ai agenției Români pentru Români etc.

Simpozionul a fost deschis de directorul școliigazdă care a solicitat la început un moment dereculegere în memoria victimelor incendiului dinBucurești.

Toți vorbitorii ne-au felicitat pentru organizareaacestui simpozion și mulți au spus că este un,,moment istoric” în relațiile româno-sârbe, pentrucomunitatea românilor din această zonă și pentruviitoare colaborări. Vesna Schubert a spus că pentruprima dată cadrele didactice române din Serbia,insclusiv Serbia de Răsărit au propria asociație și căpentru prima dată copiii de etnie română din zonăei pot învăța limba maternă în școli, fapt care dă osperanță de continuitate a etniei române de aici,comunitate care 200 de ani nu a avut acest drept.

Au încântat auditoriul Violeta Vojkan și AnđelaMiloradović, prima interpretând două piese din fol-clorul românilor din zonă, iar a doua cu o piesă înlimba română și una în limba sârbă.

Alternativ, colegi din România și colegi dinSerbia, și-a prezentat lucrări despre dascăli modelpe care i-au cunoscut și lucrări despre exemple debună practică, lucrări pe teme de pedagogie. Ne-aimpresionat prezentarea făcută școlii lor de colegeledin Veliko Gradiște, dar și ținuta științifică și abor-darea modernă a lucrărilor lor cu tematicădidactică, colege cu care ne știm deja de la congre-sul AGIRo de la Cluj.

Am descoperit în aceste zile cât de multe neapropie, am împărtășit lucruri care ne frământădeopotrivă, dar și lucruri pe care avem a le învățaunii de la alții. La acestea se adaugă exotismulzonei, un orășel cochet pe malul Dunării, făcutparcă pentru turism. Sigur vom reveni și la ,,FloareaDunării”, localul în care am fost cazat și în care, înpreziua evenimentului, am semnat și ștampilatîmpreună cu domnul director Toșic sute de diplomepână spre dimineață.

Simpozionul a prilejuit zile de neuitat și curândvor apare rezultate concrete. Sutele de participanțiau făcut schimb de adrese și intenții de colaborarepe diferite teme educaționale, chiar proiectecomune în care să nu mai participăm drămuindu-necu greu bugetul personal ci proiecte pe care să leprezentăm pentru finanțare autorităților din celedouă țări și instituțiilor europene, proiecte de caresă beneficieze și elevii pe care îi educăm în Serbiași România. Ca să fim noi oameni, au fost alțioameni și ca să fie și alți oameni, suntem noioameni, spunea Nicolae Iorga. La Veliko Gradișteam întâlnit oameni adevărați, oameni din două țăricare ambele sunt pe calea progresului, iar oameniișcolii trebuie să fie motorul progresului atât prinprestația de la clasă cât și prin civism și implicare înimpunerea valorilor vremurilor noastre și ale celorviitoare. v


Scrie:P. Cebzan

În dorinţa de a face cunoştinţă cu trecutulşcolilor româneşti de la începutul secolului alXVIII-lea, atunci când încep încercările de

introducere a noilor metode şcolare, ne-am oprit lacărturarii bănăţeni, mai cutezători în abordareaproblemelor pedagogice cu adevărat progresiste.Printre aceştia l-am găsit pe Dimitrie Tichindeal,acela care a fost numit de M. Eminescu „gura deaur”, şi să-l analizăm prin prisma unui articol apărutîn revista „Familia” – foaie enciclopedică şibeletristică cu ilustraţii, apărută în 23/4 noiembrie1866. Proprietar, redactor şi editor a fost IosifVulcan iar revista a fost tipărită în Peşta.

În pagina întâi era chipul chipeş al unui frumosbărbat cu numele de Dimitrie Tichindeal. Redactorulamintit se bucura că „poate servi publicului cititoriucu o surpriză plăcută de Anul Nou, cu portretul unui

bărbat nemuritor care a fost regeneratorul naţiuniinoastre, unul dintre luceferii apăruţi pe cerulacoperit cu nori negrii ai românismului”. În contin-uare, autorul acestui articol apărut înainte cu 135de ani, spune că „va trece poate secole până ceDumnezeu va binecuvânta naţiunea noastră cuasemenea bărbaţi mari. Este vorba despre DimitrieTichindeal care a luptat pentru culturalizareapoporului român pe timpul pe când era sub Austro-Ungaria. Este prezentată precuvântarea ediţiei a II-a a fabulelor şui Tichindeal, scrisă de către I. EliadeRădulescu în care se spune „s-a născut în satulBecicherecul Mic în anul 1775, din BanatulTimişoarei”. După terminarea şcolii elementare însatul natal, a urmat gimnaziul şi şcoala tehnologicădin Timişoara. A activat mai întâi ca învăţător înBelint şi apoi în satul natal, apoi simţindu-şichemarea, s-a hotărât a se închina lui Dumnezeu,pentru servirea omenirii, iar pentru aceasta şi-a luatdarul preoţiei. Iosif Vulcan, în articolul său,preamăreşte pe împăratul Austriei, răposatulFrancisc I care în anul 1812 „pătruns de părinteştile

Prima traducere în româneşte a fabulelorlui Dositej Obradović

Literatură


sale sentimente şi îndrumat de nenumărateledovezi de eroism şi credinţă pe care ostaşii româniau arătat-o întotdeauna şi mai vârtos în bătălii”,porunci ca pentru creşterea mai fundamentală şiobştească a românilor, să se înfiinţeze un institutpedagogic în Aradul vechi, unde într-un curs de treiani să se pregătească bărbaţi, viitorii învăţători încomunele româneşti. Institutul acela se înzestrea cupatru vrednici profesori şi cu un preot catehit.Aceşti patru profesori preoţi au fost: doctorul în filo-zofie Paul Iorgovici, nepotul de frate al vestituluiautor al observaţiilor limbi româneşti, al doileaConstantin Loga Diaconovici, autorul unei gramaticiromâneşti, apoi Ioan Mihuţiu, Ignaţi Friţ iar preotulcadet a fost Dimitrie Tichindeal.

El a reuşit la concursul pentru postul de profesorcatehit şi a fost primul senior (director) al acestuiinstitut. În continuare I. Vulcan spune, în articolulsău: „Între bărbaţii care au servit naţiunii române şis-au jertfit pe sine în folosul comun precumIorgovici, P. Maior, Sincai şi alţii, Tichindeal a fostunul dintre cei mai însemnaţi. Ca profesor a făcutfoloase mari, de unde se răspândiră atâţia preoţiluminaţi. Ca preot a fost un adevărat exemplu deslujire către Dumnezeu. Spiritul său de transmis alDomnului cu solia profetică de a dezmorţi şi a mişcaspre deşteptare se vede pretutindeni în fabulelesale pline de patriotism şi de creştinătate, ce facepe om mult mai mult decât patriot.”

A dus o luptă aprigă pentru a stimula interesulpoporului faţă de învăţătură, pentru a educa tinere-tul în spiritul ideilor noi, progresiste în aceea vreme,pentru a scoate biserica şi cultura română de subautoritatea clericală străină.

Pentru ideile sale înaintate, spre ridicareaculturală a poporului său, pentru dârzenia cu carele-a apărat în faţa autorităţilor politice şi bisericeşti,a fost încontinuu hărţuit şi persecutat.

La 20 mai 1814 a fost înlocuit de la conducereapreparandiei şi la puţin timp după aceasta, estenevoit să părăsească învăţământul. Sărac, amărât şimăcinat de boală, vajnicul luptător pentru drepturilenaţiunii române şi pentru luminarea poporului, sestinge într-un spital din Timişoara la 19 ianuarie1818.

Lucrările scrise şi publicate de Tichindeal sunturmătoarele: „Sfaturile a înţelegerii cei sănătoase”prin înţeleptul Dositei Obradović întocmite, Buda1802; „Adunarea de bunuri moraliceşti de folos şiveselie”, prin Dositei Obradović întocmită, iar acumîn limba daco-română traduse, Buda 1808;„Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moraliceştiînvăţături”, Buda 1814.

Tichindeal a fost adeptul ideilor luministe carecirculau în acea vreme în întreaga Europă şi credeacă progresul economic şi social nu se pot realizadecât prin cultură, prin luminarea minţii. Tineretulromân n-a avut până atunci posibilitatea de a se

înşcola, din care cauză starea cea bună a poporuluia pătimit.

Tichindeal vedea îndreptarea situaţiei prin orga-nizarea şcolilor în care se pot educa copiii.Indiferenţa celor bogaţi faţă de cultura maselor eramotivată, deoarece cu cei inculţi bogaţii mai uşorieşeau la cale.

Altă cauză a înapoierii era lipsa de învăţătoripregătiţi şi conştienţi de menirea lor. Învăţătorii nuaveau o pregătire corespunzătoare şi ca atare nicisalarizare ca să-i scutească de alte ocupaţii. Aceastal-a făcut pe Tichindeal să insiste la dezvoltareapreparandiei din Arad care avea menirea de a daşcolilor româneşti învăţători cu un orizont culturalmai larg şi o pregătire pedagogică satisfăcătoare.

Tichindeal a pledat pentru educarea copiilorsăraci pentru a învăţa carte şi a învăţa meşteşuguri,şi de aceea a fost recunoscut ca unul dintre cei maiaprigi luptători pentru culturalizarea poporului nos-tru în toate direcţiile, nu numai spre ocupaţii cultur-ale.

În fabulele lui Tichindeal au fost introdusedatinele româneşti, comparate cu cele romane pen-tru a demonstra latinitatea românilor.

El foloseşte un gen literar, acela de culegere deînţelepciuni şi învăţături morale. Astfel el dezvoltăfoarte mult morala, aducând în discuţie problemede actualitate: disputele teologice şi necesitateaarmoniei dintre popoare (Şoarecii şi clopotele),unirea provinciilor româneşti rezultat al luminăriipoporului (Muierea şi găina), opunerea mişcării deluminare pe care au propovăduit-o renegaţii(Şarpele şi pila). v

Dimitrie Tichindeal


În anul 1185, doi români din Balcani, Petru şiAsan, au ridicat la luptă toate popoarele dinBalcani aflate sub stăpânirea Imperiului

Bizantin. S-au proclamat împăraţi, fiind singuriromâni care au întemeiat o dinastie imperială. Ei şiurmaşii lor au fondat un imperiu românesc, din carefăceau parte toate popoarele balcanilor, până încentrul Greciei.

La sfârşitul secolului al XII-lea , doi români de lasud de Dunăre, Petru şi Asan, cu ajutorul bulgarilorşi al altor populaţii din zona Balcanilor au dat oputernică lovitură Imperiului Bizantin. S-au răsculatşi au confiscat puterea împăraţilor răsăriteni în baz-inul estic al Dunării. Aceşti români, care alături debulgari au înfiinţat Ţaratul vlaho-bulgar, au fostprimii din neamul lor care au avut o viziuneimperială. S-au proclamat împăraţi şi au condus,timp de 100 de ani, un vast tertoriu, purtând relaţiidiplomatice cu marile puteri ale lumii.

Au întemeiat, totodată, şi singura dinastieimperială românească cunoscută în istorie, numitădinastia Asăneştilor. Povestea lor se identifică cucea a singurului imperiu românesc, fiind cea maimăreaţă epopee a vlahilor medievali sud-dunăreni,aşa cum este ea descrisă de cronicari şi istorici.

Petru şi Asan românii care au ridicat Balcanii la luptă

La sfârşitul secolului al XII-lea, românii, ”vlahii”sau ”blachii”, aşa cum erau cunoscuţi în cronicilevremii, erau împânziţi pe un vast teritoriu. Suntatestaţi de cronicarul ungur Anonymus ca locuind învoievodate pe tot teritoriul Transilvaniei şi chiar înPannonia. Alţi vlahi trăiau în sudul Carpaţilor, substăpânirea cumanilor, triburi nomade de călăreţirăzboinici, în timp ce alţii din neamul lor stăteau subdominaţia pecenegilor în Moldova.

Pe vlahi, cum arată majoritatea istoricilor români,dar mai ales cronicile bizantine şi latine, îi întâlnimşi în sudul Dunării, unde se ocupau de păstorit şideţineau teritorii întinse în zona Greciei, Macedonieişi a Bulgariei. Trăiau amestecaţi printre amalgamulde populaţii, care se aşezase peste neamurile traci-ce romanizate din Balcani. De aproape 100 de ani,se încheiase stăpânirea bulgarilor, triburi turcice decălăreţi care s-au sedentarizat şi amestecat cu slaviişi tracii de la sud de Dunăre. Au întemeiat ţarate şiputerea lor a fost stăvilită şi îngenunchiată debizantini şi unguri. Vlahii trăia printre bulgari în paceşi erau cunoscuţi de cruciaţii Europei Occidentale,

Dinastia Asăneștilor – Epopeea primilor vlahi

Istorie milenară

Cetatea Asăneştilor, Veliko Târnovo, foto: Wikipedia


de bizantini, ca şi de unguri ca războinic pricepuţi şimercenari.

”În această epocă se vorbeşte adesea de Vlahiidin aceste parţi. Ei intrau ca trupe deosebite înoştirile împăratului de Răsărit şi s-au distins înluptele cu Normanzii, care debarcaseră pe coasteleMării Ioniene şi a celei Adriatice. Alte ori, Vlahii dinBalcani se luptă în oştile lui Alexios Comnenul laDunăre împotriva Pecenegilor, popor turanian carenăvăli la Dunărea de Jos în veacul al Xl-Iea. La1166, împăratul Manoil Comnen făcu o expediţieîmpotriva Ungurilor, trecând Dunărea şi Carpaţii prinMuntenia , cu o oaste mare în care se aflau ca uncorp deosebit o mulţime de Vlahi, adunaţi dinpărţile vecine cu Marea Neagră”, arată şi istoriculPetre P. Panaitescu, în lucrarea sa ”Români şi bul-gari”.

La 1186, împărat al Bizanţului era Isac Angheloscare tocmai îşi mărita fata cu regele Ungariei Bellaal III lea. Avea nevoie de bani pentru o nuntăfastuoasă, demnă de un împărat. A pus taxe supli-mentare în Balcani. Cele mai mari erau pe vite şi oi,lucru care leza interesele românilor. Din rândul lor s-au ridicat Petru şi Asan, care s-au dus laConstantinopol, capitala Imperiului Bizantin, să-ivorbească împăratului. Despre neamul lor,aminteşte clar Nicetas Choniates, un cronicar bizan-tin, drept ”acei barbari ce locuiesc peste tot cuprin-sul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi,iar acum se chiamă Vlahi”. Sau înfăţişat dinaintealui Isac Anghelos şi i-au cerut micşorarea taxelor şiun teritoriu pentru vlahi, unde să-şi facă un regatnumai al lor. De fapt, istoricul Alexandru Madgearueste de părere că Petru şi Asan doreau, în primulrând, să facă un regat românesc în Balcani şi cereaupământ şi drepturi sub formă de ultimatumîmpăratului bizantin.

”Aceşti doi vlahi s-au folosit de starea denemulţumire a celor din neamul lor pentru apretinde împăratului să le recunoască o toparhie,unde vlahii să beneficieze de autonomie. Nereuşind,au provocat revolta. A fost, aşadar, o acţiunepremeditată, o cerere formulată într-un mod ultima-tiv”, arată acesta în ”Asăneştii. Istoria Politico-Militară a statului dinastiei Asan”. Totodată, Petru P.Panaitescu arată că au fost umiliţi de împăratulbizantin: ”Delegaţii fură primiţi cu dispreţ la curteaîmpăratului şi, când unul dintr-nşii cuteză să ridiceglasul, un demnitar al împăratului porunci să i sedea o palmă. Astfel batjocoriţi, s-au întors înapoifără nicio ispravă”, arată istoricul. În aceste condiţii,Petru şi Asan au ajuns la Târnovo şi au ridicat peromâni şi pe bulgari la luptă contra bizantinilor

Cum s-a născut singurul imperiu românesc

Ca să ridice populaţia la luptă, încă înfricoşată de

bizantini, Petru şi Asan, aşa cum arată NicetasChoniates, au folosit un vicleşug. S-au folosit deSfântul Dimitrie, protectorul populaţiilor balcanice.Practic le-au spus românilor, bulgarilor şi macedo-nenilor că Sfântul Dimitrie le-a poruncit să ridicearmele împotriva asupritorilor bizantini.

”La început, vlahii se codeau şi fugeau derăscoala la care erau împinşi de Petru şi de Asan,temându-se de o acţiune atât de însemnată.Încercând să-i elibereze de această teamă pe ceidin acelaşi neam cu ei, consângenii construiră unlăcaş de rugăciune, cu hramul sfântului mucenicDimitrie, în care adunară mulţi stăpâniţi de demoni,de ambele neamuri ,cu ochii injectaţi şi privirilerătăcite, cu părul în dezordine şi care se înfăţişauaidoma celor stăpâniţi de demoni şi în toate cele-lalte privinţe. Îi învăţară pe aceşti exaltaţi să spunăcă Dumnezeu a hotărât libertate pentru neamul bul-garilor şi al vlahilor şi a încuviinţat scuturarea jugu-lui celui îndelung purtat; din care cauză şi Dimitrie,mucenicul lui Hristos, a părăsit cetatea tesalonice-nilor şi biserica-i de acolo şi petrecerea lui printreromei(n.r. bizantini) şi a venit la ei ca să-i ajute şi săle fie părtaş la faptă.[…] Convinşi de asemeneaprofeţi neamul întreg iau armele”, arată cronicarul.

Vlahii erau buni războinici, după cum arată şicronicile, infanterişti specializaţi în războiul degherilă, îndemânatici la tras cu arcul şi mânuittoporul de luptă, beneficiau şi de sprijinul bulgariloro populaţie de asemenea războinică, dar şi de cel alcumanilor de la nord de Dunăre. În aceste condiţii,Petru, cel mai mare dintre fraţi, se proclamăîmpărat, stăpânind un teritoriu vast, ce cuprindeateritoriile de astăzi ale Bulgariei, Serbiei, Albaniei,Macedoniei, teritoriile Munteniei şi ale Olteniei de lanord de Dunăre, de la Marea Adriatică până laMarea Neagră.

”Cel mai mare dintre fraţi, Petre, a luat insignele

Imperiul Vlaho-Bulgar, un surprinzător episodistoric medieval


imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând în capcoroana imperială”, arată istoricul Petre P. Pa -naitescu. Au urmat lupte grele cu bizantini, treicampanii fiind întreprinse de împăratul IsacAnghelos petnru a înfrânge rezistenţa vlahilor şi abulgarilor. Fără succes, însă. Pentru a consolidastăpânirea, Petru şi Asan fac pace cu bulgarii, fiindde acord să le plătească un tribut. Împăratul bizan-tin acceptă, obosit de războaiele cu vlahii şi cu bul-garii.

Strălucirea imperiului românesc

După 1190, ţaratul vlaho-bulgar îşi obţineindependenţa totală, nefiind nevoit să mai plă -tească tribut bizantinilor. Armata lui Isac Angheloseste distrusă în munţii Balcani de vlahi şi bulgari.Împăratul este prins prizonier şi mutilat, iar armatasa este crunt măcelărită. Petru şi, mai apoi, Asanerau cu adevărat împăraţi ai Balcanilor. Au căzut vic-time, însă, unor comploturi boiereşti, murind rândpe rând în urma unor atentate. La tron accedeIoniţă Caloianul, fratele lor mai mic, care începe sădomnească de la 1197. Acesta dă străclucireaimperiului valaho-bulgăresc, cucerind noi teritoriiale Imperiului Bizantin, inclusiv porturile de laMarea Neagră.

Mai mult, pentu a obţine legitimitate, se pro -clamă împărat în faţa Papei, cerând recunoaşterea.Pentru a-l convinge pe stăpânul spiritual al EuropeiVestice, converteşte întreaga ţară la catolicism. Înscrisorile care s-au păstrat către Inocenţiu al III lease intitulează ”Împărat al Vlahilor şi Bulgarilor”.

Între timp, cruciaţii cuceresc, la 1204, Con -staninopolele şi ajung vecini ai imperiului vlaho-bul-gar. Balduin, noul împărat al Imperiului Latin de

Răsărit, care substituia fostul Imperiu Bizantin, înafara unor mici enclave stăpânite de membrii aimarilor familii imperiale bizantine, atacă imperiul luiIoniţă Caloianul. După ce i-a înfrânt pe bizantin,românul, ajuns împărat peste Balcani, le dă o lecţieşi cavalerilor apusului. Zdrobeşte într-o bătălie epicăla Adrianopole, oştile cruciaţilor. Armatele sale deromâni, bulgari şi cumani cuceresc întreagaMacedonie şi Rumelia. Baldouin este luat prizonierşi moare la Târnovo. Imperiul vlaho-bulgar era laapogeul său. Totodată, Imperiul valaho-bulgar sereîntoarce către religia ortodoxă.

Amurgul dinastiei imperiale româneşti

În 1207, Ioniţă Caloianul moare la rândul său înurma unui complot, locul său fiind luat de Boril, uncuman. Vechea dinastie a Asăneştilor revine, însă,cu Ioan Asan al II lea, din 1218 până în 1241. Este,însă, amurgul imperiului vlaho-bulgar. Aşa cumarată şi Petre P. Panaitescu, elementul valah începesă dispară, lăsând locul dinaştilor bulgari, dinastiaAsăneştilor se stinge.

”În această epocă, elementul vlah nu mai areimportanţa de la început. În a doua generaţie,di¬nastia se bulgarizează, adică adoptă limba şifelul de viaţă al majorităţii populaţiei imperiului, aşacă, de atunci, imperiul nu se mai poate numi valahobulgar”, spune istoricul.

Moştenirea împăraţilor români

Împăraţii vlahii au lăsat moştenire amintirea unuiputernic imperiu al popoarelor balcanice. Totodată,au ridicat impunătoarea cetate Târnovgrad,considerată a treia Romă, o superbă capitală Bal -canică. Se afla întinsă pe mai multe coline: Tareveţ,Trapezita, Momina Krepost şi Sveta Gora. Cetateastrăbătută de râul Iantra se întindea pe o suprafaţăde 110.000 de metri pătraţi, cu ziduri înalte depeste 10 metri şi cu o grosime de peste 3 metri.Istorici din Bulgaria, în special, au contestat orig-inea românească a Asăneştilor, însă dovezile originiilor etnice sunt clare, spun istoricii români.

În primul rând, Nicetas Choniates spune că Petruşi Asan sunt români, apoi cronicarul francez al cru-ciatei, Geoffroy de Villehardouin, îI numeşte peIoniţa Caloianul, ”Jehan li Blac”, adică valahul. ”Dealtfel, cronicarii, precum şi scrisorile ţarului Caloianvorbesc în acelaşi timp de Bulgari şi de Valahi ca dedouă popoare diferite.

Pe de altă parte, dacă ar fi vorba de o confuzie,ea nu poate fi aşa de generală: dinastia Asăneştilore numită vlahă de scriitorii bizantini, de cei francezişi germani, de Papă, de însuşi împăratul Caloian”,adaugă şi Petre P. Panaitescu, în lucrarea sa”Români şi bulgari”. v

Piatra de mormânt a lui Ioniţă Caloianul de la Veliko Târnovo,

foto istorie-furata.blogspot.com


În anul 1962, s-a ținut la Cuvin o trecere înrevistă a grupelor de dramă ale copiilor lacare s-au prezentat șase societăți artistice

pentru copii din Opovo, Ulmu, Pavliș, Panciova,Cuvin și Biserica Albă. Tot în acest an a fostorganizată trecerea în revistă a corurilor și aorchestrelor de copiii la Banatski Karlovac, la careau participat șapte coruri și două orchestre cuaproape 800 de membri.1

La trecerile în revistă, inclusiv a corurilor, în cer-curile cu populație românească, cu precădere auparticipat corurile românești, ceea ce demonstreazăcă entuziasmul amatorilor români încă din aceletimpuri a atătat că folclorul era determinant pentrupăstrarea identității și spiritualității naționale.2

Înțelesul, denumirea și noțiunea de festival pre-supune forme foarte importante și complexe dedifuzare a culturii. Creația festivalurilor esteevaluată și prin premii, diplome și mențiuni,permițându-ne o apreciere în baza realizărilor artis-tice ale unui mediu, într-o anumită perioadă detimp.3 Festivalurile sunt prin excelență ample,intense și spectaculare forme consumate de maselelargi de populație, iar efectele se pot ușor evolua,precum și unele consecințe calitative în plan socio-cultural.4

Festivalul Românilor din Voivodina, în fazaincipientă (1959) sub formă de concurs muzical, s-a transformat după patru ani în ”Festivalul de

Muzică Populară Românească din Banat” (actual-mente ”Festivalul de Folclor și Muzică Româneascădin Voivodina”) și a avut drept scop păstrarea și cul-tivarea folclorului autentic și în același timp stimula-rea activității amatoricești la sat. Într-o altă ordinede idei, festivalul a devenit un izvor de tinere tal-ente din rândul cărora au fost recrutați soliști vocaliși instrumentiști ai Postului de Radio Novi Sad.5

Festivalul de folclor a fost și este cea maiimportantă manifestare culturală a românilor dinfosta Iugoslavie. Însemnătatea constă atât înamploarea ce i să dă, cât și în relevarea specificuluietnic prin ce acesta are mai semnificativ: tradițiapopulară. Festivalul stimulează continu comunitățileromânești spre a-și evidenția vitalitatea spirituală.6

Românii din Voivodina, au trecut, profitând șiangajându-se la o decentralizare a vieții culturale,după cea de a parta Adunare a Consiliului Culturalal Românilor, ținută la Satu Nou în 1954, unde s-ahotărât ca fiecare societate culturală să-șidesfășoare activitatea după posibilitățile proprii,găsindu-și formele cele mai corespunzătoare deactivitate pe tărâm cultural-artistic. Rezultat prim șimajor al acestei decentralizări în viața culturalăromânească a fost și Festivalul de CânteceRomânești, care s-a desfășurat pe 11 aprilie 1954 înSala Căminului (Cooperatist) din Satu Nou.Festivalul a fost organizat la inițiativa Comitetului deconducere al SC ”Valeriu Docna”. Un interes văditdomnea în rândul cetățenilor din localitate, întregsatul aștepta cu mare nerăbdare evenimentul cul-tural inedit. În dimineața zilei de duminică oaspețiiși participanții Festivalului au fost așteptați la garăde fanfara și conducerea Societății. După masă, în

Foileton III - istorie culturală

Platforma de inițiere a Marelui Festival de Folclor și Muzică Scrie:Dr. Dorinel Stan


scăzut decât la ediția anterioară. În categoria soliștivocali, s-a evidențiat Ionel Lăpădat din Uzdin care laaceastă ediție a obținut premiul I, iar Adam Șă -manțu premiul II. Impresie plăcută au lăsat șisoliștii instrumentiști Gheorghe Barbu din Iablanca,care a cucerit premiul I, iar premiul II l-a obținutIon Vâlcu din Sălcița. Începând cu ediția a doua auexistat două juriuri. Unul de specialitate și juriulpublicului, care au acordat premii, modalitateaaceasta repetându-se la următoarele ediții.11

Organizatorilor s-au făcut obiecțiuni din cauzaunor pregătiri superficiale. În acest an, în numeleSC ”Tudor Vladimirescu” din Sân-Mihai participă treisoliști vocali: Gheorghe Pecurar cu cântecul ”Mărie,mă doare capul”, Traian Sfera cu cântecul ”Vai Doa -mne, ce-o să fac” și Petru Șoșdean cu cântecul”Săracă tinerețea mea”.12

La Uzdin, pe 18-19 martie 1961, era din nousărbătoare: pentru minoritatea românească dinVoivodina, s-a organizat a treia ediție a Concursuluimuzical de la Uzdin. În Căminul Cultural renovat și-au dat concursul 19 soliști vocali și 15 soliști in -strumentiști din 14 localități. În calitate de oaspețis-au prezentat soliștii vocali și soliștii instrumentiștipremiați la cele două ediții. La reușita concursuluiși-a dat concursul cunoscuta orchestră de muzicăpopulară ”Doina„ din Uzdin, dirijată de Todor Ghi -lezan. Orchestra, prin interpretarea horei, a deschisconcursul, lăsând impresii plăcute atât prin nivelulinterpretării cât și prin numărul mare de membri,completat cu instrumentiști din cunoscute formațiiorchestrale bănățene, de la ultimele două ediții. Înprima parte a concursului (sâmbătă) s-au prezentatpublicului 16 soliști. Juriul format din Petru Mezina(învățător din Uzdin), Florica Livius (profesoară dinMaramorac) și Iosif Bozavela (Doloave) a acordatpremii următorilor soliști vocali: Iosif Miloș Puiu(Săr cia) și Ionel Lăpădat (Vârșeț) – premiul I, PavelRadu (Uzdin) – premiul II și Ileana Savuliev (Glo -goni) – premiul III. În categoria soliștilor instru -mentiști s-au acordat premiile următorilor in -terpreți: Giuri Novac din Uzdin (violină) – premiul Icu 27 de puncte în valoare de 5000 dinari, iar Ale -xandru Cătălina (Doloave) și Gheorghe Țăran (Uz -din) au obținut 26 puncte, împărțind premiul II șiIII.

La ediția din 1961 s-au remarcat și soliștii: Ni -colae Idvorean (Glogoni) și Ion Vâlcu (Sălcița). Edi -ția a satisfăcut pe deplin așteptările. Organizatoriise așteptau ca numărul participanților să fie maimare. Totuși, numărul de 34 de interpreți din 14 sa -te, precum și interesul publicului spectator do ve -desc clar că concursul muzical din Uzdin a devenit omanifestare culturală de amploare a românilor dinSerbia, încă din faza primelor ediții, fiind tot maimult sprijinită pe viitor.13

După ediția a III-a, din 1961 a Concursului demuzică populară românească, apar unele probleme

curtea școlii, tineretul a întins o horă mare însunetele celebrei orchestre ”Lira” din Begheiți (To -rac), dirijată de Vichentie Petrovici – Bocăluț.Programul Festivalului a început seara, pe scenăorchestra ”Lira” s-a prezentat cu un potpuriu decântece și jocuri populare românești. În continuares-au prezentat soliștii vocali: Anita Șaranivici,Cornelia Ilia, Eufrozina Obei, Sava Stoian și soliști aiPostului de Radio Novi Sad – Ana Gașpăr și MariaMarinov. La sfârșitul programului, Sima Malaimare,acompaniat de orchestra ”Lira”, a interpretat laacordeon doine și jocuri populare românești.7

Această inițiativă a SC ”Valeriu Docna” din SatuNou de a organiza un festival a fost urmată și dealte societăți culturale. Amintim SC ”Doina” dinUzdin, care a organizat în anul 1959 Concursul decântece populare românești, care reprezintă piatrade temelie a actualului Festival de Folclor și MuzicăRomânească din Voivodina.8

Ideea organizării unui concurs muzical alsoliștilor vocali și instrumentiști din satele româneștia luat naștere în primăvara anului 1959 la Uzdin, lainițiativa orchestrei de muzică populară ”Doina” dinlocalitate. Uzdinenții au fost încântați de concertulprezentat pe scena căminului cultural din Uzdin desoliștii Postului de Radio Novi Sad, cântărețiconsacrați din Banat. În acest răstimp teatrul deamatori din localitate a dat reprezentații la un nivelartistic înalt, iar publicul căuta și dorea ceva nou.Propunerea comitetului SC ”Doina” de a organiza unconcurs muzical, la care să participe un număr câtmai mare de soliști vocali și instrumentiști dinașezările românești, a fost primită cu înflăcărare deactiviștii culturali și muzicali din Banat.

Despre concursul muzical de la Uzdin s-amenționat în presa vremii, având un răsunet puter-nic în multe din satele românești din Voivodina.Primul concurs a întrecut așteptările. La prima edițiea Concursului muzical cu premii au participat 44soliști vocali și instrumentiști din mai multe localitățicu populație românească. Zilele de 21-22 februarie1959 au fost pentru Uzdin zile de sărbătoare.Succesul obținut a satisfăcut așteptările, atât înprivința numărului de participanți, cât și în privințacalității cântecelor interpretate pe scenă.9

Cei 44 de soliști vocali și instrumentiști s-auprezentat în fața juriului, care a acordat trei premiisoliștilor instrumentiști: Gheorghe Velici șiGheorghe Țăran – premiul I, Alexandru Cătălina –premiul II, Nicolae Rista și Gheorghe Nicolaevici –premiul III și trei premii soliștilor vocali: RomanBugariu – premiul I, Eufrozina Bochianț, Adam Roșu– premiul II și Todor Dalea – premiul III.10

Concursul muzical de la Uzdin – ediția a doua afost organizat tot la Uzdin în 12-13 martie 1960, lacare au participat 52 soliști vocali și instrumentiști.Numărul participanților a fost mai mare, însă cali-tatea interpretării pieselor a fost la un nivel mai


în ceea ce privește organizarea lui ulterioară. Prac -tic, necesitatea organizării unei manifestări (festi-val) al cântecului s-a impus, înaintea inițierii concur-sului muzical de SC ”Doina” din Uzdin. Încercareacelor de la Uzdin a dat roade și ecou în sateleromânești. Întrebarea care frecvent s-a pus în aceaperioadă a fost – de ce chiar Uzdinul?

Uzdinul a fost un focar de răspândire a culturii,unde a activat o orchestră de muzică populară,alcătuită din instrumentiști afirmați, cor bărbătescputernic, o echipă de dansatori și grupa de teatru.Uzdinul, localitate cu vechi tradiții culturale și obi-ceiuri, a fost supranumit și ”Buricul pământului”.Problemele la început erau provocate mai mult departicipanți care au fost începători fără experiențămare scenică și fără pregătire corespunzătoare.Repertoriul ales de ei, în nenumărate rânduri, pre -tindea pregătire temeinică. Pe de altă parte, existauvoci după care concursul muzical să fie organizat înmai multe centre (așezări), iar trecerea în revistăfinală să se desfășoare la Vârșeț – centrul spiritual,cultural, economic și politic al românilor din Serbia.Însă, concursul s-a organizat și în continuare laUzdin.14

La început, concursul de muzică populară ro -mânească din Uzdin a devenit o necesitate în viațaculturală cu un răsunet marcant în satele româneștidin Voivodina. Munca asiduă, eforturile materiale,angajarea multor uzdineni la reușita concursului,care în timp a devenit cea mai prestigioasă mani-festare, o sărbătoare și o mândrie a satului, n-aufost zadarnice.

La Panciova, în 1961 are loc o consfătuire la carese caută rezolvarea multor probleme legate de or -ganizarea unui concurs pretențios la un nivel înalt.În căutarea formelor de soluționare a unui întregcomplex de probleme legat de acest concurs, s-apornit de la întrebarea – ce se dorește prin acestconcurs muzical? O variantă a fost Festival deMuzică Populară Bănățeană, iar altă variantă mani-festare cultural-po¬litică. Adepți erau de ambelepărți, dar s-a căutat o combinare și o completare lanivel minoritar, într-un proces de integrare care sădea rezultatele corespunzătoare. Participarea la fes-tivalul de la Uzdin în viitor necesita preselecții, cân-

tece anunțate din timp, orchestra completată cuinstrumente noi, respectiv numirea unui comitet deconducere al festivalului.15

A patra ediție, cea din 1962, a Concursului demuzică vocală și instrumentală, așa cum a fostnumit anterior, s-a organizat în zilele de 23-24 feb-ruarie la Uzdin. Anunțurile puteau fi trimise până pedata de 18 februarie 1962, iar fiecare participantavea dreptul la două cântece. Anunțurile s-au expe-diat pe adresa Căminului Cultural. Transportulparticipanților și cazarea a fost asigurată de gazde.O noutate a fost că la concurs nu participă niciuninstrumentist din Uzdin. Premiile ediției a IV-a, aufost următoarele: premiul I – 5000 dinari, premiul II– 4000 dinari, premiul III – 3000 dinari. Pe lângăaceste premii principale, au fost acordate șase pre-mii de câte 2000 dinari, din partea unor organizațiiși instituții din localitate: Cooperativa Agricolă ”Uni -rea”, Întreprinderea comercială ”Buducnost”, Socie -tatea Pompierilor, a vânătorilor, Societatea Sportivă”Unirea”, Casa de Editură și Presă ”Libertatea” șișcoala.16 Și în acest an, concursul s-a desfășuratfestiv în zilele de 23-24 februarie 1962, cu partici-parea celor 23 soliști vocali și instrumentiști din 17așezări. Echipa Televiziunii din Belgrad a înregistratprogramul în cadrul căreia au fost executate 104melodii.17

Cu cântecul lui Barbu Lăutaru, interpretat deorchestra ”Doina” din Uzdin, a început concertul înprima seară. Dirijorul orchestrei, Todor Ghilezan, adat dovadă de o capabilitate uimitoare perfec -ționând orchestra și dându-i expresie artistică re -marcabilă. Membrii juriului au fost: Trandafir Jur -jovan (Postul de Radio Novi Sad), Florica Livius(profesoară de muzică din Cuvin) și Petru Mezin(învățător din Uzdin). În categoria soliștilor vocali,premiul I i-a revenit din nou lui Ionel Lăpădat dinVârșeț, premiul II lui Aurel Opreanu din Glogoni, iarpremiul III Silviei Danciu din Vârșeț.

Premii la soliștii instrumentiști:I. Alexandru Cătălina din Doloave (trompetă)II. Solomon Magda din Ecica (clarinet)III. Roman Jivan din Vladimirovaț (fluier)18

Cântăreții instrumentiști George Nicolaevici dinVârșeț și Dimitrie Scântei din Straja au obținut pre-miile acordate de asociațiile din Uzdin, iar solistavocală Anuica Bălan a obținut premiul ”pentru dic -ție” acordat de Casa de Presă și Editură ”Liber -tatea”. De la an la an, interesul artiștilor amatori dinlocalitățile românești față de concurs crește, iar lacea de-a V-a ediție din 1963, se transformă într-omanifestare regională, primind denumirea de”Festivalul de Muzică Populară Românească dinBanat”.19 Concursul de muzică populară ro mâ -nească, întemeiat în anul 1959, la inițiativaactiviștilor culturali din Uzdin a fost la început deproporții mici. Pe parcurs, programul acestei gran -dioase manifestări culturale devine tot mai bogat șimai variat, iar concursul se transformă într-un festi-


val la care participă cei mai buni interpreți demuzică populară din Voivodina. Festivalul a rămascea mai importantă manifestare a artei neprofesion-iste de răsunet a românilor din Serbia, care a con-tribuit decisiv la păstrarea și transmiterea cântecu-lui, obiceiurilor și a portului tradițional, moștenit încultura folclorică românească.20

În primele două decenii posbelice societățile cul-turale, căminele culturale, respectiv secțiile șiformațiile românești au participat la numeroase fes-tivaluri în fosta Iugoslavie. La primul Festival demuzică al R. Serbia, organizat de Uniunea Socie -tăților de Muzică a Serbiei, desfășurat la KosovskaMitrovica în 21-22 iunie 1958, participă cele maibune formații muzicale din Voivodina (14 în total),printre care și celebra fanfară ”Turturica” dinMesici.21 Festivalul era prevăzut să se țină în douăcentre și anume la Kosovska Mitrovica și Niș. Înprimul centru s-au prezentat cele mai bune formațiiinstrumentale, iar la Niș formațiile corale deja afir-mate. Se lec ția societăților participante la festival s-a făcut din partea comisiei de specialitate, iar festi-valul a avut un caracter de manifestație culturalăgenerală. Fes tivalul a început cu ariile populareromânești din potpuriul ”Buciumul”, în execuția fan-farei din Mesici, care a fost unica formație muzicalăalcătuită din țărani activiști culturali. La festival aparticipat și fanfara muncitorilor mineri din Bor șifanfara SC ”Žarko Zrenjanin” din Zrenianin. Muzicade estradă a fost reprezentată prin orchestrele de laKosovska Mitrovica, Peć, Zaječar, Novi Sad,Smederevska Pa lan ka și Leskovac. În partea finalăau concertat or chestrele simfonice din Zrenianin,Novi Sad, Sombor și Filharmonica din Belgrad.Prima ediție a Festi valului a constituit și o afirmarela nivelul de artă populară pe plan muzical apopoarelor și mino rităților din Republica Serbia.22

În anul 1951 călușarii din Petrovasâla participă laFestivalul internațional de la Zagreb (Croația), undeobțin rezultate remarcabile.23 La Cuvin, în anul 1962s-a inițiat Festivalul de Muzică Distractivă intitulat”Primăvara la Cuvin – 62” la care au luat parte or -che strele și soliștii din Panciova, Debeliacea,Biserica Albă, Glogoni și Cuvin.24

La Festivalul de Muzică și Folclor al DistrictuluiPanciova, organizat la Sefkerin în luna martie 1951,fanfara din Doloave, sub bagheta lui Iovan Danilă-Vanci, ocupă locul II, iar secția de dansatori ”Că -lușarii” cucerește locul I, precum și solistul An dreiDrăgan obține locul de frunte.25 La festivalulcorurilor de amatori din Niș, organizat în zilele de 5-7 iulie 1958, a participat și corul bărbătesc ”Flacăra”din Begheiți (Torac). Concertul simfonic alFilharmonicii din Novi Sad (ianuarie 1961) a fostdirijat de Todor Petrone, fostul conducător al fan-farei ”Turturica” din Mesici.26

Societățile culturale românești au desfășurat oactivitate permanentă și bogată, înregistrând rezul-tate remarcabile. Participă la diverse festivaluri, la

alte manifestări, cu prilejul diferitelor jubilee, iarunele coruri merg în turnee prin țară, și mai târziuchiar și în străinătate, unde se evidențiază secțiilesocietăților culturale din Coștei, Begheiți, Uzdin,Vârșeț, Ovcea și alte localități românești și mixte.

La începutul anului 1961, un succes remarcabil aobținut și corul mixt al Școlii Normale și LiceuluiRomân din Vârșeț, care a reprezentat Serbia laprimul Festival coral al ansamblurilor de tineret dela Celje (Slovenia).27 Corul românesc a pregătiturmă torul repertoriu: Pesma o slobodi (Cântec delibertate) – Radovan Gobeț, Floare bănățeană –George Goian și Analogojana – Ion Vidu. Corulvârșețean s-a întors cu diplomă de recunoștință, iarînsuși compozitorul Radovan Gobeț, a căruicompoziție a executat-o corul, l-a felicitat pe diri-jorul Coriolan Bugariu.28 v

1. ”Libertatea”, 21 iunie 1964, p. 82. ”Femeia nouă”, nr. 9/1952, p. 63. Milena Dragičević-Šešić, Branimir Stojković, ”Cultura, manage-ment, mediere, marketing”, Timișoara, Fundația Interart Triade,2002, p. 1664. Ioan Viorel Boldureanu, ”Cultură populară bănățeană”,Timișoara, Editura Mirton, 2004, p. 1235. ”Cuvântul românesc”, C.R.I., nr. 14, iulie-august 1996, p. 46. Aurel Turcuș, ”Festivalul de Folclor și Muzică Românească dinVoivodina”, Renașterea Bănățeană – Paralela 45, 2 august 1993,Timișoara, p. 27. ”Libertatea”, 19 aprilie 1954, p. 58. Ilie Baba, Valentin Mic, Pagini de cultură și spiritualitate aleromânilor din Satu Nou, Satu Nou, Casa de Cultură Satu Nou,2002, p. 1749. ”Libertatea”, 20 martie 1961, p. 510. Costa Roșu, Frumoasele festivaluri, laudă cântecului și joculuibănățean, Panciova, Editura ”Libertatea”, 1990, p. 611. Ibidem12. Pavel Gătăianțu, Panta Bojin, ”Locve ieri și astăzi”, Novi Sad,Editura ”Libertatea”, 1989, p. 21113. Gheorghe Bosioc, Concursul muzical de la Uzdin a devenit omanifestație culturală tradițională, ”Libertatea”, 28 03 1961, p. 414. Costa Roșu, Frumoasele festivaluri, laudă cântecului și joculuibănățean, 1990, p. 1015. Ilie Dolinga, ”Concurs de muzică populară româneascăbănățeană sau manifestare cultural-politică?”, ”Libertatea”, 14decembrie 1961, p. 716. ”Libertatea”, 11 februarie 1962, p. 517. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc (1941-1996), vol. II,Panciova, Editura ”Libertatea”, 1998, p. 35418. ”Libertatea”, 4 martie 1962, p. 419. Costa Roșu, Frumoasele festivaluri, laudă cântecului și joculuibănățean, p. 1120. Florin Ursulescu, Pregătiri pentru Festival, ”Libertatea”, 30aprilie 1967, p. 821. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc (1941-1996), vol. II,p. 35122. Simeon Drăguța, Fanfara din Mesici la Festivalul de laKosovska Mitrovica, ”Libertatea”, 29 iunie 1958, p. 423. Mircea Măran, Vladimirovaț (Petrovasâla), pagini de istorieculturală, Novi Sad, Editura Fundației Aldom, 1998, p. 9024. ”Libertatea”, aprilie 1962, p. 725. Gheorghe Giacov-Smoleanu, Cronica amatorismului la româniidin Doloave (1879-2000), Panciova, Editura ”Libertatea”, 2003, p.5426. Gligor Popi, Românii din Banatul sârbesc (1941-1996), vol. II,p. 35427. Costa Roșu, Corurile noastre bănățene, Contribuție la istoriacorurilor din Banatul sârbesc, Panciova, ”Libertatea”, 1992, p. 8428. Eugen Cinci, Consonanțe vârșețene, Vârșeț, Editura CRS,2003, p. 128


SOCIETATEA CULTURALĂ ”FRĂȚIE ȘI UNITATE” DIN IABLANCA

Scrie:D. S.

Societăți cultural-artistice românești din Voivodina în primele două decenii postbelice

Corul

În anul 1896 ia naștere la Ianblanca corulbărbătesc bisericesc, înființat de învățătorul dinlocalitatea Ciuchici (România). Corul și ”Reuniunea”au prezentat concerte și în satele de codru din jur.În anul 1921 corul din Iablanca a fost reorganizatde învățătorul Savu, iar în cor cântau 60 de coriști.În perioada 1928-1935 corul a fost condus deînvățătorul Simeon Câmpeanu (Biniș). Din anul1935 până în 1940 corul a fost condus de localniciiNicolae Bălan și Vârtolomie Mia-Bălan. În timpulcelui de al doilea război mondial, corul a activatperiodic sub bagheta învățătorului Lazăr Rachi - tovan.1

În perioada postbelică (1948), dascălul IonelConrad înființează pentru prima dată un cor mixt altineretului. Corul participă la competițiile organizatede Uniunea Culturală Română și la alte emulații. Înperioada 1948-1953 corul devine inactiv. În perioa-da anilor 1953-1965 dirijorul Titus Drăghici-Bârcăreușeste să mobilizeze vechii coriști și cu forțe noireia activitatea.2

Din anul 1958 corul nu mai desfășoară o activi-tate culturală organizată, iar în anul 1965 esteinstruit de Lazăr Bălan și pe parcursul numai acâțiva ani își încetează definitiv activitatea. Corulbisericesc timp de trei decenii a evoluat subbagheta lui Bertolomeu Mia Bălan (tatăl scriitoruluiIon Bălan). Repertoriul corului a fost vast și variat,iar piesele corale erau semnate de compozitoriromâni.3

Fanfara

Fanfara din Iablanca s-a înființat în anul 1927, iarinstrumentele au fost achiziționate de biserică. Laînceput era formată din 21 de instrumentiști. Primulinstructor al fanfarei a fost Iosif Micu din Coștei,apoi fanfara este preluată de Nicolae Bălan.Interesant este că aceeași membri ai corului au fostși membrii fanfarei. Din anul 1940 până în 1972,fanfara a fost condusă de Titus Drăghici, când sestinge din viață.4

Doi membri ai acestei fanfare au fost încadrați înfanfara militară a Armatei Populare Iugoslave care aparticipat în luptele finale pentru eliberarea țării(1944-1945). În acest context s-au luat și instru-mentele fanfarei din Iablanca și date spre folosințăorchestrei militare a Diviziei I Crăinene. În perioadapostbelică, fanfara din Iablanca a fost nevoită să-șicumpere instrumente noi. Formațiunea muzicală


Glasul Cerbiciei - publicație editată și fondată de ”Românii Independenți din Serbia”

Contact: tel: +381 13 834-125; +381 64 1195 384 sau e-mail-ul: [email protected];Cont curent: Nezavisni Rumuni Srbije, Vojvođanska Banka a.d. Novi Sad - Vršac:320005063997și cont valutar: Vojvođanska Banka a.d. Novi Sad - Vršac: 320005064385Reproducerea parțială sau integrală a conținutului revistei este interzisă fără acordul fondatorului.

participă la emulațiile organizate la Vârșeț,Zrenianin și Ruma, cât și la celălalte manifestări cul-turale ale românilor din Voivodina, Festivalul deFolclor și Muzică Românească etc.5

În perioada de glorie (1949-1958), membrii fan-farei au fost: Titus Drăghici, Sava Ion, Trăian Bou,Basarabă Nicolae, Sava Ion, Avram Putnic, LazărBălan, Milan Ranisav, Aurel Lădan, Ion Savu-Câiu,Todor Bojin, George Barbu, Vartolomie Bojin, LazărȚunia, Vasile Putnic și alții.6

Orchestra

Din rândul fanfarei, grație entuziasmului țăranilorNicolae Basarabă, Avram Putnic și Lazăr Bălan înanul 1962 s-a înființat orchestra populară a SC”Frăție și Unitate”, denumită ”Unitatea”.7

La înființare, orchestra a fost compusă din optinstrumentiști, iar pe parcurs s-a ajuns la 16 mem-bri, atât români cât și sârbi. Conducătorii orchestreipopulare au fost: Nicolae Basaraba, Avram Putnic,Lazăr Bălan și Branco Vasici.8

Cei mai activi membri ai orchestrei au fost: LazărBălan, Gheorghe Barbu, Petroane Cornel, BrankoVasici, Avram Putnic, Iovan Matei, Titus Drăghici,Ion Birgean, Nicoluță Basarabă și alții.9

Secția de folclor

O dată cu înființarea corului, s-a pus bazele”Reuniunii de cântări și muzică”. Pe lângă cor s-aînființat biblioteca, echipa de căluceri, grupa dedansatori, grupa de diletanți și taraful lui Ion Barbu-Lăza.

În perioada 1945-1962 secția de folclor estealcătuită din următorii membri: Trandafir Bojin,Mărioara Bojin, Viorel Savu, Spasoie Barbu,Atanasie Barbu, Felicia Barbu, Steluța Momirov,Viorica Jivoin, Bogoliub Mihailovici, RadovankaLazin, Veliuca Voicici, Barbu Ionel, Vlaicu Dimitrie,Ștruț Aurelia etc.10

Secția de teatru

În cadrul corului a existat o grupă de diletanțicare a distrat publicul cu monoloage, dialoage șicomedii ușoare. O dată cu înființarea SC ”Frăție șiUnitate”, secția de teatru devine tot mai activă, par-ticipând la întrecerile cercuale câțiva ani consecutiv.Între anii 1956-1958 la Iablanca a existat un teatrude păpuși în cadrul școlii generale. Teatrul afuncționat sub conducerea Pravoslavei Pozici.11

În această perioadă (1948-1962) membrii secțiede teatru au fost: Avram Putnic, Cornelia Novac,Milan Ranisav, Atanasie Barbu, Petronanie Cornel,Trăian Bou, George Barbu, Nicolae Basarabă, VasileJiva, Novac Cornelia și alții.12 v

1. Anton Eberst, Muzički amateri Vojvodine, p. 742. ”Cuvântul românesc”, nr. 70/2005, p. 113. Costa Roșu, Corurile noastre bănățene, (...) p. 524. Mărioara Țera Sfera, Fanfara ”Doina” doinește dorurile noastre,în Almanah ”Libertatea”, 1996, p. 1665. Mircea Măran, Românii din Voivodina, p. 666. Informații furnizate de la Lazăr Novac din Iablanca în etate de58 ani (2009)7. ”Libertatea”, iulie, 1987, p. 148. Anton Eberst, Muzički amateri Vojvodine, p. 749. Informații furnizate de la Drăghici Gheorghe din Iablanca înetate de 75 ani (2010)10. Idem11. Idem12. Informații furnizate de la Lazăr Novac din Iablanca în etate de58 ani (2009)

Foto: Mircea Boran

Scrisoarea în limba română a egumenului Grigorie de la mănăstirea Srediștea Mică, anul 1698 cu caractere chir-ilice este cel mai vechi document păstrat în limba română din Serbia.

Conținutul: Egumenul Grigorie, în anul 1698, îl înștiințează pe episcopul Gherasie al Caransebeșului și Vârșețuluică aici la Sf. mănăstire Srediștea Mică au venit și au fost găzduiți străini, fără a spune de unde vin! Acești oameni auînceput să-i înfricoșeze pe călugări, precum împăratul Leopold a poruncit ca toți frații să treacă la catolicism, iar însens contrar vor fi aspru pedepsiți. Scopul lor a fost de-a face propagandă bisericii catolice și Papei cu diversemomele și promisiuni, oferind bani și arginți pentru sfântul lăcaș, cu singura condiție de-a trece la credința catolică.Dar, acest lucru nu s-a realizat în pofida amenințărilor, la care au fost supuși, monahii nici nu s-au clătinat din dreaptacredinței strămoșești.

În Sf. mănăstire, Srediște, 14 decembrie 1698

Cel mai vechi document în limba română din Serbia - scrisoareadin 1698 a egumenului Grigorie de la Srediștea Mică

ZZ AA II CC EE AA RR

Zaicearul este un oraș și o municipalitate situate în districtul Zaicear, în estul Serbiei (Timoc). În anul 2002, orașul număra 49.491de locuitori, iar municipalitatea, al cărei centru este, număra 75.969 de locuitori. Există două păreri privitoare la originea denumiriiorașului Zaicear.

Una dintre ele spune că denumirea ar fi de origine turcă. Cea de-a doua părere spune că ar fi de origine românească: sintagma„Zăii cer” [un sacrificiu, o ofrandă], cu alte cuvinte: „Zeii cer”. Orașul mai este cunoscut în română și sub numele de Zăiceari.

În perioada postbelică orașul cunoaște o expanzie economică, fiind cunoscut și după berea din Zaicear și fabrica de sticlă ”Kristal”.În apropiere de localitatea Zaicear, în satul Gamzigrad, se găsește situl roman Romuliana sau Felix Romuliana, un castru unde a fostînmormântat împăratul Caius Galerius Valerius Maximianus (născut pe la 250) - decedat în 311.

În oraș găsim numeroase cluburi sportive, aproape din toate ramurile sportive, care se pot mândri cu rezultate superioare și cunumeroase medalii internaționale. Un număr însemnat de oameni de știință de renume, scriitori, diplomați sunt născuți în Zaicear sauîmprejurime precum Hajduk Veljko Petrović, Adam Bogosavljević, Nikola Pašić, Đorđe Genčić, Nikola Colović și mulți alții cu care local-nicii se mândresc. Regiunea Timok cu numeroasele sale râuri din timpuri imemoriale a fost interesantă pentru căutătorii de aur. Pe dealtă parte circulă legenda care spune că există din timpurile preistorice sub orașul imperial Romuliana numeroase coridoare care ducspre marea comoară.

Se spune că aici trăiesc oameni din toate colțurile lumii, actualmente majoritari sunt sârbi, apoi românii (valahii), macedonieni, bul-gari, croați și multe alte nații. Din activități culturale amintim cel mai vechi rock festival ”Gitarijada” și Zilele de Teatru ”Zilele lui Zoran”,iar un loc pentru revigorare este stațiunea balenară ”Gamzigrad”. La Zaicear funcționează un Consulat General al României.

Tereza Gașpăr

PPrin culturrin cultură la identitate la identitate ș · Episcop-locțiitor al Daciei Felix...

Documents

Transcript of PPrin culturrin cultură la identitate la identitate ș · Episcop-locțiitor al Daciei Felix...