Intr-adevăr, este uimitor sa remarcăm multiplele moduri in care cuprul poate deveni un aliat de încredere al sănătății corpului nostru. Dar cum poate un metal să acționeze atît de favorabil asupra organismului? Deoarece este esențial în procesul de sinteză a colagenului, in folosirea fierului in hemoglobină si in metabolismul vitaminei C. In acest mod, cuprul devine un agent activ ce ne ajută sa avem un păr mai frumos si sa diminuăm durerile articulare (care sunt frecvente mai ales in cazul sportivilor de performanță). 

Totuși, cel mai mare avantaj din partea cuprului îl au persoanele care suferă de artrita, deoarece, purtat sub forma de brățară în jurul încheieturii mîinii, acest metal le diminuează simptomele și le reduce durerile. În trecut, femeile purtau cuprul sub formă de cercei in acelasi scop - pentru prevenirea sau tratarea artritei. De curînd s-a inventat o nouă metodă, mai discretă, de a beneficia de efectele curative ale cuprului - sub formă de mici discuri de cupru care se lipesc pe interiorul ceasurilor de mînă.

Unii specialiști afirmă că purtarea unei brățări de cupru în jurul incheieturii mîinii timp de 30 zile duce la absorbirea in organism a 13 mg de cupru - in timp ce doza zilnică recomandată de cupru pentru sistemul nostru metabolic este de 1,5 -3 mg. 

Suplimentarea dozei se poate face și prin consumul de surse naturale de cupru, precum fructele de mare, vinul rosu, ciocolata, nucile, fasolea, mazarea, ciupercile etc. 

Calitațile terapeutice ale cuprului se extind si asupra bolilor de piele, cataractei, bolilor venerice sau afecțiunilor plamînilor. Deficiența de cupru din organism poate afecta țesuturile conjunctive si articulațiile. 

Deficitul de minerale nutritive (calciu, cupru, zinc, crom, magneziu) din organismul si părul oamenilor poate avea repercusiuni mult mai grave, avînd în vedere faptul că un studiu - condus de Dr. Lynn Wecker și colegii săi de la Louisiana State Medical Centre - a demonstrat ca majoritatea persoanelor care suferă de autism prezinta dezechilibre nutriționale de minerale la nivelul organismului. 

Însa, trebuie să acordăm o atenție sporită dozei de cupru din organismul nostru deoarece, consumat in cantitati mari, acest metal nutritiv se poate transforma in element toxic care provoacă o serie de boli deosebit de grave, influentînd in special carența de zinc - un alt mineral cu multiple efecte curative - din organism.

Cuprul face parte din categoria microelementelor, î nsă rolurile sale în organism sunt deosebit de importante.

Dezvolatarea copiilor depinde foarte mult de cantitatea de cupru din timpul sarcinii dar și după naștere. Corpul lor stochează acest mineral în ultimul trimestru de sarcină pentru a asigura cantitatea de cupru necesară numeroaselor procese metabolice în care acesta este implicat. Cuprul este crucial pentru formarea si dezvoltarea normală a creierului si sistemului nervos. El este un ingredient important în producerea și întreținerea mielinei, acel material care invăluie fibrele nervoase. Are de asemenea un rol important în formarea neurotransmitătorilor – mesageri ce poarta informația de la o celulă nervoasa la alta.

Efect antioxidant:

Radicalii liberi sunt produși nocivi ai metabolismului care în lipsa neutralizării produc distrugeri la nivel molecular în celulele si țesuturile organismului. Oxidările produse în procesele metabolice cresc riscul de cancer și de boli cadiovasculare. Din fericire, organismul poate controla nivelul oxidărilor tisulare prin neutralizarea radicalilor liberi grație unor sisteme antioxidante. În apărarea organismului față de radicalii liberi cuprul joacă un rol important. El intră în componența multor enzime ce se găsesc în toate celulele corpului și care au drept scop tocmai neutralizarea radicalilor liberi și limitarea distrugerilor celulare.

Asupra oaselor și pielii:

Cuprul este indispensabil formării țesutului conjunctiv, acel țesut care acționează ca un liant între toate celulele organismului, legîndu-le unele de altele pentru a forma organele. Țesutul conjunctiv este extrem de polimor - menține organele la locul lor, conferă fermitate pileii și rezistență oaselor. Colagenul este unul dintre tipurile de țesut conjunctiv ce se găsește în piele și în oase. În formarea lui cuprul este absolut esențial. S-a observat că fracturile oasoase, malformațiile de schelet și osteoporoza sunt mai frecvente atunci cînd există un deficit de cupru.

Cuprul previne anemia:

Deși toată lumea știe că anemia este datorată carenței de fier, s-a dovedit că și cuprul are un rol important în prevenția acestei afecțiuni. Cuprul ajută la trecerea fierului într-o formă pe care organismul o poate folosi (forma ferică) și intră în componența unor enzime care transporta fierul de la si către țesuturi. Un deficit de cupru va produce o boala caracterizată de anemie și de acumularea fierului în țesuturi.

Aportul de cupru:

Cupru nu este sintetizat în organism iar necesarul din acest este obținut doar din alimentație. Surse de cupru sunt legumele verzi, ciupercile, fasolea verde, crustaceele, ficatul, nucile, semințele, cerealele.

Deficitul și excesul de cupru:

Datorita relației strînse care există între cupru și fierul din organism, carența de cupru poate duce la anemie, oboseala, tulburari de respiratie. Este destul de rara in cazul adultilor, deficitul de cupru fiind specific copiilor si in in special prematurilor.

Excesul de cupru se manifesta prin varsaturi, insomnie, caderea parului, ciclu menstrual neregulat, hipertensiune. Predispuse catre inmagazinarea cuprului in exces sunt persoanele cu hepatita, ciroza sau boala Wilson, iar acestea nu trebuie sa ia niciun supliment de cupru.

Inca de acum 50 de ani au inceput studiile stiintifice asupra cuprului in organism. Sarurile in a caror componenta intra acest metal au rol foarte important, oxidativ, ele fiind componentele unor enzime (cuproenzime) cu rol in sinteza globulelor rosii si in unele procese metabolice.

In corpul omenesc exista o cantitate mica de cupru, cu greutatea cuprinsa intre 100 si 150 mg., repartizata intre diferite organe, dar mai ales in ficat, tesuturile oculare si par.

Continutul de cupru al organismului variaza de la individ la individ. Se pare totusi, ca repartitia cuprului are ca indicator continutul acestuia in ficat, mai ales la nou nascuti. Un continut mai mare decat normal este intalnit la bolnavii de ciroza, de TBC sau de anemii cronice.

Daca in organism cuprul se prezinta sub forma de complecsi organici ca atare, in cantitate foarte mica se gaseste in stomac, datorita acidului clorhidric.

In stare naturala, sarurile de cupru se gasesc in organismul animal, si anume in: ficat, globulele rosii, stomac, creier, inima, rinichi, par, plamani, splina, glandele endocrine, oase si muschi. In regnul vegetal sarurile de cupru sunt continute de pere, gutui, cirese, visine, alune, castane, lamaie, morcov, sfecla rosie, vinete, nasturel si nuci.De asemenea, acestea pot fi gasite in unele specii de pesti, in moluste, crustacee si in oua, mai ales albus.

 

Functii ale cuprului in organism

Cuprul intervine in activitatea generala a organismului prin intermediul a diferite metabolisme. Sarurile de cupru ajuta la mentinerea integritatii peretilor vasculari (prin interventia in metabolismul tesutului conjunctiv) si intervine in fenomenul mielogenezei si in cel de osificare. De aceea, lipsa lui poate produce fenomenul de osteopatie. La copii, deficitul de cupru poate duce la tulburari in formarea globuleleor rosii, ceea ce favorizeaza aparitia anemiei.

Absorbtia cuprului

Necesarul zilnic de saruri al organismului este de 2-4 mg, necesar pe care regimul alimentar nu il poate asigura. Absorbtia cuprului se face mai ales prin stomac si este favorizata de un PH alcalin, precum si de natura sarii de cupru (mai ales sulfati, azotati sau cloruri). Alti factori care favorizeaza asimilarea acestui element sunt sarurile de fier, cianuri etc. Retentia tisulara este determinata de modul de administrare, de combinatia chimica si de varsta.

Functii ale cuprului in organism

Cuprul intervine in activitatea generala a organismului prin intermediul a diferite metabolisme. Sarurile de cupru ajuta la mentinerea integritatii peretilor vasculari (prin interventia in metabolismul tesutului conjunctiv) si intervine in fenomenul mielogenezei si in cel de osificare. De aceea, lipsa lui poate produce fenomenul de osteopatie. La copii, deficitul de cupru poate duce la tulburari in formarea globuleleor rosii, ceea ce favorizeaza aparitia anemiei.

Sindromul de toxicitate cuprică

Cuprul este un oligoelement esenţial, care se găseşte în organismul uman în mici cantităţi şi este esenţial pentru sănătatea fizică şi mentală. Este studiat de foarte mult timp şi încă nu îi este apreciată complet importanţa pentru sănătatea umană.

Funcţiile Cuprului în organismul uman:1) este important pentru integritatea oaselor şi ţesutului conjunctiv. Cuprul este necesar pentru fixarea calciului în oase, pentru construcţia şi repararea tuturor ţesuturilor conjunctive, inclusiv tendoane, ligamente, piele, păr, unghii, artere, vene şi alte ţesuturi. Dezechilibrele Cuprului pot determina afectări osoase, de la spiculi osoşi până la osteoporoză.2) Cuprul este necesar pentru producerea energiei la nivelul celulelor, în etapele finale ale ciclului Krebs. Orice problemă a Cuprului determină oboseală, depresie şi alte probleme legate de prea puţină energie.3) Răspunsul imunitar al organismului depinde de echilibrul zinc-cupru. Când apar dezechilibre, persoana este supusă multor infecţii, în special micotice şi tip Candida – la nivel digestiv sau la nivel respirator.4) Sistemul glandular, în special tiroida şi glandele suprarenale (adrenale) sunt foarte sensibile la cupru. În dezechilibrele Cuprului apar probleme precum hipotiroidia. Aceste probleme dispar după reechilibrarea alimentară, reducerea stresului şi echilibrarea biochimiei organismului. Medicamentele sunt necesare doar o perioada scurtă, pentru controlul simptomelor.5) Sistemul reproducător – se cunoaşte relaţia dintre cupru şi metabolismul estrogenilor. Cuprul este necesar pentru fertilitatea feminină şi menţinerea sarcinii. Dezechilibrele pot determina probleme genitale feminine, de la sindromul premenstrual, până la chisturi ovariene, infertilitate, pierderi de sarcină, tulburări sexuale şi altele. Afectează mai mult femeile, dar şi la bărbaţi dezechilibrul cuprului poate afecta potenţa şi dorinţa sexuală.6) Sistemul nervos – cuprul stimulează producţia de neurotransmiţători epinefrină, norepinefrină şi dopamină. Este necesar şi pentru monoamin oxidaza, o enzimă legată de producţia de serotonină. Ca rezultat, Cuprul este implicat profund în toate aspectele sistemului nervos central. Dezechilibrele de Cupru sunt asociate cu tulburări psihologice, emoţionale şi neurologice, de la pierderi de memorie, în special la tineri şi până la depresie, anxietate, tulburări bipolare, schizofrenie şi altele.

Dezechilibrele de Cupru sunt de trei feluri:- intoxicaţia cu Cupru- lipsa (deficienţa de Cupru)- şi bio-indisponibilitatea Cuprului (există, dar corpul nu-l poate folosi)Cel mai frecvent se întâlneşte combinaţia dintre bio-indisponibilitate şi intoxicaţia cu Cupru (există mult Cupru în organism, pe care acesta nu-l poate folosi, şi îl va depune în anumite organe).Cuprul se găseşte în anumite alimente în cantitate mai mare: exemplu în carne, ouă, carne de pasăre, nuci, seminţe şi cereale. Fructele au un nivel scăzut de cupru. Hrana rafinată este săracă în Cupru. Copiii au nevoie de mai mult Cupru decât adulţii, datorită metabolismului lor mai activ.Persoanele stresate au Cupru excesiv în corp, pe care nu îl pot folosi. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că proteinele cu rol de transportor pentru Cupru, precum ceruloplasmina sau metallothioneina sunt deficienta. Din cauza lipsei acestor proteine „cărăuş”, Cuprul nelegat circulă liber prin corp şi se acumulează în special în ficat, în creier şi organele genitale feminine.Când Cuprul este indisponibil biologic, vor exista în acelaşi timp simptome de toxicitate tip Cupru, cât şi cele de deficienţă de Cupru.

Principalele simptome care apar datorită acestei condiţii, prezente la din ce în ce mai mulţi adulţi şi copii (datorită stresului) sunt:

1) Cuprul şi sistemul nervos.Cuprul mai este numit şi „mineralul emoţional”. Un biochimist american, dr. Eck, creatorul sistemului de reechilibrare nutriţională, spunea că diencefalul, sau creierul vechi, este cel care are nevoie de Cupru. Neocortexul, sau creierul nou are nevoie de Zinc. Acest neocortex este asociat cu emoţii mai „rafinate” precum raţionamentul, compasiunea şi iubirea.Când apare un dezechilibru între Cupru şi Zinc, persoana se reîntoarce la comportamentul „creierului primitiv”, aşa numitul „creier animal”, foarte emoţional. De aceea se pot declanşa orice fel de probleme emoţionale cu putinţă – de la depresii, până la anxietate şi violenţă, la tulburări obsesib-compulsive, tulburări bipolare, fobii şi schizofrenie. Atacurile de panică, migrenele, senzaţia de ceaţă şi confuzie mentală, agitaţia mentală, insomnia, nervozitatea, iritabilitatea şi altele implică cuprul.Cuprul este legat de violenţa prezentă în prezent în lume, pentru că acest oligoelement accentuează emoţiile şi determină un comportament fixist, rigid şi intolerant.

2) Cuprul şi infecţiile fungiceOrganismul omenesc foloseşte Cuprul pentru a controla multiplicarea fungilor (ciupercilor). Acest lucru se datorează faptului că oligoelementul Cupru favorizează metabolismul aerob, tipul de metabolism dezirabil pentru fiinţa umană. Mai specific, Cuprul este necesar, alături de Fier, pentru sistemul de transport electronic în cadrul căruia este produsă cea mai mare parte a energiei celulelor noastre (ciclul Krebs).În contrast, Candida şi ceilalţi fungi au un metabolism anaerob, adică acest lucru înseamnă

că ele fermentează zaharuri pentru producţia energiei lor. De aceea, atunci când Cuprul nu este disponibil pentru organism în cantitate suficientă, metabolismul aerob sau dependent de oxigen nu poate funcţiona optim, în timp ce metabolismul anaerob sau fermentarea zaharurilor se dezvoltă la maxim.Din acest motiv, multe dintre culturi sunt stropite cu sulfat de cupru pentru a omorâ ciupercile şi paraziţii. Cuprul este utilizat şi pentru piscine şi băi, în vederea controlului creşterii fungilor (ciupercilor).

3) Cuprul şi sistemul reproducătorFemeile au tendinţa de a avea nivele de Cupru mai crescute decât bărbaţii. Dar tot ele prezintă şi cel mai frecvent simptome ale dezechilibrului de Cupru.Sindromul premenstrual – apare foarte des din cauza dezechilibrului de Cupru. Acest lucru se întâmplă întrucât nivelul de estrogeni este corelat cu nivelul Cuprului şi ambele cresc în perioada premenstruală. Din acest motiv, administrarea de Zinc suplimentar şi vitamina B6 poate determina scăderea Cuprului suficient de mult cât să determină o reducere a simptomelor sindromului premenstrual.Alte simptome legate de dezechilibrul de Cupru sunt amenoreea, dismenoreea, fibroamele uternice, chisturile ovariene, boala inflamatorie pelvină, mastopatia fibro-chistică, endometrioza şi altele.Pierderile de sarcină şi infertilitatea.Cuprul este foarte util pentru menţinerea sarcinii. Studiile au arătat că femeile care prezintă nivele scăzute de estrogeni şi nivele scăzute de Cupru prezintă mai des pierderi de sarcină. Corectarea dezechilibrelor de Cupru va ajuta imens o sarcină normală. Infertilitatea, pe de altă parte, este mai frecventă la femeile care prezintă Cupru crescut sau indisponibil biologic. Acest lucru se poate datora în parte si slăbiciunii glandelor suprarenale, care la rândul lor pot determina dezechilibrarea Cuprului. Există multiple alte cauze ale infertilităţii.Libido-ul scăzut la bărbaţi şi femei este legat frecvent de dezechilibrul de Cupru. Femeile cu Cupru indisponibil biologic şi nivele crescute de Cupru în organism (analiza minerală a firului de păr) nu mai au nici un interes în sex. Energia lor scade şi corpul le „amorţeşte”, pentru că apare şi un exces de Calciu în ţesuturi care determină o scădere a sensibilităţii sistemului nervos.Interesul sexual scăzut la bărbaţi este legat de Cupru, care interferă cu metabolismul Zincului, în multe situaţii. Sperma bărbaţilor este foarte bogată în Zinc. Dacă acesta scade, atunci apar probleme atât de fertilitate cât şi de dinamică sexuală. De cele mai multe ori, aceste probleme se pot corecta uşor prin reechilibrarea nivelelor de Cupru şi Zinc prin folosirea metodelor de nutriţie echilibrată.Femeile care au prea mult Cupru (intoxicaţie cu Cupru) prin indisponibilitatea biologică a sa, au şi o predominanţă estrogenică. Adică au mai mult estrogen decât progesteron în organism – sunt mai plinuţe şi cu mai multe curbe ale corpului. Echilibrarea se face prin balansarea Cuprului, nu prin administrare de progesteron.Zincul este elementul masculin şi Cuprul este elementul feminin.Când apar dezechilibrele, atât la bărbaţi, cât şi la femei, apar simptome de intoxicaţie cu

Cupru. La bărbaţi, printre simptomele toxicităţii Cuprului enumerăm mărirea de volum a prostatei, infecţiile prostatice şi într-o anumite măsură, cancerul prostatic, tulburări de dinamică sexuală, depresie, anxietate sau chiar violenţă, dureri testiculare şi uneori cancer testicular.Administrarea de contraceptive orale şi existenţa unui sterilet modifică clar nivelul de Cupru din organism

4) Cuprul şi ţesutul conjunctivCuprul este necesar pentru formarea colagenului. Deficienţa de Cupru este legată de prezenţa aterosclerozei şi altor afecţiuni cardio-vasculare. Cuprul în exces sau indisponibilitatea biologică a acestui determină adesea probleme ale ţesutului conjunctiv, prin interferarea cu legăturile bisulfidice ale ţesutului conjunctiv.Cuprul este direct antagonist cu vitamina C. Aceasta înseamnă că se opun unul altuia în organism. De aceea foarte mulţi oameni se simt mai bine când iau vitamina C. Cuprul tinde să oxideze şi să distrugă vitamina C din organism. Iar vitamina C chelează, adică leagă şi elimină din organism Cuprul. Doza zilnică de vitamina C ar trebui să fie de minim 500 mg pe zi, mult mai mare decât cea considerată normal doză zilnică (60 mg pe zi). Multe persoane ştiu că vitamina C are o importanţă critică pentru ţesutul conjunctiv. Unul dintre simptomele cele mai pregnante ale deficienţei de vitamină C sau scorbut este sângerarea la diferite nivele, de exemplu sângerarea gingiilor. Acest lucru se datorează slăbiciunii ţesutului conjunctiv.Astfel, un exces de Cupru poate determina cu uşurinţă o deficienţă de vitamina C în organism, cu toate simptomele acesteia. În mod ciudat, şi deficienţa de Cupru determină probleme ale ţesutului conjunctiv, în special la nivelul sistemului cardio-vascular, unde se asociază cu tendinţa la anevrisme şi ateroscleroză.Simptomele asociate cu tulburări ale ţesutului conjunctiv şi articulaţiilor includ artrita, osteoporoza, vergeturile şi diferite alte probleme articulare. Altele pot include chiar scolioza şi alte tulburări posturale, precum şi multe probleme ale pielii, părului, unghiilor de la mâini şi picioare, precum căderea părului sau măcinarea unghiilor.

5) Cuprul şi dependenţele (adicţiile).Există o „personalitate Cuprică”, în care excesul de Cupru determină anumite comportamente. Trăsăturile pozitive includ natura emoţională, sensibilă, adesea cu orientare artistică şi naivitate copilărească. Adesea persoanele cu nivel crescut de Cupru arată mult mai tinere decât sunt în realitate. Multe dintre trăsăturile feminine tradiţionale sunt asociate cu Cuprul: blândeţea, bunătatea şi intuiţia. Acest lucru se poate lega de calităţile Cuprului metalic, care include moliciunea, maleabilitatea şi conductibilitatea electrică excepţională.Dacă personalitatea nu este complet integrată sau cuprul este prea ridicat, atunci apar şi trăsăturile negative. Acestea inclus senzaţie de rătăcire mentală, gânduri multiple şi rapide, trăirea într-o lume imaginară şi naivitatea. Alte calităţi sunt copilăreala excesivă, emoţiile excesive, sentimentalismul, o tendinţă spre depresie, frici, furie ascunsă şi resentimente,

fobii, psihoze şi violenţă. Artiştii, inventatorii şi alte tipuri „hiper-cuprice” trăiesc „pe muchie de cuţit”, tocmai datorită nivelului crescut de Cupru.Personalitatea tip Cupru are tendinţa de a acumula rapid Cupru. Acesta poate funcţiona ca un mecanism de apărare psihologic. Determină o uşoară detaşare de realitate a persoanei şi favorizează uşurarea stresului la un individ sensibil. Este un mecanism bun, atâta timp cât Cuprul nu creşte prea mult. Creşterile prea mari de Cupru determină rupturi psihotice de realitate, precum în schizofrenie.Personalităţile tip Cupric sunt mai atrase de alimente precum zahărul şi dulciurile sau alimentele sărate, datorită insuficienţei glandei suprarenale. Sucul de fructe poate fi de ajutor temporar, dar uneori poate accentua simptomele.Un al simptom comun al excesului de Cupru îl poate reprezenta lipsa apetitului sau un anumit grad de anorexie. Cuprul în exces taie pofta de mâncare, în timp ce Zincul stimulează centrul foamei din creier. Zincul este necesar şi pentru simţul mirosului şi al gustului. La adolescenţi, unde hrana constă în carbohidraţi de proastă calitate, precum pizza, apar dezechilibre ale Cuprului şi Zincului frecvente.Cuprul este necesar şi pentru buna funcţionare a metabolismului Fierului. De aceea, o cauză importantă în anemii, în special la femei, o reprezintă dezechilibrul Cuprului. La analizele de sânge, arată exact precum o anemie feriprivă, dar nu apare nici o îmbunătăţire prin suplimentarea de fier. Dacă se echilibrează nivelul Cuprului, anemia dispare rapid.

7) Cuprul şi cancerulDezechilibrul de Cupru afectează sistemul imunitar, cu creşterea tendinţei la infecţii şi la angiogeneză tumorală. În cancer apar toate cele trei disfuncţii ale Cuprului, lipsa de Cupru, intoxicaţia cu Cupru şi bio-indisponibilitatea Cuprului.Sunt multe mecanisme prin care Cuprul influenţează apariţia şi dezvoltarea unui cancer:Cuprul determină toxicitate la nivel hepatic, blocând funcţionarea acestui organ şi nepermiţându-i să-şi îndeplinească funcţiile de drenaj metabolic.Cuprul afectează funcţionarea glandei tiroide.Cuprul stimulează dezvoltarea infecţiilor micotice, precum Candida, care agravează evoluţia cancerului.Excesul de Cupru interferă cu metabolismul Zincului, principalul mineral necesar pentru un răspund imunitar.

8) Cuprul şi copiiiCuprul are un impact incredibil asupra copiilor, în special a celor mici. Multe dintre afecţiunile lor, precum otitele, erupţiile cutanate şi mătreaţa se datorează dezechilibrului Cupru-Zinc. Alte probleme legate de acest dezechilibrul pot fi tulburările de dezvoltare şi învăţarea, SADH, colicile, problemele de somn şi cancere la copii.Copiii se nasc cu nivele mai crescute de Cupru. Copiii mici sunt foarte sensibili şi intuitivi. Ei îşi pierd o parte din această sensibilitate, pe măsură de nivelul Cuprului scade după vârsta de 4 ani. În prezent, la majoritatea copiilor se observă nivele foarte crescute de Cupru, în cea mai mare parte ascuns în ţesuturi.

Dezechilibrele Cuprului la copii apar în timpul sarcinii, datorită problemelor mamelor. Ca urmare a dezechilibrului de Zinc-Cupru din laptele mamelor, tulburarea se accentuează, atunci când copilul este alăptat. Dieta copiilor este de cele mai multe ori dezechilibrată, iar zahărul (din toate dulciurile) este o otravă care elimină Zincul şi promovează creşterea Cuprului. Stresul de acasă sau la şcoală este un alt factor critic pentru copiii sensibili, care efectiv îi împinge la limita răbdării.În situaţii de stres, de orice fel, se pierde Zinc şi creşte nivelul Cuprului.Vaccinările şi medicamentele chimice pot accentua dezechilibrul Cupru-zinc, prin eliminarea zincului. Dezechilibrele de Cupru la copii se asociază cu întârzierea dezvoltării, tulburări de atenţie şi învăţare, comportament anti-social, hiperactivitate, autism şi infecţii frecvente (precum otite).

9) Cuprul şi sistemul cardio-vascularCuprul indisponibil biologic determină apariţia aterosclerozei şi a tendinţei la anevrisme. Ateroscleroza este secundară de cele mai multe ori unei slăbiciuni a peretelui vascular. Corpul încearcă să reîntărească pereţii slăbiţi sau inflamaţi ai arterelor prin tapetarea lor cu calciu la interior, sub forma plăcilor de aterom.Excesul de Cupru este asociat cu prolapsul de valvă mitrală şi alte probleme cardiovasculare.

10) Cuprul şi societateaCuprul este numit şi „mineralul iubirii” sau „mineralul intuitiv, feminin”, pentru că este atât de important pentru aparatul reproducător feminin.Creşterea nivelului Cuprului atât la femei, cât şi la bărbaţi în ultima sută de ani, a dus, printre altele la creşterea accentului pe egalitatea dintre femei şi bărbaţi, a dus la cunoaşterea intuitivă şi religioasă, precum şi la mişcările „new age” sau alte mişcări spirituale.

11) Dietele vegetariene şi CuprulCuprul în exces interferează cu Zincul, un mineral necesar pentru fabricarea enzimelor digestive. Prea mult Cupru împiedică şi funcţia glandei tiroide şi funcţionarea ficatului. Dacă este prea sever, excesul de Cupru determină ca persoana să devină obligatoriu vegetariană. Acest lucru înseamnă că nu mai poate digera carnea foarte bine. Şi viceversa este adevărat, dacă o persoană devine vegetariană din orice fel de motiv, nivelul general de Cupru va creşte.Proteinele vegetale sunt bogate în Cupru şi sărace în Zinc.La început, dietele vegetariene dau rezultate bune. În timp, apar simptome precum oboseala, senzaţia de ceaţă mentală şi alte simptome. Senzaţia este că devii mai spiritual, dar de fapt eşti intoxicat cu Cupru! Nevoia pentru carne reapare când nivelele de Cupru şi Zinc se reechilibrează.Unele persoane cu o cantitate prea mare de Cupru în organism nu pot mânca deloc proteine. În schimb poftesc la dulciuri (pentru că proteinele le produc simptome de greutate în digestie). Consumul de proteine stimulează activitatea glandulară, aceasta

eliberează Cuprul din depozite, ceea ce provoacă simptome. Aceşti indivizi au nevoie să mănânce proteine şi simptomele vor dispărea în timp.

Sindromul de oboseală cronică sau epuizarea glandelor suprarenale este adesea legat de dezechilibrul de Cupru din organism.

Surse de Cupru:- Cupru crescut congenital – copii născuţi cu nivel crescut de Cupru- Deficienţa de Zinc – zahărul rafinat, făina albă, orezul alb sunt lipsite de zinc, carnea roşie este cea mai bună sursă de Zinc.- Diete cu mult Cupru – nuci, fasole, seminţe, cereale, carne (aici există echilibrarea cu Zincul, care completează absorbţia acestuia), ciocolata (foarte bogată în Cupru)- Ţevile de apă din cupru- Deficienţele minerale – de mangan, fier, seleniu, crom şi alte minerale- Deficienţele de vitamine – în special vitamina C şi complexul B- Slăbiciunea glandelor suprarenale (sindromul de oboseală cronică) – hormonii suprarenalieni ajută ficatul să producă ceruloplasmină, proteina care leagă Cuprul şi-l transportă prin organism- Probleme hepatice- Vasele din cupru, materialele dentare, reziduurile de fungicide şi pesticide din mâncare, steriletul din cupru şi pilulele contraceptive.

Detectarea dezechilibrului cuprului se face cel mai bine prin Analiza firului de păr, sau analiza minerală tisulară (disponibilă şi în ţara noastră).

Reducerea Cuprului în exces din ţesuturi se poate realiza prin mai multe metode:1) Reechilibrarea biochimiei organismului, stimularea producţiei de energie şi îmbunătăţirea activităţii glandelor suprarenale. Pentru a sprijini funcţionarea glandelor suprarenale, evitaţi dulciurile (de orice fel, inclusiv fructele) şi consumaţi proteine la fiecare masă. Suplimentele care sprijină glanda suprarenală sunt vitaminele A, C şi E, manganul, zincul şi complexul de vitamine B: Proteinele animale sunt foarte bune, datorită conţinutului crescut de zinc, vitamine B şi amino-acizi sulfuraţi care includ cisteina şi taurina.2) Reducerea fricii şi stresului – prin diferite metode – terapie personală, meditaţie, odihnă şi schimbări în stilul de viaţă (simplificaţi viaţa!)3) Stimularea organelor de eliminare, a ficatului, pielii şi colonului. Enzimele digestive, în special pancreatina, sunt foarte importante.4) Excelentă este şi terapia prin saună, în special sauna cu infraroşii.5) Alte metode bune sunt clismele cu cafea, irigările colonului şi masajul corporal.6) Nu sunt necesare substanţele chelatoare, care au multe efecte secundare nedorite.7) Oamenii cu exces de Cupru sunt foarte sensibili şi au nevoie să încetinească un pic ritmul, să se relaxeze mai mult, să mai dea la o parte furia şi să înveţe să mediteze. Unii au nevoie de schimbări mari în relaţiile lor, în munca, în locuinţa sau alte aspecte importante ale vieţii.