Instalarea Corecta a Tevilor Din Cupru

Traducere din limba germană

Institutul German pentru Cupru

Biroul pentru informaţii şi consultanţă pentru utilizarea cuprului şi a aliajelor din cupru Am Bonneshof 5 40474 Düsseldorf Telefon: (0211) 4 79 63 00 Telefax: (0211) 4 79 63 10 [email protected] www.kupferinstitut.de

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 2

Editor Institutul German pentru Cupru Biroul pentru informaţii şi consultanţă pentru utilizarea cuprului şi a aliajelor din cupru Am Bonneshof 5 40474 Düsseldorf Telefon: (0211) 4 79 63 00 Telefax: (0211) 4 79 63 10 [email protected] www.kupferinstitut.de Paginare şi transpunere Solarpraxis Supernova AG © 2001 Ediţie revizuită 01/2001 Toate drepturile, chiar şi cele referitoare la retipărirea în extras şi a redării fotomecanice sau eletronice, sunt rezervate

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 3 Instalarea corectă a ţevilor din cupru Conţinut Introducere .............................................................................................................................................5 1. Ţevi, fitinguri, mijloace auxiliare de lipire pentru instalarea ţevilor din cupru.................................6

1.1 Ţevi..............................................................................................................................................6 1.1.1 Ţevile din cupru conform DIN EN 1057.............................................................................6 1.1.2 Ţevi din cupru conform DIN EN 1057 cu marcaj de calitate.............................................8 1.1.3 Ţevi din cupru conform DIN EN 1057, „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” şi conform 9 fişei de lucru GW 392 a DVGW– Verificări de calitate...............................................................9

1.2 Fitinguri.......................................................................................................................................9 1.2.1 Fitinguri pentru lipire capilară conform DIN EN 1254, partea 1 ......................................10 1.2.2 Fitinguri de presare............................................................................................................12 1.2.3 Îmbinări filetate cu inel de strângere cu garnitură metalică conf DIN EN 1254, partea 2 13 1.2.4 Fitinguri sudate conform DIN 2607 ..................................................................................14 1.2.5 Îmbinări detaşabile ............................................................................................................14

1.3 Aliaje dure şi moi pentru lipire, fondanţi ..................................................................................15 1.3.1 Aliaje moi pentru lipire conform DIN EN 29453..............................................................15 1.3.2 Fondanţi pentru aliaje moi pentru lipire conform DIN EN 29454, partea 1 .....................15 1.3.3 Paste de aliaje moi pentru lipire ........................................................................................17 1.3.4 Aliaje tari pentru lipire conform DIN EN 1044 ................................................................17 1.3.5 Fondanţi pentru aliaje tari pentru lipire conform DIN EN 1045 .......................................17

2. Tehnici de prelucrare şi îmbinare ....................................................................................................19 2.1 Curbarea ţevilor de cupru (rece), seria de măsuri conform fişei de lucru DVGW GW 392.....19 2.2 Pregătirea ţevilor de cupru pentru toate tehnicile de îmbinare..................................................20 2.3 Lipiri cu aliaje tari şi moi, pregătiri ale marginilor de îmbinare ...............................................21 2.4 Îmbinări prin presare .................................................................................................................22 2.5 Îmbinări filetate cu inel de strângere.........................................................................................23 2.6 Îmbinări prin sudură ..................................................................................................................23 2.7 Branşamente şi mufe executate manual ....................................................................................24

2.7.1 Îmbinări prin lipire pentru branşamentele şi mufele executate manual.............................26 2.8 Temperaturi de regim şi presiuni de regim...........................................................................27

3. Domenii de aplicare .........................................................................................................................30 3.1 Instalaţii pentru apa potabilă .....................................................................................................30

3.1.1 Apa potabilă.......................................................................................................................30 3.1.2 Domenii de utilizare conform DIN 50930, partea 6 - a.....................................................31 3.1.3 Proiectare, construire, funcţionare.....................................................................................31

3.2 Instalaţii de exploatare a apei pluviale ......................................................................................32 3.3 Ape industriale ..........................................................................................................................32 3.4 Evacuarea apelor reziduale – conducte de refulare pentru instalaţiile de repompare a apelor reziduale ..........................................................................................................................................33 3.5 Instalaţii de încălzire .................................................................................................................33

3.5.1 Conducte de apă pentru încălzire.......................................................................................33 3.5.2 Conducte pentru păcură .....................................................................................................34

3.6 Instalaţii de gaz..........................................................................................................................35 3.6.1 Gaze naturale .....................................................................................................................35 3.6.2 Instalaţii cu gaze lichefiate ................................................................................................35 3.6.3 Instalaţii cu gaze tehnico-medicale şi gaze pure ...............................................................36 3.6.4 Aer comprimat...................................................................................................................37

4. Proiectare şi pozare ..........................................................................................................................38

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 44.1 Montarea conductelor................................................................................................................39 4.2 Protecţia conductelor de ţevi din cupru împotriva coroziunii exterioare ..................................40 4.3 Izolaţie termică ..........................................................................................................................42 4.4 Izolaţie antifonică ......................................................................................................................44 4.5 Izolaţie ignifugă.........................................................................................................................44 4.6 Dilataţia termică ........................................................................................................................46 4.7 Fixarea.......................................................................................................................................48 4.8 Pozarea în zidărie şi pe plafoane din beton brut........................................................................49 4.9 Modernizarea clădirilor vechi ...................................................................................................50 4.10 Prefabricarea............................................................................................................................50 4.11 Montarea cuprului împreună cu alte materiale........................................................................51

4.11.1 Instalaţii pentru apă potabilă............................................................................................51 4.11.2 Instalaţii de încălzire........................................................................................................52

4.12 Încercarea la presiune, clătirea ................................................................................................53 4.12.1 Conducte pentru apa potabilă ..........................................................................................53 4.12.2 Conducte pentru gaze ......................................................................................................54 4.12.3 Conducte pentru încălzire................................................................................................54 4.12.4 Conducte pentru păcură ...................................................................................................55 4.12.5 Gaze lichefiate .................................................................................................................55

4.13 Predare, instrucţiuni de utilizare..............................................................................................55 5. Literatură, standarde şi regulamente ................................................................................................56

„Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V - Asociaţia pentru calitatea ţevilor de cupru din Germania „Deutsche Vereinigung des Gas- und Wasserfachs“- Asociaţia Germană pentru Gaze şi Apă

5Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru

Introducere Ţevile de cupru instalate în sistemele casnice deţin în Germania o cotă de piaţă de aproximativ 60% conform datelor ZVSHK 1. Acest procent ridicat se datorează calităţilor pozitive ale materialului: ţevile şi fitingurile din cupru pot fi prelucrate în moduri diverse, prezintă o garanţie pe durată foarte lungă şi nu costuri comparabile cu celelalte materiale, în ciuda originii „nobile” a materialului. Ţevile şi fitingurile din cupru verificate cu privire la calitate (există peste 1600 tipuri diferite !) precum şi aliajele de lipire şi fondanţii produşi de diverşi producători pot fi combinate liber între ele. Există astfel avantajul unor costuri scăzute la depozitare şi a unor posibilităţii de achiziţie din majoritatea locurilor din Germania. Utilizarea universală a cuprului în instalaţiile casnice nu poate fi comparată cu nici un alt material. Domeniul larg de utilizare este reglementat prin diferitele norme care nu sunt mai cuprinzătoare şi nici tehnicile de prelucrare nu sunt mai complicate ca la alte materiale, domeniul de utilizare al cuprului fiind în schimb mult mai variat. Această documentaţie serveşte ca ajutor atât pentru proiectanţi cât şi pentru instalatori. Aici sunt conţinute cele mai importante prevederi din regulamentele, fişele de lucru ale DVGW şi din alte documente, fără ca prezenta documentaţie să pretindă că este completă. În cazul în care aveţi întrebări suplimentare, puteţi să luaţi legătura cu consultanţii de specialitate ai respectivilor producători de ţevi şi de fitinguri precum şi cu Institutul German pentru Cupru. Vă stăm oricând la dispoziţie ! Figura 1: Exemple de marcare a ţevilor care au fost verificate calitativ şi prezintă marcajul de calitate simplificat RAL

şi marcajul de control al DVGW. (Institutul German pentru Cupru A 1485).

1 „Zentralverband Sanitär Heizung Klima - „Asociaţia Centrală – Sanitare, Încălzire, Climatizare”


1. Ţevi, fitinguri, mijloace auxiliare de lipire pentru instalarea ţevilor din cupru

1.1 Ţevi Cerinţele pentru ţevile de cupru care sunt folosite în instalaţii sunt descrise în următoarele prevederi de reglementare: * DIN EN 1057 „Ţevi rotunde din cupru fără sudură pentru conductele de apă şi gaze din

instalaţiile sanitare şi de încălzire” * Fişa de lucru DVGW GW 392 „Ţevi rotunde din cupru trase, fără sudură pentru instalaţiile de

gaze şi de apă; Cerinţe şi standarde de control” * RAL-RG 641/1 Standarde pentru calitate şi control (condiţii de calitate) pentru marcajul de

calitate „Kupferrohr / RAL” din partea „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” * Baza de control VP 617 din partea DVGW „Ţevi din cupru trase, fără sudură, zincate pe

interior, pentru instalaţiile de apă potabilă”

Figura 2: Marcajul de calitate RAL din partea „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.”, iar în dreapta marcajul simplificat RAL (Institutul German pentru Cupru A 0477)

1.1.1 Ţevile din cupru conform DIN EN 1057 Acest standard descrie ţevile rotunde din cupru, fără sudură, cu un diametru exterior cuprins între 6mm – 267mm. Ţevile pot fi utilizate, ca exemplu, în următoarele domenii. * Sisteme de distribuţie a apei calde şi reci (inclusiv a utilizării apei pluviale); * Sisteme de încălzire cu apă caldă (inclusiv încălziri prin suprafeţe de radiaţie şi sisteme

solare); * Distribuţia combustibililor casnici în formă gazoasă şi lichidă; * Evacuarea apelor uzate (ex.: conducte de refulare pentru instalaţii de repompare a apelor

uzate); * Instalaţii cu aer comprimat; * Instalaţii de energie solară; * Ape pentru răcire; * Ape industriale; Referitor la alte domenii de utilizare şi la limitele acestora va trebui să se ia legătura cu producătorul respectiv. Cerinţe esenţiale pentru ţevile din cupru şi pentru proprietăţile acestora sunt: * Atribuirea unor diametre exterioare şi a unor grosimi de pereţi (tabel 1 – 3)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 7* Toleranţe limitate de diametre exterioare pentru lipire capilară * Un singur material de fabricaţie – cupru fără oxigen – denumit Cu-DHP (sau CW024A), care

va fi compus din cel puţin 99,90% cupru, argint precum şi 0,015% şi 0,040% fosfor. * Grupe de rigiditate unitare (tabelul 1) * Lungimi de livrare unitare (tabelul 1) * Marcarea permanentă a ţevilor de 10 mm – 54 mm la intervale de cel puţin 600 mm cu

repetare pe toată lungimea lor. Ţevile cu un diametru de 6 mm – 10 mm sau de peste 54 mm trebuie marcate vizibil la ambele capete în mod similar.

Marcajele permanente trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date: * EN 1057 * Diametrul exterior x grosimea peretelui * Marcajul producătorului * Data fabricaţiei – anul + cvartalul (I – IV) sau anul + luna (1 – 12) * Marcarea ţevilor semirigide prin următorul semn: „HH” Suplimentar pentru ţevile de calitate RAL * Marcaj de calitate simplificat (figura 2) * Ţara de producţie indicată în limba germană Suplimentar pentru ţevile conform fişei de lucru GW 392 a DVGW: * Marcajul de control DVGW şi numărul de înregistrare al respectivului producător –

„DVGW-Cu...” Se admit şi alte marcaje, cum ar fi denumirile de marcă sau de produse (figura 1). Tabelul 1: Formă de livrare / Diametru exterior / Grupa de rigiditate / Dimensiune de livrare pentru ţevi conform

DIN EN 1057

Forma de livrare Diametrul exterior (mm) Stare RmMPa*

Lungimea de livrare

a) în role ** 6 – 22 R 220 (moale) 25 m sau 50 m b) lungimi drepte 12 -28 R 250 (semirigid) 5 m c) lungimi drepte 6-133

159, 219, 267 R 290 (rigid) R 290 (rigid)

5 m 3 m sau 5 m

Tabelul 2: Dimensiuni ale ţevilor din cupru conform DIN EN 1057 cu marcaj de control DVGW şi marcaj de

calitate RAL pentru instalaţiile de apă potabilă şi de gaze

Ţevi în lungimi drepte * (Diametru x grosime perete în mm)

Ţevi în role * (Diametru x grosime perete în mm)

12 x 1 ** 12 x 1 15 x 1 ** 15 x 1 18 x 1 ** 18 x 1 22 x 1 ** 22 x 1

28 x 1,5 ** 35 x 1,5 42 x 1,5 54 x 2 64 x 2 76 x 2

88,9 x 2 108 x 2,5 133 x 3 159 x 3 219 x 3 267 x 3

* Unele din aceste dimensiuni sunt disponibile şi ca ţevi din cupru cu înveliş, cu termoizolaţie şi / sau zincate în interior (pentru cea din urmă conform bazei de verificare VP 617 a DVGW cu marcaj DVGW).

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 8** Sunt disponibile şi ca ţevi de cupru semirigide.

Tabelul 3: Dimensiunile ţevilor din cupru cu pereţi subţiri conform DIN EN 1057 cu marcaj de calitate RAL pentru instalaţiile de încălzire

Ţevi în lungimi drepte *

(Diametru în mm) Ţevi în role *

(Diametru în mm) 12 x 0,7 10 x 0,6 15 x 0,8 12 x 0,6 18 x 0,8 12 x 0,7 22 x 0,9 14 x 0,8 28 x 1,0 15 x 0,7 35 x 1,0 18 x 0,8 42 x 1,0 54 x 1,2

* Unele din aceste dimensiuni sunt disponibile şi ca ţevi din cupru cu înveliş, respectiv termoizolate.

1.1.2 Ţevi din cupru conform DIN EN 1057 cu marcaj de calitate Condiţiile de calitate stabilite de „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” conţin în comparaţie cu standardul DIN EN 1057 cerinţe şi prevederi complementare pentru verificarea acestor ţevi. Marcajul de calitate poate fi acordat pentru ţevile de cupru din instalaţiile de apă potabilă (tabelul 2) şi din instalaţiile de încălzire (tabelul 3). Exemple de comandă pentru instalaţiile de apă potabilă şi de gaze * pentru 500 m ţeavă de cupru în lungimi drepte (ţevi în formă de bare) conform DIN EN 1057

cu un diametru exterior de 28 mm şi cu o grosime a peretelui de 1,5mm în grupa de rigiditate R290 (rigid) cu marcaj de verificare DVGW şi marcaj de calitate RAL:

„500 m ţeavă de cupru DIN EN 1057 – R290 – 28 x 1,5 mm – bare de 5 m cu marcaj de verificare DVGW şi marcaj de calitate RAL”

* pentru 500 m ţeavă de cupru în role conform DIN EN 1057 cu un diametru exterior de 15 mm şi cu o grosime a peretelui de 1,0 mm în grupa de rigiditate R220 (moale) cu marcaj de verificare DVGW şi marcaj de calitate RAL:

„500 m ţeavă de cupru DIN EN 1057 – R220 – 15 x 1,0 mm – role de 50 m cu marcaj de verificare DVGW şi marcaj de calitate RAL”.

Exemple de comandă pentru instalaţiile de încălzire * pentru 500 m ţeavă de cupru în lungimi drepte (ţevi în formă de bare) conform DIN EN 1057

cu un diametru exterior de 22 mm şi cu o grosime a peretelui de 0,9 mm în grupa de rigiditate R290 (rigid) cu marcaj de verificare DVGW şi marcaj de calitate RAL:

„500 m ţeavă de cupru EN 1057 – R290 – 22 x 0,9 mm – bare de 5 m cu marcaj de calitate RAL”

* pentru 500 m ţeavă de cupru în role conform DIN EN 1057 cu un diametru exterior de 15 mm

şi cu o grosime a peretelui de 0,7 mm în grupa de rigiditate R220 (moale) cu marcaj de calitate RAL:

„500 m ţeavă de cupru EN 1057 – R220 – 15 x 0,7 mm – role de 50 m cu marcaj de calitate RAL”.

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 91.1.3 Ţevi din cupru conform DIN EN 1057, „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” şi conform

fişei de lucru GW 392 a DVGW– Verificări de calitate Standardul DIN EN 1057 cuprinde în comparaţie cu standardul DIN 1786, următoarele cerinţe de verificare în plus faţă de descrierea produsului. Se verifică: * Compoziţia materialului * Proprietăţile mecanice * Dimensiunile şi dimensiunile limită * Lipsa de defecte * Aspectul suprafeţei * Comportamentul la curbură * Comportamentul la lărgire şi * Comportamentul la bordurare Ţevile verificate cu privire la calitate din partea „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V” şi din partea DVGW sunt supuse în parte unor cerinţe suplimentare, care sunt mai severe, ca exemplu, procentajul cantitativ de carbon de pe suprafaţa interioară a ţevilor aduse noi din fabrică nu va depăşi valoarea de 0,10 mg / dm2 (DIN EN 1057 – 0,20mg/dm2). La ţevile în lungimi drepte există o limitare la 0,2 mg / dm2 a procentului rezidual de material pentru tragere la rece pentru ţevi de până la 54 mm inclusiv. Fişa de lucru DVGW GW 392 şi condiţiile de calitate ale „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V” prevede verificări proprii ale măsurilor de control efectuate de producătorii de ţevi, pe baza unor documentaţii, care sunt stabilite pentru cuprinderea minimă a acestor verificări. La verificările anuale ale măsurilor de control realizate de instituţii de verificare cu poziţie neutră se realizează verificarea ţevilor şi a faptului dacă măsurile proprii de control au respectat cuprinderea minimă prevăzută pentru ele.

1.2 Fitinguri Pentru ţevile de instalaţii din cupru conform DIN 1047 se vor folosi în principal următoarele piese de legătură: * Fitinguri pentru lipire capilară conform DIN EN 1254, partea 1 şi conform fişei de lucru DVGW

GW 6 şi GW 8; * Fitinguri de presare conform fişei de lucru DVGW W 534; * Îmbinări filetate cu inel de strângere conform DIN EN 1254, partea 2 şi fişei de lucru DVGW W

534; * Coturi pentru sudură cu referire la DIN 2607; Fileturile pieselor de legătură verificate de DVGW (GW 6) sunt descrise în următoarele norme: * Pentru fileturi de racord; ISO 7/1; DIN 2999, partea 2-a; DIN EN 1254 partea 4-a; * pentru fileturi de fixare DIN ISO 228 părţile 1 şi 2;


1.2.1 Fitinguri pentru lipire capilară conform DIN EN 1254, partea 1 Fitingurile pentru lipire capilară pot fi folosite pentru: * Sisteme de distribuţie a apei calde şi reci (inclusiv utilizarea apei pluviale); * Sisteme de încălzire cu apă caldă (inclusiv încălzire prin suprafeţe de radiaţie); * Conducte de păcură şi de gaze; * Îndepărtarea apelor reziduale (ex.: conducte de refulare pentru staţii de repompare a apelor

reziduale); * Instalaţii cu aer comprimat; * Instalaţii solare; Referitor la alte domenii de utilizare şi la limitele acestora va trebui să se ia legătura cu producătorul respectiv. Fitingurile pentru lipire capilară pot fi folosite pentru toate îmbinările prin lipire de la conductele de instalaţii din cupru conform DIN EN 1057. Cerinţele pentru fitingurile de lipire capilară sunt descrise în următoarele regulamente: * DIN EN 1254, partea 1: Fitingurile pentru lipire capilară pentru ţevi din cupru. * DIN EN 1254, partea 4: Fitingurile pentru racordarea altor execuţii de ţeavă cu racord prin lipire

capilară sau racord prin strângere. (Fileturi de racordare pentru fitinguri de trecere). * DIN EN 723: Proceduri pentru stabilirea procentajului de carbon de pe suprafaţa interioară a

ţevilor din cupru sau a fitingurilor prin ardere. * Fişa de lucru DVGW GW6 – Fitinguri pentru lipire capilară din bronz şi fitinguri de trecere din

cupru şi bronz; Cerinţe şi prevederi de control. * Fişa de lucru DVGW GW8 – Fitinguri pentru lipire capilară din ţevi de cupru; Cerinţe şi

prevederi de control. * „Asigurarea calităţii pentru ţevile din cupru, extindere la fitinguri pentru lipire capilară din ţevi

de cupru, prevederi de calitate şi control” RAL RG 641/4 de la Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V., care acordă marcajul de calitate RAL.

Fitingurile conform DIN EN 1254, partea 1 pot fi livrate pentru dimensiunile ţevilor din cupru cuprinse între 6 mm – 108 diametru de racord şi cu dimensiuni de racord filetat R / Rp 1 / 8” (R = filet exterior, Rp = filet interior). Fitingurile sunt produse din cupru fără oxigen (Cu-DHP) sau din bronz (G-CuSn5ZnPb). Pot fi folosite şi alte materiale / aliaje din cupru, care prezintă aceleaşi proprietăţi de utilizare.

Figura 3: Denumirea standard a fitingurilor (Institutul German pentru Cupru A 3500)

2 Ø mai mic

1 Ø mai mare

3 trecere mai mică

2 branşament

1 trecere mare


Pentru a se asigura efectul de capilară au fost stabilite toleranţe strânse pentru finisare la diametrele de racordare de la capetele interioare şi exterioare de lipit. Adâncimea maximă de introducere este limitată printr-un opritor de ţeavă. Fitingurile conform DIN EN 1254 sunt caracterizate prin indicarea tipului, a standardului DIN EN 1254, a numărului de comandă şi a dimensiunilor de racordare. Dimensiunea de racordare indică diametrul exterior al ţevii aferente iar la racordurile filetate se indică inclusiv dimensiunea filetului. La fitingurile cu reducere se numeşte mai întâi diametrul mare de racord şi apoi cel mic. Pentru T-uri se începe cu dimensiunea mai mare a trecerii, iar pe locul doi se indică dimensiunea branşamentului (vezi figura 3). Fitingurile de trecere cu racord lipit sau filetat se menţionează mai întâi diametrul de racord al punctului de lipire, apoi dimensiunea racordului, ex.: 15 x 1/2”. În măsura în care mărimea fitingului o permite – fitingurile trebuie să fie caracterizate prin marca sau numele producătorului prin diametrele de racord – dar cel puţin cu marca producătorului – amplasate permanent la loc vizibil. (vezi figura 4).

Figura 4: Exemplu de marcare standardizată a fitingurilor cu calitate verificată caracterizate prin marcajul de calitate RAL (Institutul German pentru Cupru A 3502)

Verificări de calitate pentru fitinguri conform DIN EN 1254, partea 1, DVGW şi „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” Pornind de la cerinţele pentru suprafeţele interioare ale ţevilor, în DIN EN 1254 partea 1 sunt prevăzute cerinţele pentru structura suprafeţelor interioare ale fitingurilor. Acest standard reglementează faptul că fitingurile trebuie – la fel ca ţevile – să fie libere de pelicule cu carbon iar cantitatea de conţinut în material de uns pentru tragere la rece – respectiv carbon – să nu depăşească 1,0 mg /dm2. În conformitate cu fişele de lucru GW 6 şi GW 8 ale DVGW, fitingurile trebuie să fie marcate permanent şi la loc vizibil cu marcajul sau numele producătorului. Ele (fitinguri de lipire capilară din bronz şi fitinguri de trecere din cupru şi bronz) trebuie să fie marcate, respectiv pot fi marcate (fitinguri de lipire capilară din ţevi de cupru) în mod suplimentar cu literele „DVGW” – în caz contrar va fi valabil marca producătorului. Fitingurile care au un marcaj DVGW trebuie evidenţiate în mod evident în cataloagele şi în documentaţiile pentru vânzări. Societatea „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” acordă marcaje de calitate RAL pentru „fitinguri de lipire capilară din cupru pentru ţevi de cupru” şi nu pentru fitinguri de lipire capilară din bronz şi pentru fitinguri de trecere din bronz şi cupru. Toate cerinţele privitoare la structura suprafeţei interioare conţinute în aceste condiţii de calitate sunt mai severe ca în DIN EN 1254, partea 1. Astfel, pe lângă absenţa peliculelor de carbon, se prevede faptul că procentul rezidual în material de uns pentru tragere la rece – stabilit să fie carbonul – să nu depăşească valoarea de 0,5 mg / dm2 (în loc de 1,0 mg /dm2 DIN EN 1254, partea 1). Astfel, fitingurile verificate sunt echivalente cu privire la absenţa peliculelor de carbon din ţevile de cupru.

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 12Aşa cum este uzual şi la ţevile din cupru, se realizează un control periodic din exteriorul fabricii alături de un control curent de finisare, control care va fi realizat de staţiuni de încercare neutre, după cum este prevăzut în condiţiile de calitate ale „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.”. Fitingurile care au fost verificate cu privire la calitate vor avea marcajul de calitate pe ambalaj şi vor fi marcate individual prin marcajul simplificat de calitate (figura 4). Exemple de comandă pentru T-uri cu reducere de la un diametru de racordare 22 mm la 18 mm şi cu un branşament al diametrului de racordare 15 mm, cod de comandă 5130, cu marcaj de control DVGW şi cu marcajul de calitate RAL de la „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.”: T DIN EN 1254, partea 1 – 5130 – 22 - 15 – 18 cu marcaj de control DVGW şi cu marcajul de calitate RAL pentru un niplu de trecere cu capăt interior de sudură 22 mm şi cu filet exterior ¾”, cod de comandă 4243g cu marcaj de control DVGW: Niplu de trecere DIN EN 1254, partea 1 – 4243g – 22 – ¾” cu marcaj de control DVGW.

1.2.2 Fitinguri de presare Fitingurile de presare conform fişei de lucru DVGW W 534 trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: * pentru sisteme de distribuţie a apei calde şi reci - fişa de lucru DVGW W 534 şi GW 392. * pentru instalaţii de gaze cu bază de verificare DVGW VP 614 şi fişa de lucru DVGW GW 392. Referitor la alte domenii de utilizare cum ar fi de exemplu instalaţiile de încălzire şi de utilizare a apei pluviale, instalaţiile cu aer comprimat, instalaţiile pentru ape reziduale şi instalaţiile solare se vor aplica indicaţiile producătorului respectiv. Ţevile din cupru cu dimensiuni cuprinse între 12 mm – 108 mm pot fi legate prin fitinguri cu presare din cupru sau aliaje de cupru (figura 5) cu condiţia ca fitingurile cu presare să corespundă cerinţelor fişei de lucru DVGW W 534, respectiv bazei de verificare DVGW VP 614 şi ca verificările ţevilor din cupru să fie efectuate la treptele de rezistenţă prevăzute în fişa de lucru DVGW GW 392. Ele trebuie să aibă un marcaj de control DVGW. Pentru ţevile din cupru zincate în interior se oferă şi fitinguri cu presare zincate. Exemple de comandă Cod de comandă a T-ului din cupru 22 – 15 – 18, controlat conform fişei de lucru DVGW W 534 cu marcaj de calitate DVGW. Cod de comandă pentru piesa de trecere din bronz 22 x ¾”, controlată conform fişei de lucru DVGW W 534 cu marcaj de calitate DVGW.


de sus în jos Figura 5: Fiting cu presare cu omologare DVGW Figura 6: Îmbinare filetată cu inel de strângere cu omologare DVGW Figura 7: Cot de sudură

1.2.3 Îmbinări filetate cu inel de strângere cu garnitură metalică conform DIN EN 1254, partea 2 Îmbinările filetate cu inel de strângere conform DIN EN 1254 partea 2-a şi fişa de lucru DIN EN 1254 partea 2 pot fi folosite la: * instalaţii de distribuţie a apei reci, calde şi a gazelor (conform fişei de lucru DVGW GW 2). * instalaţii pentru păcură până la DN 25. Referitor la alte domenii de utilizare cum ar fi de exemplu instalaţiile de încălzire şi de utilizare a apei pluviale, instalaţiile cu aer comprimat, instalaţiile pentru ape reziduale şi instalaţiile solare se vor aplica indicaţiile producătorului respectiv. Îmbinările filetate cu inel de strângere – cu garnitură metalică – aparţin de grupa racordurilor detaşabile pentru capete netede de ţeavă (racorduri pentru ţevi netede). Ele trebuie să respecte următoarele cerinţe şi verificări stabilite prin următoarele standarde şi regulamente: * DIN EN 1254, partea 2: fitinguri, îmbinări filetate cu inel de strângere pentru ţevi de cupru. * DIN EN 3387, partea 1: îmbinări detaşabile pentru conducte metalice de gaze, racorduri pentru

ţevi netede. * DVGW-W534: îmbinări de ţeavă şi racorduri de ţeavă. Îmbinările filetate cu inel de strângere (de consultat figura 6) pot fi livrate conform DIN – EN 1254, partea 2-a, pentru ţevi din cupru conform DIN EN 1057 până la diametre nominale de 108mm; dar se vor respecta în orice situaţie cerinţele şi regulamentele aplicabile. Astfel, aceste îmbinări pot fi utilizate, de exemplu la instalaţii pentru gaze naturale până la dimensiunea de 28 mm inclusiv, fiind interzise la instalaţii cu gaze lichefiate. Îmbinările filetate asigură compatibilitatea cu celelalte sisteme de racordare. Aceste fileturi de racordare corespund standardelor ISO 7, respectiv DIN 2999 – filet exterior conic / filet interior

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 14cilindric. Marcajul se realizează cu efect permanent şi la loc vizibil prin indicarea numelui sau mărcii producătorului şi a diametrului de racord (diametrul exterior al ţevii), respectiv a mărimii filetului. În funcţie de necesităţi sau scopuri se pot aplica şi alte marcaje. Exemplu de comandă pentru instalaţii de apă potabilă şi gaze Îmbinările filetate cu inel de strângere sunt caracterizate prin indicarea tipului (denumirea formei), a codului de articol sau a celui de comandă şi a dimensiunilor de racordare: * piesă T, cod de comandă la producător, dimensiuni 15x15: * piesă T cu reducere, cod de comandă la producător, dimensiuni 22 x 15 x 22;

1.2.4 Fitinguri sudate conform DIN 2607 Fitingurile sudate pot fi utilizate la * Sisteme de distribuţie a apei calde şi reci (inclusiv a utilizării apei pluviale); * Sisteme de încălzire prin apă caldă (inclusiv încălziri prin suprafeţe de radiaţie); * Instalaţii de gaze şi de păcură; * Evacuarea apelor uzate (ex.: conducte de refulare pentru instalaţii de repompare a apelor uzate); * Instalaţii cu aer comprimat; * Instalaţii solare; Referitor la alte domenii de utilizare şi la limitele acestora va trebui să se ia legătura cu producătorul respectiv. Pentru devieri se poate utiliza un cot de sudură din cupru conform DIN 2607 (figura 7). Dimensiunile acestuia nu corespund în prezent măsurilor corespunzătoare de ţevi conform DIN EN 1057. S-a făcut solicitarea, ca în DIN 2607 să se adapteze dimensiunile la seria de ţevi conform DIN EN 1057. Până atunci, lucrătorii trebuie să aibă grijă, să ia în considerare dimensiunile ţevilor conform DIN EN 1057 atunci când folosesc coturi de sudură. Aceste coturi pot fi livrate şi ar trebui să poată fi folosite – după aprobarea „Comisiei de Specialitate a DVGW pentru Ţevi şi Îmbinări de Ţevi” – în locul coturilor de sudură conform DIN 2607. Exemplu de comandă pentru un cot de sudură de 90° pentru legătura unor ţevi de cupru conform DIN EN 1057 cu dimensiunile 133 x 3,0 mm: * Cot de sudură din cupru la 90° cu referire la DIN 2607 pentru ţevi din cupru în conformitate cu

DIN EN 1057 133 x 3,0 sau simplificat: * Cot de sudură din cupru la 90°, cod articol 133 x 3,0.

1.2.5 Îmbinări detaşabile Domeniile de aplicabilitate pentru aceste îmbinări pot fi regăsite în tabelul 4 (pagina următoare). Cu excepţia îmbinărilor filetate cu inel de strângere, aceste legături se folosesc în general pentru racorduri la diferite aparate şi armaturi, precum şi pentru racorduri de ţevi din cupru cu alte materiale. Tipurile de racordare şi domeniile respective de utilizare sunt menţionate în tabelul 4. În măsura în care se folosesc piese de îmbinare, care nu sunt rezistente la întinderile survenite în timpul funcţionării (ex.: îmbinări filetate cu strângere echipate cu garnituri moi), pozarea ţevii sau

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 15dispunerea punctelor de susţinere ale ţevii trebuie realizate astfel încât piesa de legătură să nu alunece în afara poziţiei de fixare. Dacă se îmbină ţevi moi prin îmbinări filetate cu inel de strângere, atunci capetele ţevilor trebuie să fie consolidate din interior cu bucşe de sprijin. Prinderile de ţevi se utilizează numai pentru ţevi în stare rigidă R290. Se admit următoarele îmbinări prin flanşe; * Racord filetat cu flanşe având flanşă din bronz lipită; * Racord filetat cu flanşe având bordură presudată din cupru şi flanşă detaşată din oţel conform

DIN 2641 sau 2642; * Racord filetat cu flanşe cu legătură prin lipire netedă din bronz şi flanşă detaşată din oţel

conform DIN 2641 sau 2642; Nu se admit capete de ţeavă bordurate manual ca legături de flanşă. Legăturile detaşabile cu garnituri moi trebuie să fie mereu accesibile. La instalaţiile pozate sub tencuială se vor prevedea orificii de control.

1.3 Aliaje dure şi moi pentru lipire, fondanţi Aliajele pentru lipire şi fondanţii sunt oferiţi cu titlu de produse controlate conform cerinţelor fişei de lucru DVGW GW 7 şi a prevederilor de control din partea „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.” Aliajele omologate pentru diversele instalaţii (aliaje moi, aliaje tari) sunt împărţite în categorii în conformitate cu respectivele temperaturi de topire (de consultat tabelul 5 a şi 5b). Directivele igienice pentru instalaţiile de apă potabilă şi mai ales directivele de protecţie a muncii nu permit utilizarea aliajelor de lipire care conţin cadmium sau plumb. La alegerea aliajelor de lipire pentru diferitele domenii de utilizare se vor respecta regulamentele aplicabile şi fişa de lucru DVGW GW 2 (a se compara şi capitolul 2 şi 3).

1.3.1 Aliaje moi pentru lipire conform DIN EN 29453 Aliajele moi pentru lipire sunt standardizate conform DIN EN 29453, iar fondanţii aferenţi conform DIN EN 29454 partea 1. Compoziţia aliajelor moi este menţionată în tabelul 5a. Exemplu de comandă pentru un aliaj moale de lipire admis la instalaţiile de apă potabilă, conform fişei de lucru DVGW GW 2 cu marcaj de calitate RAL: aliaj moale DIN EN 29453, S-Sn97Cu3 cu marcaj de calitate RAL.

1.3.2 Fondanţi pentru aliaje moi pentru lipire conform DIN EN 29454, partea 1 Ambalajul fondanţilor (cutie sau tub) trebuie să indice următoarele date: * Marca producătorului sau a furnizorului; * Denumirea produsului; * Tipul de fondant, semnul scurt şi marcajul conform DIN EN 29454, partea 1; * Numărul şarjei; * Marcajul de control DVGW şi numărul de registru; * Referiri privitoare la admisibilitatea pentru instalaţii de apă potabilă; * Marcaj cu privire la normele juridice şi aspectele de siguranţă;

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 16Tabelul 4: Îmbinări detaşabile selectate (alte tipuri şi domenii de aplicabilitate

vor putea fi consultate în respectivele capitole) Tip îmbinare Domeniu de aplicabilitate Apă potabilă Gaze naturale în

domenii conform TRGI

Instalaţii de încălzire

Păcură

conic / conic în interiorul clădirilor

fără limitare fără limitare numai până la DN 25

sferic sau cu garnitură plată

fără limitare ---- ---- ----

îmbinare filetată cu inel de fixare, garnitură metalică1 înregistrat

cel puţin cu marca

producătorului

doar, dacă este DIN / DVGW – sau DVGW

fără limitare numai până la DN 25

îmbinare filetată, garnitură moale 2

cel puţin cu marca

producătorului

doar, dacă este marcaj de control DVGW

fără limitare doar cu marcaj de control DVGW,

numai pentru racorduri de

armaturi şi aparate îmbinări de ţevi 3 numai cu

marcaj de control DVGW

numai înregistrat DVGW

fără limitare nu este admis

îmbinări cu flanşe fără limitare 4 fără limitare fără limitare 1 la ţevi în formă de role numai cu bucşe de sprijin 2 trebuie pozat în locuri accesibile 3 numai pentru ţevi în formă de bare (grupă de rigiditate 290 (rigid) 4 numai flanşe din bronz

Tabelul 5a): Aliaje de lipire moi pentru instalaţiile cu ţevi din cupru

Aliaje de lipire conform DIN EN 29453

Sn* Cu * Ag * Zonă de topire (°C)

S-Sn97Cu3 Rest 2,5 – 3,5 --- 230 – 250 S-Sn97Ag3 Rest --- 3,0 – 3,5 221 - 230

Tabelul 5b): Aliaje de lipire tari pentru instalaţiile cu ţevi din cupru

Aliaje de lipire tari conform DIN EN 1044 (DIN 8513)

Cu * Ag * Zn* Sn* p* Zonă de topire (°C)

CP 203 (L-CuP6) Rest --- --- --- 5,9 – 6,5 710 – 890 CP 105 (L-Ag2P) Rest 1,5 – 2,5 --- --- 5,9 – 6,7 645 – 825 AG 106 (L-Ag34Sn) 35,0 – 37,0 33,0 – 35,0 Rest 2,5 – 3,5 --- 630 – 730 AG 104 (L-Ag45Sn) 26,0 – 28,0 44,0 – 46,0 Rest 2,5 – 3,5 --- 640 – 680 AG 203 (L-Ag44) 29,0 – 31,0 43,0 – 45,0 Rest --- --- 675 – 735 * date exprimate în greutate procentuală Exemplu de comandă a fondanţilor pentru aliaje de lipire moi tipul 3.1.1 pentru instalaţiile de apă potabilă: fondant DIN EN 29454, tip. 3.1.1. cu marcaj de control DVGW şi marcaj de calitate RAL.

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 17Tabelul 6: Fondanţii solubili în apă admişi conform fişei de lucru DVGW GW 2 cu referire la respectivele aliaje

de lipire (a se compara tabelul 5 a + b)

Tipul fondantului Compoziţia aliajului de lipire

Domeniu de topire (°C)

Fondanţi Domeniu de aplicare (°C)

Aliaje de lipire moi S-Sn97Cu3 --- S-Sn97Ag3

240 --- ---

3.1.1. 3.1.2. 2.1.2.

150 – 400 --- ---

Aliaje de lipire tari CP 203 (L-CuP6) 710 – 890 --- 550 – 800 CP 105 (L-Ag2P) 645 – 825 --- 550 – 800 AG 106 (L-Ag34Sn) 630 – 730 FH 10 (F-SH1)* 550 – 800 AG 104 (L-Ag45Sn) 640 – 680 --- 550 – 800 AG 203 (L-Ag44) 675 – 735 --- 550 – 800 * La aliajele de lipire pe bază de cupru şi fosfor nu sunt necesari fondanţi pentru lipirea cuprului

de cupru. Legăturile între cupru şi alamă sau bronz necesită fondanţi.

1.3.3 Paste de aliaje moi pentru lipire Pastele de aliaje moi pentru lipire se compun din aliajul moale (în formă de pudră), din fondanţi şi dintr-un sistem de adeziv, care toate duc la realizarea unei paste cremoase, cu un conţinut minim de 60% aliaj de lipire. Pastele trebuie marcate în conformitate cu reglementările de control ale DVGW şi ale „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.”. Exemplu de comandă: La comanda unei paste de aliaj moale pentru lipire trebuie să se completeze semnul prescurtate (DIN EN 29453, de comparat tabelul 6) şi conţinutul de metal (cel puţin 60%) în greutate procentuală. Un grad suplimentar de siguranţă poate fi asigurat prin folosirea fondanţilor şi pastelor care poartă marcajul de calitate RAL. Exemplu: Pastă de aliaj moale DIN EN 29543, S-SN97Cu3 cu un fondant DIN EN 29454 partea 1, 97% cositor şi 3% cupru, 3.1.1., cu marcaj de control DVGW şi marcaj de calitate RAL.

1.3.4 Aliaje tari pentru lipire conform DIN EN 1044 Aliajele tari pentru lipire sunt descrise în standardul DIN EN 1044 (în trecut: DIN 8513) iar fondanţii în DIN EN 1045. Folosirea aliajelor tari în domeniul apei potabile necesită respectarea regulilor din fişa de lucru GW2 (interdicţia aliajelor tari până la dimensiuni ale ţevilor de 28 x 1,5mm inclusiv). Compoziţiile aliajelor sunt indicate în tabelul 5 b. Exemplu de comandă pentru un aliaj tare de lipire pe bază de cupru şi fosfor, omologat conform fişei de lucru DVGW GW2: aliaj tare de lipire DIN EN 1044, CP 203 cu marcaj de calitate RAL.

1.3.5 Fondanţi pentru aliaje tari pentru lipire conform DIN EN 1045 Ambalajul fondanţilor (cutie sau tub) trebuie să indice următoarele date: * Marca producătorului sau a furnizorului; * Denumirea produsului; * Tipul de fondant, semnul prescurtat şi marcajul conform DIN EN 1045; * Numărul şarjei; * Marcajul de control DVGW şi numărul de registru;


* Referiri privitoare la admisibilitatea pentru instalaţii de apă potabilă; * Marcaj cu privire la normele juridice şi aspectele de siguranţă aplicabile; Exemplu de comandă pentru un fondant de aliaj tare, care este omologat pentru instalaţiile de apă potabilă: fondant DIN EN 1045, FH 10 cu marcaj de control DVGW şi marcaj de calitate RAL. În instalaţiile cu ţevi de cupru realizate în mod corespunzător cu standardele aplicabile se impune ca toate ţevile, fitingurile, aliajele de lipire şi fondanţii să corespundă regulilor tehnice recunoscute (AVB – Regulamentul pentru Apă §12 alin. 4, Regulamentul privitor la condiţiile generale de alimentare cu apă). Marcajul aplicat de o staţie de control autorizată (cu alte cuvinte marcajul de control DVGW şi marcajul de calitate RAL) indică faptul că aceste condiţii sunt îndeplinite (DIN 1988, partea 2). Prin urmare, aceasta reprezintă o recomandare temeinică pentru toţi lucrătorii, proiectanţii şi beneficiarii de a folosi numai ţevile, fitingurile, aliajele de lipire şi fondanţii omologaţi calitativ şi structural de către DVGW. În plus, numeroşi producători au încheiat cu ZVSHK2 convenţii pentru preluarea răspunderii cu privire la ţevi şi fitinguri din cupru. În cele ce urmează se va face descrierea şi explicaţia succintă a tehnicilor de prelucrare. Pentru îmbinarea ţevilor din cupru de la instalaţiile de apă potabilă şi de gaze lichefiate conform TRGI3 1986/1996 şi TRF4 1996 precum şi de la instalaţiile de apă potabilă conform DIN 1988 se aplică prevederile stabilite în fişa de lucru DVGW GW 2 „Îmbinări ale ţevilor din cupru pentru instalaţiile de gaze şi de apă în interiorul terenurilor şi clădirilor” (data de referinţă: 01/1996). Pentru toate celelalte instalaţii, cum ar fi cele de încălzire, de păcură, cu aer comprimat etc. nu se prevede aplicarea GW 2. Prevederile acestei fişe de lucru pot fi considerate ca o regulă recunoscută general în domeniul tehnic pentru îmbinarea ţevilor din cupru şi prin poate fi aplicată în aceste domenii de utilizare. În plus se va acorda atenţie fişei DVS 1903, partea 1 şi 2. Există o prezentare video realizată de Institutul German pentru Cupru, cu titlul „Îmbinări ale ţevilor din cupru” în care sunt descrise toate tipurile de tehnici.

2 „Zentralverband Sanitär Heizung Klima“ - Asociaţia Centrală – Sanitare, Încălzire, Climatizare 3 „Technische Regeln für Gas-Installationen“ - Reguli tehnice pentru instalaţii pe gaz lichefiat 4 „Technische Regeln Flüssiggas - Reguli tehnice pentru gaze lichefiate


2. Tehnici de prelucrare şi îmbinare

Tabelul 7: Raze de curbură pentru ţevi în formă de bare

Diametrul exterior al ţevii d Raza axei neutre (dimensiuni în mm) Rigid * R 290 Semirigid ** R 250

8 35 35 10 40 40 15 55 55 18 70 70

22* --- 77* 28* --- 114*

* conform anexei la fişa de lucru DVGW GW 392

2.1 Curbarea ţevilor de cupru (rece), seria de măsuri conform fişei de lucru DVGW GW 392

Ţevi în formă de role – fără unelte Ţevile de cupru în role, cu grupa de rigiditate R 220 (moale) pot fi îndoite cu sau fără unelte. Raza de curbură la curbura fără unelte se situează în practică la valori cuprinse între 6- 8 ori diametrul exterior al ţevii. Foarte important este ca la alegerea razei de curbură să nu apară în zona curburii nici un fel de îngustări de diametru, cute respectiv obturări. Acelaşi lucru este valabil şi pentru curburile realizate cu unelte. Ţevile din cupru cu înveliş din material sintetic sau ţevile în role cu termoizolaţie din fabrică pot fi curbate, dar aici trebuie să se acorde o atenţie deosebită deoarece defectele nu pot fi identificate sub înveliş. Ţevi în formă de role – cu unelte În cazul în care se doreşte realizarea unor raze de curbură cu valori cuprinse între 6- 8 ori diametrul exterior al ţevii, atunci lucrătorului îi stau la dispoziţie oferte foarte variate de unelte de curbare provenite de la producători renumiţi. Unele din aceste unelte sunt elaborate de producători şi pentru curbarea ţevilor cu înveliş din material sintetic. Important este ca învelişul să nu se crape în timpul curburii. Din acest motiv, pentru acest domeniu de utilizare se vor utiliza numai acele unelte care nu dispun de muchii ascuţite pe sabotul de alunecare ce ar putea deteriora învelişul. La ţevile în role cu termoizolaţie se impune îndepărtarea învelişului izolant din zona de curbură înainte de curbare. Ţevi în formă de bare Ţevile de cupru cu lungimi întinse, cu grupă de rigiditate R250 (semirigid) şi R 290 (rigid) pot fi curbate până la dimensiuni de 18 x 1,0 mm dacă se respectă raza de curbură conform DIN EN 1057 şi dacă se utilizează unelte corespunzătoare. Pentru razele de curbură minimă – de consultat tabelul 7. Important în acest sens este ca acele curburi să nu prezinte defecte, crăpături, falduri şi obturări. Ţevile de cupru în bare cu stare de rezistenţă R 250 (semirigid) pot fi curbate până la dimensiunile 28 x 1,5 mm (inclusiv) (anexa pentru fişa de lucru DVGW GW 392). Pentru razele de curbură minimă – a se vedea tabelul 7.


2.2 Pregătirea ţevilor de cupru pentru toate tehnicile de îmbinare Indiferent de tehnicile de îmbinare aplicate la nivel individual, oricând se impun măsuri de pregătire a ţevilor de cupru, măsuri care corespund parţial între ele. Pregătirea începe cu debitarea ţevilor. Ţevile trebuie desprinse în unghi drept faţă de axa ţevii. La utilizarea unui dispozitiv de tăiere a ţevilor, trebuie să fiţi atenţi ca acele cuţite să fie ascuţite şi ca tăierea să fie realizată cu avansuri mici. Doar în acest mod se pot evita deformările capetelor de ţeavă care apar la ţevile moi. După desprindere, capetele ţevilor trebuie debavurate pe interior şi pe exterior. Bavurile rămase în interior au ca efect o pierdere de presiune prin obturări ale diametrului. Bavurile exterioare pot deteriora garniturile de la fitingurile de presare. În plus, bavurile interioare pot provoca vârtejuri puternice mai ales în sistemele de recirculare a apei calde şi în consecinţă pot genera deteriorări prin corodare de eroziune, iar în conductele de apă potabilă rece pot contribui la producerea găurilor de coroziune (de consultat în acest sens Tipăritura Specială – pag. 177 a Institutului German pentru Cupru). Capetele de ţeavă ale ţevilor moi în formă de role trebuie calibrate, pentru a se putea obţine fanta capilară necesară. Pentru aceasta, dornul de calibrare şi inelul de calibrare trebuie introduse consecutiv şi nu concomitent în capătul de ţeavă.

Figura 8: Inel de calibrare şi dorn de calibrare (Institutul German pentru Cupru A 3520)

Tabelul 8: Adâncimea minimă de introducere şi lăţimea maximă a fantei de lipire pentru legături cu aliaje moi de

lipire (DIN EN 1254, partea 1)

Diametrul exterior al ţevii (mm)

Adâncime de introducere (mm)

Lăţime maximă a fantei de lipire 1, 2 (mm)

Lăţime minimă a fantei de lipire 1, 2 (mm)

6 5,8 0,10 0,01 8 6,8 ---- ----

10 7,8 ---- ---- 12 8,6 ---- ---- 15 10,6 ---- ---- 18 12,6 ---- ---- 22 15,6 0,12 0,01 28 18,4 ---- ---- 35 23,0 0,15 0,015 42 27,0 ---- ---- 54 32,0 ---- ----

64 3 32,5 0,205 0,015 76,1 3 33,5 ---- ---- 88,9 37,5 ---- ----

108,0 3 47,5 ---- ---- 1. Valabil pentru aliaje tari şi moi 2. La poziţia centrală a capătului exterior de lipire (ţeavă) în capătul interior de lipire 3. Lipirea moale presupune condiţii speciale pentru transmiterea căldurii la aceste diametre.


2.3 Lipiri cu aliaje tari şi moi, pregătiri ale marginilor de îmbinare Suprafeţele de lipire ale capetelor de ţeavă şi ale fitingurilor trebuie decapate metalic (curăţate de mizerie şi de oxidări). Pentru curăţare se pot folosi următoarele: lână de curăţare, bureţi fini din oţel, şmirghel (granulaţie 240 sau mai fină) sau perii inelare sau rotunde de sârmă. Resturile de la curăţare trebuie îndepărtate. La lipirea tare sau moale a ţevilor din cupru cu fitinguri se va aplica tehnica lipirii capilare. Asta înseamnă: fanta de lipire trebuie să fie uniformă şi atât de îngustă încât să permită un efect capilar şi ca aliajul de lipire să intre în fantă chiar şi împotriva gravitaţiei (de comparat capitolul 2.1). Acest lucru este valabil la utilizarea ţevilor pentru instalaţii conform DIN EN 1057 în legătură cu fitinguri lipite conform DIN EN 1254 partea 1, pornind de la toleranţele de dimensiune adaptate între fitinguri lipite şi ţevi. Diferenţa de diametre între capătul interior şi cel exterior al lipiturii trebuie să se încadreze între min. 0,02 mm şi max. 0,3 mm până la un diametru exterior de 54 mm, iar la dimensiunile superioare valoarea maximă este de 0,4 mm. În poziţiile centrale ale capătului de lipire rezultă din cele de mai sus o lăţime a fantei de lipire la capătul interior cu dimensiuni de 0,01 – 0,2 mm. Orificiul de lipire nu are voie să fie deplasat către axa ţevii şi trebuie să asigure o fantă uniformă pentru întreaga distanţă de suprapunere. Pregătirea şi executarea corectă a lipirii au o importanţă esenţială asupra siguranţei de funcţionare a instalaţiei. La îmbinările ţevilor din cupru cu înveliş sintetic sau termoizolant trebuie respectate indicaţiile producătorilor. Locurile de îmbinare trebuie izolate sau învelite după testul de presiune. (de comparat printre altele capitolul 4.2 şi 4.3). Fondanţi La lipirile cu aliaje moi trebuie folosiţi fondanţii, la lipirile cu aliaje tari de cupru / cupru cu aliaje compuse din cupru – fosfor nu se impune folosirea fondanţilor, deoarece fosforul acţionează ca fondant. La lipirea unor componente din cupru cu unele din alamă sau bronz se impune folosirea unui fondant pentru aliaje tari de lipire (de consultat tabelul 6). Se va evita supraîncălzirea fondantului în procesul de lipire pentru a nu se pierde eficienţa acestuia. Foarte important este ca fondantul să fie întins în strat foarte subţire numai pe capătul exterior de lipire al ţevii, pentru ca astfel să ajungă în interiorul conductei numai o cantitate infimă de fondant solvabil în apă rece. Această cantitate redusă va fi îndepărtată prin clătire în cazul fondanţilor conform fişei de lucru DVGW GW 7. După lipire se vor curăţa resturile de fondant de pe suprafeţele exterioare, din considerente optice şi pentru a se evita formare unor produse corozive verzi (nu este vorba despre cocleală !). Curăţarea fondanţilor pentru aliaje moi poate fi realizată cu o cârpă umedă, iar cea a fondanţilor pentru aliaje tari cu o perie din alamă. Experienţa a dovedit că fondanţii care nu sunt curăţaţi nu influenţează siguranţa de funcţionare a instalaţiei. Aliaje moi de lipire Compoziţiile moi pentru lipire pot fi utilizate la ţevile pentru apă rece şi caldă, precum şi la cele de încălzire cu temperaturi de regim de până la 110 °C. Se interzice lipirea cu aliaje moi a conductelor de gaz, de gaz lichefiat şi de păcură. Conform indicaţiilor de la producători, ţevile din cupru pentru instalaţiile de încălzire prin suprafeţe de radiaţie vor fi lipite prin aliaje tari.

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 22Pentru instalaţiile de apă potabilă se vor folosi numai aliajele moi conform fişei de lucru DVGW GW 2 (tabelul 5.a). Pentru alte tipuri de instalaţii (ex.: de încălzire) se recomandă utilizarea acestor aliaje de lipire din motive de simplicitate şi pentru evitarea confuziilor. Îmbinările cu aliaje moi se execută mereu cu fondanţi. Aliajul moale trebuie topit indirect la flacără până când atinge temperatura de lipire a locului de îmbinare încălzit. După răcire, locul de îmbinare va fi curăţat de fondanţii în surplus cu o cârpă umedă. Experienţa a dovedit că fondanţii care nu sunt îndepărtaţi nu influenţează siguranţa de funcţionare a instalaţiei. Folosirea unei paste de aliaj moale (amestec din aliaj moale de lipire şi din fondanţi) simplifică dozarea corectă a fondanţilor şi indică lucrătorilor competenţi temperatura corectă de lucru prin schimbarea culorii de la gri spre argintiu (topirea aliajului de lipire). La fel ca fondantul pasta de aliaj moale este întinsă în strat subţire deasupra capătului exterior de lipire (şi nu în plus în interiorul fitingului !). După atingerea temperaturii de lucru este necesar să se introducă un aliaj tare cu aceeaşi compoziţie în plus faţă de pastă, pentru a se obţine o umplere suficientă a fantei capilare. Aliajele tari de lipire Îmbinările cu aliaje tari pot fi realizate numai în instalaţii pentru apă potabilă la ţevi cu dimensiuni mai mari ca 28 mm (conform fişei de lucru DVGW GW 2) – precum şi în conductele de încălzire indiferent de dimensiunile acestora. La sistemele de încălzire cu suprafeţe radiante precum şi în instalaţiile de alimentare cu gaze tehnice şi medicinale şi în instalaţii solare cu temperaturi mai mari de 110°C se vor folosi exclusiv aliaje tari pentru lipire la această tehnică de îmbinare. Se interzice lipirea cu aliaje moi a conductelor de gaz, de gaz lichefiat 1 şi de păcură. Pentru instalaţiile de apă potabilă lipite cu aliaje tari (admise numai pentru dimensiuni mai mari ca 28 x 1,5 mm) se vor folosi numai aliajele tari conform fişei de lucru DVGW GW 2 (tabelul 5b). Pentru alte tipuri de instalaţii (ex.: de încălzire) se recomandă utilizarea acestor aliaje de lipire din motive de simplicitate şi pentru evitarea confuziilor. În comparaţie cu lipirea prin aliaje moi, aliajele tari nu necesită mereu fondanţi (de verificat la capitolul „Fondanţi”) şi alimentarea aliajului de lipire se realizează în flacăra radiantă a pieselor încinse. Pe piaţă pot fi găsite şi vergele din aliaj dur pentru lipit care conţin argint, şi care sunt învelite cu fondanţi. Aceste cantităţi de fondant nu sunt suficiente pentru o îmbinare corectă cu aliaj dur a ţevilor cu dimensiuni mari (mai mari ca 22 mm). Îmbinarea corectă a acestor ţevi se realizează printr-un supliment de fondant aplicat în strat subţire pe capătul de lipire.

2.4 Îmbinări prin presare Îmbinările prin presare pot fi utilizate în instalaţiile de apă potabilă şi în sistemele de încălzire cu temperaturi de până la 110°C şi 16 bar, precum şi în instalaţiile de gaze. Pentru instalaţiile de gaze de până la PN 5 se pot folosi racorduri prin presare conform bazei de verificare DVGW VP 614 cu marcaj special. Referitor la alte domenii de utilizare (cum ar fi de exemplu pentru conductele de păcură, pentru instalaţiile solare, instalaţiile cu aer comprimat, instalaţiile de stropit) se vor aplica indicaţiile producătorului respectiv. La prelucrarea fitingurilor prin presare se vor respecta procedurile de montare ale respectivilor producători de fitinguri. Ca recomandări generale putem menţiona următoarele: înainte de utilizare fitingurilor de presare se va verifica poziţia corectă a garniturilor. Capetele de ţeavă nu vor prezenta resturi sau mizerii, astfel încât la apăsarea fitingurilor în ţevi să nu

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 23se deterioreze garniturile respective. Presarea va fi realizată conform procedurilor de montare ale producătorului. În plus se impune marcarea adâncimii de pătrundere a fitingului în ţeavă, d. ex.: cu ajutorul unei carioci. Marcajul ţevii reprezintă un control optic al adâncimii de pătrundere înainte de presare. Nu sunt necesare bucşe de sprijin.

–––––––––––––– 1 Conductele cu presiune medie cu diametre nominale mai mari de DN 32 trebuie sudate conform TRF5 1996 şi TRR 1006.

Tabelul 9: Materiale suplimentare pentru sudură conform DIN 1733 pentru sudura cuprului

Materiale suplimentare pentru sudură conform DIN 1733 T1

Compoziţie Domeniu de topire (°C)

Utilizare pentru

S-CuAg 99% Cu 1% Ag

1070 – 1080

Sudură cu gaz, Sudură cu gaz inert Wolfram Sudură cu gaz inert metalic

S-CuSn SG

98% Cu 1% Sn

1050 – 1075 1020 – 1050

Sudură cu gaz, Sudură cu gaz inert Wolfram Sudură cu gaz inert metalic

Fondanţii nu sunt necesari. Cu toate acestea se pot utiliza fondanţi pe bază de bor (ex.: F-SH2 sau F-SH 3)

2.5 Îmbinări filetate cu inel de strângere Îmbinările filetate cu inel de strângere pot fi folosite conform specificaţiilor producătorului în aproape toate sistemele de instalaţii din casă (a se compara capitolul 1.2.3.) şi sunt livrate în formă premontată ca îmbinare filetată. Capetele de ţevi curăţate şi debavurate bine se introduc în îmbinarea filetată până la opritor, piuliţa olandeză se înşurubează de mână şi apoi se trece la înşurubarea de etanşare, respectând indicaţiile producătorului (ex.: cu ajutorul unei chei franceze). La acest proces inelul de strângere se fixează prin deformare între ţeavă, corpul fitingului şi piuliţa olandeză, realizându-se astfel o legătură etanşă durabilă, care poate fi introdusă şi sub tencuială. În cazul în care se leagă ţevi moi de cupru cu îmbinări prin inel de strângere, atunci se impune consolidarea capetelor de ţeavă pe interior cu bucşe de sprijin. Îmbinările filetate cu inel cuţit nu pot fi utilizate la instalaţii de gaze şi apă (de consultat şi fragmentul 3.5.2 „Conducte de păcură”).

2.6 Îmbinări prin sudură În conformitate cu fişa de lucru DVGW GW 2, îmbinarea prin sudură a ţevilor de cupru poate fi aplicată numai începând cu o grosime a pereţilor ţevii de 1,5 mm. Îmbinările prin sudură pot fi folosite la: * Instalaţii de apă potabilă (de consultat fişa de lucru DVGW GW 2); * Sisteme de încălzire; * Conducte de gaze şi păcură; * Îndepărtarea apelor reziduale (ex.: conducte de refulare pentru staţii de repompare a apelor

reziduale); * Instalaţii cu aer comprimat; 5 TRF - Reguli tehnice pentru gaze lichefiate 6 TRR - Reguli tehnice privitoare la recipiente sub presiune

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 24* Instalaţii solare; * Instalaţii pentru exploatarea apei pluviale; La instalaţiile de apă potabilă şi de gaze, fişa de lucru DVGW GW 2 prevede pentru sudura ţevilor de cupru o grosime a pereţilor de ţeavă de cel puţin 1,5 mm. Sudura conductelor de gaze şi a conductelor în instalaţiile de scurgere trebuie realizată numai de sudori autorizaţi (autorizare de sudură conform DIN EN ISO 9606-3). Pentru dimensiuni de ţevi cu diametru exterior de peste 108 mm nu se mai oferă fitinguri de lipire capilară. Ţevile cu aceste dimensiuni nu mai prezintă toleranţele de dimensiuni ale diametrului exterior necesare pentru formarea unei fante de lipire capilară. Se recomandă îmbinarea lor prin sudură. La îmbinarea prin sudură se va alege îmbinarea în colţ ca formă a sudurii (sudură în I conform DIN 8552, partea 3-a). Dacă adaptarea diametrului la reducerile necesare se realizează prin tragerea unilaterală a ţevii, atunci se recomandă ca tragerile la ţevile pozate orizontal să fie efectuate în jumătatea inferioară a ţevii, pentru că altminteri există posibilitatea de formare a bulelor de aer în zona de tragere. Ramificaţiile în T şi oblice se vor realiza – după cum este descris în capitolul 2.7 pentru îmbinări prin lipire cu aliaje tari – prin fălţuire. Ţeava care trebuie branşată se va îmbina în colţ prin sudură la respectiva fălţuire – a cărei diametru trebuie adaptat la ţeava branşată. Pentru sudura ţevilor din cupru se vor folosi următoarele tipuri de sudură: sudură WIG (cu gaz inert – wolfram), sudură MIG (cu gaz inert – metal) şi sudură cu flacără acetilenică. Ca materiale suplimentare de sudură se pot alege sârmele de sudură conform tabelului 9.

2.7 Branşamente şi mufe executate manual Domeniile de utilizare ale branşamentelor şi mufelor realizate manual sunt redate în capitolul 2.7.1. şi în tabelul 10 şi trebuie respectate în mod obligatoriu. În plus, la instalaţiile de apă potabilă se va respecta interdicţia de încălzire puternică până la roşu la operaţiunile de mufare şi fălţuire la dimensiunile de până la 28 x 1,5 mm inclusiv. Realizarea manuală a T-urilor şi a ramificaţiilor oblice începe cu perforarea unei găuri în peretele ţevii continue. După aceasta, se realizează la bordura găurii o încălzire la roşu a materialului şi se trece la fălţuirea manuală cu un cârlig de fălţuire şi cu unelte speciale, de-a lungul uneia sau a mai multor etape de lucru. Fălţuirea trebuie să aibă de trei ori grosimea peretelui de la ţeava de ramificaţie, dar cel puţin 5 mm. Ţeava de scurgere trebuie să fie mai mică cu cel puţin un număr faţă de ţeava principală.

25Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Tabelul 10: Enumeraţie în tabel a celor mai importante regulamente pentru instalaţiile în care se pot folosi aliaje

moi şi / sau tari de lipire în funcţie de îmbinările prin lipire selectate. (Alte tipuri de îmbinare şi domenii de aplicare pot fi găsite în capitolele corespunzătoare)

Utilizare Regulament Tipul legăturii prin lipire Fitinguri conform

DIN EN 1254, partea 1

Racorduri mufate realizate manual 3

T-uri şi branşamente oblice realizate

manual Procedură de lipire Procedură de lipire Procedură de lipire moale tare moale tare moale tare Apă potabilă 1 DIN 1988 Fişa de lucru DVGW GW 2 x x x 2 x --- x (nu ≤ 28 x

1,5 mm) (nu ≤ 28 x 1,5 mm)

(nu ≤ 28 x 1,5 mm)

(nu ≤ 42 x 1,5 mm) 4

Încălzire / Solar x x x x --- x (până la

110 °C)

Gaze TRG 1 1986, Fişa de lucru DVGW GW2

---

x

---

x

---

---

Gaze lichefiate 5 TRF 1996, Fişa de lucru DVGW GW2 TRR 100

---

x

---

x

---

--- (nu peste

35 x 1,5 mm)

Păcură TRbF, DIN 4755, T2 --- x --- --- --- --- 1 Pentru instalaţii de apă potabilă şi în mod analog pentru ape uzate, ape pluviale, ape reziduale şi

ape de răcire se va acorda o atenţie deosebită ca dimensiunile de până la 28 x 1,5 mm inclusiv să nu fie lipite prin aliaj tare sau prin încălzire la roşu. (a se vedea recomandările de utilizare de la paragraful 3.1).

2 Recomandările de utilizare şi limitările din paragraful 2.7.1 trebuie respectate. 3 La instalaţiile de apă potabilă se admite mufarea „la rece” a ţevilor moi. 4 Diametrul ţevii de branşament trebuie să fie mai mic decât diametrul ţevii de trecere. Deoarece

la apa potabilă, lipirea tare a ţevilor cu dimensiuni de până la 28 x 1,5 inclusiv este interzisă, ţeava de branşament trebuie să fie ≥ 35 x 1,5 mm.

5 Pentru pozarea conductelor de ţevi, care trebuie controlate apoi de experţi, se impune realizarea unei verificări suplimentare a procedurilor de lipire.

6 Diametrele nominale mai mari trebuie sudate La realizarea mufelor de lipire şi a fălţuirilor cu ajutorul uneltelor speciale la conductele de apă potabilă se va renunţa în orice cazuri la aplicarea agenţilor de alunecare între unelte şi materialul ţevilor. După cum a fost descris la cifra 1.1.3., aceşti agenţi de alunecare care conţin grăsimi se pot transforma în pelicule cu conţinut de carbon şi pot crea condiţii corozive în apa rece. La îmbinarea cu ţeava de branşament se va avea grijă ca diametrul ţevii principale să nu fie îngustat prin lipsa rotunjimii sau prin introducerea prea adâncă a ţevii de branşament (figura 10).

Figura 9: Adâncimea minimă de introducere la branşamente în T fără fitinguri (Institutul German pentru Cupru A 3569)


Figura 10: Îngustare a secţiunii transversale printr-o ţeavă de branşament introdusă prea adânc (Institutul German pentru Cupru A 3523)

2.7.1 Îmbinări prin lipire pentru branşamentele şi mufele executate manual În general nu se admite fălţuirea pieselor de îmbinare la îmbinările prin lipire. Branşamentele realizate manual nu se lipesc cu aliaje moi. Ele trebuie lipite cu aliaje tari, iar pentru instalaţiile de apă potabilă va trebui respectată interdicţia de lipire cu aliaje tari până la dimensiuni de 28 x 1,5 mm inclusiv. Instalaţiile de încălzire pot fi lipite cu aliaje tari fără fitinguri de lipire capilară, indiferent de dimensiunea lor. La instalaţiile de apă potabilă şi de încălzire legăturile prin mufare de diametru egal şi reducţiile de o treaptă pot fi lipite moale şi fără a se utiliza fitinguri de lipire capilară. În acest sens se recomandă următoarele: * Realizarea manuală a capetelor interioare de lipire (mufări) necesită unelte potrivite. * Se va renunţa la orice agenţi de alunecare între unelte şi ţevi. * Nu se admite încălzirea la roşu pentru mufarea materialului de ţeavă la instalaţiile de apă

potabilă (a se vedea fişa de lucru DVGW GW2, fragmentul 4). Pentru îmbinări prin lipire cu aliaje moi la mufe şi la reducţii de o treaptă, fanta de lipire şi adâncimea de pătrundere trebuie să corespundă valorilor stabilite (a se vedea şi tabelul 1 GW 2). Pentru îmbinările prin lipire cu aliaje tari se va păstra conform GW2 o adâncime de pătrundere în valoare de trei ori grosimea peretelui ţevii, dar de cel puţin 5 mm. Din practică s-a putut vedea că adâncimile de pătrundere optime se situează între 7 – 10 mm. Reglementări detaliate în acest sens pot fi găsite în fişa de lucru DVGW GW2 (ediţia 01/96). La instalaţiile de gaze, gaze lichefiate şi de păcură se admite numai îmbinarea prin aliaje tari. Îmbinările prin lipire pentru conducte conform TRR7 100 pot fi realizate numai până la dimensiunea de 35 x 1,5 (DN 32), pentru dimensiunile mai mari se impune sudura. La instalaţiile de gaze, branşamentele în T sau oblice, precum şi reducţiile se vor realiza întotdeauna prin utilizarea fitingurilor de lipire capilară conform DIN EN 1254 (se admit legături mufate realizate manual conform fişei de lucru DVGW GW 2). La instalaţiile de gaze lichefiate şi de păcură toate îmbinările prin lipire trebuie realizate prin utilizarea fitingurilor de lipire capilară conform DIN EN 1254. Instalaţiile pentru apă pluvială, ape industriale şi ape de răcire trebuie tratate cu privire la tehnicile de îmbinare la fel ca instalaţiile de apă potabilă, instalaţiile solare şi instalaţiile de încălzire. 7 “Technische Regeln zur Druckbehälterverordnung – Rohrleitungen“ - Reguli tehnice privitoare la Ordonanţa pentru recipiente sub presiune

27Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Figura 11: Presiunile de regim admise pentru conductele de ţevi din cupru îmbinate prin lipire cu aliaje tari

(Siguranţă S = 4) în funcţie de temperatura de regim (de comparat şi tabelul 11) – (Institutul German pentru Cupru 3504)

Pres

iuni

le d

e re

gim

adm

ise

pent

ru c

ondu

cte

de ţe

vi d

in c

upru

lipi

te c

u al

iaje

tari

(S =

4) î

n ba

r

Temperatură de regim în °C

2.8 Temperaturi de regim şi presiuni de regim Presiunile de regim variază în funcţie de temperaturile de regim, dar depind în primul rând de tipul de îmbinare. Din figura 11 se poate observa că temperaturile care pot fi întâlnite în instalaţiile domestice nu exercită practic nici un fel de influenţă asupra proprietăţilor mecanice ale ţevilor din cupru. Temperatura de regim pentru ţevile şi fitingurile din cupru produse din Cu-DHP nu are voie să depăşească 250 °C (Fişa cu instrucţiuni AD W 6/2). Conductele de ţevi din cupru îmbinate prin lipire moale pot fi solicitate continuu cu temperaturi de până la 110 °C. O depăşire scurtă a acestei temperaturi (caz de avarie) nu are nici un fel de influenţe negative asupra etanşeităţii / rezistenţei. La temperaturi de regim mai mari se pot realiza îmbinări prin lipire cu aliaje tari, îmbinări prin sudură, îmbinări prin inele de strângere sau prin presare (cu garniturile aferente). Ţevile care au din fabrică un înveliş din material sintetic sau dispun de un strat de termoizolaţie, pot fi expuse unor temperaturi de până la 100 °C. Instalaţiile solare pot înregistra în zona de colectare temperaturi mai ridicate. Aceste detalii trebuie luate în considerare la proiectare şi execuţie.


Calcularea presiunilor de regim şi a grosimii pereţilor se realizează conform cu fişele de instrucţiuni AD B1 „Calcularea rezervoarelor sub presiune”8 şi B1 „Cilindri şi scaune sferice supuse unei suprapresiuni interne”. Presiunea de regim admisă a unei ţevi se calculează pe baza următoarei ecuaţii: PB = (20 x Rm x s) / ((da – s) x S) Ecuaţia (1) Legendă: PB = presiunea de regim maximă admisă, exprimată în bar; 20 = constantă de calcul cu dimensiunea (bar x mm2) / N; Rm = rezistenţa la întindere în N / mm2; s = grosimea peretelui în mm; da = diametrul exterior în mm; S = valoare adiţională de siguranţă; Corespunzător ecuaţiei (1) grosimea pereţilor este de:

Fitingurile de lipire capilară cu marcaj de calitate şi / sau marcaj DVGW au fost verificate structural. Presiunile de regim admise ale poziţiilor de îmbinare – în funcţie de tipul de lipire, temperatura de regim şi dimensiune – sunt stabilite în DIN EN 1254 partea 1 şi cuprind toate condiţiile de regim în instalaţiile domestice (tabelul 12). Pentru utilizarea unor presiuni şi temperaturi de regim mai ridicate sau la utilizări industriale DIN EN 1254 recomandă să se respecte specificaţiile producătorilor de fitinguri şi aliaje de lipire.

O îmbinare prin lipire moale, care a fost realizată corect, este etanşă şi poate rezista la presiuni ridicate. La testări de presiune va crăpa ţeava şi nu sudura (figura 12).

Tabelul 11: Greutatea, conţinutul şi presiunile de regim pentru ţevi din cupru selectate în conformitate cu DIN EN 1057. Pentru calcule s-a folosit o rezistenţă la întindere de Rm = 200 MPA (=200 N / mm2) pentru materiale moi

(încălzite la roşu) şi pentru temperaturi de până la 100 °C.

Dimensiune ţeavă Greutate Conţinut Presiune de regim admisă Lungime ţeavă per litru în bar (diametru exterior x grosime

perete în mm) în kg / m în l / m

în m / l Siguranţă 3,5 1 Siguranţă 4 2 6 x 1 0,140 0,013 79,58 229 200 8 x 1 0,196 0,028 35,37 163 143

10 x 1 0,252 0,050 19,89 127 111 12 x 1 0,308 0,079 12,73 104 91 15 x 1 0,391 0,133 7,53 82 71 18 x 1 0,475 0,201 5,00 67 59 22 x 1 0,587 0,314 3,18 54 48

28 x 1,5 1,110 0,491 2,04 65 57 35 x 1,5 1,410 0,804 1,24 51 45 42 x 1,5 1,700 1,195 0,84 42 37 54 x 2 2,910 1,963 0,51 44 38 64 x 2 3,467 2,827 0,35 37 32

76,1 x 2 4,144 4,083 0,25 31 27

8 var. germ: B0 - „Berechnung von Druckbehältern”; B1 – „Zylinder und Kugelschalen unter innerem Überdruck”

29Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 88,9 x 2 4,859 5,661 0,18 26 23 108 x 2,5 7,374 8,332 0,12 27 24 133 x 3 10,904 12,668 0,08 26 23 159 x 3 13,085 18,385 0,05 22 19 219 x 3 18,118 35,633 0,03 16 14 267 x 3 22,144 53,502 0,02 13 11

1 Valoarea adiţională de siguranţă S = 3,5 se aplică pentru ţeava trasă fără sudură fără îmbinări prin lipire şi pentru conducte de ţevi sudate.

2 Pentru conducte inclusiv pentru puncte de îmbinare prin lipire tare fără fitinguri se va calcula siguranţa S = 4, conform fişei cu instrucţiuni AD – W 6/2.

Figura 12: Combinaţii de ţevi din cupru lipite moale, dimensiuni: 22 x 1 mm,

după o probă de presiune la 280 bar (Institutul German pentru Cupru A 1063)

Tabelul 12: Presiuni de regim admise pentru conducte de ţevi din cupru în funcţie de temperatura de regim şi la

procedurile de lipire la utilizarea fitingurilor conform DIN EN 1254 partea 1.

Tipul de lipire 1, 2 Temperatura de regim Suprapresiunea de regim exprimată în bar pentru diametrul exterior de ţeavă 2(mm)

6 până la 28 35 până la 54 64 până la 108 Lipire moale 30 25 25 16 Lipire tare 65 25 16 16 110 16 10 10

1 Alegerea se face în funcţie de domeniul de aplicare şi de normele aplicabile. 2 Pentru situaţii cu suprapresiuni de regim şi temperaturi de regim mai ridicate, aliajele de lipire moi sau tari împreună cu

fondanţii corespunzători vor fi utilizaţi strict în conformitate cu indicaţiile producătorilor de aliaje sau de fondanţi.


3. Domenii de aplicare Ţevile şi fitingurile din cupru se folosesc pentru următoarele sisteme de instalaţii: * Instalaţii de apă potabilă; * Sisteme de încălzire (inclusiv încălzire prin suprafeţe radiante în pereţi şi pe pardoseală); * Conducte de păcură; * Conducte de gaze; * Conducte de gaze lichefiate; * Instalaţii solare; * Conducte pentru stingerea incendiilor; * Instalaţii pentru exploatarea apei pluviale; * Ape industriale; * Gaze tehnico-medicale / gaze în stare pură; * Instalaţii cu aer comprimat; * Îndepărtarea apelor reziduale (ex.: conducte de refulare pentru staţii de repompare a apelor

reziduale); Referitor la alte domenii de utilizare şi limitele lor se vor aplica indicaţiile producătorilor de ţevi şi fitinguri sau cele din partea Institutului German pentru Cupru. În consecinţă, în prezenta vor fi prezentate numai anumite caractere specifice din respectivele domenii de aplicabilitate, iar anumite recomandări pot fi aplicate în mod corespunzător asupra altor instalaţii, nemenţionate în prezenta, prin respectarea normelor tehnice aplicabile.

3.1 Instalaţii pentru apa potabilă

3.1.1 Apa potabilă Apa potabilă este definită în DIN 4046 ca fiind „pentru consum şi utilizare umane, având caracteristicile de calitate conform prevederilor legale aplicabile.” Aceste prevederi legale sunt reprezentate mai ales de Regulamentul pentru Apă Potabilă (TrinkwV9) şi de regulile tehnice omologate DIN 2000 şi DIN 2001. Definiţia apei potabile se referă la apa potabilă rece şi la cea încălzită. Un aspect nou este acesta: începând cu intrarea în vigoare a noului Regulament pentru Apă Potabilă (estimat pentru 01.01.2003; regulamentul fiind emis la sfârşitul anului 2000 / începutul lui 2001 ) toate cerinţele pentru apa potabilă vor fi aplicate la punctele de branşament care sunt destinate pentru alimentarea cu apă pentru uzul consumatorilor, şi nu ca până acum la punctele de predare către consumatori. Aceste cerinţe pot fi respectate prin utilizarea corespunzătoare a componentelor din cupru şi a materialelor din cupru. Apa cu o valoare a pH-ului mai mică de 6,5 nu poate fi folosită în principiu şi din motive sanitare ca apă potabilă, indiferent de materialul conductei. Aceste ape pot apărea mai ales la alimentări personale cu apă din fântânile proprii. Utilizatorul unei fântâni domestice trebuie să ia toate măsurile pentru ca apa din fântâna proprie să fie controlată periodic şi să fie tratată până devine apă potabilă, deoarece şi fântânile care sunt utilizate exclusiv pentru „consum şi utilizare umană” trebuie să respecte Regulamentul pentru Apă Potabilă.

9 var germ.: TrinkwV (Trinkwasserverordnung)


Folosirea ţevilor şi fitingurilor din cupru pentru instalaţiile de apă potabilă nu se admite pentru aceste ape acide (de comparat cu 3.1.2). În cazul în care respectiva apă destinată consumului şi utilizării umane nu corespunde prevederilor din Regulamentul pentru Apă Potabilă, trebuie să se realizeze o tratare corespunzătoare a apei (ex.: prin aerisire, durizare şi / sau alcalinizare). În cazul în care din motive tehnice se realizează o dedurizare parţială a apei, se va acorda o atenţie deosebită ca apa dedurizată parţial să corespundă cerinţelor din Regulamentul pentru Apă Potabilă. Pe lângă dedurizarea apei se impune şi o ridicare a valorii pH-ului.

3.1.2 Domenii de utilizare conform DIN 50930, partea 6 - a Piesele şi materialele din cupru pot fi utilizate pentru toate apele potabile, dacă se respectă cerinţele DIN 50930, partea 6-a. Astfel, cuprul poate fi utilizat fără verificări individuale, dacă: * valoarea pH-ului din apa potabilă este mai mare / egală cu pH 7,4 sau * în gama de la pH 7,0 până la un pH mai mic de 7,4, valoarea TOC nu depăşeşte 1,5mg / l (g /

m3); Valoarea TOC reprezintă măsura pentru cantitatea totală a carbonului organic în apă. Aceste date pot fi regăsite în listele cu date despre apă, pe care furnizorul trebuie să le pună la dispoziţie în mod gratuit în urma unei cereri. Din acest motiv nu mai este necesară realizarea unei analize speciale a apei pentru evaluarea domeniilor de utilizare. Producătorii de ţevi şi fitinguri precum şi Institutul German pentru Cupru pot consulta respectivele date despre apă, şi le pot evalua rapid şi gratuit, pentru a vedea dacă este vorba de ape potabile care respectă Regulamentul sau nu. În cazul în care se intenţionează utilizarea componentelor din cupru şi a materialelor din cupru în afara domeniilor de utilizare menţionate, atunci se poate întreprinde o examinare individuală de caz, cum ar fi conform DIN 50931 partea 1. Piesele din alamă (aliaje din cupru-zinc) şi bronz (aliaje cupru-cositor-zinc), care corespund cerinţelor descrise în DIN 50930, partea 6-a, nu sunt supuse unor limitări igienice de utilizare. Pentru cuprul zincat pe interior nu există nici un fel de limitare a domeniului de aplicare, în măsura în care zincarea corespunde DVGW VP 617, respectiv DVGW W 534.

3.1.3 Proiectare, construire, funcţionare Instalaţiile de apă potabilă trebuie executate pe baza „AvB-Wasser”10 în conformitate cu DIN 1988 (TRWI11). Ca instalaţii de apă potabilă sunt considerate conform DIN 1988, partea 1, toate sistemele de conducte şi / sau sistemele de aparate, care servesc d.ex.: dirijării, stocării, tratării şi consumului de apă potabilă şi care sunt racordate la o alimentare centrală proprie, respectiv individuală de apă. Delimitarea exactă este stabilită prin standard. În plus, la proiectarea, construcţia şi funcţionarea instalaţiilor de apă potabilă trebuie să se îndeplinească condiţii speciale indiferent de materialul ţevilor, care sunt prevăzute, de exemplu în

10 var germ.: „allgemeine Bedingungen für die Versorgung mit Wasser“ - Condiţii generale pentru alimentarea cu apă 11 var. germ „Technische Regeln für Trinkwasserinstallation” - Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 32următoarele normative: fişele de lucru DVGW W 551 „Instalaţii de conducte şi încălzire a apei potabile, măsuri tehnice pentru diminuarea înmulţirii legionelelor”, W 552 „Instalaţii de conducte şi încălzire a apei potabile; măsuri tehnice pentru diminuarea înmulţirii legionelelor, curăţare şi exploatare” şi W 553 „Măsurarea sistemelor de circulaţie în instalaţiile de încălzire centrală a apei potabile”. Componentele prevăzute pentru folosire trebuie să aibă o structură conformă cu normele tehnice recunoscute (Regulamentul pentru Apă Potabilă §12 alin. 4, Regulamentul privitor la condiţiile generale de alimentare cu apă). Marcajul unei staţii de verificare autorizate (adică marcajul de control DVGW şi marcajul de calitate RAL) confirmă faptul că aceste condiţii sunt îndeplinite (DIN 1988, partea 2-a) Pentru proiectanţi, lucrători şi beneficiari reiese o recomandare stringentă de a utiliza numai produse cu calitate controlată şi verificate DVGW (se va consulta şi 1.1.3 şi 1.2.1). Cel mai mic diametru nominal admis pentru ţevile din instalaţiile pentru apă potabilă este diametrul nominal DN 10 (ţeavă din cupru 12 x 1) conform DIN 1988, partea 3-a. Dimensiunii ţevilor de cupru 15 x 1 cu o largă utilizare se atribuie diametrul nominal DN 12. Pentru utilizarea ţevilor din cupru în instalaţiile cu apă potabilă se aplică în mod obligatoriu reglementările stipulate în fişa de lucru DVGW GW2. Aceste reglementări sunt conţinute şi explicate şi în capitolul 2 din prezenta documentaţie. Normele şi considerentele tehnice, care trebuie respectate la pozarea, fixarea ţevilor şi la punerea în funcţiune a instalaţiei etc., pe baza multiplelor reglementări, sunt conţinute în capitolul 4. Cu excepţia cifrei 4.11.2, care este valabilă numai pentru instalaţii de încălzire, trebuie respectate toate execuţiile conţinute în capitolul 4 cu privire la pozarea ţevilor de cupru din instalaţiile de apă potabilă.

3.2 Instalaţii de exploatare a apei pluviale Chiar şi la instalaţiile de exploatare a apei pluviale, prelucrarea ţevilor din cupru (conform DIN EN 1057) şi a fitingurilor (conform DIN EN 1254 şi a fişei de lucru DVGW W 534, de comparat capitolul 1.2) trebuie să respecte condiţiile pentru instalaţiile de apă potabilă, cu toate că apa pluvială nu are voie să fie folosită ca apă potabilă. Astfel se vor folosi şi la instalaţiile pentru apă pluvială toate cerinţele fişei de lucru DVGW GW2 cu privire la tehnicile de îmbinare şi curbare (de consultat capitolul 2). În fişa de lucru „DVGW twin 5” sunt prezentate informaţii generale pentru instalaţiile de exploatare a apelor pluviale; în fişa cu instrucţiuni ZVSHK „Instalaţii pentru exploatare a apelor pluviale” există recomandări concrete pentru proiectarea, construirea, folosirea şi întreţinerea acestor tipuri de instalaţii. Standardele DIN şi regulamentele DVGW pentru instalaţiile de exploatare a apelor pluviale (DIN 1989 „Instalaţii de exploatare a apelor pluviale” şi fişa de lucru DVGW W 555 „Exploatarea apelor pluviale în domeniul casnic”) sunt în prezent pe masa de lucru a experţilor.

3.3 Ape industriale Prin ape industriale DIN 4046 înţelege „apa care serveşte scopurilor meşteşugăreşti, industriale, agricole sau asemănătoare, cu proprietăţi calitative diferite, în care pot fi incluse calităţile de apă potabilă”. Pentru multe dintre aceste ape industriale se pot folosi şi ţevi şi fitinguri din cupru. Producătorii de ţevi şi fitinguri precum şi Institutul German pentru Cupru pot realiza rapid şi gratuit analize de cazuri individuale de ape.


3.4 Evacuarea apelor reziduale – conducte de refulare pentru instalaţiile de repompare a apelor reziduale

Conductele de refulare pentru instalaţiile de repompare a apelor reziduale trebuie realizate conform DIN EN 12056-4. În conformitate cu respectiva normă se face distincţia între ape reziduale cu conţinut de fecale şi fără fecale. Pentru apele reziduale care conţin fecale se recomandă utilizarea ţevilor din cupru conform DIN EN 1057; pentru cele libere de fecale se impune o verificare a situaţiei individuale de către producător. Conductele de refulare pot fi îmbinate prin lipire moale sau tare, şi se pot aplica în mod corespunzător toate celelalte tehnici de îmbinare conform fişei de lucru DVGW GW 2.

3.5 Instalaţii de încălzire

3.5.1 Conducte de apă pentru încălzire Pentru instalaţiile de încălzire se recomandă ţevile din cupru conform DIN EN 1057. În afară de gama de dimensiuni prevăzute pentru apa potabilă, care au grosimi ale pereţilor de minim 1,0 mm (tabelul 2) se pot folosi şi ţevi din cupru cu grosimi diminuate ale pereţilor, neizolate, cu înveliş sau cu termoizolaţie din fabrică (tabelul 3). Pe lângă instalaţiile de încălzire „clasice”, ţevile de cupru încep să fie tot mai frecvent utilizate în încălziri prin suprafaţă radiantă (în pardoseală sau în pereţi), în acoperişuri de răcire şi la instalaţiile solare. Deoarece în sistemele închise, aproape libere de oxigen (oxigenul ‹ 0,1 g / m3) conform VDI12 2035 nu există condiţii de apariţie a coroziunii, cuprul se poate utiliza fără probleme, chiar împreună cu alte materiale (ex.: la renovarea instalaţiilor vechi din oţel). La instalaţiile de încălzire se aplică tehnicile de îmbinare conform fişei de lucru DVGW GW2. Conductele de încălzire pot fi îmbinate prin lipire moale sau tare (cea din urmă numai la temperaturi constante de până la 110 °C), de asemenea conductele pot fi presate, fixate sau sudate începând cu o grosime a peretelui de 1,5 mm. Pentru pozarea conductelor de încălzire cu ţevi din cupru sunt valabile toate execuţiile indicate în capitolul 4, cu excepţia cifrei 4.11.1 (regula de curgere) şi a cifrei 4.12 (încercarea la presiune, clătirea). Ţevile din cupru pentru încălziri cu suprafaţă radiantă (ex.: încălziri prin pardoseală, figura 13) trebuie îmbinate prin aliaje tari, în conformitate cu recomandările de pozare ale producătorului. Pentru acest domeniu de utilizare se recomandă să se folosească ţevi care au înveliş aplicat din fabrică (se va compara cu 4.6. „dilataţia la căldură). Există o excepţie la pardoselele din asfalt turnat. Aici pot fi utilizate numai ţevile din cupru neizolate, nu şi cele cu învelişuri. Pentru instalaţiile de încălzire cu suprafaţă radiantă în pereţi, ţevile din cupru pot fi utilizate în pereţi şi fără izolaţie (se va compara cu 4.2 „coroziune exterioară” şi 4.6 „dilataţie de căldură”). Ţevile şi fitingurile din cupru pot fi folosite, datorită rezistenţei lor la temperatură şi lumină, la instalaţiile solare şi la distribuţia apei încălzite în casă (se va consulta şi documentaţia de informare a Institutului German pentru Cupru „Montarea corectă a instalaţiilor termice solare”). În cazul în care există posibilitatea să apară temperaturi mai mari de 110 °C, se va renunţa la lipirea cu aliaje moi în

12 var. germ: „Verein Deutscher Ingenieure” - Asociaţia Inginerilor Germani


favoarea altor tehnici de îmbinare admise (ex.: lipire cu aliaje tari, racorduri filetate cu inel de strângere, presare cu garnituri rezistente la temperaturi, de consultat 1.2.1 – 1.2.5).

Figura 13: Pozarea unei instalaţii de încălzire în pardoseală cu ţevi din cupru (Institutul German pentru Cupru A 3525)

3.5.2 Conducte pentru păcură Pentru realizarea şi funcţionarea instalaţiilor cu păcură sunt admise prin TRbF13 (fişa nr.231, partea 1) ţevile din cupru pentru păcură uşoară. Se vor folosi numai ţevi realizate din materialul Cu-DHP conform DIN EN 1057 cu grupele de rigiditate R220 şi 250 (moale şi semirigid) şi cu dimensiunile conform fişei de lucru DVGW GW 392 (de comparat cu tabelul 2). Ele pot fi introduse în instalaţii prin utilizarea îmbinărilor de lipire capilară conform DIN EN 1254, partea 1 sau prin îmbinări filetate cu inel de strângere care nu dispun de alte certificări de potrivire. Conductele de păcură pozate în sol trebuie pozate în conducte de protecţie (se va consulta capitolul 4.1.1). Normele pentru prelucrarea şi pozarea conductelor de păcură sunt conţinute în DIN 4755, partea 2 - a. În conformitate cu acestea se admite numai îmbinarea prin lipire tare. Ca aliaje de lipire sunt numite următoarele: L-Ag45Sn, L- Ag34Sn, L-Ag2P şi L-CuP6, care sunt denumite AG 104, AG 106, CP 105 şi CP 203 conform DIN EN 1044. Pentru execuţia îmbinărilor se va compara şi fişa de lucru DVGW GW2. Îmbinările filetate cu inel cuţit nu sunt admise ca elemente de racord peste DN 25. Referitor la pozare se vor respecta cu precădere execuţiile menţionate în capitolul 4 la cifrele 4.2 – 4.8. Conductele de păcură trebuie supuse unei încercări de presiune precum şi altor încercări, în conformitate cu DIN 4755, partea 2-a, cifra 4.1. Îmbinările prin lipire sunt admise până la DN 25 şi PN 10, de comparat cu TRbF 231, pagina 4, punctul 4.11. (7) 1.

13 Reguli tehnice pentru lichide inflamabile


3.6 Instalaţii de gaz

3.6.1 Gaze naturale Instalaţiile de gaz trebuie realizate conform DVGW-TRGI 14 1986/1996 „Reguli tehnice pentru instalaţii pe gaz 1986, ediţia din 1996”. În conformitate cu aceste norme, ţevile din cupru sunt admise pentru conducte de gaz conform DIN EN 1057 şi fişa de lucru DVGW GW392 până la dimensiunile (teoretic posibile) de 267 x 3 mm (de comparat cu tabelul 2). Ele pot fi folosite atât după dispozitivul principal de închidere HAE cât şi pentru conducte exterioare pozate liber sau în sol, cât şi pentru conducte interioare. Conductele de ţevi din cupru pentru conductele pozate liber sau în sol trebuie prevăzute cu protecţie anticorozivă exterioară. Sunt admise atât ţevi cu înveliş sintetic de la producător, cât şi ţevi cu protecţie anticorozivă aplicată ulterior (manşoane anticorozive, furtunuri flexibile cu articulaţii), în cazul în care sunt îndeplinite cerinţele DIN 30672 pentru clasa de solicitare B (este nevoie de expertiză pentru omologare). Pentru îmbinarea ţevilor din cupru se va aplica fişa de lucru DVGW GW2. Această fişă interzice îmbinarea prin lipire moale la conductele de gaz. Tehnicile de lucru fără fitinguri pot fi aplicate numai la îmbinările prin mufare cu acelaşi diametru. T-urile şi ramificaţiile precum şi reducţiile trebuie executate cu fitinguri. Prevederile şi recomandările stipulate în mod detaliat în capitolul 2, vor fi aplicate fără excepţii asupra conductelor de ţevi conducătoare de gaze naturale. Asocierea cuprului cu alte materiale nu prezintă probleme la instalaţiile de gaze. Materialele diverse, omologate conform DVGW –TRGI 1986/ 1996 pot fi introduse în ordinea dorită. Situaţiile menţionate în capitolul 4 trebuie respectate la şi instalaţiile de gaze, cu excepţia capitolelor 4.3 şi 4.4. Ţevile din cupru pentru instalaţiile de gaze pot fi curbate prin respectarea razelor minime de curbare conform fişei de lucru DVGW GW 392, folosind unelte corespunzătoare.

3.6.2 Instalaţii cu gaze lichefiate Instalaţiile cu gaze lichefiate presupun următoarele condiţii pentru ţevile din cupru, în funcţie de volumul recipientului sub presiune, a presiunii de regim a conductelor de ţevi precum şi starea de agregare în conducte: 1. Pentru instalaţiile cu gaze lichefiate în domeniul casnic cu presiuni de regim de 50mbar (presiuni

joase) se aplică TRF 199615 „Reguli tehnice pentru gaze lichefiate 1996”. Ţevile din cupru conform DIN EN 1057 sunt admise pentru ţevi de gaze lichefiate numai cu grosimi minime ale pereţilor conform TRF 1996, punctul 5.2.1.1. Ţevile din cupru cu marcaj DVGW respectă aceste condiţii. La ţevile din cupru ‹DN100 care poartă marcajul de calitate al „Gütegemeinschaft Kupferrohr e.V.”, respectiv al DVGW, nu este necesar un certificat de verificare la recepţie conform 3.1B din DIN EN 10204. Aceste instalaţii trebuie examinate de un expert.

2. Instalaţiile de gaze lichefiate cu o presiune de regim >0,1 bar (presiune medie), a căror

rezervoare de presiune dispun de o capacitate de până la 3 t şi în care gazele sunt transportate în stare lichefiată, trebuie să respecte pe lângă reglementările din prezentul capitol la punctul 1 şi

14 Reguli tehnice pentru instalaţii pe gaz 15 Reguli tehnice pentru gaze lichefiate


prevederile TRR16 100, respectiv Regulamentul pentru rezervoare sub presiune §30a (1). Ţevile din cupru din grupa de rigiditate R290 (rigid) în formă de bare pot fi utilizate numai dacă producătorul acestora este menţionat în anexa VdTÜV 17– fişa de materiale 410. Aceste ţevi trebuie să fie marcate conform fişei de materiale 410 cu privire la toate dimensiunile, şi trebuie să existe un certificat de verificare la recepţie 3.1B conform DIN EN 10204 (DIN 50049). Aceste instalaţii trebuie verificate de un expert.

3. Instalaţiile de gaze lichefiate cu o presiune de regim >0,1 bar (presiune medie), a căror

rezervoare de presiune dispun de o capacitate mai mare de 3 t sau în care gazele sunt transportate în stare lichefiată sau care dispun de mai multe rezervoare de presiune, trebuie să respecte pe lângă reglementările de la punctul 1 şi TRR 100, respectiv Regulamentul pentru rezervoare sub presiune §30a (2) + (3). Ţevile din cupru cu grad de rigiditate R290 (rigid) în formă de bare pot fi utilizate numai dacă producătorul acestora este menţionat în anexa VdTÜV – fişa de materiale 410. Proprietăţile de calitate ale ţevilor din cupru în formă de role şi de bare folosite pentru aceste instalaţii trebuie confirmate printr-un certificat de verificare la recepţie 3.1B conform DIN EN 10204, iar ţevile din cupru trebuie marcate conform fişelor de instrucţiuni AD din seria W, respectiv conform fişei de materiale 410 al VdTÜV. Aceste instalaţii trebuie verificate de un expert.

3.6.3 Instalaţii cu gaze tehnico-medicale şi gaze pure Utilizarea gazelor tehnico-medicale şi a gazelor pure (inclusiv a aerului comprimat) reprezintă în prezent o componentă standard în spitale, laboratoare, instalaţii tehnice. Acest tip de instalaţii trebuie să îndeplinească anumite condiţii speciale, conţinute în DIN EN 793 „Cerinţe speciale pentru siguranţa conductelor de alimentare medicale”. Totuşi nu există o normă, o caracterizare proprie a ţevilor din cupru pentru acest domeniu de utilizare. Cu toate acestea, pornind de la rezultatele din practică, următoarele reglementări trebuie luate în considerare: * Material şi dimensiuni conform EN 1057 (precum şi DVGW 392 cu marcaj de calitate RAL,

respectiv cu marcaj DVGW): Fitinguri de lipire conform DIN EN 1254, partea 1, îmbinări filetate cu inel de strângere conform DIN EN 1254, partea 2-a şi fitinguri de presare conform fişa de lucru DVGW W534;

* Cerinţe conform DIN 8905, partea 1 (ţevi de răcire, pentru viitor EN 12735, partea 1 cupru şi aliaje din cupru – ţevi rotunde fără sudură din cupru pentru tehnica frigului şi climatizare – partea 1; ţevi pentru sisteme de conducte; în prezent proiect de standard, respectiv EN 12735, partea 2-a cupru şi aliaje din cupru – ţevi rotunde fără sudură din cupru pentru tehnica frigului şi climatizare – partea 2-a: ţevi pentru aparate; în prezent proiect de standard);

În mod similar există în lucru un standard european propriu pentru ţevile din instalaţiile pentru alimentare cu gaze în medicină: * EN 13348 Cupru şi aliaje din cupru – ţevi rotunde fără sudură din cupru pentru gaze medicinale

(în prezent proiect de standard). Pentru multe din gazele tehnice, printre care se numără şi aerul comprimat, se pot utiliza ţevi din cupru conform EN 1057. În introducerea de la EN 1057 se face următoarea afirmaţie: „Se poate face

16 var. germ: „Technische Regeln zur Druckbehälterverordnung – Rohrleitungen“ - Reguli tehnice privitoare la Ordonanţa pentru rezervoarele sub presiune 17 var. germ.: „Verein der Technischen Überprüfungsvereine” - Uniunea Asociaţiilor de Control Tehnic

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 37referire la acest standard, dacă ţevile sunt destinate pentru alte scopuri sau pentru transportul altor medii. În aceste cazuri se pot conveni condiţii speciale (pentru stabiliri de valori şi condiţii, pentru desfacere sau convenţii de livrare) între cumpărător şi furnizor. În cazul în care există anumite utilizări speciale, (de exemplu: cerinţe mai exigente pentru puritate), experienţa a demonstrat că se poate face referire la standardul pentru ţevile din instalaţiile de tehnica frigului, deoarece acolo trebuie să fie prevăzute condiţii tehnice de livrare, care pot fi aplicate analog pentru gaze. Livrarea ţevilor pentru instalaţii de tehnica frigului cu capace de închidere sau în condiţiile prescrise de uscare duc încă de la început la prevenirea erorilor sau a surselor de pagube. Se recomandă utilizarea DIN 8905, partea 1 pentru a se evita dificultăţile care survin din cerinţe neprevăzute sau suplimentare în comparaţie cu instalaţiile standard, aşa cum reiese indirect din fragmentele citate din EN 1057. Pentru gazele foarte pure trebuie să se folosească ţevi de frig conform DIN 8905, partea 1, iar în viitor va exista o reglementare clară în acest sens printr-un standard special pentru instalaţiile medicinale cu gaze (EN 13348, în prezent încă în stadiu de proiect). Pentru gazele medicinale sunt folosite ţevile din cupru conform EN 1057, dar care respectă cerinţe ridicate (conţinut în material de uns pentru tragere maxim 0,2 mg / dm3 măsurat ca bioxid de carbon, măsuri împotriva murdăririi ţevilor, omogenitatea materialului). Şi aici EN 03348 va putea furniza mai multe detalii cu privire la reglementare. Ţevile conform DIN 8905, partea 1 nu dispun de marcajul DVGW uzual pentru ţevile de instalaţii. Cu toate acestea, ţevile de marcă dispun de un marcaj care este bazat pe standardul de bază (incluzând printre altele: numărul standardului, dimensiunile, producătorul (abreviere); în parte se menţionează şi numele comercial). Ca îmbinări prin lipire se va alege lipirea cu aliaj tare (aliaje din cupru-fosfor: tabelul 5b) fără a se utiliza fondanţi. Conform ISO 7396 se prescrie lipirea cu gaz de protecţie pentru a se evita formarea unor straturi de amorsă în interiorul ţevilor. Dacă se utilizează fondanţii la îmbinarea cuprului cu alama sau cu bronzul, atenţie ca fondanţii să nu intre în interiorul ţevii. Informaţii suplimentare privitoare la ţevile din cupru şi la tehnicile de îmbinare admise în instalaţii tehnico-medicale de alimentare cu gaz şi la instalaţii cu gaze pure pot fi solicitate serviciilor de consultanţă ale producătorilor, respectiv pot fi găsite în documentaţiile Institutului German pentru Cupru.

3.6.4 Aer comprimat Ţevile din cupru conform DIN 1057 pot fi utilizate pentru instalaţiile cu aer comprimat (dar nu pentru aerul comprimat medicinal, deoarece aici există reglementări speciale, de consultat 3.6.3.) Cu privire la tehnicile de îmbinare se poate aplica fişa de lucru DVGW GW2. Presiunile de regim indicate în capitolul 2.8 pentru ţevile din cupru conform DIN EN 1057 şi pentru fitingurile de lipire capilară DIN EN 1254 trebuie respectate. Alte tehnici de îmbinare aplicabile şi alte detalii tehnice pot fi oferite de respectivii producători.

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 384. Proiectare şi pozare

La proiectare trebuie respectate regulile tehnice aplicabile, cu precădere DIN 1988 (TRWI)18, DVGW – TRGI19 1986/1996 şi TRF 20. La instalaţiile de apă potabilă trebuie să se monteze, conform DIN 1988, partea 2-a, la materiale metalice, un filtru conform DIN 19632 imediat după contorul de apă. În limita posibilităţilor, conductele de ţevi nu se vor poza în pereţii exteriori. Apa care stagnează timp îndelungat în instalaţiile de conducte şi în aparate, poate să-şi piardă proprietăţile de apă potabilă, indiferent de materialele folosite (DIN 1988, partea 4-a , cifra 3.5). Din acest motiv se recomandă să se păstreze o lungime cât mai scurtă a conductelor de trecere. Trebuie evitate supradimensionările (DIN 1988, partea 3-a) şi zonele neutilizate ale instalaţiilor trebuie desprinse. DIN 1988 partea 4-a. Conducte de circulaţie În conformitate cu DIN 1988 partea 3-a şi cu fişa de lucru DVGW W 553 „Măsurarea sistemelor de circulaţie în instalaţii centrale de încălzire a apei potabile”, la măsurarea diametrelor nominale ale ţevilor din conductele de circulaţie se vor aplica viteze de curgere între 0,2 şi 0,5 m / s. Aceste viteze sunt suficiente pentru un schimb optim de apă şi pentru compensarea pierderii de căldură produsă în conductele de ţevi. Din punct de vedere tehnic şi economic nu este recomandabil să se pună cantităţi mai mari de apă în circulaţie. Limitarea vitezei de circulaţie la valorile de mai sus contribuie concomitent şi la evitarea coroziunii prin eroziune. Doar în situaţii de excepţie se poate impune o viteză maximă de curgere de 1,0 m/s în conductele de circulaţie situate lângă pompe (se va compara fişa de lucru DVGW W 553).

Tabelul 13: Măsuri care trebuie iniţiate indiferent de materiale, conform DIN 1988 (cu precădere părţile 4 + 8) la o stagnare mai îndelungată a apei potabile în instalaţiile domestice

Durata absenţei Măsuri înainte de începerea perioadei de absenţă

Măsuri la reîntoarcere

> 3 zile Locuinţe: Închiderea sistemului de blocare pe etaje

Deschiderea sistemului de blocare pe etaje. Apa lăsată să curgă 5 minute.

Case familiale: Închiderea armaturii de blocare înainte de contorul de apă

Deschiderea armaturii de blocare. Apa lăsată să curgă 5 minute.

> 4 săptămâni

Locuinţe:

Deschiderea sistemului de blocare pe etaje. Închiderea sistemului de blocare pe etaje Clătirea instalaţiei din casă.

Case familiale: Închiderea armaturii de blocare înainte de contorul de apă

Deschiderea armaturii de blocare. Clătirea instalaţiei din casă.

> 6 luni Închiderea armaturii de blocare, golirea conductelor

Deschiderea armaturii de blocare Clătirea instalaţiei din casă.

> 1 an

Debranşarea conductelor de racordare de la conducta de alimentare

Informarea furnizorului de apă şi / sau a instalatorilor, rebranşare la conducta de alimentare

18 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă 19 Reguli tehnice pentru instalaţii pe gaz 20 Reguli tehnice pentru gaze lichefiate

39Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Figura 14: Bypass pentru diminuarea cantităţii de circulaţie

În instalaţiile existente, la care pompele de circulaţie au fost introduse cu o înălţime de refulare prea mare şi în care schimbarea pompelor nu mai este posibilă sau implică dificultăţi majore, cantitatea apei de circulaţie poate fi diminuată prin montarea unui bypass reglabil de pompă (figura 14). Armatura cu clapetă trebuie deschisă numai atât, cât să permită în zona celui mai îndepărtat branşament o temperatură de circulaţie cu cel mult 5 K mai scăzută ca la ieşirea de la încălzitorul apei potabile (se va compara fişa de lucru DVGW W 551 „măsuri tehnice pentru diminuarea înmulţirii legionelelor”).

4.1 Montarea conductelor Toate conductele din instalaţia casei trebuie amplasate astfel încât tipul conductei să poată fi identificat oricând şi fără dificultate. Din acest motiv se recomandă, la instalaţiile mari cu conducte numeroase, să se aplice o marcare cu culori a conductelor, care să corespundă substanţelor transportate conform DIN 2403. La instalaţiile mai mici cu puţine substanţe transportate pot fi amplasate indicatoare de semnalizare la organele de închidere. Ambele măsuri contribuie la evitarea greşelilor de deservire printr-o identificare rapidă a conductelor corespunzătoare. În cazul în care există conducte poziţionate unele peste altele, prin care se transportă diferite substanţe, atunci conductele care prezintă riscuri de condens trebuie amplasate sub celelalte. Această prevedere trebuie respectată în orice caz la conductele de gaze – deci şi la ţevile din cupru, cu toate că ţevile din cupru nu sunt periclitate prin condens. În cazul în care mai multe conducte de ţevi pentru diferite gaze sunt amplasate unele sub altele – de exemplu în spitale şi în laboratoare – gazele uşoare trebuie să circule deasupra celor grele. Conductele de apă potabilă pozate în sol trebuie pozate la adâncimi fără îngheţ. Dacă în trecut se considera că la adâncimea de 0,8 m nu se înregistrează îngheţ, majoritatea furnizorilor de apă cer astăzi o adâncime de pozare de cel puţin 1,5 m. Conductele trebuie pozate în sol în conformitate cu regulamentele tehnice stipulate în DIN 19630, ceea ce înseamnă că respectiva conductă trebuie să aibă toată lungimea ei în groapă. Pentru a se evita o deteriorare a conductei de ţevi, atât reazemul cât şi umplutura gropii trebuie să nu conţină pietre până la o înălţime de 30 cm peste punctul superior al conductei. Umplutura se va realiza în straturi şi se va compacta în mod corespunzător. La umplerea gropii se recomandă introducerea unei benzi de trasă ca semnal de avertizare pentru alte lucrări de terasamente din viitor. Conductele de apă potabilă pozate în sol trebuie să fie amplasate în linie dreaptă, în unghi drept faţă de delimitarea terenului şi pe cea mai scurtă distanţă posibilă. În cazul în care conducta de apă potabilă este pozată în apropierea unei conducte de ape reziduale (cu o distanţă de până la 1 m), DIN 1988, partea 2-a prevede ca respectiva conductă de apă potabilă să fie amplasată deasupra celei cu


ape reziduale. Faţă de celelalte conducte de ţevi şi cabluri trebuie să se păstreze o distanţă minimă de 0,2 m. În cazul în care aceste distanţe de siguranţă nu pot fi asigurate, se impune aplicarea unor măsuri de siguranţă speciale – ex: pozarea conductei pentru apa potabilă într-un tub de protecţie. Bineînţeles că pozarea conductelor de apă potabilă nu se va realiza prin zone infestate cu fecale, prin fose septice, prin şanţuri de scurgere şi altele asemănătoare. Pentru conductele de gaze pozate în sol se aplică, în principiu, aceleaşi principii ca cele de la conductele de apă potabilă. Pentru realizarea şi umplerea şanţurilor de ţevi se aplică în mod corespunzător fişa de lucru DVGW G 462/1. Se interzice amplasarea altor structuri peste conductele de gaze pozate în sol. În cazul de excepţie în care aceasta nu se poate evita, se va aplica fişa de lucru DVGW G 459, în mod similar ca la conductele care traversează clădiri. Conductele de gaze lichefiate pozate în sol trebuie să aibă deasupra lor, conform TRF 1996 un strat de protecţie de cel puţin 60 cm. Ele nu vor fi pozate în sol din humus sau cu zgură, ci trebuie să aibă din toate părţile un strat de nisip gros de cel puţin 10 cm. Conductele trebuie asigurate împotriva solicitărilor mecanice şi împotriva pozării altor conducte pe deasupra lor. Distanţa faţă de conductele electrice trebuie să fie de cel puţin 80 cm, iar la pozări protejate, ex.: sub dale de acoperire, şi la instalaţiile de control şi transmisiuni, distanţa poate fi diminuată la 30 cm. Poziţia conductelor trebuie marcată prin indicatoare permanente sau cartografiată la scară în harta reţelei de conducte. Conductele de păcură pozate în sol trebuie asigurate, conform TRbF21 231 şi DIN 4755 partea 2-a împotriva oricăror deteriorări, d.ex. prin influenţe chimice sau mecanice. Conductele trebuie pozate în tuburi de protecţie etanşe la lichide. Punctele inetanşe ale conductei de păcură trebuie să poată fi identificate cu uşurinţă, cum ar fi pentru situaţia în care tubul de protecţie este pozat cu cădere spre un punct de control.

4.2 Protecţia conductelor de ţevi din cupru împotriva coroziunii exterioare Rezistenţa considerabilă a materialului cupru faţă de coroziunea exterioară face ca măsurile de protecţie anticorozivă să devină facultative. În anumite situaţii se impune totuşi protejarea conductelor de ţevi din cupru împotriva influenţelor exterioare de coroziune (se va compara DIN 50929, părţile 1-3) (DIN 1988, DVGW-TRGl 1986/1996, TRF):

a) în conformitate cu DIN 1988, DVGW-TRGl 1986/1996 şi TRF, toate conductele pozate în sol trebuie protejate. Cum ar fi, de exemplu, prin învelişul anticoroziv din fabrică în forma unui manşon din material sintetic, conform cerinţelor DIN 30672, clasa de solicitare B. Din lipsa unui standard propriu pentru condiţiile şi verificarea ţevilor cu înveliş sintetic din fabrică, se consideră această cerinţă ca fiind îndeplinită conform TRGI 1986/1996, dacă învelişul sintetic îndeplineşte cerinţele DIN 30672 la clasa de solicitare B cu privire la următoarele puncte: lipsa porilor, rezistenţă specifică a învelişului, rezistenţă la presiune, rezistenţă la şocuri, alungire la rupere, rezistenţă la rupere. Ţevile din cupru cu manşon din PVC, care îndeplinesc aceste cerinţe, pot fi furnizate către clienţi. La utilizarea acestor ţevi, trebuie să vă asiguraţi în zona îmbinărilor, ca ţevile să fie reizolate – după cum este descris în cele ce urmează. În plus, este posibilă aplicarea unei protecţii anticorozive aplicată ulterior prin bandaje anticorozive şi furtunuri articulate în clasa de solicitare A pentru soluri necorozive, respectiv

21 Reguli tehnice pentru lichide inflamabile


pentru clasa de solicitare B pentru soluri corozive. Deoarece, în general nu se cunosc proprietăţile corozive ale solurilor, se recomandă aplicarea generală a măsurilor anticorozive pentru clasa de solicitare B. Pentru armaturi, îmbinări de ţevi şi piesele fasonate pot fi folosite şi furtunuri articulate din clasa C.

b) Conductele exterioare din cupru pozate liber nu necesită, de regulă, nici o protecţie anticorozivă exterioară. Numai în situaţiile în care aceasta se impune în mod obligatoriu, se pot aplica straturi anticorozive (sisteme aplicate cu pensula) în conformitate cu DIN EN ISO 12944, părţile 1-8.

La conductele interioare se pot utiliza bandaje anticorozive şi furtunuri articulate în clasa de solicitare A. La conductele de apă potabilă pozate în sol trebuie să se evite formarea elementelor galvanice. Din acest motiv se impune montarea unor piese izolante pe parcursul din clădiri conform DIN 3389 în măsura în care este vorba de conducte metalice continue. Aceste piese izolante trebuie să fie marcate prin marcajul de verificare DIN-DVGW şi prin numărul de înregistrare alături de culoarea „verde” pentru scopul de utilizare „apă”. Bineînţeles că trebuie să se acorde o atenţie deosebită ca izolaţia electrică a pieselor izolante să nu fie anulată prin compensarea de potenţial greşit realizată. Acest lucru este valabil mai ales la montarea dispozitivelor electrice (ex.: sertar de distribuţie motor) în respectivele conducte de ţevi pozate în sol. Materialul cupru prezintă o bună rezistenţă de coroziune în sol. Excepţiile în care sunt necesare măsuri de izolaţie anticorozivă exterioară sunt doar solurile corozive (ex.: cele care conţin turbă). DIN 1988, partea 7-a prevede învelirea ţevilor din cupru cu substanţe sintetice ca o măsură suplimentară de siguranţă pentru izolaţia electrică prin piesele izolante, pentru a se evita formarea de elemenţi cu legăturile nenobile, cum ar fi oţelul. Aceste învelişuri din materiale sintetice trebuie să aibă o structură ca în cele de mai jos la a). Conductele interioare şi conductele exterioare din cupru pozate liber din cupru nu necesită, de regulă, nici o protecţie anticorozivă – chiar şi în spaţiile umede. Se pot impune alte măsuri, cum ar fi protecţia împotriva condensului, protecţia la încălzire sau împotriva pierderilor de căldură, necesare conform anumitor reglementări (DIN 1988, HeizanIV)22 . Conductele exterioare pozate liber pentru gaze trebuie să prezinte, în urma cerinţelor tehnice de siguranţă, şi pentru cupru o protecţie împotriva coroziunii exterioare (TRGI 1986/1996). Această protecţie trebuie executată după cum este descris în cele de mai sus la a) sau pentru conducte exterioare conform b). Mai ales conductele pentru gaze trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice şi în cazul gazelor umede – împotriva efectelor frigului. Pentru situaţiile în care conductele de ţevi din cupru şi punctele de îmbinare sunt pozate într-o atmosferă agresivă, acestea vor trebui protejate ca la punctul a). Atmosfera agresivă poate fi întâlnită în camerele galvanice sau e baterii, dar şi în medii care conţin amoniu, nitraţi sau sulfiţi. Aceste condiţii pot fi întâlnite în grajduri, în care există gaze de putrefacţie în urma transformării produselor din albumină. Prelucrarea aliajelor de lipire pe bază de CuP trebuie evitată în general în zone care conţin sulf, deoarece aceste aliaje sunt atacate şi distruse de sulf. În aceste situaţii trebuie utilizate aliaje de lipire tare cu o concentraţie ridicată de argint (de comparat tabelul 5b). Dacă nu există suficiente informaţii în acest sens, va trebui să luaţi legătura cu respectivele servicii de consultanţă, pentru a putea alege un aliaj de lipire potrivit pentru acele atmosfere.

22 Regulamentul privitor la cerinţele de economisire a energiei pentru instalaţiile de încălzire şi de apă caldă


Ţevile din cupru de sub tencuială, care se află în contact direct cu mortarul, varul sau ipsosul, nu necesită în general protecţie anticorozivă (atenţie la izolaţia fonică şi termică etc.). Există totuşi excepţii la amestecurile care conţin amoniu şi sunt în contact direct cu ţevile din cupru (încetinitoare de priză, aditivi cu priză rapidă sau eventual şi aditivi antigel23. Conductele de ţevi – şi cele din cupru – nu trebuie expuse permanent umidităţii. Dacă există riscul unui mediu permanent umed (ex.: în zona podelelor de la bazinele olimpice, în camerele de saună etc.) se va realiza o protecţie anticorozivă a ţevilor din cupru după cum este descris la punctele a) şi b). Pentru conductele de gaze pozate în sol se vor prevedea în normele TRGI montarea pieselor izolante conform DIN 3389, dar acestea vor fi obligatorii pentru substanţa de transport „Gaze”. Acestea trebuie marcate cel puţin prin „G”. Piesele izolante de la conductele interioare trebuie să poată fi solicitate termic mai puternic şi să prezinte marcajul „GT”. Pentru conductele de gaze din cupru pozate în sol este necesară o învelire cu material sintetic, suplimentar faţă de izolarea electrică, iar această învelire să fie realizată în conformitate cu cerinţele de la punctul a). Conductele de gaze lichefiate din cupru nu necesită protecţie anticorozivă, dacă sunt pozate liber în interior, cu excepţia situaţiilor în care sunt pozate în spaţii cu atmosferă agresivă, după cum s-a menţionat anterior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru conductele exterioare pozate liber. Conductele de gaze lichefiate pozate în sol trebuie prevăzute cu un înveliş de protecţie în conformitate cu cerinţele de la punctul a). Conductele de păcură din cupru nu necesită, de regulă, nici un fel de protecţie anticorozivă, La pozarea lor în spaţii cu atmosferă agresivă, după cum s-a menţionat anterior, se va aplica o protecţie anticorozivă conform execuţiilor de la punctele a) sau b). În cazul în care conductele de păcură sunt îmbinate cu piese de instalaţii realizate din materiale nenobile electric, cum ar fi oţelul, atunci se impune separarea lor prin piese izolante, pentru a se evita riscurile de natură galvanică. Acelaşi lucru este valabil în mod analog pentru izolarea ţevilor faţă de suporturi. Nu se va realiza montarea de piese izolante dacă conductele sunt protejate printr-o instalaţie catodică anticorozivă. Conductele trebuie protejate printr-o instalaţie catodică anticorozivă, chiar dacă sunt legate de un rezervor, care este la rândul lui protejat printr-o instalaţie catodică anticorozivă.

4.3 Izolaţie termică Pentru a păstra pierderile de căldură cât mai reduse, trebuie respectate următoarele reglementări pentru conductele de încălzire şi pentru apa potabilă încălzită: * DIN 4108 izolaţie termică pentru construcţii supraterane; * HeizAnIV; * Regulamentul pentru izolaţia termică; Mulţi producători oferă ţevi din cupru care sunt izolate din fabrică, în proporţie de 50%, respectiv 100% conform HeizanIV. De asemenea, producătorii oferă şi piese de îmbinare izolante pentru locurile de îmbinare. În conformitate cu HeizanIV §6 (1) conductele de încălzire trebuie izolate termic dacă sunt conducte de distribuire, conducte de la sisteme de încălzire cu o conductă sau conducte de racord la calorifere din unităţi constructive exterioare cu o lungime a sumei dintre tur şi retur >8m conform rândurilor 1-4 (100%). La conductele de racord de la caloriferele din unităţile constructive exterioare, cu o

23 Aditivii antigel, încetinitorii de priză şi aditivii pentru priză rapidă pe bază de amoniac pot fi utilizaţi, dar nu sunt folosiţi ca regulă. Aditivii antigel conţin compuşi de clor la fel ca şi aditivii pentru priză rapidă. În cazul aşezării conductelor de ţevi din cupru în materiale de construcţii pe bază de clor nu se cere o protecţie anticorozivă.


lungime a sumei dintre tur şi retur < 8 m, se va realiza o izolaţie termică în conformitate cu rândul 5 (50%). Regulamentul prevede o grosime minimă a stratului de izolaţie în conformitate cu diametrul nominal al ţevilor. Valoarea porneşte de la o capacitate de conductibilitate termică a materialului izolant de λ = 0,035 Wm-1K-1. Pentru materialele izolante cu alte valori λ se va realiza o recalculare a grosimii stratului izolant conform § 6 (3). Conductele de încălzire, care sunt pozate în spaţii destinate prezenţei permanente a oamenilor, sau în unităţi constructive care unesc astfel de spaţii, nu sunt supuse nici unei izolaţii termice conform § 6 (2), dacă transferul de căldură poate fi reglat de acei utilizatori prin instalaţii de oprire. În § 8 al regulamentului se tratează izolaţia conductelor pentru apa potabilă încălzită. Pentru aceste conducte se prevede o grosime de izolaţie minimă la fel ca la conductele de încălzire conform § 6 (1), rândurile 1-4. La conductele cu apă caldă din locuinţe, cu dimensiuni de până la 22 x 1 mm, care nu sunt integrate nici în circuitul de circulaţie şi nici nu sunt dotate cu încălzire electrică de însoţire, se poate realiza o abatere de la cerinţele §6 (1) în măsura în care îndeplinirea acestor cerinţe se realizează numai cu costuri neproporţional de ridicate. Se oferă ţevi din cupru izolate termic din uzina producătoare, care corespund regulamentului pentru instalaţiile de încălzire şi care prezintă învelişuri foarte subţiri, având valori λ reduse (de comparat figura 20). Temperatura apei potabile încălzite trebuie limitată la 60 °C. Acest lucru nu este valabil pentru instalaţii de apă, care necesită în mod obligatoriu temperaturi mai ridicate sau care au o lungime a conductei mai mică decât 5 m. Sistemele cu conducte de circulaţie trebuie să fie prevăzute cu o instalaţie cu oprire independentă a pompelor de circulaţie. În conformitate cu DIN 4108 trebuie să se aplice o protecţie termică minimă la fiecare loc din clădire.

Figura 20: Comparaţia necesarului de spaţiu dintre ţevile din cupru cu izolaţie termică prin construcţie sau din fabrică

a) ţeavă 15 x 1 mm cu termoizolaţie obişnuită din comerţ. λ = 0,040 W/mK; b) ţeavă în formă de bare 15 x 1 mm cu termoizolaţie din fabrică. λ = 0,040 W/mK ; Conductele pentru apa potabilă trebuie amplasate astfel încât să nu se influenţeze proprietăţile apei potabile prin căldura din mediul înconjurător. În cazul în care acest lucru nu poate fi asigurat, atunci, conform DIN 1988, partea 2-a, tabelul 9, se impune o izolaţie termică şi pentru conductele de apă rece. În general, materialele izolante prevăzute trebuie să fie rezistente la temperaturile de lucru estimate. Materialul izolant trebuie ferit de influenţa umidităţii, pentru ca proprietăţile de izolare să nu fie deteriorate. În funcţie de situaţie, conductele de apă rece trebuie ferite de formarea condensului. Regulamentul prevede expres că nu se impune protejarea ţevilor împotriva condensului, dacă acestea prezintă un înveliş potrivit acestui scop (ex.: la sistemul de ţeavă în ţeavă; ţevile din cupru învelite din fabrică sunt considerate parte din sistemul ţeavă în ţeavă).

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 444.4 Izolaţie antifonică

Conductele de ţevi trebuie izolate antifonic în anumite cazuri prevăzute în DIN 4109 (izolaţie antifonică în construcţii supraterane). Sunetele din instalaţiile de apă potabilă nu se produc de regulă în conductele de ţevi ci în armaturi şi în obiectele sanitare. Acestea pot fi transmise prin conducte către alte unităţi constructive. Învelişurile ţevilor (ex.: ţevile din cupru învelite din fabrică), brăţări de ţeavă cu garnituri de cauciuc precum şi alte măsuri constructive previn transmiterea sunetelor din conductele de ţevi către pereţi. Conductele de ţevi din pereţi şi mai ales cele din podele trebuie să fie izolate împotriva sunetelor de paşi şi împotriva transmiterii sunetelor de corpuri (de consultat în acest sens şi 4.8). Conductele de ţevi nu au voie să influenţeze negativ izolaţia sunetelor de paşi a unui obiect constructiv.

4.5 Izolaţie ignifugă Comportamentul la incendii este clasificat în DIN 4102 (comportamentul materialelor şi pieselor de construcţie la incendii): Clasa A: materiale de construcţie ignifuge; Clasa B: materiale de construcţie inflamabile; B1: greu inflamabile; B2: inflamabile normal; B3: uşor inflamabile; Normele de protecţie ignifugă sunt conţinute în regulamentele de construcţii din fiecare land federal. În construcţiile supraterane, materialele inflamabile trebuie să corespundă cel puţin clasei inflamabile B2 şi să fie caracterizate prin clasa lor de comportament (DIN 4102, partea 11-a, „Comportamentul la incendii a materialelor şi pieselor de construcţie, a învelişurilor de ţevi, a manşoanelor de ţevi, a canalelor şi puţurilor de instalaţii precum şi a dispozitivelor de închidere de la orificiile de vizitare ale acestora; noţiuni, cerinţe şi verificări” precum şi regulamentele de construcţii din fiecare land federal). Conductele de ţevi reprezintă materiale de construcţii în sensul acestor norme. Învelişurile şi izolaţiile termice din materiale sintetice ale ţevilor trebuie să corespundă cel puţin clasei inflamabile B2 şi să fie marcate în consecinţă (marcaj imprimat: DIN 4102-B2). Metalele, deci şi cuprul, corespund clasei A şi nu sunt inflamabile. În cazul în care se fac punţi peste secţiuni inflamabile ale conductelor, trebuie respectate prevederile de construcţie aplicabile în landul federal respectiv. Pentru conductele care transportă substanţe inflamabile, trebuie aplicate măsuri tehnice de construire deosebite. În conformitate cu TRGI, pentru conductele care sunt dispuse în puţuri de instalaţii, şi care traversează pereţi sau tavane protejate ignifug, trebuie să fie respectate prevederile de protecţie ignifugă în timpul acelor lucrări de construcţii. În casa scărilor „cu scări necesare” se poate dispune amplasarea conductelor de gaz conform TRGI numai dacă sunt pozate fără spaţii libere sub tencuială sau dacă sunt pozate într-un puţ cu aerisire verticală, care nu are schimb de aer cu spaţiul casei scărilor şi numai dacă respectivele conducte se compun din materiale ignifuge. Excepţie de la aceste prevederi sunt acele clădiri de locuinţe care au înălţimi reduse şi care conţin maxim două locuinţe.

45Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Tabelul 14: Lungimea braţului A în funcţie

de dimensiunea ţevii şi a dilataţiei (vezi figura 15 şi 16) Dilataţie termică ∆ l în valoare de 5 mm 10 mm 15 mm 20 mm

Diametru exterior al ţevii

în mm compensabil prin lungimea minimă a braţului A (mm) 12 475 670 820 950 15 530 750 920 1060 18 580 820 1000 1160 22 640 910 1110 1280 28 725 1025 1250 1450 35 810 1145 1400 1620 42 890 1250 1540 1780 54 1010 1420 1740 2010 64 1095 1549 1897 2191

76,1 1195 1689 2069 2389 88,9 1291 1826 2236 2582 108 1423 2012 2465 2846 133 1579 2233 2735 3158 159 1727 2442 2991 3453 219 2026 2866 3510 4053 267 2237 3164 3875 4475

Tabelul 15: Dimensiunea de referinţă R a compensatorilor de dilataţie la ţevile din cupru pentru diferite diametre

exterioare în funcţie de preluarea dilataţiei (Institutul German pentru Cupru A4762)

Preluare dilataţie ∆ l (mm) 12 25 38 50 75 100 125 150

Diametru exterior în d2

(mm) Dimensiunea de referinţă R* pentru compensatoarele de dilataţie (mm) 12 195 281 347 398 488 562 627 691 15 218 315 387 445 548 649 709 772 18 240 350 430 495 600 700 785 850 22 263 382 468 540 660 764 850 930 28 299 431 522 609 746 869 960 1056 35 333 479 593 681 832 960 1072 1185 42 366 528 647 744 912 1055 1178 1287

54 414 599 736 845 1037 1194 1333 1463 64 450 650 801 919 1126 1300 1453 1592 76,1 491 709 874 1002 1228 1418 1585 1736 88,9 531 766 944 1083 1327 1532 1713 1877 108 585 844 1041 1194 1463 1689 1888 2068 133 649 937 1155 1325 1623 1874 2095 2295 159 710 1025 1263 1449 1775 2049 2291 2510 219 833 1202 1482 1700 2083 2405 2689 2945 267 920 1328 1637 1878 2300 2655 2969 3252

* Aproximare În cazul în care conductele de gaz sunt pozate pe tencuială, suporturile ţevilor (inclusiv diblurile) trebuie să fie din metale ignifuge. Dispunerea elementelor de fixare trebuie să fie astfel încât fixarea conductei să fie asigurată şi atunci când în situaţii de incendiu rigiditatea îmbinărilor prin lipire să nu fie completă. La toate lucrările de montaj – mai ales la lucrările din clădirile locuite – trebuie respectate toate aspectele protecţiei ignifuge. Asociaţia asiguratorilor de pagube din Köln a publicat un document „Directive pentru protecţia ignifugă în întreprinderi”, care ar trebui să fie cunoscut de toţi angajaţii de pe şantier. De asemenea trebuie respectate prevederile pentru prevenirea accidentelor UVV VBG24 15. 24 var germ.: „Verband genossenschaftlicher Bau- und Industrieunternehmungen“ - Asociaţia întreprinderilor corporative în construcţie şi în industrie


Cu privire la prevenirea şi combaterea incendiilor se va acorda prioritate tehnicilor reci de îmbinare conform fişei de lucru DVGW GW2, respectiv la îmbinările prin lipire se recomandă în mod expres utilizarea aparatelor electrice cu rezistenţă pentru lipirile cu aliaje moi.

4.6 Dilataţia termică Un metru de ţeavă din cupru se dilată cu aprox. 1,7 mm (figura 15) – indiferent de diametrul ţevii – la o creştere a temperaturii cu 100 K. În cazul în care acest fapt tehnic nu este respectat la instalaţiile de apă caldă sau de încălzire, şi dacă nu se prevăd posibilităţi de dilatare ale ţevilor, există posibilitatea ca prin tensiunile produse să apară fisuri în ţevi, în fitinguri sau la îmbinări şi prin aceasta să apară scurgeri. Regula de bază pentru respectarea dilataţiei termice este următoarea: ţeava trebuie să aibă între două puncte fixe posibilitatea de a se dilata. La segmente scurte de ţeavă se poate crea o posibilitate de dilataţie printr-o pozare inspirată a ţevilor şi prin amplasarea corectă a brăţărilor de ţeavă (figura 16). Ţeava trebuie să se poată mişca prin alunecare în brăţările de ţeavă şi în traversările de pereţi şi tavane. Amplasarea punctelor fixe este foarte importantă (figura 17). În cazul în care la segmente drepte de ţeavă între două puncte fixe, posibilităţile de dilataţie nu sunt suficiente, atunci se vor monta elemente suplimentare de dilataţie în forma unor arcuri de dilataţie sau a unor compensatori (figura 18). Arcurile de dilataţie pot fi găsite în comerţ sau realizate în producţie proprie.

Figura 15: Dilataţia pe lungime a ţevilor de cupru în urma creşterii temperaturii în funcţie de lungimea ţevii (Institutul German pentru Cupru 3679)

Mod

ifica

re lu

ngim

e ∆

l în

mm

Diferenţă de temperatură în K

Lungime ţeavă l în mm

47Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Figura 16: Dispunerea brăţărilor de ţeavă la devierile de direcţie (Institutul German pentru Cupru A 3533)

Direcţie de dilataţie

Suport glisare

Punct fix

Figura 17: Distanţa dintre brăţările de ţeavă la traversări de pereţi şi plafoane (Institutul German pentru Cupru A 4760)

Suport glisare

Piesă de dilataţie

Punct fix

Brăţară ţeavă

Figura 18: Posibilităţi de dilataţie la conducte de ţevi (Institutul German pentru Cupru A 4761)

Suport glisare

Punct fix

Figura 19: La pozarea în interiorul tencuielii, toate branşamentele şi modificările de direcţie trebuie să fie învelite (Institutul German pentru Cupru 3534)

Curburile pe etaje pot fi folosite la compensarea dilataţiei, dacă dimensiunea braţelor de ţeavă nu depăşesc valorile indicate pentru mărimea A în tabelul 14. Deoarece curburile de dilataţie pot să

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 48preia numai limitat modificările de lungime datorate căldurii, se impune respectarea distanţelor minime pentru dispunerea lor. Tabelul 15 indică preluarea dilataţiei în curburile de dilataţie în funcţie de diametrul ţevilor. Compensatorii sunt instrumente utilizate pentru dilataţie în cazurile în care există spaţiu restrâns. Ei pot fi solicitaţi numai pe direcţie axială şi nu necesită ţevi de ghidare. Se interzice suprasolicitarea lor. Trebuie respectate recomandările de montare indicate de producători. La utilizarea compensatorilor cu ghidare din cupru şi cu piesă de compensare a dilataţiei din inox trebuie să se evite ca respectivul compus de clor din fondant să nu ducă la deteriorări corozive ale componentelor de compensare interioare realizate din inox. La instalaţiile sub tencuială se va avea grijă ca piesele de dilataţie să nu fie blocate prin tencuială. Curburile şi ramificaţiile trebuie acoperite cu materiale potrivite de izolare (figura 19). Această cerinţă pentru dilataţia termică este deja îndeplinită la efectuarea măsurilor de izolare termică şi fonică. La instalaţii de încălzire prin suprafaţă radiantă în care există temperaturi normale ale apei calde (până la aprox. 50 °C temperatura la tur), serpentinele realizate din ţevi de cupru cu înveliş din fabrică pot fi pozate, în general, fără măsuri speciale de preluare a dilataţiei în stratul de distribuire a sarcinii (şapă), în cazul în care lungimea ţevii nu depăşeşte 5 m între două curburi. În cazul unor temperaturi la tur mai ridicate sau la lungimi de ţeavă peste 5 m între două curburi, curburile trebuie învelite cu material elastic. La realizarea sistemelor de încălzire prin suprafaţă radiantă trebuie respectate recomandările producătorilor.

4.7 Fixarea Se interzice atât fixarea conductelor de gaze şi apă la alte conducte cât şi utilizarea lor ca suporturi pentru alte conducte sau sarcini. Sistemul de prindere al ţevilor de apă trebuie să asigure izolaţie fonică (de consultat capitolul 4.4.); în conductele cu apă caldă trebuie luată în considerare dilataţia termică a conductelor de apă (de consultat capitolul 4.6.). La alegerea şi amplasarea sistemelor de fixare a conductelor trebuie respectate aceste cerinţe. Oferta se întinde de la coliere cu clips din material sintetic şi brăţări de soclu pentru diametre mici până la sisteme de prindere în punct fix sau cu ghidaj de alunecare pentru diametre mai mari. Sistemele de fixare ale conductelor de apă trebuie să prezinte o izolaţie fonică (de regulă este vorba despre garnituri de cauciuc). Distanţa dintre brăţările de la conductele de apă este indicată în tabelul 16. Sistemele de fixare ale conductelor de gaze trebuie executate cu protecţie ignifugă conform TRGI. Nu se vor folosi sisteme de fixare şi dibluri din materiale sintetice pentru prinderea conductelor de gaze. Suporturile şi diblurile trebuie să fie din metal. Tabelul 16: Valori de referinţă pentru distanţa de fixare a conductelor de apă din cupru conform DIN 1988, partea 2-

a, tabelul 2 Diametru exterior în mm

12 15 18 22 28 35 42 54 64 76,1 88,9 108 133 159

Distanţă de fixare în m

1,25 1,25 1,50 2,00 2,25 2,75 3,00 3,50 4,00 4,25 4,75 5,00 5,00 5,00


4.8 Pozarea în zidărie şi pe plafoane din beton brut La pozarea în zidărie trebuie să se facă diferenţa între pozarea conductelor în spaţiile proiectate ale construcţiei şi pozarea în spărturi şi spaţii create ulterior. În ambele situaţii trebuie respectat DIN 1053. Deoarece există situaţii în care DIN 1053 nu permite obţinerea unor adâncimi necesare ale spărturilor se va acorda prioritate instalaţiilor pe exteriorul pereţilor. Informaţii referitoare la instalaţiile pe exteriorul pereţilor pot fi găsite, printre altele, în fişa cu instrucţiuni Instalaţii pe exteriorul pereţilor (1993) din partea ZVSHK25. În situaţiile în care nu este posibilă realizarea instalaţiilor pe exteriorul pereţilor, se poate realiza pozarea în plafoane a ţevilor din cupru cu izolaţie din fabrică, caracterizate prin diametre mici. Conductele de ţevi din pereţi şi plafoane trebuie prevăzute cu învelişuri elastice, pentru a se obţine o detaşare cât mai mare între ţeavă şi corpul construcţiei. Ţevile din cupru care au înveliş din fabrică sau izolaţie termică îndeplinesc această cerinţă. În cazul în care conductele de ţevi sunt pozate pe suprafeţe de beton brut, atunci podelele trebuie executate conform DIN 18560 (şape în construcţie). În plus, se va respecta izolaţia termică prevăzută de DIN 4108, de Regulamentul pentru izolaţie termică, inclusiv izolaţia fonică conform DIN 4109. DIN 18560, partea 2-a conţine o serie de prevederi referitoare la pozarea ţevilor pe suprafeţe de beton brut, deasupra cărora se toarnă şape flotante. Aceste prevederi stabilesc faptul că suprafeţele de beton brut nu trebuie să prezinte ridicături în formă de puncte, conducte de ţevi sau ceva asemănător care ar putea duce la punţi sonore şi / sau oscilaţii în grosimea şapei. Conform DIN 18560, partea 2-a, se impune fixarea conductelor de ţevi care sunt pozate pe un fundal de susţinere (figura 21). Alte condiţii pentru o izolaţie fonică suficientă sunt următoarele: pozarea corectă a straturilor izolante, acoperirea acestora cu folie PE şi executarea corectă a şapei conform DIN 18560. Referitor la comportamentul de izolare fonică a paşilor este valabil următorul lucru: efectul de izolaţie al unei şape flotante este atins numai atunci când şapa nu prezintă nici un fel de legătură cu pardoseala brută, ex.: prin conducta de ţevi. Izolarea fonică a paşilor nu are voie să fie întreruptă, dacă nu există o certificare separată a unei izolaţii fonice suficiente. La alte tipuri de execuţie se va obţine de la producătorul substanţelor izolante o certificare specială cu privire la izolaţia fonică a paşilor. Pe pereţi şi pe alte componente constructive care au legătură cu şapa, ex.: conductele de ţevi, trebuie ca înainte de turnarea şapei, să fie montate straturi izolante (straturi de izolare la margini), pentru a se evita punţi sonore. Stratul de izolare la margini trebuie să fie potrivit pentru asfalt, în cazul în care şapa este din asfalt turnat.

25 Asociaţia Centrală – Sanitare, Încălzire, Climatizare

50Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru Figura 21: Pozarea unei conducte de ţevi în interiorul izolaţiei termice şi fonice

(Institutul German pentru Cupru A 3536)

4.9 Modernizarea clădirilor vechi Ţevile din cupru sunt foarte potrivite pentru renovarea sau extinderea construcţiilor existente datorită diametrului exterior redus şi a tehnicilor rapide de pozare. În plus, instalaţiile pe exteriorul pereţilor respectă în cele mai multe din cazuri regulile tehnice privitoare la rezistenţa construcţiei, a izolaţiei termice, fonice şi ignifuge, deoarece zidăria rămâne în mare parte neafectată. Pozarea ulterioară conductelor sub tencuială presupune eforturi foarte mari de respectare a acestor reguli, fiind în unele cazuri chiar imposibilă. Ţevile în role sunt foarte bune pentru montarea ulterioară în locuinţe, deoarece pot fi curbate foarte uşor şi se adaptează uşor condiţiilor constructive existente. Pot fi pozate şi acoperite uşor, de exemplu prin şipci montate pe soclu ş.a. Ţevile în bare, respectiv ţevile cu lungimi întinse, folosite pentru conducte de distribuţie sau de urcare – atunci când sunt folosite pentru conductele calde – prezintă un necesar scăzut de spaţiu şi au un diametru exterior redus. Pentru realizarea unui perete de instalaţii, sau pentru utilizarea unor componente esenţiale de instalaţii (de consultat capitolul 4.9) ţevile din cupru reprezintă soluţia ideală datorită diametrului exterior redus şi a maleabilităţii ridicate. Pentru probleme speciale vi se recomandă să luaţi legătura fie cu serviciul de consultanţă tehnică a clienţilor de la producătorii de ţevi, cu Institutul German pentru Cupru fie cu serviciile de consultanţă ale ZVSHK din landul federal respectiv.

4.10 Prefabricarea Ansamblurile prefabricate în ateliere se recomandă la proiecte constructive de dimensiuni mari care implică băi şi bucătării cu proiect identic de orice fel de dimensiune. Metoda dimensiunii Z permite o raţionalizare prin prefabricare în serie. Atenţie însă la faptul că toate dimensiunile Z sunt specifice pentru fiecare producător în parte. Componentele esenţiale de instalaţii sunt prefabricate ca elemente de perete cu unitate de scurgere şi de alimentare. Ele sunt dispuse în funcţie de amplasarea respectivelor obiecte în proiectul construcţiei. Toate regulile tehnice, care trebuie respectate la realizarea instalaţiilor convenţionale, vor fi respectate şi la montarea acestor componente de instalaţii. La prefabricarea acestor componente în ateliere există, de regulă, condiţii de lucru mai bune ca cele de pe şantier. Prin folosirea uneltelor şi a maşinilor corespunzătoare se pot aplica alte moduri de lucru la realizarea îmbinărilor decât cele descrise în fişa de lucru DVGW GW2.


4.11 Montarea cuprului împreună cu alte materiale

4.11.1 Instalaţii pentru apă potabilă La montarea comună a ţevilor din cupru şi a celor din oţel zincat într-o instalaţie trebuie luate în consideraţie comportamentele celor două materiale pe baza următoarelor aspecte: Apa potabilă – în comparaţie cu apa de încălzire – conţine întotdeauna oxigen dizolvat. Materialul cupru reacţionează cu oxigenul şi formează pentru început un strat de oxid de cupru (1). Ulterior va urma un strat de acoperire, care se compune în general din carbonaţi de cupru. La aceste procese de formare a straturilor se dizolvă cantităţi foarte reduse de cupru în apă. În cazul în care cuprul dizolvat intră în contact cu oţelul zincat, se cimentează în acele locuri, determinând zincul mai puţin nobil sau fierul să se dizolve. Prin cuprul cimentat se poate produce în conductele montate în cursul apei la găuri induse de cupru. (de consultat DIN 50930, partea 3-a). Astfel, în instalaţiile de apă potabilă se va păstra următoarea regulă de curgere: ţevile din cupru se vor monta mereu după ţevile de oţel zincat, privit în sensul curgerii apei. Trebuie evitată recirculaţia apei din conductele de cupru şi ansambluri şi aparate cu suprafeţe de cupru care intră în contact cu apa, dacă respectiva apă este redirijată în zona conductelor zincate. Evitarea recirculaţiei se realizează prin măsuri corespunzătoare, d. ex.: coturi, frâne gravitaţionale, dispozitive de blocare a returului (DIN 1988, partea 7-a). La instalaţiile de apă rece se poate respecta această regulă de curgere prin proceduri corespunzătoare, după cum urmează: la conductele de distribuţie şi urcare din subsol fabricate din oţel zincat se pot realiza conductele pe etaje din cupru. Chiar şi în instalaţiile pentru apa potabilă caldă cu racorduri de apă rece şi cu boilere de apă potabilă din oţel zincat pot fi montate ţevi din cupru, dacă nu există circulaţie (după cum s-a menţionat în cele de mai sus, trebuie evitată recirculaţia) (figura 22).

Figura 22: Distribuţia apei potabile încălzite prin ţevi din cupru fără circulaţie – fără riscuri de coroziune pentru rezervorul din oţel (Institutul German pentru Cupru A 2894)

Conductă pentru apa potabilă încălzită

Boiler apă potabilă din oţel

Racord la apă rece, ţeavă din oţel zincat

Dacă boilerul pentru apă potabilă este fabricat din oţel şi dacă se racordează o conductă de circulaţie cu ţevi şi fitinguri din cupru (figura 23), s-a realizat o încălcare a regulii de curgere. În acest caz se


impune o protecţie anticorozivă a boilerului. Protecţia constă în aplicarea unor stratificări conform DIN 4708 (ex.: email sau răşini sintetice), iar pentru locurile descoperite din stratificări se va prevedea o protecţie anodică suplimentară. Aceşti anozi, aşa-numiţi „de sacrificiu” trebuie întreţinuţi, respectiv înlocuiţi în conformitate cu recomandările producătorului. În cazul în care se îmbină componente cu un potenţial liber coroziv diferit – cum ar fi cuprul şi oţelul zincat – astfel încât să aibă contact direct, există posibilitatea să apară forme de coroziune prin contact la materialul mai puţin nobil d.p.d.v. electrochimic – respectiv oţelul zincat. Experienţa practică a demonstrat faptul că această coroziune prin contact nu are nici un fel de importanţă. De decenii se montează armaturi, cum ar fi supape, contoare etc. în conducte din oţel zincat fără ca să se înregistreze pagube de coroziune importante. În aceste situaţii, raportul suprafeţelor între materialul nobil electrochimic şi celălalt material joacă un rol important. Cu cât este mai mic raportul, cu atât şi probabilitatea apariţiei pagubelor este mai redusă.

Figura 23: Distribuţia apei potabile încălzite cu circulaţie, racord de apă rece cu ţevi din cupru – risc de coroziune pentru rezervorul din oţel care nu a fost supus unor măsuri de protecţie (rezervorul trebuie protejat). (Institutul

German pentru Cupru A 2895)

Conductă pentru apa potabilă încălzită

Conductă pentru recirculaţie Ţeavă din cupru

Boiler pentru apa potabilă Oţel Protecţie anticorozivă

Racord de apă rece Ţeavă din cupru

4.11.2 Instalaţii de încălzire La instalaţiile de apă caldă şi încălzire executate corect nu există riscul de coroziune conform VDI 203526 la instalarea comună a ţevilor din cupru alături de alte materiale metalice (ex.: oţel gri). Substanţa importantă în reacţia de coroziune – oxigenul – este eliminat termic încă de la prima încălzire a apei. El este evacuat prin aerisirea instalaţiei. Resturile de oxigen se leagă de suprafaţa metalică. Un posibil adaos de oxigen, ex.: prin bucşe care nu sunt etanşe, trebuie prevenit printr-o instalare corectă (ex.: măsurarea şi întreţinerea vasului de compensaţie). La sistemele de încălzire cu dimensiuni mari nu se poate realiza mereu o excludere totală a oxigenului. Reglementările din VDI 2035 prevăd măsuri concrete care trebuie îndeplinite în situaţiile respective (ex.: combinarea chimică a oxigenului).

26 Reglementări ale Asociaţiei Inginerilor Germani


4.12 Încercarea la presiune, clătirea Instalaţiile de conducte finalizate trebuie verificate cu privire la etanşeitate. Această verificare va fi realizată într-o etapă de construcţie în care punctele de legătură sunt accesibile şi nu sunt încă acoperite. Aceasta este valabilă şi pentru conducte de ţevi care dispun din fabrică de izolaţie termică sau de învelişuri de protecţie împotriva coroziunii.

4.12.1 Conducte pentru apa potabilă Încercarea la presiune a conductelor pentru apa potabilă este reglementată în DIN 1988, partea 2-a, cifra 11. Pentru încercare se va folosi apă potabilă filtrată (filtre conform DIN 19632, cu dimensiuni de trecere între 80 – 120 µm). Trebuie realizată o aerisire completă a tuturor componentelor instalaţiei. Instalaţiile de apă potabilă trebuie încercate cu de 1,5ori presiunea maximă de regim. Pe o perioadă de verificare de 10 minute nu trebuie să se înregistreze nici o scădere a presiunii pe aparatul de măsurare a presiunii - care va permite citirea valorii cu variaţii de 0,1 bar. În cazul în care între temperatura apei de umplere şi temperatura exterioară se înregistrează o diferenţă de aproximativ 10 K sau mai mult, se va aplica după atingerea presiunii de încercare o durată de aşteptare de aproximativ 30 minute pentru compensarea temperaturii. În cazul în care se estimează perioade îndelungate de neutilizare între încercarea de presiune şi prima utilizare a instalaţiei, sau dacă perioada de neutilizare coincide cu perioadele de frig, atunci se poate realiza o încercare uscată de presiune cu aer comprimat fără ulei sau cu gaze inerte, cum ar fi azotul ş.a. În acest scop se va aplica o presiune de încercare de cel mult 3 bar. Locurile inetanşe se pot depista parţial prin semnalele sonore. În cazul în care apar dificultăţi la identificarea locurilor inetanşe se pot aplica mijloacele obişnuite, cum ar fi stropirea sau umezirea cu pensula a soluţiilor spumante. La aceste încercări de presiune uscate se va avea o deosebită grijă la evitarea oricăror pericole (ex.: nu se folosesc dopuri din materiale sintetice). Se recomandă efectuarea unei încercări de presiune noi pentru ansamblurile prefabricate, care au fost depozitate temporar o lungă perioadă de timp între finisare şi încercarea de presiune. Deoarece aceste încercări pot fi realizate şi în atelier, riscurile de accidente sunt diminuate în mod considerabil. Documentaţia publicată de ZVSHK27 întitulată „Instalaţii de apă potabilă” conţine un formular cu un proces verbal pentru încercarea de presiune. Alte recomandări pot fi găsite în fişa cu instrucţiuni a ZVSHK „Încercări de etanşeitate cu aer”. Clătirea instalaţiei de apă potabilă În principiu, se impune clătirea temeinică a tuturor instalaţiilor de apă potabilă indiferent de tipul materialului folosit. Pentru o siguranţă deplină a utilizării trebuie îndeplinite următoarele rezultate: * Garantarea purităţii apei potabile; * Evitarea deteriorărilor prin coroziune; * Curăţarea suprafeţelor interne ale ţevilor; * Evitarea defecţiunilor de funcţionare la armaturi şi ansambluri; Aceste cerinţe sunt îndeplinite de două metode de clătire, şi anume: * Procedura de clătire cu amestec de aer-apă (DIN 1988, partea 2-a, fragm. 11.2); * Procedura de clătire cu apă (fişa cu instrucţiuni ZVSHK);

27 Asociaţia Centrală – Sanitare, Încălzire, Climatizare


Tabelul 17: Proceduri alternative la încercarea de presiune, clătire, predare şi punere în funcţiune la instalaţiile de apă potabilă

Încercare de presiune, clătire şi predare la o derulare rapidă a construcţiei la intervale lungi de timp între încercarea de presiune

şi punerea în funcţiune

Varianta 1 (cu lichide)

Varianta 2 (uscată)

1. Încercare de etanşeitate a conductei cu gaze inerte (ex.: aer fără ulei, azot) 3 bar, şi pe etape, în funcţie de derularea construcţiei

1. Montarea filtrului fin

2. Prima umplere a conductelor cu apă potabilă filtrată şi aerisire completă

2. Montarea filtrului fin

3. Efectuarea încercării de presiune

3. Prima umplere a conductelor cu apă potabilă filtrată puţin înaintea predării spre folosire a instalaţiei

4. Clătirea instalaţiei cu apă filtrată conform fişei de instrucţiuni ZVSHK 5. Aerisirea conductelor de ţevi şi menţinerea lor umplute sub presiune (evitarea golirii, respectiv a golirii parţiale) 6. Predarea spre folosire a instalaţiei cu informarea beneficiarului şi cu referire la DIN 1988, partea 8-a (evitarea

unor perioade îndelungate de neutilizare)

Pentru instalaţiile cu ţevi din cupru se pot utiliza ambele proceduri de clătire – în cazul în care instalaţiile sunt conforme cu prevederile de proiectare TRWI. Alegerea procedurii de clătire trebuie realizată în conformitate cu condiţiile de lucru, cu cerinţele beneficiarului instalaţiei, cu prescripţiile producătorului şi cu experienţa instalatorului. În cazul în care se realizează o încercare de etanşeitate cu gaz inert, clătirea va fi realizată după prima umplere şi înainte de punerea în funcţiune. Punerea în funcţiune a instalaţiei de apă potabilă În cazul în care se estimează o perioadă îndelungată de neutilizare între finisare şi punerea în funcţiune, conductele trebuie păstrate închise după încercarea de presiune şi după clătire. Din motive igienice se vor evita perioadele lungi de stagnare, indiferent de materialul utilizat. La punerea în funcţiune se va realiza o clătire a apei de stagnare, pentru a se asigura condiţii igienice corespunzătoare. În cazul în care perioada de neutilizare coincide cu perioada de frig se impune încălzirea construcţiei pentru a evita deteriorările cauzate de frig. Dacă aceasta nu este posibilă, conductele vor trebui golite. Pentru golirea completă, trebuie ca încă de la stadiul de proiectare să se prevadă o amplasare corespunzătoare a conductelor.

4.12.2 Conducte pentru gaze Conform TRGI, conductele de gaz trebuie să fie supuse verificării de presiune cu aer sau cu un gaz inert, cum ar fi azotul, carbonul (nu oxigenul). Verificarea preliminară, cea propriu-zisă şi toleranţa valorilor indicate de aparatele de măsură sunt reglementate complet în fragmentul 7 din TRGI. Documentaţia pentru instalaţiile de gaz a ZVSHK conţine un formular cu procesul verbal pentru verificările de presiune. Punerea în funcţiune este reglementată în TRGI, fragmentul 8.

4.12.3 Conducte pentru încălzire Conductele pentru încălzire trebuie încercate la presiune conform VOB28, partea C şi DIN 18380 la 1,3ori din presiunea totală a instalaţiei, dar cel puţin la 1 bar suprapresiune. Dacă este posibil,

28 Regulamentul de atribuire şi executare a lucrărilor în construcţie

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 55imediat după verificarea cu apă rece se va face o verificare cu cea mai ridicată temperatură a apei calde folosită la calculare, pentru a se verifica dacă instalaţia rămâne etanşă şi la temperaturi maxime.

4.12.4 Conducte pentru păcură Conductele pentru păcură trebuie supuse unei verificări de presiune şi de funcţionare conform DIN 4755, partea 2-a, cifra4.1, precum şi altor verificări. Toate conductele care transportă păcură, inclusiv organele de închidere trebuie supuse de constructorul instalaţiei după montare unei verificări de presiune cu aer, respectiv cu gaze inerte la o presiune de 1,1ori mai mare ca presiunea de regim sau unei verificări de presiune cu lichid la o presiune de 1,3 ori mai mare ca presiunea de regim, dar cu cel puţin 5 bari.

4.12.5 Gaze lichefiate Verificările de presiune pentru conductele de ţevi cu gaze lichefiate trebuie realizate conform documentaţiei TRF vol. 1, fragm. 9.4.2.1 „Verificare de presiune cu aer sau azot” cu o presiune de 1,1ori mai mare ca presiunea de regim, dar cel puţin cu 1 bar, prin integrarea componentelor de instalaţie în verificare.

4.13 Predare, instrucţiuni de utilizare La realizarea contractuală şi regulamentară a unei instalaţii de gaz sau apă trebuie respectate normele generale ale tehnicii şi îndeplinite condiţiile cerute de DIN 18381 (VOB, partea C). Acest standard prevede să se furnizeze odată cu instalaţia toate documentaţiile aferente (ex.: procese verbale, recomandări, instrucţiuni) şi să se instruiască personalul de deservire şi întreţinere. În partea 8-a din DIN 1988 „Utilizarea instalaţiei” se prezintă în mod cuprinzător modul în care se poate păstra pe termen lung siguranţa în utilizare, fiabilitatea de funcţionare, şi capacitatea completă de exploatare a instalaţiei de apă potabilă realizată regulamentar. Documentaţiile pentru utilizare emise de ZVSHK pentru instalaţiile de apă potabilă şi gaze, care sunt înmânate beneficiarului la momentul recepţionării, conţin procese verbale pentru punerea în funcţiune, informare şi verificări de presiune, alături de instrucţiuni pentru beneficiari şi de măsuri de întreţinere însoţite de un grafic de inspecţie şi întreţinere. Pe lângă instrucţiunile de folosire, beneficiarii instalaţiilor trebuie să primească contracte de întreţinere pentru instalaţiile de apă potabilă şi gaze. Asociaţia ZVSHK pune la dispoziţia societăţilor afiliate formulare-model pentru contracte de întreţinere care conţin toate componentele importante ale instalaţiilor. Schema pentru modul de procedură la verificările de presiune, la clătire, la predare şi la punerea în funcţiune poate fi regăsită la tabelul 16.


5. Literatură, standarde şi regulamente [1] B. Winkler: Coroziune şi stricăciuni cauzate de coroziunea cuprului şi a materialelor din cupru. Institutul German pentru Cupru – Tipărire specială p. 177

[2] Fischer, Dr.: Utilizarea ţevilor de cupru în instalaţii medicale de alimentare cu gaz. Institutul German pentru Cupru – Tipărire specială p. 164

DIN EN 723 Cupru şi aliaje din cupru – procedee pentru stabilirea carbonului pe suprafeţele interioare sau fitinguri prin ardere; Ediţia germană EN 723: 1996 (octombrie 1996)

DIN EN 793 Cerinţe speciale pentru siguranţa unităţilor de alimentare medicale; Ediţia germană EN 793: 1997 (iulie 1997)

DIN 1053-1 Zidărie – partea I: calculare şi execuţie (Nov. 1996)

DIN 1053-3 Zidărie; Zidărie fortificată; calculare şi execuţie (Feb. 1990)

DIN EN 1044 Lipire cu aliaj dur – aditivi pentru lipire (iulie 1999)

DIN EN 1045 Lipire cu aliaj dur – fondant pentru lipirea cu aliaj dur – introducere şi condiţii tehnice pentru livrare; Ediţia germană EN 1045: 1997 (Aug. 1997)

DIN EN 1057 ţevi din cupru pentru instalaţii, fără sudură (mai 1996)

DIN EN 1254-1 Cupru şi aliaje din cupru; fitinguri; Partea I: Fitinguri de lipire capilară pentru ţevi din cupru (pentru lipire cu aliaj tare sau moale) (martie 1994)

DIN EN 1254-2 Cupru şi aliaje din cupru; fitinguri; Partea a II-a: Îmbinări cu strângere pentru ţevi din cupru (martie 1994)

DIN EN 1254-4 Cupru şi aliaje din cupru; fitinguri; Partea a IV-a: Fitinguri pentru conectarea altor execuţii de capete de ţeavă cu conexiuni de lipire capilară sau îmbinări cu strângere (martie 1994)

DIN EN 1733-1 Aditivi de sudură pentru cupru şi aliaje din cupru. Compoziţie, utilizare şi condiţii tehnice de livrare (iunie 1988)

DIN EN 1982 Cupru şi aliaje din cupru – metale în bloc şi piese turnate (Dec. 1998)

DIN 1988-2 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Generalităţi; Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-2 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Planificare şi execuţie; Componente, aparate, materiale; Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-2 anexa 1 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Sinteză a normelor şi a altor reguli tehnice despre materiale, componente şi aparate; Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-3 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Calcularea diametrului ţevilor; Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-4 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Protecţia apei potabile, păstrarea proprietăţilor apei, Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-5 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Creşterea şi scăderea presiunii, Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-6 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Instalaţii de stingere a focului şi de protecţie contra incendiilor, Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 57DIN 1988-7 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Evitarea pagubelor cauzate de coroziune şi a formării de tartru, regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1988-8 Reguli tehnice pentru instalaţiile de apă potabilă (TRWI); Utilizarea instalaţiilor, Regula tehnică a DVGW (Dec. 1988)

DIN 1989 Instalaţii de utilizare a apelor pluviale (în stadiu de proiect)

DIN 2000 Îndrumări pentru alimentarea centrală cu apă potabilă pentru cerinţe de apă potabilă. Planificare, construcţie şi utilizare a instalaţiilor (Nov. 1973)

DIN 2001 Alimentare proprie şi individuală cu apă potabilă. Principii pentru cerinţele de apă potabilă. Planificarea, construcţia şi utilizarea instalaţiilor (Feb. 1983)

DIN 2403 Marcarea ţevilor după substanţa de scurgere (martie 1984)

DIN 2607 Coturi de ţevi din cupru pentru sudură (mai 1970)

DIN 2641 Flanşe desprinse; Borduri preliminare pentru sudură, îmbinări netede, presiune nominală 6 (martie 1975)

DIN 2642 Flanşe desprinse; Borduri preliminare pentru sudură, îmbinări netede, presiune nominală 10 (martie 1975)

DIN ISO 228-1 Filete de ţevi pentru îmbinări care nu etanşează prin filetare, partea I: Măsuri, toleranţe şi denumiri, identic cu ISO 228-1: 1994 (Dec. 1994)

DIN 2999-1 Filete de ţeavă Whitworth pentru ţevi cu filet şi fitinguri; Filet interior cilindric şi filet exterior conic; Măsuri de filet (iulie 1983)

DIN 2999-2 Filete de ţeavă Whitworth pentru ţevi cu filet şi fitinguri; Filet interior cilindric şi filet exterior conic; Sisteme de lere şi de utilizare a lerelor (Aug. 1973)

DIN 3387-1 Îmbinări solubile de ţevi pentru conducte de gaz metalice; Racorduri ţevi netede (Ian. 1991)

DIN 3389 Elemente izolatoare gata de montare pentru conducte de branşament în alimentarea cu apă şi gaz; Cerinţe şi verificări (Aug. 1984)

DIN 4046 Alimentarea cu apă; Noţiuni. Regula tehnică a DVGW (Sept. 1983)

DIN 4102-2 Comportamentul la foc al materialelor de construcţie şi al componentelor; Componente, noţiuni, cerinţe şi verificări (Sept. 1977)

DIN 4102-11 Comportamentul la foc al materialelor de construcţie şi al componentelor; Căptuşeli pentru ţeavă, înveliri pentru ţevi, puţuri şi canale de instalare, precum şi capacele deschizăturilor pentru revizie; Noţiuni, cerinţe şi verificări (Dec. 1985)

DIN 4108-1 Protecţia termică în construcţiile supraterane, dimensiuni şi unităţi (Aug. 1981)

DIN 4108 Anexa 1 Protecţia termică în construcţiile supraterane; Cuprinsuri, Index cuvinte cheie (Apr. 1982)

DIN 4108-2 Protecţia termică în construcţiile supraterane; Izolarea termică şi stocarea căldurii; Cerinţe şi indicii pentru planificare şi execuţie (Aug. 1981)

DIN 4108-2 (proiect de standard) Protecţia termică în construcţiile supraterane – partea a II-a: Izolarea termică şi stocarea căldurii; Cerinţe şi recomandări pentru proiectare şi execuţie (Nov. 1995)

DIN 4108-3 Protecţia termică în construcţiile supraterane; Protecţia împotriva umezelii în funcţie de climă; Cerinţe şi recomandări pentru proiectare şi execuţie (Aug. 1981)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 58DIN V 4108-4 (Normă preliminară) Protecţia termică şi economisirea de energie în clădiri – partea a IV-a: Valori tehnice referitoare la protecţia împotriva căldurii şi umezelii (Oct. 1998)

DIN 4108-5 Protecţia termică în construcţiile supraterane; Procedee de calcul (Aug. 1981)

DIN 4109 Izolarea fonică în construcţiile supraterane; Cerinţe şi certificări (Nov. 1989)

DIN 4109 Corecţia 1, corecturi la DIN 4109 (Nov. 1989), DIN 4109 anexa 1 (Nov. 1989) şi DIN 4109 anexa 2 (Nov. 1989), (Aug. 1992)

DIN 4109 Anexa 1 Izolarea fonică în construcţiile supraterane; Exemple de execuţie şi procedee de calcul (Nov. 1989)

DIN 4109 Anexa 2 Izolarea fonică în construcţiile supraterane; Recomandări pentru proiectare şi execuţie; Sfaturi pentru o izolare fonică ridicată; Recomandări pentru izolarea fonică în zonele personale pentru locuit sau pentru activităţi economice (Nov. 1989)

DIN 4708 Instalaţii centrale de încălzire a apei. Noţiuni şi baze de calcul (Apr. 1994)

DIN 4755-2 Instalaţii cu arzător de păcură. Alimentare cu păcură, cerinţe de siguranţă tehnică, Verificare (Feb. 1984)

DIN 8552-3 Pregătirea îmbinării de sudură; Forme de îmbinare ale cuprului şi ale aliajelor din cupru; Sudura cu gaz şi sudarea electrică în gaz de protecţie (iulie 1982)

DIN EN ISO 9606-3 Verificarea sudorilor; Sudura prin topire; Partea a 3-a: Cupru şi aliaje din cupru (iunie 1999)

DIN EN 10204 Produse metalice – Tipuri de certificate de control (conţine modificarea A1: 1995) (Aug. 1995)

DIN EN 12056-4 Instalaţii de scurgere gravitaţională în interiorul clădirilor. Partea a 4-a: Instalaţii de repompare a apelor reziduale, proiectare şi calculare (Ian. 2001)

DIN EN 12164 Cupru şi aliaje din cupru – bare pentru prelucrarea prin aşchiere (aprilie 1998)

DIN EN 12168 Cupru şi aliaje din cupru – bare goale pe dinăuntru pentru prelucrarea prin aşchiere (aprilie 1998)

prEN 12735-1 Cupru şi aliaje din cupru – Ţevi rotunde din cupru fără sudură pentru tehnologia frigului şi climatizare – ţevi pentru sisteme de conducte (proiect)

prEN 12735-1 Cupru şi aliaje din cupru – Ţevi rotunde din cupru fără sudură pentru tehnologia frigului şi climatizare – ţevi pentru aparate (proiect)

DIN EN ISO 12944 Materiale de stratificare, protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel prin sisteme de stratificare – Părţile 1-8 (iulie 1998)

prEN 13348 Cupru şi aliaje din cupru – Ţevi rotunde din cupru fără sudură pentru gaze medicinale (proiect)

DIN V 17900 (Normă preliminară) Cupru şi aliaje din cupru – Privire de ansamblu asupra compoziţiilor şi produselor (Martie 1999)

DIN 18560-1 Şape în construcţii; Noţiuni, cerinţe generale, verificare (Mai 1992)

DIN 18560-2 Şape în construcţii; Şape simple şi şape încălzite pe straturi amortizoare (şape flotante) (mai 1992)

DIN 19630 Directive pentru construcţia de conducte de apă; Regula tehnică a DVGW (Aug. 1982)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 59DIN 19632 Filtre cu acţiune mecanică în instalaţia de apă potabilă; Cerinţe, verificări; Regula tehnică a DVGW (aprilie 1987)

DIN EN 29453 Aliaje de lipire moale; Compoziţii chimice şi forme de livrare (Feb. 1994)

DIN EN 29454-1 Fondanţi pentru lipirea cu aliaj moale; Clasificare şi cerinţe; Partea 1: Clasificare, denumire şi ambalare (Feb. 1994)

DIN 30672-1 Învelişuri din bandaje anticorozive şi materiale contractabile la căldură pentru conducte cu temperaturi permanente de regim de până la 50˚ C (Sept. 1991)

DIN 50929-1 Coroziunea metalelor; Probabilitatea de coroziune a materialelor metalice la solicitare corozivă externă; Generalităţi (Sept. 1985)

DIN 50929-2 Coroziunea metalelor; Probabilitatea de coroziune a materialelor metalice la solicitare corozivă externă; Piese de instalaţii în interiorul clădirilor (Sept. 1985)

DIN 50929-3 Coroziunea metalelor; Probabilitatea de coroziune a materialelor metalice la solicitare corozivă externă; Conducte şi componente de instalaţii în soluri şi în ape (Sept. 1985)

DIN 50930-3 Coroziunea metalelor; Coroziunea materialelor metalice în interiorul conductelor, recipientelor şi aparatelor la solicitarea corozivă prin ape; Evaluarea probabilităţii de coroziune a materialelor din fier zincat prin cufundare (Feb. 1993)

DIN 50930-5 Coroziunea metalelor; Coroziunea materialelor metalice în interiorul conductelor, recipientelor şi aparatelor la solicitarea corozivă prin ape; Evaluarea probabilităţii de coroziune a cuprului şi a aliajelor din cupru (Feb. 1993)

DIN 50930-6 Coroziunea metalelor; Coroziunea materialelor metalice în interiorul conductelor, recipientelor şi aparatelor la solicitarea corozivă prin ape; Influenţarea compoziţiei apei potabile (apare în primăvara 2001)

DIN 59753 Ţevi din cupru şi aliaje maleabile din cupru pentru îmbinările cu lipire capilară, fără sudură; Măsuri (mai 1980)

ISO 7-1 Fileturi pentru ţevi pentru îmbinări care etanşează cu filet. Partea I: Măsuri, toleranţe şi calcule (mai 1994)

ISO 7-2 Fileturi pentru ţevi pentru îmbinări care etanşează cu filet. Partea a II-a: Verificarea prin intermediul lerelor de limită (Sept. 2000)

ISO 7396 Sisteme de conducte pentru gaze medicinale necombustibile (iunie 1987)

Fişă cu instrucţiuni AD B0 Calcularea recipientelor sub presiune (Ian. 1995)

Fişă cu instrucţiuni AD B1 Scaune cilindrice sau sferice sub suprapresiune interioară (iunie 1986)

Fişă cu instrucţiuni AD W 6/2 Materiale pentru recipiente sub presiune – cupru şi aliaje maleabile din cupru (mai 1988)

AVBWasV Reglementarea condiţiilor generale pentru alimentarea cu apă (iunie 1980)

DVGW-TRGI Reguli tehnice pentru instalaţii de gaz (Nov. 1986/’96)

Fişa de lucru DVGW GW 2 Îmbinarea ţevilor de cupru pentru instalaţiile de gaz şi apă în interiorul terenurilor şi clădirilor (Ian. 1996)

Fişa de lucru DVGW GW 6 Fitingurile de lipire capilare din bronz şi fitinguri de trecere din cupru şi bronz; Cerinţe şi reglementări de verificare (Ian. 1996)

Fişa de lucru DVGW GW 7 Fondanţi pentru lipirea ţevilor de cupru pentru instalaţiile de gaz şi apă – Cerinţe şi reglementări de verificare pentru controlul de omologare (Sept. 1992)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 60Fişa de lucru DVGW GW 8 Fitingurile de lipire capilară din ţevi de cupru; Cerinţe şi reglementări de verificare (Ian. 1996)

Fişa de lucru DVGW GW 392 Ţevi fără sudură din cupru trase pentru instalaţii de gaz şi apă. Cerinţe şi reglementări de verificare (Dec. 1997)

Fişa de lucru DVGW G 459/1 Branşamente de gaz pentru presiuni de lucru de până la 4 bar; Proiectare şi execuţie (mai 1997)

Fişa de lucru DVGW G 461/2 Instalarea conductelor de gaz cu presiuni de lucru de peste 4 bar, până la 16 bar, din ţevi de presiune şi piese fasonate din fier forjat ductil (Nov. 1981)

Fişa de lucru DVGW W 551 (martie 1993), W 552 (aprilie 1996), W 553 (februarie 1998) Instalaţii de încălzire şi conducte pentru apă potabilă; Măsuri tehnice pentru micşorarea înmulţirii microorganismelor Legionela

Fişa de lucru DVGW W 534 Conectori şi îmbinări de ţevi, proiect (Aug. 1998)

Fişa de lucru DVGW W 555 „Utilizarea apei pluviale în domeniul casnic” (proiect)

Bază de verificare DVGW VP 614 Îmbinări detaşabile la ţevile pentru conducte metalice de gaz; Dispozitive de îmbinare prin presare

Bază de verificare DVGW VP 617 Ţevi din cupru fără sudură, zincate pe interior, pentru instalaţii de apă potabilă.

DVGW twin 5/93 „Instalaţii de utilizare a apei pluviale”

Fişa cu instrucţiuni DVS 1903, partea 1, Lipirea în instalaţiile casnice; Cupru; Cerinţe de utilizare şi personal (Ian. 1992)

Fişa cu instrucţiuni DVS 1903, partea a 2-a, Lipirea în instalaţiile casnice; Cupru; Ţevi şi fitinguri; Procedee de lipire; Localizarea sudurilor (Feb. 1992)

Reguli de calitate şi verificare (Condiţii de calitate) pentru marcajul de calitate „Kupferrohr/RAL” al asociaţiei de calitate Kupferrohr e.V. – RAL-RG 641/1 (iunie 1998)

Reguli de calitate şi verificare (Condiţii de calitate) pentru aliaje dure pentru lipit şi fondanţi pentru aliaje dure pentru lipit, în extinderea marcajului de calitate „Kupferrohr/RAL” al asociaţiei de calitate Kupferrohr e.V. – RAL-RG 641/2 (iulie 1993)

Reguli de calitate şi verificare (Condiţii de calitate) pentru aliaje moi, pentru fondanţii pentru aliaje moi şi paste pentru aliaje moi pentru lipit în extinderea marcajului de calitate „Kupferrohr” al asociaţiei de calitate Kupferrohr e.V. – RAL-RG 641/3 (Nov. 1997)

Garantare a calităţii ţevilor de cupru – Extinderea asupra fitingurilor de lipire capilare din ţevi de cupru – reguli de calitate şi verificare – RAL-RG 641/3 (Ian. 1994)

HEIZAnIV Regulamentul privitor la cerinţele de economisire a energiei pentru instalaţiile de încălzire şi de apă caldă (mai 1998)

TRBF 231 partea 1, Conducte în interiorul teritoriului uzinei, inclusiv conductele de alimentare a instalaţiilor cu arzător de păcură (iunie 1997)

TRF Reguli tehnice pentru gaze lichefiate, Vol. 1 şi Vol. 2 (1996)

UVV VGG 15 Norme de prevenire a accidentelor; Sudura, tăierea şi procedee înrudite (Ian. 1993)

VDI 2035 fişa 2-a Evitarea de pagube în instalaţiile de încălzire a apei calde – Coroziunea prin apă (Sept. 1998)

Fişa de material VdTÜV 410 Ţevi de instalaţii, trase fără sudură, din Cu-DHP R290 (martie 1998)

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 61Asociaţia Asigurătorilor de Bunuri e.V., Directive pentru protecţia contra incendiilor în fabrici (mai 1988)

Regulamentul privind apa potabilă şi apa pentru fabricile de alimente (regulamentul pentru apa potabilă – TrinkwV) din 05 decembrie 1990

Instrucţiuni de utilizare ale ZVSHK „Instalaţii de apă potabilă DIN 1988 (TRWI)”

Instrucţiuni de utilizare ale ZVSHK „Instalaţii de gaz DVGW-TRGI ’86/’96”

Contract de întreţinere recomandat de ZVSHK pentru instalaţii de apă potabilă, apă menajeră şi gaz:

Anexa 1: Instalaţii de apă potabilă; Conducte şi armături obişnuite

Anexa 2: Instalaţii de apă potabilă; Armături şi aparate speciale

Anexa 3: Instalaţii de apă menajeră; Ape menajere

Anexa 4: Instalaţii de apă menajeră; Ape pluviale

Anexa 5: Instalaţii de gaz; Conducte şi armături, înlăturarea defecţiunilor apărute între două întreţineri

Fişa ZVSHK „Recomandări pentru executarea procedurilor de clătire pentru instalaţiile de apă potabilă, care au fost executate conform TRWI DIN 1998, ediţia 3 / 1993.

Fişa ZVSHK „Instalaţii de utilizare a apelor pluviale – Proiectare, construcţie, utilizare şi întreţinere” Ediţia 3/1998

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 62Institutul German pentru Cupru – Tipărituri speciale cu privire la acoperişuri şi pereţi Comportamentul suprafeţelor de cupru în contact cu atmosfera; Nr. Comandă s. 131 ---- Acoperirea acoperişurilor şi îmbrăcarea pereţilor exterior cu cupru; Nr. Comandă s.145/149 ---- Scurgerea de pe acoperişuri cu cupru; Nr. Comandă s. 146 ---- Interacţiunile cuprului cu mediul înconjurător; Nr. Comandă s. 187 Instalaţii sanitare Coroziuni şi pagube prin coroziune la cupru şi la materialele din cupru în instalaţiile de apă potabilă; Nr. Comandă s. 177 Materiale Proiectare metale grele şi turnare în corzi – posibilităţi tehnice şi economice; Nr. Comandă s. 165 ---- Proprietăţi în timp şi valori de măsură pentru cupru şi aliaje de cupru pentru construcţia de aparate; Nr. Comandă s. 178 ---- Materiale din cupru; Nr. Comandă s. 188 ---- Experimente suplimentare pentru comportamentul în timp pentru ambele materiale pentru aparate SF-Cu şi CuZn20A12; Nr. Comandă s. 191 ---- Utilizarea tablelor placate cu CuNi10Fe1Mn pentru cocile vapoarelor şi bărcilor; Nr. Comandă s. 201 ---- Îmbrăcare în Cupru-Nichel pentru platformele Offshore; Nr. Comandă s. 202 ---- Materiale pentru sisteme de conducte de apă de mare; Nr. Comandă s. 203 Prelucrare Modelarea constructivă a pieselor turnate din materiale de cupru; Nr. Comandă s. 133 ---- Emailarea de cupru şi bronz; Nr. Comandă s. 163 ---- Aliaje Cupru-Zinc pentru crearea formelor de turnat; Nr. Comandă s. 194 Electronică Solicitarea reţelei prin suprasarcini; Nr. Comandă s. 182 ---- Economisirea energiei cu transformatori economici; Nr. Comandă s. 183 ---- Declanşări greşite de la instalaţii de protecţie pentru curenţi greşiţi; Nr. Comandă s. 184 ---- Interacţiuni între instalaţii de compensare a curenţilor vagabonzi cu suprasarcinile; Nr. Comandă s. 185 ---- Despre tratarea pagubelor cauzate de trăsnet şi alte defecţiuni de funcţionare; Nr. Comandă s. 186 Mediu/Sănătate Infiltrarea apei drenate de pa acoperiş; Nr. Comandă s. 195 ---- Cuprul în apele reziduale comunale şi decantoare; Nr. Comandă s. 197 ---- Bilanţul de fapt al unui bilanţ ecologic al extragerii şi prelucrării cuprului; Nr. Comandă s. 198 ----

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 63Bilanţul de fapt al extragerii cuprului luând în considerare energiile finale; Nr. Comandă s. 199 ---- Cercetarea cedării de plumb în apa potabilă a aliajului de alamă CuZn39Pb3 – procedură de testare conform British Standards BS 7766 şi NSF Standard 61; Nr. Comandă s. 200 Teme speciale Materiale din cupru pentru construcţia de autovehicule; Nr. Comandă s. 160 ---- Rezistenţa la coroziune a conductelor de frâne ale automobilelor – frecvenţa lipsurilor în Germania şi Suedia; Nr. Comandă s. 161 ---- Proprietăţi de bază chimico-corozive ale materialelor din cupru; Nr. Comandă 176 ---- 60 ani IGC; Nr. Comandă s. 190 ---- Instalaţii de amoniac şi materiale din cupru?; Nr. Comandă s. 210 ---- Materiale din cupru în instalaţii de răcire cu amoniac; Nr. Comandă s. 211 Tipărituri informative Materiale Cupru / unde apare, extracţie, proprietăţi, prelucrare, utilizare; Nr. Comandă i. 4 ---- Materiale din cupru cu aliaj scăzut; Nr. Comandă i. 8 ---- Aliaje cupru-zinc (alamă şi alamă specială); Nr. Comandă i. 5 ---- Ţevi din aliaje de cupru-zinc; Nr. Comandă i. 21 ---- Benzi, table, ştraifuri din aliaje cupru-zinc; Nr. Comandă i. 22 ---- Aliaje cupru-nichel-zinc (Argint nou); Nr. Comandă i. 13 ---- Aliaje maleabile cupru-zinc (bronzuri cu zinc); Nr. Comandă i. 15 ---- Aliaje cupru-nichel; Nr. Comandă i. 14 ---- Aliaje cupru-aluminiu; Nr. Comandă i. 6 ---- Materiale din cupru în construcţia de automobile; Nr. Comandă i. 9 ---- Tabele de greutate pentru cupru şi aliaje de cupru; Nr. Comandă i. 29 Prelucrare Lipirea cuprului şi a aliajelor de cupru; Nr. Comandă i. 3 ---- Lipirea cu adezivi a cuprului şi a aliajelor de cupru; Nr. Comandă i. 7 ---- Sudarea cuprului; Nr. Comandă i. 11 ---- Sudarea aliajelor de cupru; Nr. Comandă i. 12 ---- Valori de ghidaj pentru prelucrarea prin aşchiere a cuprului şi a aliajelor de cupru; Nr. Comandă i. 18 ---- Pretratarea mecanică, chimică şi electrolitică a suprafeţelor din cupru sau aliaje din cupru; Nr. Comandă i. 23

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 64---- Acoperirea cuprului şi a aliajelor cupru-zinc cu lacuri transparente incolore; Nr. Comandă i. 24 Electrotehnică Potenţiale de economisire a energiei la motoare şi transformatoare; Nr. Comandă i. 1 ---- Materiale din cupru în electrotehnică şi electronică; Nr. Comandă i. 10 ---- Benzi şi sârme din materiale de cupru pentru elemente componente din electrotehnică şi electronică; Nr. Comandă i. 70 Instalaţii sanitare Materiale metalice în instalaţiile de apă potabilă; Nr. Comandă i. 156 ---- Instrucţiuni de lucru pentru prelucrarea ţevilor din cupru în planul cadru de învăţământ GWI 1/92 „Îmbinări insolubile pentru ţevi şi prelucrarea ţevilor”; Nr. Comandă i. 157 ---- Instalarea profesională a ţevilor din cupru; Nr. Comandă i. 158 ---- Instalarea profesională a instalaţiilor solare termice; Nr. Comandă i. 160 Mediu/sănătate Cupru – alimente – sănătate; Nr. Comandă i. 19 ---- Reciclarea materialelor din cupru; Nr. Comandă i. 27 ---- Cuprul şi materialele din cupru, un aport la sănătatea publică; Nr. Comandă i. 28 Cărţi de specialitate* (8,50 DM/buc.) Cupru ---- Sudura cuprului şi a aliajelor din cupru ---- Utilizarea cuprului şi a aliajelor din cupru ---- Colorări chimice ale cuprului şi ale aliajelor din cupru ---- Cuprul în agricultură ---- Turnări din cupru şi aliaje din cupru – Recomandări tehnice ---- Cupru în construcţii înalte; Preţul la cerere ---- Ghid de proiectare cupru – Alamă – Bronz; Preţul la cerere ---- Fişe de materiale SF-Cu, E-Cu57, CuFe2P, CuCrZr, CuZn30, CuZn36, CuZn37, CuZn39Pb2, CuZn39Pb3, CuZn40Pb2, CuNi9Sn2, CuSn4, CuSn6, CuSn8, G-CuSn5ZnPb, GD-, GK-CuZn37Pb, G-, GZ-, GC-CuSn7ZnPb, G-, GK-, GZ-, GC-CuAl10Ni Broşuri informative Cuprul – Datorat posterităţii ---- Cuprul în mediul nostru ---- Cuprul natural – Cuprul văzut din punct de vedere ecologic ----

Institutul German al Cuprului – Instalarea corectă a ţevilor de cupru 65Construcţii decorative interioare din materiale de cupru ---- Design public cu cupru, alamă, bronz, materiale de cupru, în decorarea mediului ---- Mânerele de uşi: O sursă de infecţii în spitale? ---- Cuprul în electrotehnică – cabluri şi conducte ---- Cuprul economiseşte energie ---- Alama – Un material modern cu tradiţie îndelungată ---- A profita de alamă – piese rotative în comparaţie de costuri ---- Alamă, da – Coroziunea rupturilor de tensiune nu trebuie să se întâmple! ---- Cât plumb ajunge în apa potabilă? ---- Documentaţie pentru lucrări de instalator la acoperiş şi faţade ---- Colorituri albastru-violet pe piesele din cupru Suport didactic Program didactic Tehnica materialelor – proceduri de fabricaţie 2 mape de colecţie cu folii transparente colorate şi texte explicative Vol. I; 250,00DM** Vol. II 200,00 DM** ---- Modele de pliere pentru lucrări de fălţuire cu modele din cupru pentru materiale didactice în tehnica instalatorilor; 55,00 DM ---- Instalarea ţevilor din cupru Set de folii pentru programul didactic; 120,00 DM** ---- Instalarea profesională a ţevilor de cupru; 15,80 DM*** Serviciul de firme al IGC Institutul German al Cuprului împrumută gratuit următoarele filme şi clipuri: „Cuprul în viaţa noastră” Casetă video, 20 min.; Garanţie 45,50 DM, împrumutul gratuit ---- „Îmbinarea profesională a ţevilor de cupru” Film didactic, casetă video, 15 min.; Garanţie 20,00 DM, împrumutul gratuit ---- „Cuprul în tehnica instalatorilor” Film didactic, casetă video, 15 min.; Garanţie 20,00 DM, împrumutul gratuit * Cărţile de specialitate IGC pot fi găsite în librării, sau la fel ca tipăriturile speciale, tipăriturile

informative şi broşurile informative, direct la Institutul German al Cuprului (adresa pe spatele broşurii)

** Docenţii în domeniul tehnologiei materialelor din facultăţi primesc mapele gratuit *** Condiţii speciale pentru şcoli profesionale Vă rugăm cereţi neapărat indexul nostru cu servicii şi apariţii editoriale!

Instalarea Corecta a Tevilor Din Cupru

Documents

Transcript of Instalarea Corecta a Tevilor Din Cupru