Cuprins - users.utcluj.rousers.utcluj.ro/~cteodor/IVCCMDS/An I Master-Prezentare curs 1-14.… ·...

Cuprins:

1. Noţiuni introductive

1.1. Generalităţi. Terminologie

1.2. Clasificarea instalaţiilor de ventilare şi condiţionare

➢ 1.2.1. Clasificare după modul de vehiculare a aerului

➢ 1.2.2. Clasificare după extinderea zonei ventilate

➢ 1.2.3. Clasificare după diferenţa de presiune dintre interiorul şi exteriorul incintei ventilate

➢ 1.2.4. Clasificare după modul de complexitate a tratării aerului în funcţie de cerinţele tehnologice sau de confort ale încăperii respective

Bibliografie1

Obiective:

La finalul acestui curs studentul trebuie să

cunoască:

➢ Principalele notiuni utilizate in tehnica

instalatiilor de ventilare si conditionare a

aerului

➢ Terminologia folosita in domeniul ventilarii si

conditionarii aerului

➢ Principalele notiuni de confort termic

➢ Clasificarea dupa toate criteriile a instalatiilor

de ventilare si conditionare a aerului

2

1. Noţiuni introductive

1.1. Generalităţi. Terminologie

Calitatea mediului ambiant în care oamenii îşi

desfăşoară activitatea are o influenţă complexă

asupra lor, atât sub aspect igienico-sanitar căt şi sub

aspectul productivităţii muncii.

Calitatea mediului ambiant se apreciază prin:

➢ valoarea parametrilor confortului termic;

➢ compoziţia chimică şi puritatea aerului;

➢ alţi factori ca: nivelul de iluminare, nivelul de zgomot,

gradul de ionizare a aerului, elemente de estetică etc.

3

Parametrii confortului termic:

➢temperatura;

➢umiditatea relativă;

➢viteza de mişcare a aerului interior;

➢temperatura medie de radiaţie a

elementelor delimitatoare ale

încăperii.

4

Introducerea controlata intr-o incapere a unui debit de aer tratat urmareste:

➢ asigurarea confortului termic;

➢ îndepărtarea mirosurilor şi degajărilor nocive sau chiar toxice.

Acest lucru îl realizează instalaţia de ventilare siconditionare care deserveşte încăperearespectiva.

Rolul instalatiilor de ventilare si conditionare:

✓ introducerea aerului tratat în încăperi, denumit aerrefulat sau aer introdus, care preia nocivităţile înexces (căldură, umiditate, gaze, vapori, praf)

✓ evacuarea aerului viciat din încăperi, şi estedenumit aer aspirat sau aer evacuat

5

Tipul instalaţiei de ventilare şi condiţionare

adoptat pentru o anumită încăpere depinde de

următorii factori:

➢ natura şi cantitatea de degajărilor nocive;

➢ modul de propagare a nocivităţilor;

➢ sistemul constructiv a incintelor;

➢ valorile la care sunt prescrişi parametrii aerului interior pe

considerente de confort sau tehnologice;

➢ limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile

diverselor substanţe nocive degajate;

➢ factori economici;

➢ factori energetic;

➢ factori de protecţia mediului.

6

1.2. Clasificarea instalatiilor de ventilare si conditionare

1.2.1. Clasificare după modul de vehiculare a aerului

➢ventilare naturală;

➢ventilare mecanică;

➢ventilare mixtă;

➢condiţionare sau climatizare.

7

Ventilarea naturalăSchimbul de aer se datorează acţiunii combinate a

celor doi factori naturali:

✓ potenţialul termic

✓ potenţialul creat de vânt

Clasificare

➢ Ventilarea naturală neorganizată (pătrunderea aerului curat are loc prin neetanşeităţile construcţiei - uşi, ferestre)

➢ Ventilarea naturală organizată (în elementele de construcţie sunt practicate deschideri speciale cu dimensiuni determinate, amplasate la anumite înălţimi şi care pot fi închise şi deschise după necesităţi)

8

Ventilarea mecanică

Vehicularea aerului se face cu ajutorul unuiventilator sau a două ventilatoare (unulde introducere şi unul de evacuare.

Clasificare

➢Ventilare mecanica simplă (numai cuintroducere sau evacuare, fără nici un felde tratare)

➢Ventilare mecanica combinată (cuîncălzire, răcire, uscare sau umidificare).

9

Ventilarea mixtă

➢cu introducere naturală şi cu evacuare

mecanică a aerului;

➢cu introducere mecanică şi cu

evacuare naturală.

10

11

Condiţionarea sau climatizarea

Definitie: proces complex de tratare a

aerului prin filtrare, amestecare,

încalzire, răcire, uscare şi umidificare,

într-o anumită ordine (dictată de

succesiunea agregatelor din centrala de

climatizare), care trebuie să asigure în

încăpere, în tot timpul anului, o anumită

microclimă (temperatură, umiditate

relativă, viteză interioară a aerului).

12

1.2.2. Clasificare după extinderea zonei ventilate

➢instalaţii de ventilare generală;

➢instalaţii de ventilare locală;

➢instalaţii de ventilare combinată

(ventilare generală + locală).

13

1.2.3. Clasificare după diferenţa de

presiune dintre interiorul şi

exteriorul incintei ventilate

➢ventilare în echipresiune;

➢ventilare în suprapresiune;

➢ventilare în depresiune.

14

1.2.4. Clasificare după modul de

complexitate a tratării aerului în

funcţie de cerinţele tehnologice sau de

confort ale încăperii respective

Ordinea în care agregatele de climatizare

(baterii de încălzire, baterii de răcire,

camere de umidificare, dezumidificatoare,

camere de amestec, recuperatoare de

căldură etc.) sunt dispuse în centrală

determină tipul tratării aerului şi deci tipul

instalaţiei de ventilare sau condiţionare.

Bibliografie

1) F. DOMNITA, T. POPOVICI, A. HOŢUPAN –

Instalaţii de ventilare şi condiţionare; Vol. II; Editura

UT Press Cluj-Napoca; 2011.

2) T. POPOVICI, F. DOMNITA, A. HOŢUPAN –

Instalaţii de ventilare şi condiţionare; Vol. I; Editura


3) G.DUŢĂ şi colectiv– Manualul de Instalatii - Instalatii

de ventilare si climatizare, Editura ARTECNO,

Bucuresti 2002;

4) Normativul I 5-2010.

15

Cuprins:

2. Sisteme de climatizare. Definiţii şi

clasificări

2.1. Aparate de climatizare (condiţionare)

2.2. Instalaţii de climatizare (condiţionare)

Bibliografie

16

Obiective:


cunoască:

➢Principalele sisteme de conditionare

utilizate in tehnica ventilarii

➢Clasificarea aparatelor de conditionare

➢Clasificarea instalatiilor de conditionare

➢Principalele tipuri de instalatii de

conditionare si utilitatea lor in functie de

destinatia cladirilor

17

2. Sisteme de climatizare. Definiţii şi

clasificări

În funcţie de mărime şi complexitate,

sistemele de climatizare sunt de două

feluri:

➢Aparate de climatizare (condiţionare);

➢ Instalaţii de climatizare (condiţionare).

18

2.1. Aparate de climatizare (condiţionare)

Toate aparatele constau din carcase metalice încare se găsesc elementele componentecorespunzătoare scopului şi destinaţieiacestora.

Ele pot să deservească una sau mai multeîncăperi.

Avantaje:➢ preţ de investiţie relativ mic;➢ costuri de instalare reduse;➢ design plăcut;➢ gamă foarte variată de modele şi

tipodimensiuni;➢ posibilitatea demontării şi remontării;➢ lipsa tubulaturii de ventilare sau reducerea ei în

mare măsură.

19

Clasificare:

➢după felul răcirii:- aparate cu maşină frigorifică înglobată;- aparate cu maşină frigorifică

amplasată separat (sistem split).

➢după modul de tratare al aerului:- aparate de climatizare pentru tot anul

(în pompă de căldură);- aparate de climatizare pentru iarnă

sau pentru vară (cu reglarea temperaturii şi umidităţii).

➢după felul racordurilor aerului:- aparate de climatizare cu refularea

directă a aerului în încăpere;- aparate cu racordarea la tubulatura de

ventilare.

20

➢ după destinaţie:- aparate de climatizare în scopuri de

confort;- aparate de climatizare în scopuri

tehnologice.

➢ după mărime şi tipul constructiv:- aparate de climatizare de fereastră;- aparate de climatizare de perete;- aparate de climatizare tip casetă;- centrale de climatizare;- centrale de climatizare de acoperiş

(rooftop);- aparate de climatizare pentru locuinţe.

➢ după tipul energiei:- aparate electrice;- aparate cu gaze;- aparate cu combustibil lichid.

21

2.2. Instalaţii de climatizare

(condiţionare)

Definiţie: Instalaţiile de climatizarenumite şi instalaţii de condiţionare aaerului trebuie să asigure menţinereaparametrilor aerului din încăperiledeservite în limite dinainte prescrise, întot timpul anului, indiferent de variaţiafactorilor meteorologici şi de gradul deocupare a încăperilor.

22

Clasificarea instalaţiilor de climatizare (condiţionare)

1) În funcţie de cele două categorii de clădiri, civile şiindustriale, în care sunt utilizate instalaţiile de climatizare,acestea se împart în:

➢ instalaţii de climatizare de confort;

➢ instalaţii de climatizare tehnologică (în scopuriindustriale).

2) După modul de tratare a aerului, instalaţiile de climatizare se clasifică în:

➢ instalaţii „numai aer”;

➢ instalaţii „aer-apă” (cu aer primar).

23

Instalaţii de climatizare „numai aer”

Cerinte:

➢ aerul trebuie tratat într-un agregat central după care este

refulat în încăperi, fără a mai suferi transformări ulterioare;

➢ aerul tratat trebuie să asigure integral atât încălzirea cât şi

răcirea încăperilor.

Clasificare:a. După presiunea necesară vehiculării aerului:

I. Instalaţii de presiune joasă (tradiţionale);II. Instalaţii de presiune înaltă.

b. Din punct de vedere al debitului de aer:

I. Instalaţii cu debit constant;

II. Instalaţii cu debit variabil.

c. În funcţie de numărul de canale de aer şi de debitul de aercare trece prin acestea:

I. Instalaţii de climatizare „numai aer” cu un canal cu debitconstant;

II. Instalaţii de climatizare „numai aer” cu un canal cu debitvariabil;

III. Instalaţii de climatizare „numai aer” cu două canale.24

I. Instalaţii de climatizare „numai aer”cu un canal cu debit constant

➢ se modifică doar temperatura aerului refulat în încăperi, de obicei prin variaţia debitului de agent termic de încălzire (iarna), respectiv răcire (vara), prin schimbătoarele de căldură (baterii de încălzire, respectiv răcire) din centrala de climatizare.

➢ se recomandă prin simplicitate şi prin costul relativ scăzut.

➢ flexibilitatea redusă în funcţionare şi la neeconomicitatea din timpul funcţionării.

25

26

II. Instalaţii de climatizare „numaiaer” cu un canal cu debit variabil

➢ în instalaţie se vehiculeză un debitde aer variabil, mai mic pe măsurăce temperatura exterioară creşte(iarna) sau scade (vara) faţă detemperaturile de calcul.

➢ debitul de aer este variabil, iartemperatura aerului refulat esteconstantă sezonier.

➢ este o instalaţie cu o funcţionare maieconomică.

27

III. Instalaţiile de climatizare „numaiaer” cu două canale

➢ pot realiza temperaturi diferite înfiecare încăpere în parte;

➢ umiditatea relativă a aerului interiornu este controlată;

➢ datorită prezenţei a două canale deaer pentru introducere, se foloseşte,de regulă, varianta de presiune înaltă,pentru a se ocupa un spaţiu mai mic.

28

Instalaţii de climatizare „aer-apa” (cu aer primar)

➢ transportul energiei termice în şi dinîncăpere se face în afară de aer şi cu apă,care conduc la o densitate a fluxului deenergie termică mai mare, necesitând astfelun spaţiu mult mai redus pentru instalaţii;

➢ prepararea unei cantităti de aer se facecentral, după care este trimisă printr-unsistem de canale în încăperi;

➢ refularea se face prin intermediul unoraparate cu inducţie numite şi clima-convectoare sau prin aparate prevăzute cuventilator propriu numite ventilo-convectoare;

➢ temperatura aerului se poate reglaindividual în fiecare încăpere;

Bibliografie









Bucuresti 2002;


29

Cuprins:

2.3. Tipuri constructive de aparate de climatizare(condiţionare)

➢ 2.3.1. Aparate de fereastră

➢ 2.3.2. Aparate de tip „split”

➢ 2.3.3. Dulapuri de climatizare

➢ 2.3.4. Aparate de climatizare pentru racordare la tubulatură

➢ 2.3.5. Aparate (centrale) de climatizare modulate

➢ Bibliografie

30

Obiective:

La finalul acestui curs studentul trebuie săcunoască:

➢ Clasificarea din punct de vedere constructiv a aparatelor de climatizare a aerului

➢ Părţile componente ale aparatelor de climatizare a aerului

➢ Schemele de funcţionare ale aparatelor de climatizare a aerului

➢ Modul de funcţionare al aparatelor de climatizare a aerului

➢ Domeniul de utilizare pentru fiecare tip de aparat

➢ Prescripţii tehnice şi de proiectare

31

2.3. Tipuri constructive de aparate

de climatizare

Introducere

Aparatele de climatizare: dispozitive închise în carcase

metalice în care se găsesc elementele componente

corespunzătoare scopului şi destinaţiei acestora:

ventilarea şi condiţionarea aerului.

Clasificare

Aparate de fereastră

Aparate de tip „split”

Dulapuri de climatizare

Aparate de climatizare pentru racordare la tubulatură

Aparate (centrale) de climatizare modulate32

2.3.1. Aparate de fereastră

Caracteristici: dimensiuni şi capacităţi mici.

Utilizare: ventilarea şi răcirea sau încălzireaunei singure încăperi.

Montaj: în fereastră; în parapet, sub ferestră; în peretele exterior.http://www.tranehk.com/prodcat/TAW/TAW-

Window%20Type%20%284TAW-SLB001-EN%29%2010%20May%202012.pdf

http://www.ajmadison.com/ajmadison/itemdocs/A20310PEnglish.pdf

33

http://www.tranehk.com/prodcat/TAW/TAW-Window%20Type%20(4TAW-SLB001-EN)%2010%20May%202012.pdfhttp://www.ajmadison.com/ajmadison/itemdocs/A20310PEnglish.pdf

Fig. 2.1. Aparat de fereastră

34

Fig. 2.2. Schema de principiu a aparatului de fereastră

35

Părţi componente: compresor ermetic cu freon;

ventilator;

condensator răcit cu aer exterior;

vaporizator (bateria de răcire);

rezistenţă electrică pentru încălzire în sezonul rece (latemperaturi negative);

Prescripţii tehnice şi de proiectare:• se construiesc şi în varianta cu ciclu reversibil (în

pompă de căldură);

• încălzirea aerului în sezonul rece (în pompă decăldură) se poate face eficient energetic până latemperaturi exterioare de -10ºC;

• au sarcini de răcire de 2...8 kW şi debite de aer de200...1000 m3/h.

• carcasa trebuie izolată fonic la interior.36

2.3.2. Aparate de climatizare tip „split”

Alcătuire: unitate sau unităţi interioare (U.I.) de tratare a aerului şi o

unitate exterioară (U.E.).

http://www.fujitsu-general.com/th/th/support/aircon/download/pdf/split_type.pdf

http://www.mitsubishi-electric.pl/dokumenty/SG79F225H02.pdf

Părţi componente (vezi fig. 2.3.) :

carcasă metalică;

ventilator silenţios;

baterie de răcire (evaporatorul maşinii frigorifice);

tavă pentru colectarea condensului rezultat în urma procesului de răcire

şi uscare a aerului;

filtru de praf lavabil;

grilă de aspiraţie a aerului din încăpere;

grilă de refulare cu jaluzele reglabile.37

http://www.fujitsu-general.com/th/th/support/aircon/download/pdf/split_type.pdfhttp://www.mitsubishi-electric.pl/dokumenty/SG79F225H02.pdf

38Fig. 2.3. Schema de principiu a aparatului de climatizare de tip „split”

Aparatele de condiţionare de tip

„split” se folosesc în variantele:

mono-split (o unitate exterioară U.E. + o

unitate interioară U.I.);

dual-split (1 U.E. + 2 U.I.);

multi-split (1 U.E. + 3, 4 sau 5 U.I.).

39

Unităţile interioare se construiesc în

patru variante, după locul de

montare:

de perete (vezi fig. 2.4.);

de plafon (vezi fig. 2.5.);

de tip casetă (pentru montare în tavan

fals vezi fig. 2.6.);

de pardoseală (pentru montare sub

fereastră vezi fig. 2.7.).

40

Fig. 2.4. Aparat „split” de perete (U.E. + U.I.)

41

Fig. 2.5. Aparat „split” de plafon

42

Fig. 2.6. Aparat „split” tip casetă de tavan fals

43

Fig. 2.7. Aparat „split” de pardoseală44

2.3.3. Dulapuri de climatizare

asigură: încălzirea, răcirea şi umidificareaaerului.

refularea aerului climatizat: directă sau pringuri de refulare.

maşina frigorifică este înglobată în aceeaşicarcasă cu unitatea interioară.

răcirea maşinii frigorifice se poate face cu:

➢ aer;

➢ apă;

➢ în sistem „split” (vezi fig 2.8).

https://www.bartec.de/ProdCatalogue/Assets/Datasheets/lng_0/FKS_CLM_E.pdf

45

46

Fig. 2.8. Dulap de climatizare cu maşina frigorifică

răcită în sistem „split”

Caracteristici:

debite de aer 1.00020.000 m3/h;

putere frigorifică 7140 kW;

reglare automată pentru regim de vară sau

iarnă.

Utilizare:

încăperi mari: săli de calculatoare, săli de

reuniuni, magazine, restaurante, localuri

comerciale;

încăperi mici: birouri, magazine mici,

apartamente, case individuale.

47

2.3.4. Aparate de climatizare pentru

racordare la tubulatură

Caracteristici:

refularea aerului tratat se face prin anemostate detavan fals sau direct prin grile.

în cazul refulării prin anemostate, legătura dintreaparat şi acestea se face prin tubulaturăflexibilă din aluminiu.

modelul are posibilitatea de racordare la prizede aer proaspăt.

sarcini termice pentru răcire/încălzire cuprinseîntre 2.2 kW şi 16.0 kW.

Montaj:

în interiorul tavanelor false.

48

Fig. 2.9. Aparat de climatizare pentru racordare la tubulatură (necarcasat)

49

2.3.5. Aparate (centrale) de climatizare

modulate

Alcătuire: casete independente (module) având două

dimensiuni identice (lăţimea şi înălţimea);

în fiecare casetă se găsesc unul, două sau chiar treielemente (ex. Filtru + Baterie de încălzire + Bateriede răcire);

modulele centralei pot fi aşezate pe un rând sauetajate, pe două rânduri;

se pot realiza în orice combinaţie dorită.http://www.ferroli.ro/pdf/2117_FTP.pdf

Clasificare: de tip plat, cu înălţimi păna la 500 mm, pentru montaj

deasupra tavanelor false;

normale, cu înălţimi şi lăţimi comparabile (apropiate).50

http://www.ferroli.ro/pdf/2117_FTP.pdf

Caracteristici: Modulele sunt realizate pe tipo-dimensiuni în funcţie de debitul de

aer.

Viteza de circulaţie în secţiunea transversală se alege în limitele

de 2,5.....3,5 m/s.

Părţi componente:Modulele pot conţine următoarele agregate:

filtre de diferite tipuri;

baterii de încălzire (electrică, cu apă caldă, sau cu gaz);

baterii de răcire (cu apă rece sau direct cu freon);

registre de reglare;

camere de amestec;

camere de umidificare (cu apă pulverizată sau cu injectare deabur saturat uscat);

separatoare de picături;

ventilatoare (de introducere sau evacuare);

amortizoare (atenuatoare) de zgomot;

recuperatoare de căldură.

51

Bibliografie









Bucuresti 2002;


52

Cuprins:

2.4. Tipuri constructive de sisteme de climatizare (condiţionare)

2.4.1. Sisteme de climatizare unizonale cu baterii de încălzire/răcire terminale

2.4.2. Sisteme de climatizare multizonale cu sau fără baterii de încălzire/răcire terminale

2.4.3. Sisteme de climatizare cu o singură conductă (canal) şi debit de aer variabil

Bibliografie53

Obiective:


➢Cele trei tipuri constructive de sisteme de climatizare (condiţionare) prezentate

➢Cerinţele tehnico-funcţionale ale diferitelor categorii de instalaţii în raport cu exigenţele impuse de destinaţia şi funcţiunile clădirilor

➢Principalele caracteristici ale sistemelorprezentate si domeniul de aplicabilitate

54

2.4. Tipuri constructive de sisteme de

climatizare (condiţionare)

2.4.1. Sisteme de climatizare unizonale cu

baterii de încălzire/răcire terminale

➢distribuie aer de aceiaşi parametri în toate

încăperile unde este distribuit.

➢poate fi aplicat la o singură încăpere sau mai

multe dar cu sarcini termice identice.

➢asigură un debit de aer constant iar

temperatura este reglată printr-un termostat

de ambianţă.

Părţi componente:

➢echipamente pentru tratarea aerului

(centrala de climatizare);

➢echipamente terminale (guri de aer);

➢echipamente intermediare (canale, clapete,

grile);

➢echipamente de reglaj şi automatizare.

Fig. 2.10. Sistem de climatizare unizonal cu baterii de încălzire/răcire terminale

Funcţionare (vezi fig. 2.10.):

Centrala de tratare a aerului C.T.A., distribuie aer

primar cu debit şi temperatură constantă în fiecare

încăpere. C.T.A. are în componenţă o priză de aer

proaspăt, o baterie de preîncălzire B.P.I., un filtru F, o

baterie de incalzire B.I., una de răcire B.R., o cameră de

umudificare C.U. şi un ventilator V.

La intrarea în încăperea 1 (sau zona 1) se prevede

o baterie mixtă de încălzire/răcire a aerului primar cu

debit constant B.I.C., montată pe conducta de aer

primar, iar la intrarea în încăperea 2 (sau zona 2) se

montează o baterie mixtă de încălzire/răcire a aerului

primar cu debit reglabil B.I.R.

Avantaje:

➢poate menţine în toate încăperile o

temperatură interioară precisă şi o

variaţie a umidităţii satisfăcătoare;

➢simplitate in exploatare.

Utilizări:

➢încăperi cu sarcini termice diferite;

➢sisteme de climatizare aer-apă în care

sistemul unizonal reprezintă surse de

aer primar.

2.4.2. Sisteme de climatizare multizonale cusau fără baterii de încălzire/răcireterminale

Aceste sunt utilizate pentru climatizarea clădirilor în carefiecare grup de încăperi sau zone necesită un reglajparticular şi independent, fiecare zonă avandsarcini specifice şi diferite faţă de alte zone:

➢ clădiri administrative (birouri, încăperiadministrative săli de reuniune, săli de relaţii cupublicul săli de ordinatoare şi arhive)

➢ restaurante;

➢ magazine mari (încăperi depozit şi de vânzare);

➢ hoteluri;

➢ ansamble de săli de spectacole;

➢ clinici, spitale;

➢ şcoli, universităţi.

Fig. 2.11. Schema de principiu a unei centrale de climatizare multizonale

Descriere: centralele multizonale (vezi fig. 2.11.) sunt sub formă

compactă având aceleaşi elemente componente ca o centrală unizonală

clasică.

Particularităţi:

➢aşezarea BR şi BI nu se mai face înserie, aerul cald şi rece fiind trimis princanale paralele;

➢ventilatorul de introducere este aşezatînainte de cele două baterii;

➢debitul de aer refulat este constant iarproporţia de aer rece este reglată lasesizarea termostatului de zonăobţinându-se astfel temperaturi diferitepentru fiecare zonă.

Cerinţe pentru o funcţionare corectă :

➢gruparea în aceeaşi zonă a încăperilor

cu aceeaşi expunere;

➢se va evita gruparea în aceeaşi zonă a

încăperilor cu diferenţe mari de

temperatura de la una la alta;

➢debitele de aer pentru fiecare zonă să

fie sensibil egale;

➢se va evita deservirea unui număr prea

mare de zone (optim 1012).

2.4.3. Sisteme de climatizare cu osingură conductă (canal) şi debit de

aer variabil (DAV)

➢ permite distribuţia aerului cu temperatură constantă şi debit variabil în încăperi cu sarcini termice variabile, în funcţie de sarcinile de compensat pentru fiecare încăpere în parte.

➢ introduce în încăpere cantitatea de aer indispensabilă şi necesară pentru obţinerea condiţiilor de confort cu economie maximă de energie.

➢pentru variaţia debitului în încăperileclimatizate se utilizează clapete de aer sauunităţi terminale de refulare care să asigureun amestec suficient de bun în cazul debitelormari cât şi a celor mici.

➢ variaţia debitului în instalaţie se poate asigurafie cu un ventilator cu debit sensibil constant,dacă variaţiile de debit în instalaţie sunt mici,fie cu un ventilator cu turaţie variabilă, în cazcontrar.

➢ sistemele DAV pot fi utilizate numai sau înlegătură cu alte sisteme de climatizareindependente. Astfel un sistem DAV poateasigura numai climatizarea încăperilor care aunevoie de răcire în tot cursul anului, încăperileclimatizate şi încălzite vor folosi un alt sistemde climatizare.

La aceste sisteme se folosesc difuzoarede aer terminale ce permit o repartiţiecorectă a aerului refulat maxim sauminim. Tipuri de difuzoare:

➢difuzoare de aer cu secţiune de refulareconstantă şi reglabilă, de secţiuneliniară, circulară sau rectangulară, lacare reglajul debitului se asigură princlapete montate în amonte de difuzor şisesizate de un termostat de ambianţă;

➢difuzoare de aer cu secţiune variabilăunde variaţia debitului se face princlapete încorporate, automatcomandate.

Asigura o variaţie a debitului în raport de

1 la 3 (adică între 30% şi 100% din

debitul maxim) prin:

➢reglarea ventilatoarelor;

➢reglarea presiunii efective în reţea;

➢reglarea debitului minim de ventilare;

➢reglarea aerului recirculat.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


67

Cuprins:

2.4. Tipuri constructive de sisteme de climatizare (condiţionare) - continuare

2.4.4. Sisteme de climatizare cu un canal de aer şi aparate de inducţie

2.4.5. Sisteme de climatizare cu două conducte (canale) de aer

Bibliografie

68

Obiective:


➢Cele doua tipuri constructive de sisteme de climatizare (condiţionare) prezentate

➢Cerinţele tehnico-funcţionale ale diferitelor categorii de instalaţii în raport cu exigenţele impuse de destinaţia şi funcţiunile clădirilor

➢Principalele caracteristici ale sistemelorprezentate si domeniul de aplicabilitate

69

2.4.4. Sisteme de climatizare cu un canal de

aer şi aparate de inducţie

➢ Permit refularea aerului în încăperi cu debit şitemperatură variabilă.

➢ Realizează tratarea după necesităţi a aerului înspaţiile deservite de aparatele cu inducţie.

➢ Pot fi alimentate cu aer proaspăt, preîncălzit iarna,filtrat si vehiculat în reţea ca aer primar prinintermediul unui ventilator sau cu aer condiţionatpreparat într-o centrală de climatizare.

➢ Recuperează din energia termică (căldură-iarna,respectiv frig-vara) existentă în încăpere, reducându-se semnificativ sarcina termică a încăperii.

Părţi componente (vezi fig. 2.12):➢ baterie de încălzire/răcire;

➢ con de inducţie;

➢ conductă de autoamestec.

Fig. 2.12. Introducerea aerului în încăpere cu ajutorul

aparatului cu inductie

Funcţionare:

1. Preluarea aerului recirculat din încăpere se face prininducţie fiind realizată de conul de inducţie, piesăcare provoacă mărirea vitezei aerului în tubulatură îndreptul gurii de aspiraţie şi prin aceasta apariţia unuicâmp depresionar (efect Venturi) care determinăaspirarea aerului din încăpere în tubulatură.

2. Urmează o porţiune dreaptă de conductă (conductăde autoamestec), în care aerul preluat din încăpereprin inducţie se amestecă cu jetul provenit de laconul de inducţie. Rezultă un aer de calitatea cerutăpentru aerul climatizat, care este introdus în încăpereprin intermediul dispozitivelor de refulare.

3. Bateria de încălzire/răcire ajustează temperaturaaerului în funcţie de nevoile din încăpere, astfel încâttemperatura aerului refulat (climatizat) săcorespundă cu cea rezultată prin calcul. În timpulverii, când bateria funcţionează pe răcire, condensulcare se formează este colectat la partea inferioară aaparatului şi evacuat la canal.

Fig. 2.13. Sistem cu inducţie amplasat într-o cameră de hotel cu aer pretatat

Avantaje:

➢ Furnizeaza o putere de încălzire sau derăcire superioră celei obţinute prinmetodele tradiţionale de climatizare.

➢ Sunt mai compacte şi consumă mai puţinăenergie electrică pentru vehiculareaaerului.

➢ Permite evitarea apariţiei zonelorneventilate, în care să nu existe ocirculaţie corespunzătoare a aerului,datorită în special sistemului de aspiraţieprin inducţie care extrage rapid şi eficaceaerul din încăperea deservită.

➢ Este deosebit de silenţios.

Utilizare:

➢ climatizarea încăperilor rezidenţiale (camere

de hotel, camere destinate refacerii

bolnavilor din spitale, camere de locuit);

➢ climatizarea încăperilor din cladiri de

invatamant (sali de clasa, amfiteatre, sali de

curs, etc.);

➢ climatizarea încăperilor din clădirile social-

administrative (birouri, sali de lectura, sali de

sedinta, etc.).

2.4.5. Sisteme de climatizare cudouă conducte (canale) de aer

➢Reprezintă o extindere a sistemului cuun canal de aer şi inducţie.

➢Aerul rece şi cald este distribuit prindouă canale paralele şi apoi prinaparatele de amestec în interiorulîncăperilor.

➢Poate asigura simultan încălzirea şirăcirea încăperilor.

Fig. 2.14. Sistem de climatizare cu două conducte şi

aparate de amestec

Părţi componente (vezi fig. 2.14.):

a) Centrală de tratare a aerului, în exteriorul sauinteriorul clădirii, ce poate realiza următoareletratări ale aerului:

➢ amestecul de aer exterior şi interior (camera deamestec C.A.);

➢ filtrarea aerului amestecat (filtru F);

➢ preîncălzirea aerului exterior sau amestecat(bateria de preîncălzire B.P.I.);

➢ umidificarea (camera de umidificare C.U.);

➢ încălzirea aerului pentru canalul de aer cald(bateria de încălzire B.I.);

➢ răcirea aerului pentru canalul de aer rece (bateriade răcire B.R.);

➢ vehicularea aerului către canalele de aer rece şicald (ventilatorul V).

b) Reţeaua de canale de aer cald de mare viteză(1320 m/s) către aparatele de amestec, pecare se pot prevedea:

➢ umidificare;

➢ reîncălzire;

➢ tratament acustic de reducere a nivelului dezgomot.

c) Reţeaua de canale de aer rece de mare viteză(1320 m/s) ce alimentează aparatele deamestec, pe care se pot prevedea:

➢ umidificare;

➢ răcire;

➢ tratament acustic de reducere a nivelului dezgomot.

d) Aparatele de amestec (A.A.),

racordate la canalele de aer rece şi aer

cald, au următoarele funcţiuni:

➢de detentă a aerului cald şi rece de înaltă

presiune şi mare viteză;

➢de amestec a aerului cald şi rece la indicaţiile

unui termostat de ambianţă;

➢de reglaj a debitului refulat în încăperi;

➢de reducere a nivelului de zgomot.

Avantaje:

1. Permite o mare fiabilitate în

funcţionare prin:

➢ reglarea parametrilor în fiecare încăpere;

➢ refularea de aer cu parametri diferiţi,

simultan;

➢ climatizarea simultană a încăperilor cu

sarcini variabile şi diferite;

➢ nu se creează perturbări în perioadele de

tranziţie.

2. Condiţiile de confort sunt satisfăcute;3. Distribuţia aerului refulat în încăpere

este independentă de distribuţia aeruluicald şi rece în aparatele de amestec;

4. Permite o posibilă extensie a instalaţiilorexistente;

5. Centralizarea operaţiilor de tratare aaerului este completă ceea ce conducela o concepţie simplă a instalaţiei;

6. Utilizarea raţională a aerului exteriorduce la importante economii de energie;

7. Sistemul poate fi aplicat practic la toatetipurile de construcţii.

Dezavantaje:1. Preţ de investiţie ridicat rezultat din:

existenţa a două reţele de canale; număr important de aparate de amestec; disponibil de presiune ridicat pentru

ventilatoare pentru realizarea presiunilorînalte şi a vitezelor mari;

măsuri inevitabile pentru reducerea niveluluide zgomot;

dublul reglaj al presiunii pentru aer rece şipentru aer cald;

spaţii suplimentare.

2. Cost de exploatare ridicat dinmenţinerea instalaţiei în funcţiune înperioadele de nefuncţionare;

3. Construcţii adiacente pentru creareaspaţiilor de montaj a canalelor şi aaparatelor de amestec.

Fig. 2.15. Schema de principiu a unui aparat de amestec cu debit

constant şi temperatură de refulare variabilă

Schema de principiu (fig. 2.15.):

Bibliografie









Bucuresti 2002;


85

Cuprins:

2.4. Tipuri constructive de sisteme de

climatizare (condiţionare) - continuare

2.4.6. Sisteme de climatizare aer – apă

Bibliografie

86

Obiective:


cunoască:

➢ Sistemele de climatizare (condiţionare) aer-apa,

atat ca alcatuire, cat si ca mod de functionare

➢ Cerinţele tehnico-funcţionale ale sistemelor de

conditionare aer-apa în raport cu exigenţele

impuse de destinaţia şi funcţiunile clădirilor

➢ Principalele caracteristici ale sistemului

prezentat, precum si domeniul de aplicabilitate

➢ Principalele tipuri, caracteristicile si modul de

functionare al ventilo-convectoarelor si ejecto-

convectoarelor87

2.4.6. Sisteme de climatizare aer-apă

Încălzirea, răcirea şi controlul umidităţii unei

încăperi sunt realizate:

➢cu aer primar (de obicei aer proaspăt),

tratat într-o centrală de climatizare

➢cu ajutorul apei calde sau reci care trece

prin schimbătorul de căldură aer-apă al

unui ventilo-convector sau ejecto-

convector.

Fig. 2.16. Schema de principiu a unui sistem de climatizare aer-apă cu două ţevi

Părţi componente:

Sistemul este alcătuit din (vezi fig. 2.16):➢ centrală de tratare a aerului primar;

➢ reţea de conducte (două, trei sau patruconducte) pentru distribuţia apei calde saureci;

➢ schimbător de căldură;

➢ sursă de apă caldă pentru încălzire (cazan);

➢ sursă de apă rece pentru răcire (răcitor deapă/ chiller);

➢ reţea de canale pentru distribuţia aeruluiprimar;

➢aparate terminale (ventilo-convectoare sauejecto-convectoare).

Functionare:

➢ La sistemele ce folosesc ventilo-convectoarele, aerul primar ajunge înaparat printr-o reţea de canale şi seamestecă cu aerul recirculat, este încălzitsau răcit în funcţie de anotimp, după careeste refulat în încăpere.

➢ La sistemele care folosesc aparatele deinducţie, aerul primar tratat este trimis cuviteză mare şi debit constant până laejecto-convector.

Ventilo-convectoarele

Avantaje

➢Sunt adaptabile oricărei clădiri de tipadmistrativ (birouri), rezidential (hoteluri,cladiri de locuinte) etc.;

➢ Încăperile în care sunt utilizate pot aveasarcini termice diferite;

➢ În perioadele de tranziţie (primăvară,toamnă) anumite zone pot fi alimentate cuapă rece iar altele cu apă caldă;

➢ În perioada rece şi de nefuncţionare, bateriaventilo-convectorului cedează căldură princonvecţie naturală asigurând o anumitătemperatură de gardă.

Elementele componente:

➢unul sau mai multe generatoare (cazane) de

apă caldă;

➢unul sau mai multe generatoare de apă rece

(chiller-e);

➢ reţeaua de conducte formată din două sau

patru conducte;

➢aparatul terminal, ventilo-convectorul.

Ventilo-convectorul asigură următoarele funcţiuni:

➢filtrarea aerului recirculat şi a aerului proaspăt ce intră în aparat;

➢încălzirea sau răcirea aerului amestecat;

➢uscarea aerului amestecat;

➢refularea în încăpere a aerului amestecat;

Fig. 2.17. Schema de principiu a

unui ventilo-convector

Fig. 2.18. Ventilo-convectoare:

a. de pardoseală; b. de perete; c. de tavan fals

După locul de montare ventilo-convectoarele sunt (vezi

fig. 2.18.):

• de pardoseală;

• de perete;

• de plafon.

a.

b.

c.

Caracteristici generale:

➢ putere calorifică cuprinsă între 1,2…23 kW;

➢ putere frigorifică cuprinsă între 0,6…12 kW;

➢ debitul de aer vehiculat cuprins între150…1200 m3/h;

➢ unul sau două ventilatoare prevăzute cu 2…5trepte de turaţii;

➢ nivel de zgomot la viteză maximă între42…56 dB.

Ejecto-convectoarele

Functionare:

➢Aerul primar sub presiune este refulat prindiuze ceea ce produce un efect de apiraţieprin inducţie a aerului din încăperea unde seaflă ejecto-convectorul.

➢Aerul astfel aspirat traversează un filtru, apoi obaterie prin care circulă apă caldă (iarna) sauapă rece (vara).

➢Aerul primar se amestecă cu aerul recirculat,încălzit sau răcit şi apoi este refulat înîncăpere la debit constant şi cu o temperaturăvariabilă.

Fig. 2.19. Schema de principiu a unui ejecto-

convector

Parti componente:

➢diuze de refulare;

➢gura de aspiratie aer recirculat indus;

➢filtru de aer pentru aerul recirculat;

➢baterie de încălzire sau răcire a aerului

recirculat sau amestecat;

➢gura de refulare a aerului în încăpere.

Caracteristica principală a unui ejecto-convector este nivelul de inducţie i,raportul dintre debitul masic de aer indusLm,i şi debitul masic de aer primar admisîn aparat Lm,p:

Pentru gama obişnuită de aparate aflate înfabricaţie nivelul de inducţie este cuprinsîntre 1,5 şi 5.

pm

im

L

Li

,

,=

Caracteristici generale:

➢ Putere calorifică cuprinsă între 0,8…9 kW;

➢ Putere frigorifică cuprinsă între 0,4…4,5 kW;

➢ Debitul de aer primar variază între 25 şi 300;

➢ Presiunea medie necesară la diuze, variazăîntre 250 şi 1500 Pa;

➢ Deoarece le lipseşte ventilatorul, deci oricemecanism cu piese în mişcare, sunt deosebitde silenţioase;

➢ Recomandarea utilizării lor în camere dehotel, spitale, biblioteci, etc., oriunde se cereun nivel de zgomot redus.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


103

Cuprins:

3. Mişcarea aerului în interiorul

încăperilor ventilate

3.1. Mişcarea aerului în interiorul

încăperile ventilate

Bibliografie

104

Obiective:


➢Schemele de distribuţie a aerului tratat în încaperi în functie de destinatia acestora side caracteristicile constructive

➢Cerinţele distributiei aerului în încaperi în raport cu exigenţele impuse de destinaţia şi funcţiunile clădirilor

➢Principalele caracteristici ale sistemelor de distributie a aerului în interiorul încaperilorventilate si domeniul de aplicabilitate

105

3. MIŞCAREA AERULUI ÎN INTERIORUL ÎNCĂPERILOR VENTILATE

3.1. Mişcarea aerului în interiorul încăperileventilate

Realizează o mişcare dirijată a aerului care este

determinată în principal de tipul şi poziţia

relativă a gurilor de introducere şi aspiraţie.

Cerinţele circulaţiei aerului in interiorul

incaperilor ventilate:

➢ să asigure ventilarea întregului spaţiu astfel încât să

nu apară zone stagnante în care să se acumuleze

nocivităţi;

➢ să se realizeze uniformitatea distribuţiei debitului de

aer introdus în zona de lucru;

➢ să se realizeze cedarea (preluarea) căldurii din aerul

de ventilare în zona de lucru a încăperii, ceea ce

conduce la o eficienţă ridicată a instalaţiei;

➢ temperatura şi vitezele curenţilor de aer din zona de

lucru să se încadreze în limitele necesare tehnologic

sau cele de comfort corespunzătoare destinaţiei

încăperii.

Introducerea aerului:

➢ concentrat, printr-un număr redus de guri de aer de

suprafaţă mică;

➢ pe un front larg, prin deschideri de suprafaţă mare,

uniform repartizate la nivelul plafonului, pardoselii sau

pe un perete.

În primul caz, aerul introdus în încăpere cu viteze

iniţiale relativ mari (de obicei 2…5 m/s) formează jeturi,

care în dezvoltarea lor antrenează aerul interior,

imprimând acestuia o mişcare generală.

În cel de-al doilea caz, aerul introdus cu viteze mici

realizează o mişcare uniformă parcurgând întreaga

secţiune a încăperii, după care este evacuat prin

deschideri amplasate de obicei pe elementul de

construcţie opus celui prin care s-a realizat

introducerea.

a

b

c

d

1

1

1

1

2

2

2

2

3

3

3

3

4

4

4

4

5

5

Figura 3.1. Scheme de principiu de poziţionare a gurilor de aer:

sus-jos; b- sus-sus; c- jos-sus; d- sus-jos-sus.

a. b. c. d.

Fig. 13.2. Aspectul mişcării aerului în încăperile ventilate:a- introducere uniformă pe un perete;

b- introducere prin jet şi aspiraţie superioară;

c- introducere prin jet şi aspiraţie inferioară pe aceeaşi parte;

d- idem, aspiraţia pe partea opusă.

1 2 3 4

Fig. 3.3. Influenţa dimensiunilor încăperilor asupra mişcării aerului

O altă influenţă importantă asupra dezvoltării mişcării o

au forţele arhimedice care apar datorită diferenţei de

temperatură între jetul de aer introdus şi aerul din

încăpere (vezi fig. 3.4.)

lel

Ar=10-4

lel

Ar=8.4*10-3

a) b)

Fig. 3.4. Variaţia distanţei de eficienţă a jetului lecu numărul Ar.

În încăperile în care se realizează introducerea aerului

uniform prin plafon (plafon perforat) sau prin

pardoseală exista tendinţa ca aerului rece refulat în jos,

respectiv aerul cald refulat în sus, sa formeze filoane

de curgere, (vezi fig. 3.5.).

Aer cald

Aer cald

Aer rece

Aer rece

a. b.

Fig. 13.5. Curgerea aerului în încăperi cu distribuţie

uniformă prin plafon sau pardoseală:

a - schema sus-jos; b - schema jos-sus.

Criteriile tehnico-funcţionale suntînsă determinante în alegereasoluţiei, alegere care se face înfuncţie de:

➢forma încăperii;

➢sistemul constructiv;

➢arhitectura încăperii;

➢amplasarea surselor de nocivităţi;

➢natura şi modul de propagare a nocivităţilor).

Recomandari cu privire la alegerea sistemului dedistributie a aerului in interiorul incaperilorventilate:

➢ prin amplasarea gurilor de refulare şi aspiraţie să se realizeze omişcare a aerului în încăpere în sensul propagării nocivităţilorpentru a asigura îndepărtarea eficientă a acestora;

➢ în încăperile în care au loc degajări importante de căldură şiumiditate este necesar să se realizeze o evacuare a aerului lapartea superioară a încăperii;

➢ aceeaşi indicaţie se face pentru încăperile în care se fumează;

➢ introducerea aerului în cazul degajărilor de căldură şi vapori deapă se recomandă a se face la partea inferioară a încăperii(sistem jos-sus), la o înălţime maximă de 1,5 m de la nivelulpardoselii;

➢ la încăperi obişnuite, cu degajări neimportante de căldură şiumiditate se preferă realizarea sistemului sus- jos;

➢ în cazul încăperilor social culturale este necesara încadrareasistemului de ventilare în arhitectura încăperii;

➢ alegerea soluţiei convenabile din punct de vedere tehnic şieconomic revine proiectantului de instalaţii, în urma analizeituturor factorilor implicaţi.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


115

Cuprins:

3. Mişcarea aerului în interiorul încăperilor ventilate -continuare

3.2. Guri de aer

3.2.1. Alcătuirea gurilor de aer

3.2.2. Tipuri constructive de guri de aer

3.2.2.1. Guri de aer cu introducere concentrată

3.2.2.2. Anemostate

3.2.2.3. Fante şi distribuitoare de aer

3.2.2.4. Plafoane perforate

3.2.2.5. Dispozitive de refulare prin picioarele scaunelor

3.2.2.6. Dispozitive de refulare turbionare

3.2.2.7. Dispozitive de refulare cu jet concentrat

Bibliografie116

Obiective:


cunoască :

➢Principalele tipuri de guri de aer, atat

pentru introducerea, cat si pentru

evacuarea aerului din incaperile ventilate

➢Principalele caracteristici tehnico-

functionale ale gurilor de aer

➢Modul de alegere a tipului de guri de aer in

functie de destinatia incaperilor deservite

117

3.2. Guri de aer 3.2.1 Alcătuirea gurilor de aer

➢ 1, 2 - jaluzele dedirijare a aerului peuna sau două direcţii;

➢ 3 - clapete de reglarea debitului de aer;

➢ 4 - ramă (cu elementede prindere);

➢ 5 - plasă de sârmă,trafor, plasă destreckmetal saubaghete.

4

5

1 2 3

Fig. 3.6. Elementele unei

guri de aer

3.2.2. Tipuri constructive de guri de aer

3.2.2.1. Guri de aer cu introducereconcentrată

Caracteristici:➢ mare varietate de forme şi aspecte;➢ introducerea unui debit mare de aer printr-o

secţiune relativ mică;➢ gurile de aer rectangulare simple au raportul

laturilor cuprins între 1 şi 4;➢ reglajul debitului de aer în cazul în care nu se face

prin clapete de reglare montate pe canal, se faceprin dispozitive montate în gura de aer;

➢ se fixează atât pe zidărie (sau pe alte elemente deconstrucţie), cât şi pe canalele de aer;

➢ pentru direcţionarea aerului şi uniformizareacurentului se pot utiliza jaluzele din metal saumaterial plastic.

3.2.2.2. Anemostate (vezi fig. 3.7.)➢ categorie de guri de refulare răspândită

➢ asigură o împrăştiere mare a aerului introdus în cel al

încăperii

➢ realizează o amortizare rapidă a vitezei de

introducere.

a. b. c.

Fig. 3.7. Anemostate:

a- plane; b- conice, circulare sau pătrate; c- conice

dreptunghiulare

3.2.2.3. Fante şi distribuitoare de aer

➢ folosite pentru introducerea (sau evacuarea) unui

debit mare de aer, pe o lungime de asemenea mare;

➢ amplasate de obicei pe distribuitoare de aer.

B0

lx

bvd

a0

a x

Fig. 3.8. Grinzi de refulare Fig. 3.9. Fantă de aer cu

înălţime constantă şi

distribuitor cu secţiune

variabilă

Tipuri constructive:

grinzi de refulare (vezi fig. 3.8.);

fantă de aer cu înălţime constantă şi distribuitor

cu secţiune variabilă (vezi fig. 3.9.);

distribuitoare de secţiune constantă şi fantă de

înălţime variabilă;

distribuitoare tip Coandă;

distribuitoare cu secţiune constantă şi orificii

egale de secţiune foarte mică;

distribuitor cu secţiune constantă şi guri de

secţiune variabilă.

3.2.2.4. Plafoane perforate➢ se pretează la debite specifice mari (m3/h∙m2);

➢ la partea superioară a încăperii ventilate se amenajează un

spaţiu denumit cameră de presiune constantă, care este separat

de încăperea supusă ventilării printr-un plafon perforat executat

din plăci prefabricate prevăzute cu perforaţii (vezi fig. 3.10.);

➢ suprafaţa plafonului trebuie să fie alcătuită din câmpuri perforate

şi neperforate.

Fig. 3.10. Amenajarea unui plafon perforat

6

10

25

10

22

66

45

Observatii:

➢ În dreptul câmpurilor neperforate aerul urcăspre plafon şi se amestecă cu aerul introdusprin câmpurile perforate.

➢Dacă nu se alternează câmpurile perforatecu cele neperforate, pătura de aer rece (mairece decât aerul încăperii) se poate rupe înanumite zone şi întreaga cantitate de aer sescurge spre pardoseală prin acele spaţii.

3.2.2.5. Dispozitive de refulare prin

picioarele scaunelor

Se întrebuinţează în cazul sistemelor de refulare

“jos-sus”, la sălile cu aglomerare de persoane

(cinematografe, săli de spectacole).

Posibilităţi de refulare:

➢ refulare prin piciorul scaunului cu perforaţii

(vezi fig. 3.11.a);

➢ refulare prin piciorul scaunului fără perforaţii

(vezi fig. 3.11.b);

➢ refulare prin piciorul scaunului (vezi fig.

3.11.c).

a. b. c.

Fig. 3.11. Dispozitive de refulare prin scaune

3.2.2.6. Dispozitive de refulare turbionare

➢ implica introducerea aerului la o viteză relativ mare,

în general la nivelul tavanului sau a părţii de sus a

pereţilor, cât mai departe de zona ocupată;

➢ viteza aerului refulat trebuie să fie suficient de mare

pentru a asigura amestecarea efectivă cu aerul din

încăpere, dar destul de joasă încât să asigure că

viteza aerului a scăzut la nivelul cerut când a ajuns în

zona ocupată;

➢ asigură un înalt grad de inducţie, facând ca

difuzoarele de aer turbionar să poată asigura atât

introducerea de aer rece cât şi de aer cald.

Fig. 3.12. Dispozitiv de refulare

turbionar

Fig. 3.13. Dispozitiv de refulare turbionar cu

palete reglabile şi cu cutie de distribuţie (plenum)

3.2.2.7. Dispozitive de refulare cu jet concentrat

Fig. 3.14. Dispozitiv de refulare

cu ajutaj pentru jet concentrat

➢este un sistem folosit la

ventilarea încăperilor mari cum

ar fi săli de sport, super-

market-uri, hale industriale etc.,

oriunde se cere un jet cu bătaie

lungă;

➢se realizează cu ajutorul unui

ajutaj ce micşorează secţiunea

de refulare a dispozitivului (vezi

fig. 3.14.);

➢direcţia jetului de aer poate fi

reglată prin fixarea ajutajului în

diferite poziţii.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


130

Cuprins:

4. Ventilarea şi climatizarea spaţiilor de locuit

4.1. Generalităţi

4.2. Condiţii de realizare a ventilaţiei individuale

4.2.1. Condiţii de confort şi igienă

4.2.2. Durata de viaţă a construcţiei (clădirii)

4.2.3. Principii de bază ale ventilaţiei spaţiilor de locuit

4.3. Ventilarea locuinţelor

4.3.1. Ventilarea naturală a spaţiilor de locuit

4.3.2. Ventilarea mecanică a spaţiilor de locuit

Bibliografie

131

Obiective:


cunoască:

➢Solutiile de ventilare si climatizare pentru

cladirile cu destinatie de locuit (rezidentiale)

➢Cele mai importante sisteme de ventilare si

climatizare a cladirilor cu destinatie de

locuit (rezidentiale)

➢Schemele de funcţionare a instalaţiilor de

ventilare-climatizare ce deservesc clădirile

cu destinatie de locuit (rezidentiale)

132

4. VENTILAREA ŞI CLIMATIZAREA

SPAŢIILOR DE LOCUIT

4.1. Generalităţi

S-a constatat în foarte multe cazuri că acolo unde există

un sistem de ventilaţie centralizat, (mai ales în bucătării

sau băi), realizate prin însăşi construcţia imobilului,

orificiile respective sunt adesea obturate de către

locatari, cu bună ştiinţă, din urmatoarele motive:

➢ apare curent de aer în incintă;

➢ încălzirea centralizată (iarna) este insuficientă şi deci se

împiedică astfel răcirea incintei;

➢ se manifestă o grijă exagerată de economisire a

energiei;

➢ apare zgomot în instalaţie.

4.2. Condiţii de realizare a ventilaţiei

individuale

Proiectarea şi realizarea unei instalaţii de

ventilaţie individuale trebuie să armonizeze

cerinţele de confort cu cele de gestionare a

sistemului de ventilaţie de către utilizator,

fără a afecta, involuntar, celelalte funcţiuni

ale sistemului.

4.2.1. Condiţii de confort şi igienă

Debitele utile realizării funcţiunilor legate de

confort şi igienă urmăresc:

➢ menţinerea umidităţii relative a aerului la

valori acceptabile în domeniul de

temperaturi prevăzut;

➢ limitarea şi eliminarea mirosurilor nedorite;

➢ limitarea procentului de poluanţi produşi în

interiorul incintei.

Surse de producere a vaporilor de apă:

➢ surse externe: aerul exterior şi ploaia;

➢ surse interne:

- ocupanţii incintei (un adult degajează40...100 g/h vapori apă prin respiraţie şitranspiraţie, funcţie de intensitateaactivităţii depuse);

- activităţi tehnice (bucătării, toalete,spălătorii, etc.).

Poluanţii care pot apărea în interiorulspatiilor de locuit:

poluanţi anorganici (praf, NO2, CO2, SO2,etc.);

poluanţi organici (derivaţi ai tutunului,formaldehida, etc.);

poluanţi bacterieni (legaţi de depozitareadeşeurilor, prezenţi în filtre, etc.).

4.2.2. Durata de viaţă a construcţiei

(clădirii)

Ventilarea unei cladiri poate avea efecte importante şi

asupra duratei viaţă a clădirii, prin modul în care

contribuie la eliminarea umidităţii din aceasta din

cauza deteriorării elementelor de construcţie prin

condensarea vaporilor de apă pe pereţii interiori ai

clădirii sau chiar în interiorul acestora.

Condensul pe suprafaţa interioară a pereţilor

➢ facilitează degradarea materialelor de tencuială şi

apariţia igrasiei;

➢ apare mai întâi în zonele suficient de reci ale

pereţilor, acolo unde vaporii de apă din aerul

ambiant interior pot condensa pe geamuri sau pe

punţile termice (barierele termice).

Condensul intern (din pereţi)

Se datorează prezenţei vaporilor de apăprovenind din:

➢ etanşeitate redusă (între ferestre şi faţadaclădirii), prin degradarea lemnului, fisuri,etc.;

➢ urcarea apei prin capilaritate prinmaterialul de construcţie;

➢ difuzia vaporilor de apă.

4.2.3. Principii de bază ale ventilaţiei spaţiilor de locuit

➢Asigurarea unei igiene suficiente prinstabilirea debitelor minime de aer introduse şievacuate din incintă;

➢Realizarea unei aerisiri generale şipermanente;

➢Circulaţia aerului să se facă dinspre incinteleprincipale (dormitoare, cameră de zi) înspreincintele de serviciu (băi, bucătărie), undesunt amplasate gurile de evacuare a aeruluiviciat, realizându-se astfel o spălare a întregiilocuinţe.

4.3. Ventilarea locuinţelorSe poate face prin:

➢ ventilare naturală;

➢ ventilare mecanică.

4.3.1. Ventilarea naturală a spaţiilor delocuit

➢ cel mai raspândit la noi în ţară;

➢ împrospatarea aerului este asigurată prindeschiderea ferestrelor sau prinpermeabilitatea unor elemente de construcţiela trecerea aerului;

➢debitul de aer se reduce la minimul posibil,pentru a elimina astfel pierderile de caldurădin incinte prin aerul evacuat.

Metode de ventilarea naturală:➢ ventilaţie prin deschiderea elementelor vitrate. Sistemul

este simplu, dar debitul de aer realizat este aleatoriu şi cu

funcţionare intermitentă.

➢ ventilaţie prin orificii practicate în faţada incintei. Sistemul

este greu controlabil de către ocupanţii incintei, debitul de aer

este aleatoriu şi dependent de condiţiile atmosferice exterioare,

mai ales de direcţia şi de intensitatea vântului.

➢ ventilaţie prin orificii practicate în faţadă asociate cu

tubulatură verticală de evacuare. Sistemul este destul de

inconfortabil dar condiţiile se îmbunătăţesc doar dacă intrarea

aerului este autoreglabilă.

➢ ventilaţie prin tubulatură orizontală. În acest caz ventilaţia

este mai dificilă, din cauza pierderilor de sarcină din tubulatură,

care diminuează din debitul vehiculat.

➢ ventilaţie prin tubulatură orizontală asociată cu tubulatură

verticală de evacuare. Soluţia este cea mai bună dintre cele

prezentate, asigurând o ventilare corectă.

4.3.2. Ventilarea mecanică a spaţiilor de

locuit

➢ Permite obţinerea unei aerisiri generale şi

permanente cu un debit de aer proaspăt

stabil şi independent de condiţiile

atmosferice.

Clasificare:

➢ Ventilare mecanica simplu flux;

➢ Ventilare mecanica higroreglabila;

➢ Ventilare mecanica dublu flux.

Ventilarea mecanică simplu flux

➢ aerul proaspăt este introdus exclusiv în incintele

principale (dormitoare, camera de zi, etc.) prin

guri de refulare autoreglabile care au rolul de a

atenua efectul vântului cu scopul de a menţine

constante debitele introduse;

➢ sub efectul depresiunii date de ventilatorul de

extracţie, aerul traversează apartamentul trecând

prin incintele principale către incintele mai intens

poluate (bucătării, băi etc.) prin neetanşeităţile

uşilor sau prin spaţii special create în acest scop

la partea inferioară a uşilor (grile de transfer sau

de suprapresiune).

Amplasarea gurilor de extracţie:

➢ în bucătării, gurile de extracţie trebuie adaptate

necesităţii de variaţie a debitului (minim – maxim);

➢ în sălile de baie, acestea pot fi dotate cu o

automatizare care să le facă funcţionale doar în

perioadele de utilizare a băii plus un interval de

timp după aceasta.

Ventilarea mecanică hidroreglabilă

În cazul acestor sisteme, principiul constă în a stabili odependenţă între debitul de aer şi unul sau maimulţi parametri ce caracterizează starea aeruluiambiant din incintă şi care reflectă gradul deocupare al incintei şi activităţile ce au loc înaceasta, si anume:

➢ nivelul de CO2; Acesta nu s-a dezvoltat însă dinraţiuni economice.

➢ nivelul higrometric. În acest caz, debitul total deaer extras depinde de conţinutul de umiditate aaerului. Acesta este măsurat cu senzori carecomandă clapetele gurilor de extracţie a aeruluicare sunt amplasate în cele mai multe cazurisub glaful ferestrei.

Ventilarea mecanică dublu flux

Presupune existenţa a două ventilatoare, unul careextrage aerul viciat din sala de baie şi bucătărie, întimp ce un al doilea ventilator introduce aerulproaspăt în celelalte incinte (camere, camera de zi,etc.).

Avantaje:

controlul debitelor de intrare şi de ieşire prin celedouă ventilatoare;

o bună protecţie la zgomote, ventilatoarele fiindamplasate într-un spatiu separat sau fonoizolat;

posibilitatea tratării complexe a aerului introdus(încăzire, răcire dezumidificare, etc.);

posibilitatea preîncalzirii aerului introdus prinintermediul unui recuperator de căldură sau chiar cupompă de caldură.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


148

Cuprins:

5. Ventilarea şi climatizarea hotelurilor

5.1. Instalaţii centralizate de tratare a aerului

5.2. Instalaţii descentralizate montate în fiecare încăpere

5.2.1. Sistemul de climatizare cu aparate cu inducţie

5.2.2. Sistemul de climatizare cu ventilo-convectoare

5.2.3. Sistemul climatizare cu corpuri statice şi aparate

de climatizare

5.2.4. Sistemul climatizare cu aparate individuale de

cameră

6. Ventilarea şi climatizarea magazinelor

Bibliografie149

Obiective:


cunoască:

➢Solutiile de ventilare si climatizare aferente

hotelurilor si magazinelor

➢Cele mai importante sisteme de ventilare si

climatizare pentru hoteluri si magazine

➢Schemele de funcţionare a instalaţiilor de

ventilare-climatizare ce deservesc hoteluri

si magazine

150

5. Ventilarea şi climatizarea hotelurilor

Hotelurile cuprind, în acelaşi corp sau în corpuriseparate:

➢ restaurant cu bucătărie;

➢ bloc de cazare;

➢ hol mare de recepţie;

➢ funcţiuni auxiliare (sală de conferinţe, bar, spaţii dedepozitare, piscină, etc.).

Cele mai folosite sisteme de ventilare-climatizare pentruhoteluri sunt:

➢ Instalaţii centralizate de tratare a aerului;

➢ Instalaţii descentralizate montate în fiecare încăpere.

5.1. Instalaţii centralizate de tratare a

aerului

➢ asigură debitul minim de aer proaspăt, în fiecare

cameră a hotelului, prin intermediul unor canale de

distribuţie;

➢ aerul este condus fie la aparate de inducţie sau

ventiloconvectoare, fie direct în camere;

➢ datorită suprapresiunii care ia naştere în fiecare

cameră, surplusul de aer trece prin grilele de

transfer mai întâi din cameră în vestibul şi apoi, din

vestibul în grupul sanitar, de unde este evacuat, cu

ajutorul unei instalaţii de ventilare mecanică, în

exterior.

5.2. Instalaţii descentralizate montate înfiecare încăpere

5.2.1. Sistemul de climatizare cu aparate cu inducţie

➢ Aparatul este montat sub fereastră şi este racordat lareţeaua de aer primar de presiune înaltă precum şi lareteaua de distribuţie a apei calde şi/sau reci;

➢ Se utilizează fie sistemul cu două conducte (cel maiieftin), fie cel cu patru conducte;

➢ Separat se prevede conducta de colectare acondensului, care le însoţeşte de obicei pe cele deagent termic.

➢ Aerul introdus în aparat antrenează, prin ejecţie, aerulîncăperii pe care-l încălzeşte/răceşte;

➢ Un debit de aer, egal cu cel primar, trece prin grilelede transfer (montate de regulă în partea de jos auşilor) în baie, de unde este absorbit şi evacuatmecanic în exterior.

5.2.2. Sistemul de

climatizare cu ventilo-

convectoare

Acest sistem este prezentat

în figura 10.1, pentru o

cameră de hotel standard.

Ventilo-convectoarele se pot monta:

➢ sub fereastră;

➢ la plafon;

➢ în plafonul fals (exemplul de mai sus) alvestibulului.

Ventilo-convectorul are de regulă patru treptede cuplare: o poziţie cu ventilatorul oprit şitrei poziţii cu ventilatorul mergând. Aceastapresupune trei debite de aercorespunzătoare pentru trei sarcini derăcire, dar şi trei niveluri de zgomot.

5.2.3. Sistemul climatizare cu corpuri

statice şi aparate de climatizare

Încălzirea încăperii până la o temperatură de

gardă se face cu corpuri statice (radiatoare),

iar ventilarea şi răcirea/încălzirea suplimentară

se face doar când camera este ocupată, cu

ajutorul unor aparate de climatizare cu

inducţie sau cu ventilo-convectoare.

5.2.4. Sistemul climatizare cu aparate

individuale de cameră

➢ În încăpere se montează un aparat de cameră,

montat sub fereastră. Aparatul are o maşină

frigorifică înglobată.

➢Pentru răcirea condensatorului trebuie

prevăzută o priză de aer în peretele exterior.

➢Pentru perioadele mai reci, aparatul dispune de

o baterie de încălzire electrică.

➢Ventilatorul aparatului are un comutator în

trepte şi un termostat.

6. VENTILAREA ŞI CLIMATIZAREA

MAGAZINELOR

Magazinele conţin:

➢ încăperi destinate vânzării, care sunt

accesibile clienţilor;

➢ încăperi anexe (administraţie, depozite,

ateliere, bucătării, preparare alimente, etc.) în

care nu intră clienţii.

Debitul de aer necesar pentru ventilare:

- Qdeg degajarea de căldură de la sursele interioare [kW];

- Qap. aporturile de căldură din exterior [kW];

- QIR sarcina de încălzire sau răcire a instalaţiilor locale

existente în încăperea considerată;

- ρ densitatea aerului corespunzător punctului de stare a

aerului refulat [kg/m3/;

- Δi diferenţa entalpiilor dintre punctele de stare ale aerului

interior şi ale aerului refulat.

( ) s/mi

QQQL 3

IR.ap.deg

++=

Soluţii de climatizare pentru magazine:

➢Sistemul centralizat, grupurile de

introducere şi de evacuare se montează fie

pe acoperiş, fie în subsol;

➢Sistemul descentralizat, grupurile de

introducere şi de evacuare se amplasează în

apropierea zonelor deservite;

➢Sistemul semicentralizat, aparatul de

introducere se amplasează grupat (pe

acoperiş sau în subsol), iar cele de evacuare

descentralizat, în zonele de deservire.

Instalaţiile pot funcţiona:

➢ cu debit de aer constant şi temperatură de refulare variabilă;

➢ cu debit de aer variabil şi temperatură de refulare constantă.

Observatii:

• Modificarea debitului de aer se poate face prin modificarea

turaţiei ventilatorului sau prin clapete de reglare.

• Instalaţiile pentru încăperile de vânzare trebuie reglate în trepte,

tinând seama de variaţia gradului de ocupare cu persoane.

• Canalele se execută din materiale incombustibile, diferite zone

se separă prin clapete antifoc.

• Canalele de introducere se izolează termic. Pentru evacuare se

folosesc canale independente neizolate.

• La intrările magazinelor se recomandă fie utilizarea perdelelor

de aer (dezavantaj: consum mare de energie), fie folosirea

wind-fang-urilor sau a uşilor rotative.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


162

Cuprins:

7. Ventilarea şi climatizarea clădirilor publice şi administrative

7.1. Probleme generale

7.2. Sisteme de climatizare

7.2.1. Instalaţii cu aer primar cu aparate cu inducţie

7.2.2. Instalaţii cu ventilo-convectoare

7.2.3. Instalaţii cu două canal de aer

7.3. Ventilarea încăperilor

8. Ventilarea şi climatizarea sălilor de spectacole,a teatrelor şi cinematografelor

Bibliografie

163

Obiective:


➢ Solutiile de ventilare si climatizare aferenteclădirilor publice şi administrative, respectivsălilor de spectacole, a teatrelor şi cinematografelor

➢ Cele mai importante sisteme de ventilare siclimatizare pentru clădiri publice şi administrative, respectiv pentru săli de spectacole, teatre şi cinematografe

➢ Schemele de funcţionare a instalaţiilor de ventilare-climatizare ce deservesc clădiri publice şi administrative, respectiv săli de spectacole, teatre şi cinematografe

164

7. Ventilarea şi climatizarea clădirilorpublice şi administrative

7.1. Probleme generale

Încăperile se caracterizează prin:

➢ Ferestre mari;

➢ Utilizarea ehipamentelor de birou şi a computerelor;

➢ Numărul de persoane variabil în timpul zilei;

➢ Iluminatul artificial important.

Instalaţiile de climatizare care le deservesc trebuie să asigure:

➢ un microclimat optim pentru activitate desfăşurată cu randament maxim;

➢ viteze interioare ale aerului la nivelul ocupanilor sub limita de confort (0,15...0,20 m/s);

➢ puritatea aerului interior prin diluţia noxelor sub limitele admisibile;

➢ un nivel de zgomot redus (35...45 dB).

7.2. Sisteme de climatizare

7.2.1. Instalaţii cu aer primar cu aparate cu

inducţie

➢ Aerul este preparat într-un agregat central într-o

cantitate (debit) care să asigure raţia minimă de aer

proaspăt (exterior) pentru încăperi, după care este

distribuit printr-o reţea de canale în întreaga clădire;

➢ În fiecare încăpere se montează cel puţin un aparat

cu inducţie, de obicei sub fereastră, dar şi pe coridor,

de obicei în tavanul fals;

➢ Sistemul poate fi utilizat la încăperi cu adâncimi

până la 5...6 m.

7.2.2. Instalaţii cu ventilo-convectoare

➢ Aerul proaspăt este asigurat printr-o instalaţie independentă sau poate fi preluat direct în ventilo-convector printr-o priză de aer. În acest ultim caz, ventilo-convectorul trebuie ales astfel încât schimbătorul lui de căldură să asigure atăt încălzirea/răcirea încăperii cât şi încălzirea/răcirea aerului proaspăt preluat din exterior;

➢ În unele cazuri ventilo-convectoarele funcţionează numai în regim de recirculare, aerul proaspăt fiind asigurat fie prin deschiderea ferestrelor, fie prin grile higroreglabile amplasate de regulă sub glaful ferestrei;

➢ Costul instalaţiei cu ventilo-convectoare este mai mare decât al celei cu aparate cu inducţie, însă execuţia este mai simplă şi exploatarea mai uşoară.

7.2.3. Instalaţii cu două canale de aer

➢ Oferă aceleaşi condiţii în ceea ce priveşte asigurarea temperaturii aerului în încăperi.

➢ Reţeaua de distribuţie a aerului în clădire constă din două canale, unul cu aer cald, al doilea cu aer rece, de regulă de aceeaşi dimensiune.

➢ Pentru fiecare încăpere se prevede cel puţin un aparat de amestec racordat la cele două canale, de aer cald şi de aer rece.

➢ Reglarea este individuală pe fiecare aparat de amestec în parte.

➢ Ambele canale (cald şi rece) servesc la introducerea aerului, un al treilea canal fiind necesar pentru evacuare.

➢ Din cauza costurilor energetice ridicate şi a spaţiului mare pentru canale, acest sistem se foloseşte mai rar la noi în ţară. Dacă totuşi este folosit, se recomandă varianta cu debit de aer variabil, care oferă avantajul unei reglări mai bune şi diminuarea costurilor energetice.

7.3. Ventilarea încăperilor

➢ Se recomandă pentru aceste destinaţii o încălzire de gardă până la 10...12ºC cu corpuri statice de încălzire (radiatoare), iar diferenţa, prin aerul refulat de instalaţia de ventilare-climatizare.

➢ Aparatul de climatizare se montează pe acoperiş, în subsol, într-o încăpere alăturată sau chiar în încăperea deservită, caz în care trebuie să i se prevadă o priză de aer exterior cu clapetă de închidere.

➢ Aerul viciat se evacuează prin grilele de transfer, datorită suprapresiunii, în coridor sau se prevede un ventilator de evacuare.În timpul iernii, instalaţia funcţionează în regim de recirculare pentru aducerea rapidă în starea de regim.

➢ La clădirile de birouri, instalaţiile de climatizare sunt oprite noaptea şi la sfârşitul săptămânii.

8. VENTILAREA ŞI CLIMATIZAREA SĂLILOR DE SPECTACOLE, A TEATRELOR ŞI CINEMATOGRAFELOR

Recomandari: Holul de intrare, casa de bilete, grupurile sanitare şi chiar foaierul

să fie doar încălzite cu corpuri statice;

Dacă sunt şi birouri, este bine ca acestea să fie racordate la un circuit separat pentru că au un alt program de funcţionare;

Sala, spre deosebire de foaier, trebuie ventilată în uşoară suprapresiune pentru a împiedica pătrunderea aerului cu fum de ţigară din foaier;

Scena trebuie ventilată în regim echilibrat, pentru a se împiedica trecerea de aer din scenă în sală (ar conduce la mişcarea cortinei).

Pentru cinematografe este suficientă o singură instalaţie de climatizare parţială, constând dintr-un grup de introducere şi altul de evacuare.

La teatrele sau sălile de spectacole mici se poate proceda la fel, foaierul fiind dotat doar cu o instalaţie de evacuare mecanică.

Pentru teatrele sau sălile de spectacole mari se pot prevedea instalaţii separate de climatizare pentru sală, pentru scenă şi chiar pentru foaier.

Soluţii de climatizare pentru săli despectacole, a teatre şi cinematografe:

➢Sistemul “jos-sus” (vezi figura 11.1),

introducerea în contra-trepte sau în

picioarele scaunelor şi evacuarea la partea

superioară, la nivelul tavanului;

➢Sistemul “sus-jos”, introducerea în plafonul

sălii şi al balconului, şi evacuarea în contra-

trepte;

➢Sistemul “longitudinal”, mişcarea aerului

spre scenă sau dinspre scenă – mai puţin

utilizată.

Fig. 11.1 Instalaţie de ventilare-climatizare „jos-sus”

la o sală de spectacole

Funcţionare:

➢Aerul preparat în centrala de climatizare

este introdus în sală prin intermediul

unori grile de refulare montate în contra-

treaptă, sub scaune.

➢Este nevoie de un număr mare de astfel

de grile, caracterizate de o înălţime mică

şi o lungime mare.

➢Aspiraţia aerului se face la nivelul întregii

suprafeţe a plafonului, fie prin grile de

aspiraţie, fie prin anemostate.

Avantaj:

➢Deoarece introducerea aerului

climatizat se face chiar în zona

ocupată de oameni, aceştia

beneficiază de aer tratat instantaneu,

fără ca acesta să se mai amestece cu

degajările de noxe.

Dezavantaj:

➢Riscul ridicat de producere de curenţi

de aer supărători în zona cu

spectatori.

Caracteristici:

➢ Toate aceste instalaţii funcţionează, în mod normal, cu amestec de aer proaspăt exterior şi aer interior recirculat;

➢ În perioadele de punere în funcţiune, instalaţia funcţionează în regim de recirculare totală pentru a aduce sala, în scurt timp, la parametrii ceruţi;

➢ Instalaţia se compune dintr-un grup de introducere şi altul de evacuare;

➢ Amplasarea centralei de climatizare se face, de obicei, la subsol sau într-o încăpere special amenajată în afara sălii de spectacol;

➢ Instalaţia trebuie prevăzută cu atenuatoare de zgomot atât pe refulare, cât şi pe evacuare;

➢ Instalaţia de climatizare este prevăzută cu o instalaţie de reglare, după caz, a temperaturii şi umidităţii relative.

Bibliografie









Bucuresti 2002;


176

Cuprins:

9. Ventilarea şi climatizarea bazinelor acoperite şi piscinelor

10. Ventilarea şi climatizarea bucătăriilor

Bibliografie177

Obiective:


➢Solutiile de ventilare si climatizare aferentebazinelor acoperite şi piscinelor, respectivbucătăriilor

➢Cele mai importante sisteme de ventilare siclimatizare pentru bazine acoperite şi piscine, respectiv pentru bucătării

➢Schemele de funcţionare a instalaţiilor de ventilare-climatizare ce deservesc bazine acoperite şi piscine, respectiv bucătării

178

9. Ventilarea şi climatizarea bazinelor acoperite şipiscinelor

Caracteristici:

➢ Piscinele şi bazinele acoperite sunt încăperi caracterizate prin degajări importante de vapori de apă din cauza suprafeţelor mari libere de apă.

➢ Ventilarea acestor spaţii este necesară deoarece permite preluarea vaporilor rezultaţi prin evaporarea apei şi, în acelaşi timp, reduce condensarea unei părţi din vaporii de apă pe suprafeţele reci.

➢ Prin instalaţia de ventilare se acoperă şi o parte din pierderile de căldură ale construcţiei (până la 60...70%), restul, prin corpuri de încălzire statice sau prin radiaţie prin pardoseală.

➢ Debitul de aer se determină pe baza bilanţurilor termic şi de umiditate, dar şi pe baza unui număr orar de schimburi de aer rezultat din practica realizării unor asemenea clădiri.

➢ Pentru eliminarea mirosului de clor, trebuie adusă din exterior o rată minimă de aer proaspăt de circa 10 m3/h m2.

➢ Este recomandabil să se folosească un recuperator de căldură (iarna) care să încălzească aerul exterior pe seama celui evacuat.

➢ De asemenea, este permisă şi recircularea aerului, în măsura în care nu depăşeşte umiditatea relativă preconizată.

➢ Vara, instalaţia de ventilare poate funcţiona, în cea mai mare parte din timp, cu aer exterior proaspăt. Doar în cazul în care umiditatea relativă a aerului exterior este foarte mare, aerul proaspăt trebuie uscat pentru a nu apare zăpuşeala.

Figura 12.1 Schema de ventilare a unei piscine

Recomandari:➢ Schema de ventilare a unei piscine (vezi figura

12.1) este de tipul „jos-sus” pentru ca mişcarea aerului interior, dată de instalaţia de ventilare, să se suprapună peste sensul natural de deplasare a aerului cald şi umed, un aer cu o greutate specifică mai mică.

➢ Nu se recomandă ventilarea în sistem „sus-jos” întrucât în acest caz evacuarea umidităţii în exces se face cu costuri energetice mari.

➢ Introducerea aerului se face sub ferestre, de jos în sus, pentru a combate curenţii de aer reci din zona ferestrelor şi la circa 2 m de pardoseală, pentru preluarea vaporilor de apă.

➢ Evacuarea aerului cu umiditate ridicată se face la partea superioară, la nivelul plafonului.

➢ Dacă este posibil, se poate face şi o evacuare în partea inferioară, deasupra bazinului, pentru evacuarea mirosului.

Parametrii proiectaţi ai piscinelor sunt:

➢Temperatura ambientală 28-30°C;

➢Temperatura apei 25-27°C;

➢Umiditatea relativă în interior pe timp de iarnă:

max 65%, pe timp de vară : max 70%.

Criterii de proiectare:

➢ Canalele şi gurile de aer trebuie realizate din materiale rezistente la umiditate (tablă zincată, PVC, tablă din inox, aluminiu).

➢ Canalele de evacuare trebuie izolate termic pentru a se evita condensarea vaporilor de apă.

➢ Aerul exterior proaspăt se preîncălzeşte în sezonul rece, înainte de intrarea în camera de amestec a centralei de tratare a aerului, pentru a preîntâmpina apariţia ceţii. Temperatura aerului refulat va fi de circa 40...45ºC.

➢ Încăperea duşurilor va fi prevăzută cu o instalaţie de ventilare mecanică (introducere + evacuare) independentă, care realizează un număr de 25...30 schimburi orare. Temperatura aerului refulat va fi tot cam 40...45ºC.

➢ Vestiarele (camerele de îmbrăcare-dezbrăcare) necesită o instalaţie de ventilare mecanică (introducere + evacuare) la nivelul de 8...10 schimburi de aer, completată cu corpuri de încălzire. Încălzirea aerului se face sub bănci iar evacuarea la plafon.

Izolatia termica:

➢ Împiedicarea formării condensului pe suprafeţele mai

reci se poate face prin adoptarea unui coeficient

global de transfer de căldură k în corelaţie cu

temperatura încăperii. Este recomandabil în cazul

piscinelor ventilate şi încălzite să se adopte

următoarele valori pentru k:

K < 0,7 pentru pereţi;

K < 0,45 pentru plafoane;

K < 3,5 pentru ferestre.

➢

Cuprins - users.utcluj.rousers.utcluj.ro/~cteodor/IVCCMDS/An I Master-Prezentare curs 1-14.… ·...

Documents

Transcript of Cuprins - users.utcluj.rousers.utcluj.ro/~cteodor/IVCCMDS/An I Master-Prezentare curs 1-14.… ·...