Cuprins

Petre Georgescu-Delafras — o viaþã cuceritã, apoi marcatã de istorie (prefaþã de Adrian Cioroianu) . . . 11

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Cum am ajuns la situaþia de azi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Nedumeriri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Trebuie spus adevãrul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Nu norocul m-a ridicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Muncã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Economie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Prudenþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Perseverenþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23Punctualitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Respectarea cuvântului dat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24Privaþiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Tãcere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Cumpãtare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Plãcerile mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Am fost mândru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Dar am avut ºi o ambiþiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Un ideal nerealizat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

Copilãria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Moare mama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Tata vine acasã, bãtrân ºi sãrac . . . . . . . . . . . . . . . . . 36La Liceul „Mihai Viteazul“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

Intrarea în viaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Ucenic tipograf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Moartea tatei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43Eu ºi fratele surdo-mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44Primele visuri — primele avânturi — primele

rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46Un document interesant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50Alt cãmin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52Însemnãri de gânditor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55Pregãteºte-te! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Meseria de tipograf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60Dorinþi nevinovate ºi piedici nemiloase . . . . . . . . . . 61Lupta pentru apãrarea limbii româneºti . . . . . . . . . . 63Corector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Gânduri sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Sub drapel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Altã viaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69Gãsesc totuºi timp ºi pentru culturã . . . . . . . . . . . . . 72

Iar la ocupaþiile mele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Orice obstacol poate fi învins . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74Ordine ºi economie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Spre zãri noi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Realizarea unei vechi dorinþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80Aur! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82La drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

La Paris . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Unde-mi sunt banii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Am gãsit de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86De vorbã cu un anarhist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87La studiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89Influenþa mediului înconjurãtor . . . . . . . . . . . . . . . . 95Am învãþat limba francezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Douã premii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Asociaþiunea Filotehnicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Un act . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102ªi o scrisoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Revenit acasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108O surprizã neplãcutã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108ªef ºi director de tipografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Scriitor sau tipograf? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110Tari ºi Slabi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112Visãtor ºi realist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113În preajma rãzboiului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

În rãzboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Primele întâmplãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118O cuvântare patrioticã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121Când sufletul þi-e îndurerat . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123Ger cumplit ºi vagoane cu geamuri sparte . . . . . . . 124În aºteptarea unor zile mai bune, citeam ºi scriam

ca la mine acasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125Vreau sã mã fac ofiþer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126În timpul refacerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Ofensiva noastrã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130Vitejie româneascã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133Furier al trupei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135Defecþiunea rusã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137

Sunt avansat la gradul de plutonier . . . . . . . . . . . . 139Cad la pat grav bolnav . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140Reformat temporar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

Dupã rãzboi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Lângã mica mea bibliotecã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148Autor de lucrãri sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151Prevedeam sistemul corporativ . . . . . . . . . . . . . . . . 152Dispariþia partidelor politice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Autonomia organizaþiunilor de breaslã . . . . . . . . . . 154Înlãuntrul miºcãrii muncitoreºti . . . . . . . . . . . . . . . 157O tovãrãºie de editurã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158Retras din miºcarea muncitoreascã . . . . . . . . . . . . . 160

Tipograf ºi editor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Anul 1920, început de viaþã nouã . . . . . . . . . . . . . 162Mã cãsãtoresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162Muncã de titan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163Îmi gãsisem vocaþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Cum am debutat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164Beneficiile capitalizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166N-am neglijat, totuºi, sã lucrez ºi cu pana . . . . . . . 167Cum am rãspândit cãrþile tipãrite . . . . . . . . . . . . . . 168O grea problemã: depozitarea cãrþilor . . . . . . . . . . . 168Prima construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173Cum mi-am instalat tipografia . . . . . . . . . . . . . . . . 177A doua construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Mereu sâcâit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180Viaþã intensã de muncã ºi de privaþiuni . . . . . . . . . 183Un roman social: Micul Sacrificiu . . . . . . . . . . . . . . . 184

La încheierea unui deceniu de activitate editoralã . . . . 185Autori strãini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185Cu gândul la literatura originalã . . . . . . . . . . . . . . . 186O mare bãtãlie editorialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

Noua fazã a editurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191Griji ºi rãspundere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191A treia construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197Golul neîmplinit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198Strada Mãtãsari, mic centru cultural . . . . . . . . . . . 205„Noua Colecþiune Delafras“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206O vorbire la Radio despre problema cãrþii literare . . . 213Manuale secundare ºi editori evrei . . . . . . . . . . . . . 214Literaturã sãnãtoasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216Divizarea muncii, cu conducere unitarã . . . . . . . . . 219

Înãlþarea numelui de român . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Trebuie sã las în urma mea o întreprindere solidã . . . 220Altã vorbire la Radio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221O cuvântare la un banchet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222O cãlãtorie prin þarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224Închipuire de odihnã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224O rãcealã supãrãtoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Un nou sediu pentru „Cugetarea“ . . . . . . . . . . . . . . . . 228Bucãþile de clãdiri din Mãtãsari nu mai corespund . . . 228Împlineam 50 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229O cãlãtorie în Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232Un rãspuns la o anchetã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233Încep noua construcþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236Inaugurarea noului local . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240

Întãrindu-ne pe noi, sã întãrim neamul românesc . . . . 250Sã facem fabrici! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250În ce constã puterea Germaniei . . . . . . . . . . . . . . . 252Noi murim, dar întreprinderile noastre vor trãi . . . 254ªi acum, la muncã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255

Un ultim cuvânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257

Lungul drum al unei conºtiinþe din interbelic cãtre prezent (postfaþã de Mirela Corlãþan) . . . . . . . . 259

Cum am ajuns la situaþia de azi

Nedumeriri

Mulþi dintre cei care m-au cunoscut odatã ºi acum au vãzutce sunt ºi-au pus fel de fel de întrebãri asupra situaþiei la caream ajuns ºi care pentru ei lua proporþii cu adevãrat fantastice.

— Îl ºtiam de la tipografie. De unde? Din ce a fãcut el mili-oanele pe care le are acum?

— Ba a fost un simplu lucrãtor tipograf. Cum de a ajunsastãzi sã aibã o întreprindere atât de mare?

— Prin muncã? Dar ce, noi nu muncim pânã nu maiputem? Avem noi milioane?

— A moºtenit vreo avere? Dar pe cine putea sã moºte-neascã? Îl cunosc de mic. Pãrinþii lui au fost sãraci, iar nea-muri bogate n-a avut (afarã dacã nu cumva i-o fi murit vreununchi miliardar în America!)

— A fãcut afaceri cu politica? Se prea poate! N-ai vãzut pecâþi a îmbogãþit politica? Dar în ce partid o fi fost oare?

Alþii, oameni mai simpli, cu sufletul mai curat, ºi-au dataltã explicaþie:

— Omul ãsta a avut noroc. Pe ce-a pus mâna, i-a mers.Orice carte a editat, a prins. În vreme ce alþi editori dãdeaufaliment sau tipãreau mai puþin pentru a se apuca de alteafaceri, el se ridica. Desigur cã, cu un astfel de noroc, prost sãfii ºi tot te îmbogãþeºti. Dar sã mai fii ºi puþin inteligent? Faci

19

norocului cu ochiul ºi el vine la tine. Banii curg gârlã, cãci seºtie cã banii trag tot la bani. Sutele de lei devin mii, miiledevin milioane. ªi deodatã te trezeºti ridicat în slava cerului,ca-n basme. Se mirã singur ºi norocosul. Nu ºtie ce mai e cuel, nu ºtie de unde-i vine atâta pleaºcã. Dar aºa e norocul:orb. Cade peste cine nu te gândeºti ºi face din el tot ce nu-þivine sã crezi. Ce poþi sã faci? Spune-i om cu noroc, ºi pace!

Natural, au fost ºi sunt oameni care, cunoscându-mi ade-vãrata viaþã, nu s-au mirat deloc de ascensiunea mea, pe careau gãsit-o foarte naturalã ºi foarte normalã.

Tocmai de aceea, însã, pãrerile fiind împãrþite, discuþiiledeveneau mai aprinse. În vreme ce unii gãseau cuvinte delaudã la adresa mea, alþii fãceau aluzii rãutãcioase, dând dincap, cu înþelesuri misterioase, sau mã criticau pur ºi simplu.

În definitiv, ridicarea mea n-are nimic fenomenal. Cãcisunt alþii, adevãraþi îmbogãþiþi, pe lângã care eu nu însemnmare lucru. Aceºtia fac milioanele peste noapte ºi nu se maimirã nimeni de ei. S-a învãþat lumea sã-i ºtie mari bogaþi saumari afaceriºti, ºi câteva milioane câºtigate de la o singurãloviturã nu mai impresioneazã.

La mine, însã, aºa-zisa îmbogãþire pare multora cevaextraordinar.

Mã ºtiau oamenii într-o vreme om sãrac, ºi iatã-mã acumun om bogat. ªi nu numai bogat, ci ºi deþinând un post decomandã care provoacã la unii admiraþie, la alþii invidie.

Aici e minunea, aici e fenomenul.Acest fenomen trebuie explicat.Nedumerirea trebuie lãmuritã.

Trebuie spus adevãrul

Cer iertare cititorilor dacã ei vor gãsi cã spun despre mineprea multe lucruri de laudã (dar nu mai multe decât e nevoie

20

pentru lãmurirea anumitor situaþii). ªtiu cã lauda de sineeste o imprudenþã. Dar n-am ce face. Va trebui sã vorbesc aºacum simt cu adevãrat. Nu pot pãstra numai pentru mine ceeace trebuie sã ºtie ºi lumea cealaltã. Mai ales când doresc fier-binte ca viaþa mea sã serveascã de pildã ºi altora, în specialcopiilor mei. Sufletul îmi cere sã spun totul, fãrã niciun fel defalsã modestie, care nu e potrivitã în astfel de cazuri.

Adevãrul întreg. El formeazã singura tãrie a unei mãrtu-risiri, a unei învãþãturi ºi a unui îndemn.

Când un comandant cucereºte o cetate, e în drept sãarate cu ce arme a cucerit-o. Când un om cucereºte viaþa, deasemeni e în drept sã arate cu ce arme a cucerit-o: cu cele alerãului, sau cu cele ale binelui; cu cele ale întunericului, saucu cele ale luminii; cu cele ale diavolului, sau cu cele ale luiDumnezeu.

Nu norocul m-a ridicat

În primul rând, trebuie sã mã ridic, cu toatã puterea, împo-triva celor ce cred cã aº fi fost ajutat de noroc.

Nu se poate insultã mai mare pentru mine decât aceastãcredinþã. Cãci dacã s-ar admite acest concurs al întâmplãriioarbe, atunci toatã truda mea de-o viaþã întreagã n-ar maiavea nicio valoare, iar lucrarea aceasta n-ar mai trebui sãaparã, sau ar trebui sã poarte titlul: „Cum se îmbogãþeºte unom norocos“.

Norocos poþi sã spui cã este acela care, cumpãrând un lozde douã sute de lei, devine milionar peste noapte; sau acelacare, mergând nepãsãtor printr-o pãdure, gãseºte o ulcicã plinãcu bucãþi de aur.

Dar nu se poate spune cã ridicarea mea se datoreºte noro-cului, când de fapt ea rezultã dintr-o înlãnþuire neîntreruptãde fapte ieºite din priceperea, din voinþa ºi din truda mea.

21

Afirm cu hotãrâre: nu norocul m-a ridicat, ºi e bine sã seºtie acest lucru, pentru ca nimeni sã nu se legene în pericu-loasa iluzie cã viaþa se cucereºte prin noroc.

Cucerirea vieþii se face cu alte arme decât cele ale aºteptã-rilor înºelãtoare, ºi pe acestea e bine sã le cunoaºtem cu toþiiºi sã ºtim, în acelaºi timp, sã ne folosim de ele.

Sã vedem acum prin ce mijloace am reuºit sã cucerescviaþa.

Muncã

Am muncit mult. Încã de când eram ucenic la tipografie,am avut cultul muncii, pe care am prestat-o cu voie bunã ºicu respect. Un loc ocupat de mine în atelier era un post deîncredere care îmi producea mândrie ºi în acelaºi timp o înda-torire pe care nu înþelegeam s-o desconsider, sub nicio formã.

Dupã câte îmi amintesc, n-am lipsit de la postul meu demuncã niciodatã. Repet: niciodatã. Chiar când, odatã, mi s-aîntâmplat sã rãmân la o nuntã pânã la 4 dimineaþa, amdormit numai douã ore, pentru ca la orele 7 sã fiu în picioareºi sã fug spre atelier. Înduram cu plãcere oboseala, dar n-aº fiputut suporta gândul cã stau acasã în loc sã fiu la datorie.

ªi nu numai cã voiam sã mã gãsesc tot timpul la postulmeu, dar þineam sã întrec pe toþi: adicã produsul muncii melesã fie mai mare sau mai de valoare ca al celor din jurul meu.

Cu acest cult al muncii ºi al datoriei împlinite am rãmastot timpul.

Economie

Am fãcut din economie o armã principalã de luptã pentrucucerirea vieþii. Indiferent dacã am câºtigat mult sau puþin,am aplicat totdeauna acest principiu de bazã: trebuie sã econo-misesc o parte din ce câºtig.

22

Când salariul meu era de 20 de lei pe lunã, puneam deo-parte cel puþin 3-4 lei. Când primeam 50 de lei pe lunã, pãstramcel puþin 7-8 lei. Iar când a venit timpul sã câºtig 10 000 sau20 000 lei lunar, am capitalizat cel puþin 5 000 sau 10 000 leilunar. ªi aºa mai departe.

Cu acest principiu de bazã am realizat capitalul care uimeºtepe unii ºi înfurie pe alþii.

Prudenþã

Nu mi-a plãcut sã fac salturi peste puterile mele. Nicio-datã n-am fãcut angajamente care ar fi urmat sã fie acoperitedupã simple presupuneri, ci numai angajamente pe care ºtiammai dinainte cã am cu ce le acoperi. Mi s-au oferit, totdea-una, pe credit, instalaþii mari, dar totdeauna le-am refuzat.Niciodatã n-am mers „la noroc“ ci numai sprijinit de reali-tãþi, adicã pe rezerve cu care sã pot face faþã oricãrei surprizeneplãcute (cãci viaþa are surprizele ei neplãcute).

La orice nouã afacere încheiam, îmi spuneam: cred cã vaieºi bine, dar se poate sã iasã ºi rãu, iar acest rãu sã-mi facãun gol. Golul acesta, însã, nu trebuie sã fie de naturã sã-miproducã perturbãri, ci el sã fie repede umplut, fãrã sã laseurme supãrãtoare.

Poate cã, dacã aº fi riscat mai mult, aº fi progresat ºi maimult. Dar tot aºa de bine se putea întâmpla sã-mi frâng gâtul.

De aceea am þinut sã respect cu stricteþe legile înþelepteale prudenþei.

Perseverenþã

Am perseverat în ceea ce am voit sã realizez, bineînþeles în limita puterilor mele omeneºti.

Am perseverat sã mã cultiv în orele mele libere, ºtiind cãnumai prin culturã mã pot ridica.

23