CUPRINS - crpe.ro · separatiste față de piața europeană (45,5% din exporturile Trasnistriei...
18
Transcript of CUPRINS - crpe.ro · separatiste față de piața europeană (45,5% din exporturile Trasnistriei...
CUPRINS
CUPRINS ............................................................................................................... 2 INTRODUCERE ................................................................................................. 33 1. CE FEL DE SCHIMBĂRI AU LOC ÎN TRANSNISTRIA ? .................... 3 2. MOLDOVA: PROGRESĂM, DAR GREUL ABIA URMEAZĂ... ......... 6 3. RUSIA REACTIV‐OFENSIVĂ .................................................................... 9 4. CUM SĂ JOACE ROMÂNIA INTELIGENT ÎN R. MOLDOVA ? ..... 13
2
INTRODUCERE
După o pauză de câțiva ani, Chișinăul și Tiraspolul au reluat negocierile formale în format 5+2 în 2011 la Vilnius. Până acum au avut loc trei runde. Ultima, la Viena în data 17‐18 aprilie.
În cadrul acestei ultime runde, părțile au căzut de acord asupra principiilor și procedurilor de negociere. Așadar, având în față un ”ghid de negocieri” și agenda de lucru grupată în jurul a patru teme mari (probleme socio‐economice, aspecte umanitare și drepturile omului, securitate și reglementarea politică a conflictului), părțile ar trebui să înceapă discuții de substanță în cadrul viitoarei întalniri 5+2, programată pentru mijlocul lunii iulie. Încheierea unei etape intermediare (așa‐zise ”negocieri despre negocieri”) reprezintă o bună ocazie pentru a trage o linie și a pune intr‐o perspectivă trilaterală (Moldova‐România‐Rusia) ultimele evoluții in jurul dosarului transnistrean. Procesul de integrare europeană poate pe termen lung contribui indirect la soluționarea conflictului transnistrean. Prin urmare, parcursul european al Moldovei, în special dosarele relevante pentru Tiraspol, vor face obiectul prezentei analize. O astfel de re‐evaluare retrospectivă merită incepută chiar cu Transnistria unde, spre deosebire de alte regiuni separatiste din spațiul post‐sovietic, abia în 2011 a avut loc prima tranziție de putere.
1. CE FEL DE SCHIMBĂRI AU LOC ÎN TRANSNISTRIA ?
În decembrie 2011 Evghenii Șevciuk a câștigat alegerile ”prezidențiale” în Transnistria. În consecință, a avut loc un transfer de putere neașteptat de pașnic (în comparație cu Osetia de Sud, unde scrutinul a fost anulat, iar candidatul câștigător a fost eliminat în mod violent din cursa electorală). În Transnistria, de pildă, fostul lider transnistrean, Igor Smirnov, a fost prezent la inaugurarea lui Șevciuk. Fără a sta prea mult pe gânduri, noul lider de la Tiraspol acționează în vederea consolidării propriei puteri, declanșând un amplu proces de înnoire a elitelor, fără precedent în istoria de 20 de ani a regiunii separatiste. După destituiri și numiri succesive, vârsta medie a administrației de la Tiraspol a scăzut semnificativ (la aproximativ 35 de ani). În ”Parlament”, majoritatea este deținută de partidul Reînnoire, condus de Anatol Kaminski, contra‐candidatul lui Șevciuk la alegerile din 2011. În martie 2012, mișcarea populară Renașterea, condusă anterior de Șevciuk, a fost transformată în partid politic. Este foarte probabil faptul că Șevciuk pregătește terenul pentru următoarele alegeri parlamentare, sperând că în cadrul acestora partidul pro‐prezidențial să adjudece majoritatea mandatelor. Tot în contextul preluării pârghiilor puterii de către Evghenii Șevciuk trebuie privită atât demisia lui Ilia Kozmalî din ”Parlament” și din funcția de director general al companiei Sheriff (și chiar posibila plecare a sa din regiune), cât și tentativa de schimbare a ”Procurorului General” Anatol Gurețki. Drept reacție, deputații partidului Reînnoire l‐au acuzat pe noul lider transnistrean de tentativă de uzurpare a puterii. Igor Smirnov, care nu a părăsit regiunea după înfrângerea în competiția electorală, s‐a alăturat recent vocilor critice la adresa lui Șevciuk. Pentru fostul ”Președinte” al Transnistriei miza este una personală. Fiul lui Smirnov este investigat de autoritățile ruse pentru delapidarea fondurilor umanitare oferite Transnistriei, iar noul lider de la Tiraspol a dat undă verde cooperării cu organele abilitate din Rusia. În urma măsurilor de anchetă, contul lui Igor Smirnov din
3
Businessinvestbank de la Tiraspol a fost blocat (în cont se află aproximativ 800.000 USD). Așadar, în Transnistria se anunță o perioadă de coabitare agitată între executiv și legislativ, fără a lipsi din această ecuație omniprezentul factor rusesc.
În campania electorală, Șevciuk a mizat pe subiecte de ordin intern, cum ar fi dezvoltarea economică și combaterea corupției. Deși a reafirmat primordialitatea parteneriatului cu Rusia, Șevciuk a redus semnificativ retorica ”cetății asediate” și a pericolului emanat de R. Moldova și de România. Pe prim plan au fost puse provocările de ordin intern: sărăcia, criminalitatea și corupția. Nu întâmplător în acest context, Șevciuk și echipa sa au adoptat un mesaj pragmatic față de R. Moldova, reflectat într‐o serie de măsuri menite să faciliteze circulația persoanelor și comerțul între cele două maluri ale Nistrului. Astfel, conducerea de la Tiraspol a căutat să se debaraseze de imaginea de obstrucționist, care plana asupra regimului Smirnov, și să preia inițiativa în raporturile bilaterale cu Chișinăul. Șevciuk a reușit foarte rapid să stabilească o relație funcțională cu prim‐ministrul Vlad Filat, relație care a facilitat progrese în dosare economice de interes comun (ex. reluarea traficului de mărfuri pe calea ferată). Potrivit unui diplomat european implicat în negocieri, și noul ”Ministru al Afacerilor Externe” Nina Ștanski (profesor titular la Universitatea de Stat din Tiraspol și vorbitoare de română la nivel de începător‐avansat), s‐a dovedit în foarte scurt timp a fi un negociator competent și constructiv.
,,Spre deosebire de poziția obsturcționistă a negociatorilor ruși la Dublin, Nina Ștanski înclina spre o formulă de compromis în raport cu
un punct foarte sensibil pentru ambele părți” – oficial UE
”Situația economică în Transnistria este precară. Tiraspolul este
disperat să obțină bani de la UE, fondurile europene destinate
consolidării încrederii între părți sunt percepute la Tiraspol drept
sursa pentru dezvoltarea internă a Transnistriei”‐ oficial UE
Această schimbare de abordare la Tiraspol este dictată în primul rând de situația economică dificilă, dependența de exporturile spre piața europeană și agenda internă a lui Șevciuk. Situația financiară dificilă a autorităților separatiste le fac maleabile la pozițiile UE, al cărei ajutor financiar este așteptat. În acest context, nu pot fi neglijate nici sentimentele pro‐europene ale populației de pe malul stâng al Nistrului. Astfel, dacă dinamica comercială se va intensifica, opțiunea europeană în regiunea separatistă s‐ar putea să capăte tot mai mult sprijin popular, iar conducerea transnistreană va fi pusă din ce în ce mai mult în poziția de a balansa între Rusia și UE.
O poziție mai constructivă față de R. Moldova pe o serie de subiecte tehnice bilaterale nu trebuie însă echivalată cu renunțarea Tiraspolului la aspirații de independență. Elita politică tânară în Transnistria nu a fost teleportată din Siberia ci are rădăcini în regiune. Prin urmare, aceasta are o
4
memorie foarte scurtă sau inexistentă asupra co‐existenței în cadrul Moldovei sovietice și un sentiment de independență adesea mai pronunțat decât la vechea gardă.
Nu trebuie neglijată dependența structurală a Transnistriei față de Rusia (sursa de gaze și remitențe, credite și ajutor bugetar direct), nici asocierea la nivel de valori a oficialilor din administrația de la Tiraspol cu Rusia, aceștia împărtășind deseori o viziune rusocentrică asupra surselor pentru modernizare internă și modului de raportare la lumea din jur. De remarcat că prima vizită externă efectuată de Șevciuk a fost la Moscova. Într‐o perioadă scurtă, liderul de la Tiraspol a făcut repetate drumuri până la Moscova, în speranța de a câștiga încrederea Kremlin‐ului (care mizase pe alt candidat) și de a asigura
asistență financiară pentru Transnistria. Așadar, alternanța la putere, deși importantă pentru liberalizarea vieții politice în regiunea separatistă, nu schimbă radical situația pe termen scurt și mediu. Problemele care s‐au acumulat în ultimul deceniu între Chișinău și Tiraspol nu pot fi rezolvate în câteva luni. Agenda internă a lui Șevciuk și orientarea sa spre identificarea unor soluții la probleme concrete, care afectează populația (ex. decret pentru înființarea ”ghișeului unic” care va facilita eliberarea documentelor solicitate de cetățeni), creează premise favorabile pentru intensificarea relațiilor dintre R. Moldova și Transnistria, implementarea măsurilor de consolidare a încrederii, multiplicarea legăturilor între cele două maluri, care, la rândul lor, să pregătească condițiile economice și sociale pentru găsirea unei soluții politice cu privire la reintegrarea funcțională a țării pe termen lung.
”Dacă duminica viitoare în Trasnistria ar avea loc referendum pentru aderare la
UE 32% din cei chestionați ar vota pentru, 31% din respondenți ar vota
împotriva și 19% sunt indeciși” – IMAS, aprilie 2012
”Deși este o atmosferă mai favorabilă negocierilor, nu vă așteptați la mari concesii
din partea ministrului de Externe ai Transnistriei. Independența a rămas obiectivul
principal”‐ diplomat UE
,,Să nu aveți așteptări mari de la Tiraspol cu privire la schimbarea formatului forțelor de menținere a păcii sau la identificarea soluției politice. Dar progresele în chestiuni sectoriale
sunt fezabile”‐ diplomat UE
5
2. MOLDOVA: PROGRESĂM, DAR GREUL ABIA URMEAZĂ
R. Moldova a continuat să se aproprie de UE. Negocierile cu privire la Acordul de Asociere au fost practic finalizate1. În 2012 au fost lansate negocierile cu privire la instituirea Zonei de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător cu UE (ZCLAC). Dacă nu vor exista obstacole majore, Chișinăul speră să parafeze și să semneze Acordul de Asociere și ZCLAC până la sfârșitul anului 2013, cu ocazia summit‐ului Partneriatului Estic. R. Moldova a devenit membru asociat al programului FP7, taxa pentru participare la acest program fiind achitată de UE. De asemenea, a ajuns pe ultima sută de metri în procesul de implimentare a primei etape a planului de acțiune pentru liberalizarea regimului de vize, etapă ce a constat în adoptarea legislației relevante. Sunt șanse mari ca în această vară R. Moldova să treacă la faza a doua, care va consta în implementarea propriu‐zisă a legislației adoptate. Nu în ultimul rând, a negociat în timp record (aproape 3 luni) aderarea la Spațiul Aerian European Comun (de ex. negocierile similare cu UE, deschise de Ucraina cu patru ani în urmă, nu au fost încă finalizate). Deși semnarea documentului a fost amânată din cauza procedurilor interne din UE, R. Moldova a liberalizat în luna aprilie spațiul aviatic cu Germania, Italia și Austria (pe baze bilaterale). Totodată, au fost negociate modificări la acordul de facilitare a vizelor între UE și Moldova, care au extins avantajele și categoriile de cetățeni care pot beneficia de acest regim preferențial. Aceste avantaje de a călători la prețuri mai mici în Europa se extind asupra a 300 de mii de cetățeni din stânga Nistrului care dețin pașapoartele Republicii Moldova (populația estimată a Transnistriei este de 518 mii de locuitori).
Apropierea Moldovei de UE a sporit oferta europenilor în vederea asistării refomelor
interne și a angajamentului UE în dosarul transnistrean.
Apropierea Moldovei de UE a sporit oferta europenilor în vederea asistării refomelor interne și a angajamentului UE în dosarul transnistrean. Pe lângă sumele deja alocate Moldovei pentru perioada 2011‐2013 (€273 milioane), țara ar mai putea beneficia de fondurile adiționale pentru progrese în reforme din Facilitatea de Guvernare, conform principiului Politicii Europene de Vecinătate ,,mai mult pentru mai mult” (”more for more”).
UE a prelungit mandatul EUBAM (misiunea de monitorizare a graniței cu Ucraina / Transnistria) cu încă patru ani și a alocat pentru perioada 2012‐2015 €12 milioane pentru finanțarea proiectelor în cadrul măsurilor de consolidare a încrederii între Moldova și Transnistria. O delegație UE a vizitat Tiraspolul pentru a se informa cu privire la măsurile de consolidare a încrederii deja implementate și a identifica prioritățile pentru 2013. Aproximativ 700 de agenți economici din Transnistria s‐au înregistrat la Chișinău pentru a beneficia de accesul preferențial la piața europeană acordat unilateral Moldovei până în 2015. Dată fiind expunerea regiunii
1 Mai multe detalii despre negocierile curente dintre R. Moldova și Uniunea Europeană în Dragoș Dinu și Cristian Ghinea, De la relansarea relației la acumularea restanțelor. Raportul anual CRPE privind relația România-Republica Moldova, 2012.
6
separatiste față de piața europeană (45,5% din exporturile Trasnistriei în perioada ianuarie‐noiembrie 2010 au avut ca destinație statele UE), R. Moldova și UE au îndemnat Transnistria să participe, în calitate de observator, la negocieri comerciale pentru ZCLAC, idee acceptată de Tiraspol (reprezentantul Transistriei luând parte la prima rundă de negocieri în cadrul delegației Moldovei).
Drept exemplu adus de oficialii europeni este acordul cu privire la reluarea traficului feroviar de mărfuri și pasageri între R. Moldova și Transnistria. Potrivit protocolului semnat între părți, controlul vamal la stațiile Bender‐2 și Râbnița va fi efectuat pentru prima dată în comun de reprezentanții Moldovei și ai Transnistriei, în baza pricipiului ”ghișeului unic”. De asemnea, UE a insistat pe lângă Tiraspol să se alăture inițiativei Moldovei și Ucrainei de a crea euroregiunea ,,Nistru”, în cadrul căreia Transnistria ar putea participa cu două regiuni, Kamenka și Râbnița. Noul lider de la Tiraspol pare a avea o atitudine mai binevoitoare asupra acestei inițiative, în comparație cu predecesorul său. Interacțiunea sub‐regională în format trilateral Moldova‐Ucraina‐Transnistria finanțată de UE va spori influența UE și a Ucrainei în regiune, contrabalansând prezența Rusiei.
,,Trebuie să utilizăm negocierile cu privire la zona de liber schimb pentru a apropia mai mult Transnistria de Moldova. Scopul nostru final este să determinam Tiraspolul și Chișinăul să comunice și să interacționeze tot mai mult în mod direct, fără intermediari”‐ oficial UE
Devine Ucraina un jucător constructiv în Transnistria ?
Potrivit diplomaților europeni, în ultimele luni Kiev‐ul a jucat în mod util în dosarul transnistrean: a mediat prima întâlnire Șevciuk și Filat (la Odesa), iar negociatorul ucrainian a propus formule de compromis la discuțiile în formatul 5+2 de la Dublin, care au fost preluate de părți. De remarcat poziția Ucrainei în favoarea demilitarizării și internaționalizării misiunii de pacificatori în Transnistria după incidental de la Vadul lui Vodă în urmă căruia un civil a fost împușcat mortal de un militar din contingentul rus al forțelor de menținere a păcii. Atitudinea pro‐activă a Ucrainiei poate fi parțial explicată prin relațiile tensionate cu Rusia și prin incercarea de a asuma un rol mai important în dosarul transnistrean, speculând deruta post‐electorală temporară din Rusia. Merită menționat faptul că Șevciuk este de etnie ucraineană, factor pe care Kiev‐ul îl ia de asemenea în calcul. Nu în ultimul rând, intensificarea contactelor politice la nivel înalt și progrese între Chișinău și Kiev pe o serie de subiecte bilaterale litigioase a influențat orientarea constructivă a Ucrainiei. Numirea lui Rogozin, care s‐a remarcat în trecut printr‐o serie de declarații care puneau la îndoială integritatea teritorială a Ucrainei (apartenența Crimeii și a insulei Tuzla din Strâmtoarea Kerci) a fost percepută în mod negativ la Kiev și foarte probabil că va accentua ultimele tendințe în politica Ucrainiei față de conflictul transnistrean.
7
Așadar, dacă privim în ansamblu, R. Moldova a reușit să genereze suport internațional pentru reluarea negocierilor oficiale 5+2, să intensifice interacțiunea cu Tiraspolul, care s‐a reflectat în rezultate încă modeste, dar palpabile și să avanseze negocierile care să plaseze relația R. Moldova cu UE pe un nivel nou, superior. Întărirea vectorului european a permis Moldovei să facă față presiunilor Rusiei. E interesant cum se manifestă Rusia pe același subiect în două momente diferite:
,,UE este foarte atentă la toate dosarele Moldovei care implică Rusia.” ‐ diplomat
din R. Moldova
• 2000 – Rusia închide robinetul de gaze pentru R. Moldova.
• 2011 – Rusia face presiuni prin intermediul scrisorilor, întrebând când va achita R. Moldova datoria pentru gaze (inclusiv pentru cele consumate și neplătite de Transnistria) și dacă va renunța la implementarea pachetelor energetice 2 și 3 ale Uniunii Europene. Dar Rusia nu sistează nici nu reduce volumul livrărilor către Moldova.
Executivul de la Chișinău insistă în continuare pe respectarea angajamentelor asumate în urma aderării la Comunitatea Energetică Europeană și a refuzat oferta înțelegerilor de tip Harikov cu Rusia (Ucraina a prelungit în 2010 prezența militară rusă în Crimeea pentru o reducere a prețului la gazele naturale livrate de Gazprom), propusă de ambasadorul rus la Chișinău. În acest caz factorul UE joacă un rol important.
,,Pe măsură ce Moldova va implementa acquis‐ul communitar, UE va putea oferi tot
mai mult sprijin Moldovei, în special în domeniul energetic” – oficial UE
UE este deja implicată financiar, alături de România, în proiectul gazoductului Ungheni‐Iași, care ar oferi Moldovei o sursă alternativă de gaze în situații de criză2. Totodată oficiali europeni au anunțat că UE ar putea suplimenta fondurile deja alocate reformelor în sectorul energetic.
Deși este un factor obstrucționist în calea integrării europene a Moldovei (ex. implicarea directă a bisericii ruse în campania împotriva adoptării legii anti‐discriminării, lege necesară pentru a finaliza prima fază a planului de acțiune privind liberalizarea regimului de vize), Rusia nu constituie principalul obstacol în calea reformelor din R. Moldova. Deseori lipsa voinței politice de a trece de la declarații la fapte în interiorul alianței de guvernare explică de ce progresele sunt atât de lente. De exemplu, nu doar Biserica Rusă sau opoziția politică se opun adoptării legii anti‐discriminării. Nici în cadrul alianței de guvernare nu există unanimitate cu privire la acest subiect.
2 Detalii în Dinu & Ghinea, 2012
8
De asemenea, lipsa de voință politică a ministrului Transporturilor de a liberaliza spațiul aerian cu UE a determinat mutarea dosarului de la Ministerul Transporturilor la Cancelaria Guvernului și numirea Secretarului General al Guvernului drept negociator‐șef cu UE pentru acordul cu privire la Spațiul Aerian European Comun. Pe măsură ce R. Moldova va finaliza negocierile și va avansa tot mai mult către faza de implementare a Acordului de Asociere, ZCLAC, acordului aviatic cu UE și a planului de acțiune pentru liberalizarea regimului de vize, voința politică va reprezenta un factor crucial pentru realizarea reformelor. Etapa de implementare a angajamentelor asumate în fața UE va fi de lungă durată (de la 5 la 15 ani). De modul în care R. Moldova va parcurge această perioadă va depinde destinul său european. Aceeași logică se aplică dosarului transnistrean. Soluția funcțională pentru R. Moldova nu se întrevede încă. Însă succesul proiectului de reintegrare a țării va depinde de cum va gestiona Chișinăul fereastra de oportunitate în Transnistria și dacă va reuși să multiplice efectele deschiderii relative a Tiraspol‐ului, inclusiv folosind asistența UE.
3. RUSIA REACTIV‐OFENSIVĂ
Rusia a surprins neplăcut atunci când l‐a numit pe vicepremierul Dmitri Rogozin în funcția de reprezentant al Președintelui rus în Transnistria și de reprezentant al guvernului rus în comisia economică moldo‐rusă. Numind o persoană politică cu un discurs populist și agresiv, Rusia arată mai degrabă un sentiment de vulnerabilitate, decât de încredere. În decembrie 2011, Rusia și‐a atins obiectivul doar pe jumătate în Transnistria. Reducând substanțial șansele lui Smirnov de a fi reales, Rusia nu a reușit, în ciuda unei campanii agresive la adresa lui Șevciuk în turul al doilea electoral, să‐și impună favoritul.
,,Rusia a difuzat trei filme compromițătoare despre Smirnov, fiecare reducând
popularitatea sa în Transnistria cu 10%.” – diplomat UE
În Osetia de Sud candidatul Kremlin‐ului la alegerile prezidențiale a pierdut în fața opoziției. Rusia este deci campioană în strategii destructive, dar are un handicap imens la capitolul construcție. Kremlin‐ul s‐a ales cu un ”Președinte” în Transnistria în care are puțină încredere, așa cum confirmă experți ruși și diplomați europeni. În consecință, prima reacție a Moscovei a fost de a sista temporar asistența financiară pentru Transnistria în ianuarie 2012. Punând presiune pe noua conducere de la Tiraspol, Rusia a dorit să transmită mesajul că ,,lumina vine de la est și nu de la vest”.
9
De asemenea, Rusia a urmărit cu îngrijorare activismul UE și al Ucrainei în medierea negocierilor între R. Moldova și Tiraspol. La întâlnirea de la Dublin în formatul 5+2, diplomații ruși aveau instrucțiuni de a ingheța procesul cel puțin până la momentul alegerilor prezidențiale din Rusia și instalarea noului guvern. Dar, în ciuda opoziției Rusiei, părțile s‐au apropiat la Dublin de acordul cu privire la principiile și procedurile de negociere, finalizat mai târziu la Viena. Însă, ceea ce a deranjat probabil Rusia mai mult, au fost contactele directe între Chișinău și Tiraspol. Rusia este obișnuită să controleze întregul proces. Moscova înțelege că interacțiunea directă între R. Moldova și Transnistria reduce influența Rusiei în regiune. Ori, problema transnistreană a fost gândită tocmai pentru a menține, dacă nu pentru a spori influența Rusiei în R. Moldova.
,,Noi nu avem de gând să stăm cu mâinele în sân, în timp ce Moldova, cu ajutorul UE, se pregătește să
absoarbă Transnistria. Noi suntem pentru reunificarea Transnistriei cu Moldova în condiții de egalitate. Astfel, elita din Transnistria, integrată în structurile de putere ale Chișinăului, va fi garantul influenței Rusiei asupra Moldovei. Dar acest scenariu nu este plauzibil atâta timp cât actuala guvernare este la Chișinău.” – expert
rus
În final, alegerea unui Președinte în R. Moldova a eliminat pericolul alegerilor anticipate, a stabilizat relativ situația politică în țară și a neutralizat argumentul Rusiei cu privire la lipsa unui interlocutor permament la Chișinău. Paralela trasată de Vladimir Putin între R. Moldova fără un președinte ales și Kîrgîzstan după revolta violentă din 2010 nu a fost credibilă nici în trecut. După alegerea Președintelui Timofti, o astfel de comparație, dacă ar fi invocată, ar suna ridicol.
Realizând că status‐quo‐ul din regiune devine din ce în ce mai șubred, Rusia a făcut o mutare. Un expert influent de la Moscova a evidențiat clar că Moscova a reacționat iritat față posibilitatea de paficificare în defavoarea sa.
Prin urmare, Rusia răspunde cu o contra‐strategie, care să neutralizeze ceea ce Moscova percepe drept o ,,absorbție a Transnistriei de către Moldova”. Numirea lui Rogozin denotă un caracter reactiv‐ofensiv al acestei strategii. Rogozin este vicepremier responsabil pentru complexul militar industrial. Este o schimbare substanțială, Rusia fiind anterior reprezentată în cadrul comisiei economice bilaterale moldo‐ruse de către ministrul educației Andrei Fursenko (politican cu un discurs echilibrat care a pus accent pe ”forța blândă” – soft power a Rusiei), iar eforturile în formatul 5+2 erau
,,Moldova este privita ca singura țară din cadrul Partneriatului Estic, care are șanse reale de a adera la
UE într‐o perspectivă previzibilă” – expert rus
10
coordonate de un diplomat de carieră din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Serghei Gubarev. Numirea reprezentantului special al Președintelui în Transnistria înseamnă marginalizarea Ministerului de Externe și o atenție sporită din partea Kremlin‐ului, unde va reveni în scurt timp Vladimir Putin. De fapt, Dmitri Rogozin este oficialul rus cu cel mai înalt rang (de la Dmitri Kozak până în prezent), care va coordona politica Rusiei în R. Moldova. Faptul că un stat mic și mai puțin important geopolitic decât Ucraina se bucură de această atenție demonstrează preocuparea serioasă a Rusiei pentru evoluțiile de acolo. Pare că Rusia chiar se teme că, dintre țările din Parteneriatul Estic, R. Moldova este chiar singura care îi poate scăpa din zona de influență.
”Chișinăul a ales o strategie inteligentă [integrarea europeană] pentru a diminua
influența Rusiei” – diplomat rus
De aici probabil și vine un mesaj mai insistent promovat de Rusia și prietenii săi în R. Moldova începând cu 2009 (ex. Asociația ”Prietenii Rusiei în Molodva”, Fundația rusă ”Priznanie”, Centrul ”EurasiaInform”): ,,Nimeni nu vă așteaptă în UE” și ,,Vă poftim în Uniunea Vamală/Eurasiatică”. Îmbinarea de către Rogozin a celor două funcții de reprezentare concentrează instrumentele de presiune asupra Moldovei sub o singură autoritate și permite Rusiei să reacționeze rapid la schimbările din regiune. Deși Rusia nu o declară în mod deschis, deraierea procesului de integrare europeană a Moldovei se află pe lista obiectivelor sale.
Caracterul ofensiv al Rusiei rezultă însăși din personalitatea lui Dmitri Rogozin. Rogozin singur s‐a auto‐intitulat într‐o carte semnată drept ”vultur”, precizând însă ”al păcii”. Celebru pentru declarații bombastice și mai puțin diplomatice, în special în spațiul virtual (twitter), Rogozin va fi, potrivit unui expert rus ,,un executant zgomotos a politicii Kremlinului”. Un alt expert rus remarcă faptul că ,,numirea lui Rogozin este menită să intrețină un anumit grad de tensiune și competiție în zonă”. Direcțiile de atac verbal ale acestuia vor fi către evoluțiile interne ale Moldovei (vezi declarația lui Rogozin cu privire la lipsa unui vector clar de dezvoltare al Moldovei) și către politica externă a României (vezi declarații cu privire la scutul și bazele militare SUA găzduite de România). Scopul lui Rogozin este de a tensiona atmosfera, de a alimenta discursul ”cetății asediate” în Transnistria, de a altera dialogul direct între Chișinău și Tiraspol și de a prezenta România ca stat‐problemă pentru cooperarea din regiune. Însă activitatea lui Rogozin nu se va rezuma doar la declarații politice. Oficialul rus a promis la Tiraspol că ”Transnistria va simți din plin respirația caldă a Rusiei”.
În perioada ce urmează, Rusia va acționa pentru a distanța Transnistria de R. Moldova și pentru a integra economic și umanitar regiunea separatistă în Rusia. Comunicatul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei precizează că una din misiunile lui Rogozin este aprofundarea și solidificarea relațiilor multilaterale între Transnistria și subiectele Federației Ruse. Acordul de colaborare semnat de Universitatea de Stat de la Tiraspol cu o instituție de învătământ superior din Voronej este elocvent în acest sens. Totodată, Rusia a reluat acordarea asistenței financiare
11
Transnistriei. Moscova a acordat în aprilie 2012 30 milioane USD pentru stabilizarea monedei transnistrene. Este foarte probabil faptul că cererile de a deschide un consulat al Rusiei la Tiraspol reprezintă semne pentru pregătirea unui nou val de ,,pașaportizare’’ în Transnsitria. De asemena, discuțiile în jurul datoriei Transnistriei pentru gazele livrate de Gazprom (peste 3 miliarde USD), ar putea avea ca finalitate preluarea de către concernul rus, în contul datoriei, a infrastructurii de transport a gazelor în Transnistria.
Insistența Moldovei pe negocieri și pe o soluție pașnică dezarmează o eventuală mișcare a Rusiei spre recunoașterea
regiunii separatiste.
Această startegie va fi urmată în paralel de exercitarea presiunilor asupra R. Moldova, dosarul energetic (Gazprom deține 50% din acțiuni la Moldovagaz) constituind o prioritate pentru Moscova. Contractul pentru livrare și tranzitare a gazelor pentru perioada 2007‐2011 a expirat, iar părțile nu au reușit să ajungă la o nouă înțelegere. Astfel, din 2012 livările de gaze au fost posibile datorită prelungirii vechiului contract, de fiecare dată pe un termen de trei luni. Ocazional Rusia va acționa constructiv față de Moldova, oferind avantaje sau promisiuni de a lua în considerare interesele Chișinăului. Însă în lumina obiectivelor Rusiei în Moldova, aceste avantaje sunt iluzorii, deoarece țintesc menținerea Moldovei nereformate în sfera de ”interese privilegiate” a Rusiei.
Înseamnă oare răspunsul reactiv‐ofensiv al Rusiei că Moscova se îndreaptă spre recunoaștrea oficială a independenței Transnistriei? Diplomați ruși au trasat în mod direct în cadrul dialogului cu europenii liniile peste care nu se poate trece în Moldova.
Această poziție demonstrează respectul doar declarativ al Rusiei pentru suveranitatea statelor post‐sovietice. Într‐o perspectivă previzibilă însă niciun subiect dintre cele menționate (NATO sau România) nu se va afla pe agenda autorităților din Moldova. Pe lângă aspecte practice de implemenatre, cele două dosare nu se bucură de sprijin popular în R. Moldova. Sunt încă unele argumente solide care opresc Rusia să recunoască independența Transnistriei. În primul rând, Rusiei îi lipsește un lanț logic de evenimente, care ar oferi un motiv serios pentru recunoașterea independenței.
,,Vom considera recunoașterea independenței Transnistriei dacă Moldova va decide să adere la NATO sau să se reunifice cu România” –
diplomat rus
În cazul Georgiei, Rusia a construit o paralelă cu intervenția NATO în Kosovo. Fără a fi provocată militar de R. Moldova (este greu de imaginat faptul că R. Moldova, inferioară Transnistriei din
12
punct de vedere militar, chiar și fiind provocată, va lansa un atac), Rusiei îi lipsește o legendă mai mult sau mai puțin credibilă, care ar explica o decizie excepțională. Insistența Moldovei pe negocieri și pe o soluție pașnică dezarmează o eventuală mișcare a Rusiei spre recunoașterea regiunii separatiste.
În al doilea rând, o astfel de decizie pripită din partea Moscovei ar avea un impact negativ asupra relațiilor Rusiei cu UE și SUA. Aceasta va pune defenitiv capăt procesului de la Meseberg (diplomații ruși ridică cu orice ocazie problema institutirii comitetului Ashton‐Lavrov în dialogul lor cu colegii europeni) și va face misiunea simpatizanților Rusiei în interiorul UE mai dificilă.
Transnistria este mult mai utilă Rusiei în forma sa nerecunoscută pentru a
exercita influență sau presiune asupra R. Moldova.
Dincolo de aceste efecte, imaginea Rusiei va suferi enorm în Europa și în spațiul post‐sovietic. Nu în ultimul rând, Transnistria este mult mai utilă Rusiei în forma sa nerecunoscută pentru a exercita influență sau presiune asupra R. Moldova. Recunoașterea Transnistriei va priva Rusia de un instrument important și va da o lovitură decisivă ”puterii blânde” a Rusiei în R. Moldova. În plus, așa cum a descoperit Moscova de curând, recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud a generat mai multe probleme politice și financiare decât beneficii. Recunoașterea Transnistriei va izola regiunea economic, plasând‐o în responsabilitatea financiară intregrală a Rusiei. Dacă în cazul regiunilor separatiste din Georgia, Rusia are acces terestru și/sau maritim, în situația Transnistriei Rusia este separată de Ucraina, care nu vede cu ochi buni (cu gândul la Crimeea) un precedent separatist în R. Moldova.
Prin urmare, este foarte puțin probabil faptul că Rusia va dori să‐și asume o povoară financiară mai mare decât cea pe care deja o poartă în Transnistria, în condiții logistice pentru acces și tranzit mult mai precare.
4. CUM SĂ JOACE ROMÂNIA INTELIGENT ÎN R. MOLDOVA ?
Începând cu toamna anului 2009 România s‐a implicat cu mult entuziasm în sprijinul cauzei Moldovei în interiorul UE și a venit cu o serie de măsuri constructive pentru a dinamiza relațiile bilaterale cu R. Moldova:
a fost semnat acordul cu privire la micul trafic de frontieră, extrem de benefic pentru un segment important a populației din R. Moldova;
13
a fost la originea creării grupului prietenilor Moldovei în UE;
România a jucat un rol activ în procesul decizional al UE cu privire la acordarea planului de acțiune pentru liberalizarea regimului de vize;
au fost semnate o serie de acorduri bilaterale sectoriale, care au instituționalizat cooperarea între ministere și agențiile de profil;
a fost extinsă rețeaua consulară în Moldova;
mass‐media din Romania s‐au extins pe piața din R. Moldova, contrabalansând prezența mass‐mediei din Rusia;
investitorii români (în unele cazuri neașteptând sprijinul guvernului român și în ciuda unui climat investițional încă deficitar) au devenit activi acolo (în 2011 România a fost cel mai mare investitor în sectorul bancar, BlueAir planifică lansarea unor curse spre R. Moldova), iar cei deja prezenți au decis să‐și extindă afacerile (de ex. BCR inveșteste în noul sediu la Chișinău și se extinde în alte regiuni a Republicii);
au fost demarate lucrările pentru interconexiune ale sistemelor electrice (linia electrică Fălciu‐Gotești și conexiunea cu Portul Liber Internațional Girgiulești).
În ciuda acestei dinamici pozitive, multe intenții bune au rămas doar pe hârtie, unele proiecte au stagnat sau au avansat prea lent. Abia în 2012 Moldova și Romania au încheiat planul de acțiune în vederea implementării parteneriatului strategic pentru integrarea europeană a Moldovei, semnat în 2010. De asemenea, România nu s‐a grăbit să investească strategic cei 100 de milioane de euro promiși R. Moldova (doar €8 milioane din această sumă au fost alocate în regim de urgență după inundațiile din 2010). Nici proiectul gazoductului Ungheni‐Iași nu a progresat foarte rapid.
În ciuda unei dinamici pozitive, multe intenții bune au rămas doar pe hârtie.
Situația în jurul, dar și în interiorul Moldovei, este foarte fluidă. În loc să fie reactivă, România trebuie să construiască cu răbdare, cu calcul rece și bătaie lungă politica sa față de Moldova. Dat fiind evoluțiile în regiune, viteza cu care România implementează proiecte în R. Moldova trebuie să sporească, iar aria acestora trebuie lărgită.
Eșecul în a‐și onora promisiunile va fi extrem de costisitor pentru imaginea României și capacitatea sa de a influența evoluțiile din Moldova. De exemplu, întârzierea în procesul de alocare al celor 100 de milioane de euro subminează credibilitatea României atât în rândul statelor membre UE, care au o agendă convergentă în vecinătatea estică, cât și la nivelul elitelor politice și al populației din R. Moldova.
Reiterarea mesajului la cel mai înalt nivel cu privire la prioritatea Moldovei în politica externă creează așteptări mari, însă lipsa de acțiuni vizibile și cu impact va provoca dezamăgiri la fel de
14
mari. În lumina ultimelor evoluții din Transnistria și R. Moldova și ajustarea strategiei Rusiei, abordarea României va fi mai eficientă dacă va:
”Capacitatea lui Rogozin de a escaladasituația sporește proporțional cu atenția care i se acordă.”‐ expert rus
1.Ignora discursul lui Rogozin. Succesul României nu este condiționat de ce spune Rogozin, ci de măsurile concrete pe care România le va implementa în R. Moldova. Chiar experți ruși recunosc că Rogozin devine important doar dacă i se acordă atenție.
Astfel, cel mai bun lucru pe care îl poate face România este să‐l ignore. România va fi acuzată în continuare, sub diverse forme, că subminează statalitatea Moldovei. Chiar dacă Rusia, și nu România, este cea care acționează pentru a vulnerabiliza Moldova, angajarea intr‐un duel verbal cu Moscova va muta România pe terenul Rusiei. Experții și oficialii din Polonia au ajuns la concluzia că a răspunde cu aceeași monedă nu duce la nimic bun, doar la refularea unor frustrări pe termen scurt și atât.
Aceste atacuri verbale ale Rusiei sunt de cele mai multe ori gesturi de intimidare și provocare. România ar fi bine să aplice în practică o zicală preferată a lui Vladimir Putin: ”câinii latră, caravana trece”. Prin urmare, pentru o perioadă bună de timp, refrenul
preferat al României trebuie să fie: sprijinim obiectivele R. Moldova în vederea solidificării statalității și integrării europene, cele două obiective fiind expresia voinței suverane a cetățenilor R. Moldova. Spre deosebire de Rusia, diplomații români pot și trebuie să sprijine acest discurs cu exemple concrete, cum ar fi acela că România este cel mai activ stat membru UE în proiecte de twinning în Moldova, care contribuie la dezvoltarea și consolidarea instituțiilor publice, sporind capacitatea acestora de a implementa legislația europeană sau România contribuie prin interconexiuni electrice și de gaze la securitatea energetică a R. Moldova.
,,Noi am trecut prin această etapă și nu am reușit să obținem nimic” – diplomat polonez
”Nu suntem suficient de puternici pentru a înfrunta singuri în ringul de box un luptător din categoria supergrea” – diplomat
polonez
În acest mod România va dezavua indirect acuzațiile Rusiei, prezentând inițiative concrete care au contribuit la solidificarea statalității R. Moldova. În final, din moment ce Rusia, cel puțin oficial, nu se opune integrării europene, discursul pro‐european al României față de R. Moldova nu poate genera opoziția retorică a Rusiei.
15
2.Investi strategic ajutorul promis. România trebuie să dinamizeze implementarea planului de acțiune cu R. Moldova și să accelereze distibuția celor 100 de milioane de euro. Este șansa României de a:
demonstra că poate realiza proiecte strategice în Moldova;
confirma rolul său în interiorul UE de stat cu o agendă bine definită în vecinătatea estică și de partener credibil pentru state cu interese similare;
demonstra că‐i pasă de R. Moldova, nu doar prin declarații, ci și prin fapte; să finanțeze proiecte care să conecteze R. Moldova de UE și să demonstreze cetățenilor moldoveni avantajele de a face parte din UE;
multiplica imaginea și influența în R. Moldova.
Este foarte important ca aria proiectelor finanțate de România în R. Moldova să cuprindă regiunile eurosceptice sau/și cele expuse mai mult influenței Rusiei.
Pentru a spori impactul acestora România poate implica partnerii săi strategici. De pildă, deschiderea consulatului României la Bălți trebuie urmată de o serie de proiecte care să sporească vizibilitatea României în municipiul cu o populație în proporție de cel puțin 50% vorbitoare de limba rusă. Bălți este gazda diasporei poloneze în Moldova (în municipiu activează centrul”CasaPoloneză”).
Acționând în sinergie cu UE, Polonia și Turcia, România va contribui la diminuarea potențialului destructiv al Rusiei în R.
Moldova.
Așadar, România poate iniția proiecte comune cu Polonia, diversificând domenii de cooperare strategică cu Polonia de la aspecte de securitate regională și afaceri europene la integrare europeană a R. Moldova. De asemenea, UE planifică dezvoltarea unui proiect pentru regiunea autonomă găgăuză. România ar putea folosi parteneriatul său strategic cu Turcia, deja prezentă în Găgăuzia, pentru a implementa proiecte de infrastructură în această regiune. În acest mod, România va demonstra că o interesează soarta nu doar a unui segment etnic din Moldova, dar și a țării în ansamblu. Acționând în sinergie cu UE, Polonia și Turcia, România va contribui la diminuarea potențialului destructiv al Rusiei în R. Moldova. Strategia Georgiei, sprijinită financiar de donatori internaționali, pentru dezvoltarea Samtshe‐Javaheti (regiune populată de minoritatea armeană, gazda până în 2007 unei baze militare ruse) care a redus drastic potențialul Moscovei de a instiga minoritățile împotriva guvernului de la Tbilisi este exemplară în acest sens.
3.Încuraja reformele în Moldova. Deseori România se conduce în R. Moldova de o dihotomie nu foarte utilă: românofil egal reformator și pro‐european, rusofon egal non‐reformator și anti‐european. Acest tip de a judeca lucrurile nu servește foarte mult României în realizarea obiectivelor sale. De exemplu, liberalizării pieței aviatice cu UE sau adoptării legii anti‐discriminare se opun și forțele politice din R. Moldova care au în discursul lor elemente unioniste.
16
Însă la ce este bun discursul unionist, uneori doar declarativ, dacă R. Moldova rămâne în continuare nereformată, departe de UE și, prin urmare, mai vulnerabilă în fața Rusiei? Așadar, România, al cărei obiectiv strategic este aderarea Moldovei la UE, trebuie să se focalizeze în politica sa în Moldova asupra încurajării forțelor politice care au voința de a adopta reforme. Având influență asupra forțelor politice pro‐unioniste, România trebuie să folosească canale de comunicare pentru a le determina pe acestea să sprijine real, și nu doar declarativ, măsurile care țin de implementarea legislației europene.
R. Moldova intră într‐o etapă în care implementarea reformelor va fi crucială pentru parcursul său
european.
Deși pentru România felul în care se auto‐identifică cetățenii Moldovei rămâne un subiect sensibil, problema identitară nu are soluții rapide. Insistența de a promova o identitate exclusivă în R. Moldova riscă să polarizeze, în loc să coaguleze societatea. În mod paradoxal, axându‐se pe chestiunile identitare și mai puțin pe europenizare, România servește fără să vrea agenda Moscovei în Republica Moldova. România va caștiga enorm de mult la nivel popular în R. Moldova (indiferent de etnie), dacă acțiunile sale vor aduce avantaje palpabile cetățenilor, vor îmbunătați calitatea vieții, vor apropia real țara de UE, astfel încât un segment cât mai cuprinzător de cetățeni să resimtă impactul pozitiv al integrării europene. Acționând în acest mod, România va reuși să amplifice forța sa de atracție dincolo de segmentul social românofil și să‐și asigure o poziție solidă în Moldova pe termen lung.
17
18
Acest paper se bazează pe interviuri cu oficiali și experți la Chișinău, București, Bruxelles și Moscova în perioada noiembrie 2011‐aprilie 2012. Interviurile au fost realizate în cadrul proiectului de cercetare finanțat de VolkswagenStiftung prin intermediul programului ”Black Sea Link Fellowship”. Autorul este recunoscător lui Octavian Milevschi, Cristian Ghinea și Iuliei Joja pentru comentarii și sugestii făcute pe marginea primului draft. Opiniile exprimate în acest studiu îl angajează pe autor exclusiv.
Stanislav Secrieru este bursier la Colegiul Noua Europa și expert afiliat CRPE.
Credit foto copertă: Alexandra Toderiță
© CRPE mai 2012
Centrul Român de Politici Europene
Ştirbei Vodă nr. 29, Etaj 2, Ap. 4
Bucureşti ‐ 2
Tel. +4 0371.083.577
Fax. +4 0372.875.089
Pentru mai multe detalii despre CRPE vizitați pagina www.crpe.ro
