2

CUPRINS

Introducere

I Influența istorică asupra manifestărilor arhitecturale și picturale moderne

1.1. Arta - proces psihologic și social

1.2. Premize istorice ce influențează devenirea artei

II Stiluri artistice incipiente modernității

2.1. Arta în căutarea modernității

2.1.1. Neoclasicismul

2.1.2. Stilul Empire

2.1.3. Romantismul

2.2. Utopiile începutului de modernitate

2.3.

Impresionismul și arhitectura

2.3.1. Artă și arhitectură în America de Nord

III Art – Nouveau – prima formă a modernismului

3.1. Art-Nouveau în Europa și America

3.1.1. Art-Nouveau în Marea Britanie

3.1.2. Art-Nouveau în Germania -Jugendstil

3.1.3. Art-Nouveau în Austria Secession

3.1.4. Art-Nouveau în Spania

3.1.4.1. Gaudi

3.1.5. Art-Nouveau în Italia

3.1.6. Art-Nouveau în America de Nord

3.2. Art-Nouveau în Rusia

3.3. Arhitectura Art-Nouveau în România

IV Curentele concomitente și ulterioare curentului Art-Nouveau

4.1. Protoraționalism

4.1.1. Hendrik Petrus Berlage

4.1.2. Auguste Perret

4.2. Neoplasticism

4.3. Futurismul

4.4. Avangarda Rusă

4.5. Arta ca expresie - expresionismul

4.5.1. Pictura expresionistă de expresie

franceză - fovism

3

4.5.2. Pictura expresionistă de expresie

germană – Die Brüke

4.6. Pictura metafizică

4.7. Art Déco

4.8. Diverse stiluri ale modernismului

4.8.1. Cubismul

4.8.2. Brâncuși cubist?

4.8.3. Purismul

4.9. Funcționalism și raționalism C.I.A.M. – Congresele

Internaționale de Arhitectură Modernă

4.9.1. Congresul Internațional de Arhitectură

Modernă

4.9.2. Subiectele dezbătute în cele cinci

congrese interbelice

4.10 Arhitectura și arta totalitară

V Artele plastice și arhitectura contemporană

5.1. Artele vizuale contemporane ca derivate ale

modernismului

5.2. Arhitectura contemporană și relațiile cu artele vizuale

contemporane

Concluzii

Bibliografie

4

INTRODUCERE

”Orice operă de artă este copilul vremii sale,

adesea și izvorul felului nostru de a simți”

Wassily Kandinski

Opera artistică, fie ea picturală sau arhitecturală este complexă şi coerentă. Artistul

indiferent de timpul şi spaţiul căruia aparţine are ca scop de a înfăţişa invizibilul în vizibil prin

organizarea semnelor şi elementelor plastice şi materialelor într-o anumită formulă

compatibilă dorinţei de manifestare a artistului.

Am ales această temă ca o modalitate de analiză în interiorul artelor plastice, urmărind

evoluţia comparativă dintre pictură şi arhitectură, caracteristicile comune sau diferențe ale

acestora în perioada modernă.

Având la bază modalitatea fenomenologică de cercetare primul capitol va surprinde

condiţiile socio-culturale, economice şi politice specifice fiecărei zone geografice ce

determină dezvoltarea arhitecturii. În primele capitole este menţionată „naşterea urbanisticii

moderne” .

Etapele de evoluţie întâlnite în studiile istorice îngăduie regăsirea elementelor dialecticii

şi a motivelor formatoare arhitecturii moderne. O fenomenologie a realizărilor artei poate

dezvălui fenomenologii ale conştiinţei naturale. Cursul dezvoltării societăţii se aseamănă cu

direcţia progresului tehnic, economic, cultural şi artistic. Pictorul experimentează deoarece

arta modernă a pierdut interesul pentru canoanele tradiţionale. Ideea de a picta ceea ce văd

schimbă mentalităţi, schimbă teorii deoarece se începe o diferenţiere între ceea ce ştim şi ceea

ce vedem.

În ceea ce privește arhitectura, aceasta nu este numai o artă, este şi o ştiinţă strâns

legată de dezvoltarea societăţii. Surprinderea în artă a expresiei ca joncţiune între structură,

mişcare, spaţiu şi timp, decoraţie şi intuiţie denotă faptul că opera de artă se adresează

intercalării spiritului şi simţurilor formate într-un anumit spaţiu social a unei anumite

temporalităţi.

Lucrarea se dorește a surprinde modul de formare a unui curent artistic particularizat pe

o ramură artistică în faza sa incipientă şi transformarea acestuia în curent artistic complex

generalizat şi „modulaţiile” ce se formează între formele de manifestare ale picturii şi

arhitecturii aceluiaşi curent artistic sub influenţa schimbărilor politice, administrative,

5

Composition VII - Wassily Kandinsky

https://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/kandinsky/kandinsky.comp-

7.jpg compozitie 7

tumulturi sociale şi mai ales a revoluţiei industriale, arta, ca oglindă a stării sociale se

modifică după valorile epocii contemporane.

I. INFLUENȚA ISTORICĂ ASUPRA MANIFESTĂRII ARHITECTURALE ȘI

PICTURALE MODERNE

Tema aleasă reflectă perioada celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea și se

încheie cu începutul secolului XX.

În istorie, perioada modernă este considerată a debuta în 1453 corespunzând cu perioada

artistică a renașterii. Din acest moment arta se consideră a nu mai fi doar un meșteșug ci o

acțiune vocațională. Cu toate acestea, ruptura de tradiție, de modul de percepere a artei nu se

modifică în structură. Arta rămâne tributară comenzilor, decorativă, pentru înfrumusețarea

locuințelor, a spațiilor publice.

Ernst H. Gombrich1 spunea: ”În ciuda variațiilor modei și a diversității preocupării

artiștilor, unii mai atașați de problemele compoziției, alții de exploatarea culorii sau a

expresiei dramatice, scopul

urmărit de pictori și sculptori

rămânea în esență, același și

nimeni nu se gândea în mod serios

să-l pună sub semnul întrebării.

Este vorba de furnizarea unor

obiecte frumoase celor care aveau

nevoie de ele și știau să se bucure

de frumusețea lor.”2

Schimbarea reală, de fond a

mentalităților debutează în secolul

al XVIII-lea când vechile maniere

par să se destrame marcând momentul real de desprindere a artei de Evul Mediu și

Antichitate. Revoluția Franceză din 1789 poate fi considerată pragul sonor al modernizării

prin evidențierea noilor concepte, noilor criterii valorice sociale și politice, modificarea

1 Ernst H. Gombrich (1909-2001) – critic de artă, profesor în istoria tradiției clasice la Universitatea din Londra

din 1959 până la pensionare, prin lucrările elaborate a influențat modul de percepție asupra artei a numeroase generații, reușește să surprindă corect și să exprime simplu și concis manifestările artistice făcând astfel din lucrările sale materiale didactice accesibile oricărui nivel de educație. 2 Ernts H. Gombrich ”Istoria Artei” ProEditură și Tipografie București 2007 pag. 475

6

ierarhiilor în stat, multitudinea invențiilor create în această perioadă, determină și facilitează

dezvoltarea industrială, creează posibilități nelimitate, inovatoare de exprimare în artă, se

manifestă modificări de percepție a modalităților de exprimare a subiectelor abordate, studiile

sunt puse sub semnul întrebării, un fenomen normal de altfel, așa cum subliniază Wassily

Kandinsky3: ”Fiecare operă de cultură generează propria-i artă irepetabilă.”

4

Stilul evoluției societății din punct de vedere politic, economic, social, ideologic,

permite identificarea elementelor dialectice și a fenomenelor ce au acționar asupra arhitecturii

moderne în paralel cu pictura, sculptura, grafica.

Cursul dezvoltării societății se întrepătrunde în dezvoltarea economică, tehnică,

culturală a umanității. Artistul, indiferent de timp și spațiu căruia îi aparține, are ca scop a

înfățișa invizibilul în vizibil prin organizarea semnelor.

1.1.ARTA – PROCES PSIHOLOGIC ȘI SOCIAL

Creația artistică generează o nouă lume care reflectă realitatea spirituală şi materială,

creând când o distanțare sau sublimare şi determinând uneori o generalizare concretă,

sensibilă a receptării şi interpretării realității.

Arta este mijloc de influențare a celor ce inter-relaționează în procesul artistic de

creaţie, cu mediul social, cu societatea umană şi arta lor este un act creativ cu scop

comunicativ. Operele de artă, imaginile transmit mesaje prin materialele utilizate sau prin

formele obținute, prin compozițiile realizate, către societate. Creatorul „emiţător” al mesajului

transmite conștient sau inconștient idei, senzații, trăiri, ideologii. De asemenea, individul

creator este produsul social al unei anumite perioade istorice caracterizată de un anumit nivel

de dezvoltare socio-culturală, economică, industrială, politică şi educațională. Dar nu doar

creatorul (emiţător) contează ci și privitorul (receptorul) mesajului. În funcție de evoluția

fiecărui receptor opera de artă este asimilată diferit.

Mediul înconjurător definește concepte influențează emoțiile, visele, stări de spirit,

ideaticul, fantasticul, frumosul, urâtul. Mediul înconjurător satisface necesitățile individului,

dar totodată, mediul este modificat de individ. Fiecare individ își creează după propriile

3 Wassily Kandinsky(1866-1944)- pictor rus, sub farmecul artei populare descoperite ca urmare a cercetărilor

etnografice realizate și a influenței artei impresioniste, va opta pentru creație în defavoarea carierei juridice. Formează mai multe organizații artistice, publică diverse manifeste cu privire la artă, înființează Academia de Științe Artistice din Moscova în 1921 și în 1922 devine profesor la Bauhaus. Enunță limbajul pictural cubist și întrepătrunde impulsuri ale expresionismului, fovismului, în arta pe care o creează. Tablourile sale sunt caracterizate de lirism, de mister și simbolism alternat cu informația cotidiană. 4 Wassily Kandinsky ”Spiritualul în artă” Editura meridiane București 1994 pag. 15

7

principii, idei, despre acest univers, își formează propriul univers modelat indirect de

contemporaneitatea înconjurătoare.

În timpul nostru nu mai există nici un dubiu că actul artistic se poate manifesta prin mult

mai multe căi pe lângă cele tradiționale cunoscute, binele, frumosul şi adevărul fiind extrem

de nuanţat faţă de sensurile date de Platon. Valențe estetice se pot manifesta într-o diversitate

de domenii ale vieţii.

Există ideea înrădăcinată că, în artele plastice, pictura ar fi ramura ce „dă tonul” în

modificările stilistice apărute în decursul timpului. Deci pictura a fost considerată cea care era

capabilă să ”dea tonul” în ceea ce privesc modificările stilistice parvenite în timp. Dar pictura,

în istoria artelor plastice în etapele de început ale umanității, a avut rolul de a defini spațiul

sacramental sau funerar şi de a înfrumuseța spațiul de locuit. Vorbim de o delimitare a unui

spațiu amenajat cu un anumit scop. Arhitectura, ca și pictura, este o formă de manifestare a

creativității și totodată, vrând nevrând, și un mod de comunicare. Pentru o mai bună înţelegere

a actului creator este de preferat a se analiza și defini cele două noțiuni: creativitate și

comunicare, particularizate la pictură sculptură și arhitectură.

Ar trebui să admitem că nici un sistem estetic nu este perfect delimitat și nu este

permanent. Artele se întrepătrund și nu este posibil a se realiza o limitare precisă a acestora.

Arta nu este evolutivă, dar are propria ei dialectică, aceea de a fi ea însăşi pentru a deveni apoi

alta.

1.2. PREMISE ISTORICE CARE INFLUENȚEAZĂ PROCESUL DE DEVENIRE A

ARTEI

Începuturile artei sunt necunoscute. Ceea ce azi se consideră a se numi artă a apărut în

neolitic, deci cu circa 30.000 de ani în urmă. Probabil că primele manifestări artistice au fost

similare cu cele ale populaţiilor care trăiesc în jungla Amazonului, sau în unele insule din

arhipelagul indonezian, populaţii care nu au avut contact cu aşa zisul om civilizat.

Cauza apariţiei artei nu sunt cunoscute, ci doar bănuite.

Poate că reprezentările zoomorfe de la Altamira sau Lascaux sunt rezultate din vânarea

simbolică a imaginilor din grote, pentru a avea succes la vânătoarea reală. Scopul sublimului

inutil care este arta, este şi el obscur.

8

Reprezentări zoomorfe din peșterile de la

Altamira (https://classconnection.s3.amazonaws.com/988/flashcard

s/410988/png/hall_of_the_bulls1308529938470.png)

Reprezentări zoomorfe din peșterile de la

Lascaux (https://www.google.ro/search?q=piramida+lui+keops&

biw=1366&bih=631&source=lnms&tbm=isch&sa=X&s

qi=2&ved=0ahUKEwi5iajL0pvPAhWJvBoKHQx9C2c

Q_AUIBigB#tbm=isch&q=lascaux+cave+paintings&im

grc=HdWLfYNk9gDizM%3A)

Utilitatea artei începe a putea fi bănuită analizând diverse inventare funerare, cu toteme,

obiecte de cult, vase, arme cu diferite elemente decorative ce vor imprima specificitatea

utilității obiectelor, dar și apartenența la o cultură, la o perioadă istorică.

Dacă artistul modern și contemporan „vorbește” prin lucrările sale despre o lume a

sublimului, a conștientului și inconștientului, despre propria sa reprezentare și interpretare a

realităţii, a propriilor idealuri sau tenebre, popoarele primitive sunt atât de ancorate în mistic

și realitate încât prin reprezentările realizate pe pereții peșterilor se consideră că aceștia

facilitau vânarea animalelor pictate.

Umanitatea se modifică odată cu trecerea timpului și arta de asemenea. Arta antică, arta

primitivă sunt izvoarele artei moderne și contemporane. Nu putem uita faptul că perioada greacă

și romană este preluată de mai multe tipuri de curente artistice în mod fidel sau interpretabil.

II. STILURI ARTISTICE ALE MODERNITĂȚII INCIPIENTE

Capitolul al doilea al lucrării este structurat în trei subcapitole. Se utilizează ca metode

de evaluare fenomenologia și comparația.

Capitolul debutează cu prezentarea perioadei istorice și a premizelor de evoluție a artei.

Ne întoarcem la sfârșitul secolului al XVIII-lea și ne dăm seama că totul începe de la o

idee revoluționară împotriva unui sistem adânc tradiționalist, cu certitudini și credințe feudale

înrădăcinate. Încep să obsedeze întrebările de ce doar așa? De ce doar nobilimea? De ce doar

anumite idei? De ce neapărat acest stil, această metodă?

9

Fig.2 „Pope V Borghese” -

Marcello Provenzale

Multitudinea invențiilor determină apariția multitudinii de modalități de execuție ce vor

vitaliza curentele artistice conexiunea dintre materia

componentă și tehnică spre redarea mesajului plastic

deoarece ”materia pe care o omori nu produce decât

obiecte născute moarte. Este ceva mai inutil decât turul de

forță a lui Marcello Provenzale5 care a reușit să facă să fie

luat mozaicul său drept tablou?” 6

Urmează o incursiune selectivă în istoria picturii în

paralel cu istoria arhitecturii ce facilitează observarea

acestor modificări de exprimare artistică.

Subcapitolele realizează o structurare pe curente

artistice. Se urmărește evoluția acestora pe teritorii

geografice, modul în care se propagă din centrul de creare

a curentului artistic spre zonele periferice și mutațiile suferite.

”Modernitatea a apărut din punct de vedere istoric ca un element calitativ, ca diferență

față de modelele depotențate de aceea ea nu este ceva pur temporal; acest lucru permite de

altfel înțelegerea faptului că, pe de o parte, ea și-a însușit calități invariabile, care i se

reproșează mereu, pe de altă parte ea nu poate fi lichidată pentru că ar fi demodată. Intra-

esteticul și socialul se împletesc.”7

2.1. ARTA ÎN CĂUTAREA MODERNITĂȚII

Arhitectura este puternic influențată de evoluția rapidă a economiei și multitudinea

inovațiilor și invențiilor ce au urmat acestora. Dacă în pictură trecerea spre modernitate este

exprimată cu subtilitate, în arhitectură lucrurile stau astfel. Noua societate industrială a

determinat o puternică campanie de construire de edificii publice, industriale, particulare, dar

și poduri, canale necesare dezvoltării căilor de acces rutier și/sau feroviar.

5 Marcello Provenzale (1575-1639) pictor italian cunoscut și ca mozaicar, va realiza lucrări fidele realității,

portrete în special, atât în pictură cât și în tehnica mozaicului. Prin minuțiozitatea realizării va pierde din efectele tehnicii de mozaic, lucrările putând fi ușor confundate cu pictura. 6 Berger René ”Descoperirea picturii” volumul II Editura Meridiane București 1975 pag. 65

7Theodor W. Adorno ”Teoria Estetică” Editura Paralela 45 București 2005 pag. 384

10

Fort-Vimieux - William Turner http://www.wikiart.org/en/william-turner/fort-

vimieux#supersized-artistPaintings-238721

2.1.1. NEOCLASICISMUL

Frământările create de sedimentarea noii ordini sociale influențează și arta plastică

generând conflicte puternice și o multitudine de manifestări artistice. La sfârșitul secolului al

XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea se va desprinde din clasicism un nou curent ce va

favoriza o exprimare artistică mai

convingătoare a idealurilor umaniste și

lărgește conceptul de frumos estetic.

Neoclasicismul este hrănit de

descoperirile din Pompei, Herculanum,

de evenimentele istorice și de

conștientizarea importanței acestora.

Pictorii ce adoptă clasicismul tocmai

acest aspect istoric doresc să îl surprindă.

Arhitectura neoclasicismului creează

după modelele antichității, care vor

fi renăscute. Astfel, proiecte

inspirate din monumentele

descoperite de arheologie inspiră

proiecte grandioase care, însă,

rareori au fost şi materializate. Dar

nu trebuie să ignorăm o creație

rămasă în etapa incipientă de desen

doar pentru că materialele și

modalitățile de construire ale epocii nu au permis materializarea lor.

2.1.2. STILUL EMPIRE

Stilul Empire este una dintre ipostazele clasicismului şi este indisolubil legat de

Imperiul Francez al lui Napoleon I care a aspirat la o artă similară cu cea a Romei Imperiale.

Campania din Egipt a lui Bonaparte a influenţat stilul Empire, inducându-i, pe lângă motivele

egiptene de sfincşi, piramide, şi motive preluate din arta Romei Imperiale, precum arme,

făclii, cununi de laur.

Thomas Jefferson, 1796-1806, Monticello House, Virginia (http://www.timetravelturtle.com/wp-content/uploads/2012/07/USA-

2012-101_web-lrg.jpg)

11

Interioarele sunt solemne şi simetrice,

duşumelele se acoperă cu parchet, tavanele se

vopsesc în alb, pereţii se acoperă cu ţesături sau

cu tapete sobre. În formele mobilei se introduc

elemente decorative antice: reliefuri de bronz,

detalii în formă de coloane sau statui.

Stilul Empire s-a manifestat în

arhitectură, în designul de mobilier şi în

amenajarea spațiului interior, în artele vizuale

și decorative, dar și în designul de modă. Din

1796 ”Jurnal des Modes”, editat de Pierre de

La Mesangere, a dus la răspândirea sa în

întreaga lume.

2.1.3. ROMANTISMUL

Romantismul8, căci

despre el este vorba, va

pune accent pe latura

emoțională a creației,

respingând normele

stabilite de clasicism.

Frumusețea naturii nu

este descrisă, se

dezvăluie obscură și este

trăită și intuită de

privitor.

8 Romantism - Manifestare artistică a cărei denumire apare pentru prima dată în Germania din adjectivul

„romantisch”ca opoziție a clasicismului opoziție susținută de subiectele abordate( contemporane, peisaje, scene lirice), ideologie(sensibilitate, libertate în execuție, misticism, lirism, ect.) Termen provenit din Anglia secolului al XVIIlea ce desemnează literatura romanescă. În secolul al XIXlea definește lucrări literare sau plastice care vor forma mișcarea culturală oponentă neoclasicismului și rigorilor acestuia. Se răspândește în toată Europa la sfârșitul secolului al XVIIIlea și atinge apogeul la începutul secolului al XIXlea.

Stil Empire (https://kaminskiauctionsdecor.files.wordpress.com/20

15/07/8500_1.jpg)

John Vangrugh, Vanbrugh Castle, 1718, Greenwich, Londra (http://www.thegreenwichphantom.co.uk/uploaded_images/Vanbrugh-castle-

winter-763064.jpg)

12

La Hutte du charbonnier - Theodore

Rousseau

https://fr.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odore_R

ousseau#/media/File:Rousseau_20_sep_2013.jpg

Maja y celestina en el balcón -

Francisco Goya

http://www.wikiart.org/en/francisco-

goya/maja-and-celestina-on-a-balcony-

1812#close

Când în pictură încă predomină temele istorice și

tradiționalismul, sub influența acestui curent, în

contradicție, cu dorința de desprindere totală de trecut

fortuite de modificările sociale și evoluția galopantă

industrială, vor lua naștere lucrări memorabile, vor

apărea proiecte ideatice care vor îmbina contrastele

timpurilor și vor contura dorința de depășire, de

modificare atât a artei cât și a societății. Apariția

romantismului va deschide apetitul pictorilor pentru

peisaj. Noile tendințe de evoluție a picturii se întrevăd

în lucrările lui William Turner9.

O altă caracteristică a timpurilor este aceea că în

același timp ce romantismul prefigurează caracteristici

noi ale picturii viitorului, pictura ce evocă teme istorice

coexistă și rezistă îndelung.

Ca o

urmare a

acestei caracteristici se va forma stilul Trubadur10

ce va trata subiecte din Evul Mediu, Renaștere, și

secolul al XVII-lea.

Este un gen pictural sentimental ce îi evocă

pe marii artiști din trecut, în culorile legendei se

inspiră din Divina Comedie, din Shakespeare11

și

Goethe12

, dar folosește stilizarea arhaicului,

fermitatea acestuia

și contrastul clar-obscur specific romantismului.

9 William Turner(1775-1851) – pictor englez, peisagist, inovează pictura de peisaj, maestru al acuarelei. Tușele

utilizate de acesta în lucrări vor fi preluate de impresioniști și futuriști. 10

Troubadur - curent artistic ce evocă perioada Evului Mediu, Renașterea, asociază fermitatea desenului renascentist cu paleta cromatică a romantismului 11

Shakespeare(1564-1616) – poet englez, în literatura Angliei fiind considerat cel mai mare scriitor dramaturg, scierile cât și piesele de teatru realizate de acesta vor influența arta moderă și subiectele abordate de artiști. 12

Goethe(1749-1832) – scriitor german, a cărui operă va cuprinde scrieri epice, poeme lirice, memorii, eseuri literare, estetice tratate de anatomie, botanică, etc. Importante pentru artă din punct de vedere tehnic au fost studiile botanice și de cromatică, iar din punct de vedere al creației( ca sursă a acesteia) opera filozofică a acestuia, misticismul ce abundă literatura sa. Influențează arta plastică și modul de gândire a artiștilor dar și a privitorilor perioadei moderne.

13

Le Serment des Horaces - Jacques Louis David

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/70/Jac

ques-Louis_David_-_Oath_of_the_Horatii_-

_Google_Art_Project.jpg

În arhitectură am putea spune că a reprezentat mai bine ideea de ideatic prin faptul că o

multitudine de proiecte inovatoare au rămas utopice din lipsa materialelor inovatoare.

Un alt stil secundar, acela al nazareenilor, se dezvoltă în paralel, ca o atitudine contrară

surselor de inspirație antică și neoclasică

având ca scop evidențierea identității

naționale. Grupul este dezvoltat în credința

catolică și acesta va fi un alt scop al său – de

căutare a religiozității în pictură.

Evenimentele și noua ordine socială

determină populația să conștientizeze

importanța modificărilor parvenite societății,

economiei, politicii, dar și nemulțumirea

rezultatelor și nostalgia timpurilor trecute vor

determina valențele artistice și multitudinea

stilurilor.

În pictură, evoluția societății în ritm galopant determină analizarea subiectelor alese și

modificarea lor din subiecte preponderent inspirate din religie, mitologie sau portretistică

executată la comandă, în subiecte contemporane, peisaje, surprinderea vieții cotidiene.

Subiectele încep să difere de la un spațiu geografic la altul, păstrând scopul, anume de a face

invizibilul vizibil. Un exemplu ar fi lucrările lui Francisco Goya13

ce prin reprezentările sale

acuză samavolnicia, ignoranța, starea de mizerie și sărăcia poporului, umbrele viciilor ce

bântuie modelele sale și chiar le accentuează. Subiecte total opuse tratează Jaques Louis

David14

artist ce reprezintă în lucrările sale importanța guvernelor revoluționare, populare

induse de noua ordine socială. Stilul artistic a lui Jaques Louis David se aseamănă cu modul

de percepție a arhitecturii lui Thomas Jefferson15

. O altă caracteristică a timpului este aceea că

în timp ce romantismul prefigurează caracteristici noi ale picturii viitorului, pictura ce evocă

teme istorice coexistă și rezistă îndelung sub forma diverselor stiluri.

13

Francisco Goya - (1746-1828)artist spaniol romantic ce creează în perioada neoclasicismului și determină propagarea romantismului 14

Jacques-Louis David (1748-1825) influent pictor francez, promotor al Neoclasicismului, considerat cel mai important pictor al timpului, în jurul anului 1780 va introduce un nou curent artistic opus frivolității Rococo-ului, caracterizat fiind de austeritate, rigoare, armonie. 15

Thomas Jefferson - (1743-1826) autor al Declarației de independență, al treilea președinte al Statelor Unite, a excelat în multiple discipline, de la matematică la agricultură și invenții

14

Nicolas Ledoux, Le Théâtre de Besançon

(desen)1778-1784 (http://etsavega.net/dibex/imatges/Ledoux_113.jpg le

theatre de besancon)

2.2 UTOPIILE ÎNCEPUTULUI DE MODERNITATE

Dar, pe lângă această evoluție lină a

artei, se desprind și zvâcniri ale

modernismului: în Franţa apar proiecte ca

„Le Pavillon des Cercles” (Pavilionul

Cercurilor) din Arlay, creat de Claude-

Nicolas Ledoux în 1790, sau „Le Théâtre de

Besançon” (sală de teatru văzută printr-un

glob ocular).

Un alt proiect remarcabil a fost Le

cénotaphe de Turenne (Cenotaful lui

Turenne)16

, creat în anul 1800 de către arhitectul Etienne-Louis Boullée. Aceste proiecte

utopice se desprind de tiparele deja cunoscute ale neoclasicismului sau romantismului.

Boullée va realiza și proiectul pentru

Cenotaful lui Newton iar, în paralel,

Ledoux va crea Temple de la memoire

(Templul memoriei) și Maison des

surveillants de la source de la Loue

(Casa supraveghetorilor izvorului de la

Loue).

Aceste proiecte, așa cum am spus,

adeseori utopice, sunt dovada faptului că

arhitectura nu este întotdeauna

subordonată evoluției stilistice din

pictură şi sculptură.

Artele, pictura, sculptura şi arhitectura vor păstra trăsăturile caracteristice celor două

direcții - una a clasicismului, mai mult sau mai puţin riguros, respectuos al principiilor

compoziţionale, iar cea de-a doua, romantismul, care promovează ceea ce ignoră clasicismul.

Pe lângă aceste căi de manifestare, arhitectura, la trecerea dintre secole, manifestă, după

campania lui Bonaparte din Egipt (1799), o tendință inovatoare, influențată de descoperirile

arheologice egiptene.

16

Henri de la Tour d'Anvergue, viconte de Turenne (1611-1675) - valoros militar, mareșal al Franței din 1643.

Etienne-Loius Boullée, Le cénotaphe de Turenne,

1786 (https://www.google.ro/search?q=endsleigh+house&biw=136

6&bih=631&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEw

ii_ZPI5ZvPAhXEPBoKHcCHAi8Q_AUIBigB#tbm=isch&q=

le+cenotaphe+de+turenne&imgrc=uBQUoaZ4ysXBCM%3A)

15

Atât în arhitectură cât și în pictură şi

sculptură se caută perfecțiunea, se

glorifică progresul și evoluția umanității,

dar și natura şi măreția acesteia. Arta și

arhitectura clasicismului și stilului empire

se inspiră din antichitate și printre operele

reprezentative pot fi amintite Carceri

D'invenzione (Închisorile imaginației)

create de Giovani Battista Piranesi sau

complexul proiect Saline royale d’Arc et

Senans (Salina regală), realizat de Claude

Nicolas Ledoux între 1775 și 1779, iar

Boullée realizează în 1781 Projet pour

l'Opéra de Paris (Proiect pentru Opera din

Paris).

Claude-Nicolas Ledoux,Le Pavillion des

Cercles, 1790 Arlay (https://www.google.ro/search?q=endsleigh+house&bi

w=1366&bih=631&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ve

d=0ahUKEwii_ZPI5ZvPAhXEPBoKHcCHAi8Q_AUI

BigB#tbm=isch&q=le+pavilion+des+cercles+&imgrc=

m5lIBZx28Aq-4M%3A)

Claude-Nicolas Ledoux Maison des surveillants

de la source de la Loue, 1804 (http://www.miyoshibarosh.com/projects_monuments.html)

Giovani Battista Piranesi, Carceri

D'invenzione, 1760 (https://sala17.files.wordpress.com/2010/03/carcer

i-01-8034.jpg)

Claude-Nicolas Ledoux,Temple de la memoire,

1804 (http://expositions.bnf.fr/utopie/feuill/grand/ledoux/23vaa.htm)

16

The Hamlet of Chaponvalthe Loiseau Gustave 1908

http://www.wga.hu/support/viewer/z.html

Vitruvius, De architectura, (https://covers.openlibrary.org/b/id/6315780-

M.jpg)

2.3. IMPRESIONISMUL ȘI ARHITECTURA

În mentalitatea artiştilor apare ideea de exprimare a sentimentelor prin manifestarea

artistică. De asemenea faţă de secolele precedente când fiecare artist aparţinea unei anumite

şcoli de artă specifice unei zone

geografice, din secolul al XIX-lea

termenul de şcoală artistică va căpăta o

altă conotaţie, şi anume cea de

apartenenţă a artistului la un curent

artistic. Această lipsă de unitate este

semn preliminar a internaţionalizării

artei.

Ca o cerere a ceea ce nu a putut fi

pus în practică, anume proiectele

utopice despre care am vorbit în

subcapitolul anterior, par a prezice noile descoperiri

și îmbunătățiri ale materialelor utilizate în arhitectură,

vor determina una din caracteristicile arhitecturii din

perioada următoare.

Se creează o arhitectură înfloritoare a fierului,

a sticlei. Criteriile fundamentale a lui Vitruvius17

vor

fi readuse în prin plan: trăinicie, utilitate, frumusețe.

Putem spune că în această perioadă de căutare a

unei căi de reinventare pentru alinierea arhitecturii în

noua ordine creată, se va naște arhitectura modernă.

Tot în această perioadă ia naștere realismul ca o

rebeliune împotriva academismului, căutând surse de

inspirație în natură. Viața este sursa operei de artă.

Astfel că, în jurul anului 1830 la Barbizon se va

forma o mișcare artistică realistă cu interes pentru

17

Marcus Pollio Vitruvius (80 – 15 În. Hr.)- autor roman, inginer civic și militar va elabora o bază solidă teoretică în domeniul arhitecturii, tratatele sale despre arhitectură fiind studiate și utilizate și în contemporaneitate.

17

L'église Sainte Marguerite du

Vésinet - Louis Auguste Boileau

https://www.google.ro/search?q=Louis+

Auguste+Boileau&biw=1366&bih=631

&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X

&ved=0ahUKEwjRmeDK-

u3KAhWPa5oKHaBpD9EQsAQIJA#tb

m=isch&q=Louis+Auguste+Boileau+l%

27%C3%A9glise+Sainte+Marguerite+d

u+V%C3%A9sinet&imgrc=FlG-

JAnJrzUPiM%3A

studiul naturii, luminii și va fi etapa incipientă a impresionismului. Tot în aceeași perioadă

Academismul va condamna modul de percepție a artei de către Școala de la Barbizon.

Din academism se vor desprinde formând o nouă grupare Prerafaeliții18

– pictori ce în

elogiau pe Rafael19

și opera acestuia.

O altă formă de manifestare artistică ce se formează acum va fi Machiaioli20

apărută în

contradicție doctrinei academismului.

Arhitectura se va prinde în canoanele

Academismului21

(urmaș al Neoclasicismului22

) și

Romantismului melanj ce a fost prin convenție numit

eclectism.

Perioada lui Boileau, în pictură se asociază cu

salonul refuzaților în 1863.

”Mișcare franceză, impresionismul23

cristalizează preocupări latente în țări diferite.

Respins și disprețuit de burghezie, care îi oferă o artă mai convențională, el este foarte curând

receptat de artiști ca o deschidere spre o direcție cu totul nouă pentru practica picturală.”24

18

Prerafaeliții – mișcare artistică apărută în jurul anului 1850, continuă doctrina nazareenilor și ia ca model arta lui Rafael compilată cu trăsăturile goticului. Grupul este influențat de gândirea și scrierile criticului Ruskin 19

Rafael Sanzio (1483-1520) artist renascentist italian va prefera abordarea temelor religioase cu accent pe maternitate, fiind cunoscut și ca artistul madonelor,dar și subiecte antice. 20

Machiaioli (machia în italiană înseamnă pată) – curent artistic înființat în 1850 este o formă de desprindere de tradiționalism. Ei doresc să surprindă impresiile cu ajutorul petei de culoare, contribuind la dezvoltarea artei moderne. 21

Academismul - Viziune artistică ce promovează regulile învățământului artistic academic susținut de studiul clasicismului și principiile acestuia. 22

Neoclasicism - Mișcare artistică ce sub redescoperirea civilizației antice greco-romane promovează simplitatea, puritatea, claritatea formelor

Claude Monet, Impression, soleil levant,1872 (https://ro.wikipedia.org/wiki/Impression,_soleil_levant)

18

Frederik Childe Hassam, April – The Green Gown, 1920 (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/20/Childe_Hassa

m_-_April_-_(The_Green_Gown)_-_Google_Art_Project.jpg)

Impresionismul a adus modificări sensibile în limbajul plastic, determinând creșterea

numărului de mijloace de pictare a vieții, în mare parte se punea accent pe latura picturală a

lumii palpabile, acest aspect a determinat ca realizarea compozițiilor în ”plein-air”25

să devină

esențială.

2.3.1. ARTA ÎN AMERICA DE NORD

Pe teritoriu american impresionismul va pătrunde și va asimila noi tendințe ce vor forma

alte curente cum ar fi Nabi26

, Glasgow Boys27

. Formele pe care le ia impresionismul în

Statele Unite ale Americii sunt

ponderate și mai vagi. Dar cât

privește arhitectura în același timp

la Chicago se va crea o mișcare

artistică ce va influența urbanismul

pe continent cu tendințe de

verticalizare a mișcării acest aspect

fiind încurajat și de multitudinea

invențiilor în domeniu dar și de

mentalitățile sociale deschise pentru

industrializare și modernizare.

Utilizarea metalului pe teritoriu

american va căpăta un avânt extraordinar, dar tot la fel de repede se va pierde după 1893.

23

Impresionism - curent artistic apărut în a doua jumătate a secolului al XIXlea din dorința de a elibera arta din tradiționalismul școlilor de artă, astfel că artiștii ce aderă acestui curent vor fi respinși de conservatori, ca urmare fiind nevoiți a organiza și expune individual în „Salon de Vingt” (Salonul Refuzaților). Prin această mișcare artistică se va promova pictura în aer liber, realizată spontan, care are ca scop surprinderea luminii și redarea acesteia prin amestecul optic al culorilor. 24

Châtelen Albert, Groslier Bernard-Philippe ”Istoria Artei” Editura Univers Enciclopedic Gold București 2012 25

„plein-air”- tehnica de realizare a unei lucrări în totalitate în aer liber, la început a fost peisajul mai apoi efectuându-se și compoziții de gen 26

Nabi - („Le Nabs”) în ebraică însemnând „profeți” este un curent artistic preponderent francez apărut la sfârșitul secolului al XIXlea va urma teorii ce promovează exprimarea liberă, desprinsă de subiect, simplificarea formelor fiind caracteristică stilului și atribuie valoare decorativă picturii. 27

Glasgow –Boys - sunt un grup de pictori din orașul Glasgow va forma mișcarea naturalistă cu acest nume. Se va caracteriza prin reprezentări cu predilecție a vieții de la țară, munca, natura. Reprezentanții vor utiliza tonuri luminoase, tușe spontane, împăstate.

19

Hector Guimard Metrou Station Entrance Paris 1899

detaliu (https://c2.staticflickr.com/2/1059/1348405638_e6401b1334_b.jpg)

III. APOGEUL MODERNISMULUI

Art Nouveau28

constituie o vastă mişcare artistică ce s-a manifestat preponderent între

1890 şi 1905 în Europa, Rusia şi Statele Unite. În acest capitol încerc să prezint rolul

curentului artistic de a reda unitatea pierdută a artelor plastice. Este un curent romantic ce

renovează arhitectura şi mobilierul şi dezvoltă o extravaganţă decorativă caracterizată de o

„estetică japonizantă” şi stilizare florală.

În arhitectură ornamentul devine parte din lucrare, nu mai este un adaos decorativ,

decorativul devine parte intrinsecă din creaţia artistică ceea ce caracterizează şi pictura.

Impresionismul precedă Stilul Art Nouveau și acesta va fi abordat în capitolul trei al

lucrării. Capitolul este structurat în

trei subcapitole. Primul subcapitol

cuprinde prezentarea nașterii noii

arte și modul în care acesta capătă

anumite particularități, valențe în

funcție de zonele geografice de

propagare sub influența elementelor

locale.

Este o mișcare artistică ce

revigorează arhitectura, artele

decorative vor ajunge la nivel de

comparare cu pictura și sculptura, în 1892 la „Salon des Vingt”29

vor fi expuse împreună.

În perioada când impresionismul crea contradicții vehemente în rândul pictorilor

promotori ai academismului, în Marea Britanie va fi fondată mișcarea Arts and Crafts30

–

mișcare ce readuce în prim-plan întrepătrunderea artelor cu meseriile, meșteșugurile. Se

formează o artă ce pornește de la meșteșug, meșteșugul este ridicat la rang de artă. Acest

curent se va opune industrializării și elogiilor aduse acesteia dar va folosi din plin beneficiile

introduse prin inovațiile ei.

28

Art-Nouveau – (arta nouă) – mișcare artistică generală apărută în jurul anului 1900 cunoscută și ca Arta 1900 ce se va manifesta în toate teritoriile europene și americane sub diverse denumiri și în toate ramurile artistice artă plastică, literatură, muzică, arhitectură etc. Apare ca un curent opozant industrializării și lipsei de elemente decorative în artă. 29

Salon de Vingt, din franceză este tradus în română ca Salonul Refuzaților fiind primul salon neacceptat oficial de tradiționaliștii academiști, și care dezvoltă în schimb un interes mai mare decât arta oficială 30

Arts and crafts – mișcare condusă de Walter Crane în 1888 având ca scop promovarea originalității artizanale. Apare ca o necesitate ce compensa lipsa de valoare estetică a produselor obținute industrial, și motivată de invazia produselor artizanale aduse din Orientul Îndepărtat. Este predecesorul Artei 1900

20

Hotel Tassel ( balcon) Victor Horta

http://www.flickriver.com/photos/pov_steve/tags/brussels/

Se manifestă în etapa incipientă, în ornamentarea cărților, a frizelor,

letrinelor(colontitlurilor). Realizarea decorațiunilor pe obiecte comune, utilitare, devine un

obicei cu o răspândire din ce în ce mai mare,se caracterizează prin îmbrăcarea structurilor în

forme mlădioase.

În arhitectură acest impuls se va manifesta în împodobirea ferestrelor din metal, gurilor

de metrou, a clădirilor, a obiectelor din interior(elementelor de susținere). Unduirea și

asimetria sunt caracteristice elementelor decorative.

3.1.ART NOUVEAU ÎN EUROPA ȘI AMERICA

Art Nouveau va primi mai multe

denumiri în funcție de zona geografică de

propagare astfel în Italia se va numi

Liberty, în Germania se va numi Jugendstil,

în Austria – Sezession, în Anglia va evolua

în Modern Style. Nu doar numele diferă,

dar în fiecare zonă va căpăta anumite

particularități locale. Aceste mutații vor fi

prezentate în acest subcapitol pe rând atât în

pictură cât și în arhitectură.

În același timp, noua mișcare artistică

începe să se manifeste la Paris, dar și în Belgia, unde puternici promotori și definitori al

noului stil sunt Victor Horta31

, Henri Van de Velde, Paul Hankar32

și Gustave Serrurier-

Bovy33

.

Eleganța și combinarea materialelor diverse, continua referire la structurile organice, în

particular cele florale, obținute de-a lungul modulațiilor fierului se combină, în echilibru cu

materialitatea pietrei și marmorei.

31

Victor Horta (1868-1928) - arhitect belgian, inițiator și lider al Art Nouveau-lui belgian, a fost autorul unei vaste opere care

defineşte noul stil. 32

Paul Hankar(1859-1901) - arhitect belgian, designer de mobilier, reprezentant al Art-Nouveau-lui. El și Victor Horta vor

realiza primele clădiri reprezentative stilului Art Nouveau. 33

Gustave Serrurier-Bovy (1858-1910) - arhitect belgian și creator de mobilier, este considerat, alături de Paul Hankar, Victor

Horta și Henri Van De Velde, creator al Art-Nouveau-lui; va deveni renumit pentru mobilierul creat.

21

Hotel Tassel Victor Horta 1892-1894

(http://triptod.tumblr.com/page/15)

Five Swans – Otto

Ekmann

http://www.wikiart.org/en

/otto-eckmann/five-

swans-1897

Spania, sub

imperiul debordantei

imaginații a lui Antoni

Placid Gaudí i Cornet,

devine un tărâm de basm.

Arhitectul catalan este

printre cei mai inspirați și

personali artiști din

întreaga istorie. Specific

stilului său este modul în

care transformă structura

în decoraţiune şi

decoraţiunea în structură.

Inspirația artistului este

complexă, putându-se identifica elemente de sorginte gotică, islamică

și romantică. Cu toate acestea, artistul își particularizează creația prin dorința de transcendere

a tradițiilor, de reelaborare a formelor trecutului pe care le transformă în forme uimitoare,

fantastice. Utilizează linia curbă continuă, dar și planuri şi suprafeţe riglate. Gaudi34

reprezintă în panorama diverselor variante ale Art Nouveau-lui european un caz cu totul

particular, deoarece excepționala încărcătură fantastică devine amprenta pe care o va imprima

întregii mișcări artistice. Impunându-se rapid în arhitectura Barcelonei, în tinerețe a fost

influențat de scrierile teoretice ale lui Viollet-Le-Duc și John Ruskin.

34

Antoni Placid Gaudi (1852-1926), arhitect spaniol, va fi adept al stilului Art Nouveau, căruia îi imprimă caracteristici definitorii

activității sale. Combină neogoticul cu religiozitatea ce il caracterizează pe el și creațiile lui. Acestea par a fi desprinse din basme

22

„Иван-царевич и Жар-птица”

- Билибин, Иван Яковлевич

https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%

D1%87#/media/File:Firebird.jpg

3.2.ART NOUVEAU ÎN RUSIA

În Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a pătruns

în primă fază în manuscrise la fel cum a pătruns în

Europa, a prosperat în arhitectură la început prin

decorațiunile interioare a elementelor decorative, prin

elementele decorative ce împodobeau obiectele utilitare.

Art Nouveau va cuceri vechile puncte urbane ale Rusiei:

Sankt Petersburg, Moscova, Novgorod, Riga, Latvia și

multe alte centre urbane, dar totodată se va vitaliza prin

infiltrarea în acest curent universal a vitalității culturii

slave și a meșteșugurilor de sorginte bizantină. Este stilul

ce va modela în mare parte, până în prezent imaginea

vechilor centre urbane.

Государственная Третьяковская галерея, Виктор Васнецов 1902-1904 Moscova

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Galeria_Tretiakov#/media/File:Moscow_05-2012_TretyakovGallery.jpg)

23

3.3 ART NOUVEAU PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Pe teritoriul

românesc, legăturile

economice, sociale cu

Franța și-au pus

amprenta în artă și

arhitectură formându-se

un curent artistic fidel

Art Nouveau-lui francez

sau Sezession-ului

Vienez. Această mișcare

artistică va fi dublată de

o alta ce va împleti în

decorativism sursele locale din arhitectura populară, curent ce va fi cunoscut sub denumirea

de neoromânesc. Ca sursă de bază va avea stilul brâncovenesc. Prima valență artistică este

importată, neavând prea multe modificări locale. Ceea ce s-a întâmplat însă în cel de-al doilea

curent însă, reprezintă formarea unui stil național, divers, amalgamat, cu diferențe de la un

arhitect la altul. S-a realizat valorificarea elementelor structurale și decorative specifice

arhitecturii tradiționale românești, cu valențe de la o zonă geografică la alta ce definesc

specificitatea și integrarea în peisajul local.

VI. CURENTE CONCOMITENTE ȘI ULTERIOARE CURENTULUI ART-NOUVEAU

Ca un efect de saturație sau de împotrivire stilului Art

Nouveau, ca un efect de împotrivire sistemului burghez iubitor a

acestei mișcări, o parte din artiști cum era de așteptat se vor

orienta spre principiile realismului spre abandonarea

ornamentației și a decorativismului, se vor concentra pe

reprezentarea cotidianului, brut, sobru, simplu. Pentru redarea și

transmiterea unei expresivități evitând banalul se vor utiliza

tehnici tributare clar-obscurului. Se asimilează în timp cromatica

luminoasă introdusă de impresioniști și tușa frântă a

Ion Mincu, Bufetul de la Șosea (Kiseleff), București, 1890. (http://static.panoramio.com/photos/large/51043657.jpg)

Paul Serusier, Talisman,

1888 (http://www.wikiart.org/en/pa

ul-serusier)

24

„Villa Karma” Adolf Loos 1904-1906 Montrex

(http://atlasofinteriors.polimi-cooperation.org/wp-

content/uploads/2014/03/adolf-loos-villa-karma.jpg)

„Le séchage des voiles” - André Derain 1905

(https://en.wikipedia.org/wiki/Fauvism#/media/File:Andr%C3%A9

_Derain,_1905,_Le_s%C3%A9chage_des_voiles_%28The_Drying

_Sails%29,_oil_on_canvas,_82_x_101_cm,_Pushkin_Museum,_M

oscow._Exhibited_at_the_1905_Salon_d%27Automne.jpg)

pointilismului, dar orientarea

dominantă rămâne spre realism.

Temele sunt lirice prin tușa picturală

vibrată, brută în anumite cazuri,

paleta cromatică este clară, pură, am

putea spune sălbatică(ceea ce ne duce

cu gândul la Fovism). Arhitectura se

modifică aducând parcă un elogiu

industriei, economiei, renunță la

frumusețea elementelor decorative în

favoarea utilității, a funcționalității.

Totul este o revoltă împotriva

sistemului burghez.

4.1.PROTORAȚIONALISMUL

A apărut într-o perioadă

apropiată Art Nouveau-lui, se

desfășoară paralel cu acesta, în umbra

elogiilor aduse acestuia și capătă

valențe contrare, de avangardă a unui

stil deja greoi și uzat. Va apărea ca

mișcare artistică în care frumosul

decorativ devine greoi iar forma,

spațiul necesită epurare, reconstruire.

Austeritatea am putea spune că

este caracteristica principală, dar așa

cum în pictură culoarea și

luminozitatea acesteia conferă prețiozitate, în arhitectură, în interiorul clădirilor cu fațade

austere întâlnim materiale ce vor da aspectul prețiozității prin structura lor( marmură, lemn,

metal prețios sau comun).

Arta a intrat într-o perioadă de continuă reînnoire prin curente precursoare pro sau

contra mișcării artistice.

25

Broadway-boogie-woogie – Piet

Mondrian 1942

(http://www.piet-mondrian.org/broadway-

boogie-woogie.jsp)

Vorbim despre o artă experimentală, ce se naște asemenea oricărei mișcări artistice, ca

răspuns unor probleme sau credințe clare ale societății contemporane ei. Arta evidențiază și

utilizează evoluția tehnologică, avântul societății sub forța multitudinii descoperirilor, a

evoluției industriale, arta devine la rândul ei experimentală într-o dorință permanentă de

descoperire. Este mișcarea artistică ce va deschide avangarda și va creiona caracteristicile

acesteia.

4.2. NEOPLASTICISM

Se consideră că sacrificarea subiectului în favoarea elementelor compoziționale ar fi

capabile să ducă la redresarea situației sociale. Sentimentul și subiectul lucrării este estompat

în favoarea elementului plastic, esența lucrării se reduce la elemente plastice componente ce

devin subiect. Exprimarea vizibilului devine primordială pentru artistul ce procedează raţional

la redarea relațiilor ritmice de conjuncții rectilinii, de dreptunghiuri, de linii executate în

culori, de obicei primare, pe un fond alb. Unghiul drept devine formulă de detensionare

compozițională şi expresia obiectivă perfectă a legăturilor dinamice. Rezultatul se doreşte a fi

o operă caracterizată de o sobrietate plină de sensibilitate, bine ordonată, ce respectă riguros

regulile compoziționale.

Arhitectura, sub influența acestui stil, își modifică obiectivele pe care le urmărește,

tinzând spre stabilirea unei geometrii a spațiului restructurat, eliminând tehnicile uzuale și

diferențele dintre arte. Puritatea este în ideologia neo-plastică noua valoare estetică şi unitatea

dintre pictura şi arhitectura neo-plastică este totală.

Mişcarea - s-a spus pe bună dreptate că - a

reprezentat o abstractizare a abstractului.

Termenul de neoplasticism a fost „inventat”

de către pictorul olandez Piet Mondrian şi de

arhitectul Theo van Doesburg şi reprezenta, mai de

grabă, un principiu estetic şi nu un nou stil. Un nou

principiu bazat în compoziţie pe un echilibru

perfect, fără folosirea nici unei forme de simetrie,

pe utilizare numai de linii orizontale şi verticale,

precum şi pe folosirea doar a celor trei culori

primare: roşu, galben şi albastru şi a două „non-

culori”: albul şi negrul. Publicaţia care a reprezentat

vectorul de difuziune a ideilor neo-plastice a fost publicaţia ”De Stijl” (Stilul).

26

Umberto Boccioni, 1910, La città che sale (https://it.wikipedia.org/wiki/La_citt%C3%A0_che_sale#/me

dia/File:Immagine-

Umberto_boccioni_la_citt%C3%A0_che_sale.jpg)

4.3. FUTURISMUL

O altă mișcare înrudită cubismului, şi cu vagi influențe expresioniste, este futurismul

care prin lucrările sale aduce un elogiu mişcării,

efemerului, ciclicităţii, tehnologiei şi

industrializării. Curentul surprinde viața urbană,

munca modernă și, în special, dinamismul

mijloacelor de locomoție inovatoare.

Futurismul urmăreşte depășirea simplităţii

formelor naturale care se limitează la impresiile

pe care lumina și atmosfera le creează. Se

diferențiază de simbolism și hieratismul acestuia

prin faptul că va trece de la primitiv la ponciful

atitudinilor inexpresive. Pentru futuriști

arta este totuna cu viața, ei consideră că

manifestarea trebuie să se desfășoare în

civilizație, în toate straturile sociale şi se

străduiesc să susțină ideea că actul artistic

trebuie să pornească şi să se regăsească în

însăşi viața artistului. Artistul futurist

analizează și expune mișcarea din două

perspective: a omului și a societății.

4.4. AVANGARDA RUSĂ

Avangarda rusă a fost mai mult decât o mişcare artistică, a fost o veritabilă stare de

spirit a unei perioade dinainte de primul Război Mondial, continuată, pentru o scurtă perioadă,

şi după Revoluţia din Octombrie. Realismul Socialist, impus totalitar de către Stalin, avea să

marcheze, pentru aproape o jumătate de secol, dispariţia totală a artei moderne din Uniunea

Sovietică.

Umberto Boccioni, 1913, Dinamismo di

un calciatore (http://www.viv-it.org/immagini/boccioni-

dinamismo-di-calciatore-1913)

27

Kazimir Malevici,

Supremus No. 58, 1916

(http://www.artinthepicture.com/a

rtists/Kasimir_Malevich/58.jpeg)

Antoine Pevsner, Monde,

1938 (https://s-media-cache-

ak0.pinimg.com/564x/83/80/07/8

380079ac01ab0bf320c19897fc93

b46.jpg)

Alexander Vesnin The Man

who was Thursday, 1923

Moscova

(https://rosswolfe.files.wordpress.co

m/2014/05/aleksandr-vesnin-model-

for-gk-chestertons-man-who-was-

thursday-1924a.jpeg)

Красно-синий лучизм – Mihail Larionovich

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/75/Mich

ail_Larionow%2C_Rayonismus_Rot_und_Blau_1911.jpg

Pictori și muzicieni participă la căutarea de izvoare noi de inspirație în folclor sau în

artele medievale interpretate de noile

ideologii. Parisul era fermecat de baletele

rusești, iar arta, cum era și normal, era

inundată de lumină, culoare, ritm alert de

saltimbanc. Cunoașterea cubismului și

futurismului de către pictorii ruși îi

determină să adopte noi principii ce

îndeamnă spre austeritate, epurarea

formelor, evaluarea și conceptualizarea

artei determinând întoarcerea artiștilor

slavi spre analizarea picturii icoanei,

exemplu de epurare a formei fuzionat cu folclorul și tradiția locală.

”Noi, suprematiştii35

, am fost copii neascultători care, de cum am văzut lumina, îndată

am şi fugit de la dădaca oarbă.

Noi am intrat într-o lume nouă, unde am văzut adevărate minunăţii, acolo nefiind nici oase,

nici carne, ci lumea fierului, a oţelului, lumea maşinilor şi a vitezei domina acolo.

35

Suprematism – formă artistică realizată de Malevici și în jurul acestuia, formă de avangardă interbelică apărută în Rusia, artistul încearcă să inducă un spațiu de exprimare a artistului în căutarea privitorului subliniind o comunicare directă, pură prin forme simple, comune oricui.

28

Lumea veche şi-a lăsat povara pe desiatina cimitirului. Însă în lumea nouă pe pământ e strâmt,

noi zburăm în spaţiu, săpăm în trupul lui încordat galerii, şi vulturii rămân jos, în defileurile

desăvârşirii noastre.

Icoanele sunt cele ce vor inspira artiști ca Pevsner36

, Kandinsky sau Malevici pe calea

absolutului și al misticii.

4.5. ARTA CA EXPRESIE - EXPRESIONISMUL

Apărut iniţial în literatură,

poezie şi muzică, apoi în

arhitectură, expresionismul

este un fenomen european

cu două valențe distincte în

pictură: una franceză, a

fovismului, și una germană.

Cele două mișcări s-au

format aproape concomitent,

în anul 1905, și s-au

manifestat în lumea germană

în două sub-curente, Die

Brücke37

şi Der Blaue

Reiter38

(Cavalerul albastru).Atât fovism-ul francez, cât şi expresionismul german, deşi par a

fi ancorate în tradițiile figurative naționale, se prezintă, fiecare dintre ele, ca fiind un fenomen

tipic care receptează realitatea doar din perspectivă strict subiectivă, iar reflectarea acestei

realităţi în artă se face în mod distorsionat, pentru ca mesajul transmis să fie capabil de a

transmite idei și stări de spirit încărcate cu maximum de emoție. Expresioniştii înlocuiesc

astfel realitatea obiectivă cu experienţa emoţională.

36

Anton Pevsner (1884-1962) - artist rus, pictor și sculptor, adept declarat al constructivismului; va lucra ca profesor la

Atelierele de Artă din Moscova, iar în 1920, alături de Gabo, vor lansa „Manifestul realismului”. El renunță la mijloacele oferite de volum și linii, de elementele statice ale sculpturii, și utilizează plăci din plastic transparent, foi ușoare din metal pe care le montează spre a crea volume compacte.

37 Die Brücke (Podul) - a fost o mișcare artistică germană expresionistă formată la Dresda în 1905, după ce Muzeul din Berlin a

fost numit Brüke. 38

Die Blaue Reiter (Călărețul Albastru) - grup de artiști emigranți ruși, printre care și Wassily Kandinsky, și artiști germani.

Aceștia vor crea în paralel cu Die Brücke; este influențată de expresionism.

Die Brüke (http://static.digischool.nl/ckv1/beel

dend/brucke/brucke1909.jpg)

Der Blaue Reiter (http://www.lenbachhaus.de/uploads/t

x_januscarousel/3_3_5_1_KANDINS

KYW_almanach_450.jpg)

29

Hans Sharoun , Philharmonie, 1963, Berlin. (http://farm5.static.flickr.com/4089/5090240921_e80bef3732.jpg)

Unii arhitecţi expresionişti evoluează spre funcționalism, mişcare complexă care, în

principiu, susține

că formele se

dezvoltă pentru a

se potrivi

funcțiunii.

Originile

funcționalismului

se regăsesc în

iluminism.

Tot pe premizele

protoraționalismu-lui39

, fovismului40

, expresionismu-lui41

se va dezvolta cubismul. Arta

renunță la a reprezenta frumusețea naturii, sau a vieții cotidiene, inclusiv reprezentarea

obscurității și simplității acesteia. Arta devine interpretarea vieții, a ideologiei sau a

cotidianului. Arta dorește reîntoarcerea la formele primitive, arhaice sau exotice. Nu mai

atrage pictorul la reflexie realitatea văzută, ci realitatea recunoscută.

Kirchnner scria în Cronica Uniunii Artistice „Brücke” din 1913: „însuflețiți de

încrederea în progres, într-o nouă generație de creatori și de amatori de artă, noi chemăm

tineretul să se grupeze ca și tineri ce poartă în ei viitorul, vrem să cucerim libertatea de

acțiune și de viață împotriva vechilor forțe atât de greu de dezrădăcinat. Îi primim pe toți cei

care-și reproduc direct și sincer impulsul creator”42

.

4.6. PICTURA METAFIZICĂ

Justificarea teoretică a picturii metafizice se bazează pe teoria lui Schopenhauer asupra

apariţiilor, conform cărora imaginea din somn solicită dorinţa şi surpriza, oferindu-se, pe de-o

parte celui care doarme - prin propria-i realitate, pe de altă parte oferind un ceva peste

39

Protoraționalism – mișcare avangardistă apărută ca formă contrară a art-nouveau-lui, se va opune decorativismului promovat de art-nouveau și va pleda în favoarea tehnicii, a științei și a simplificării formelor. 40

Fovism – Termenul provine de la cuvântul francez „fauve” ce înseamnă sălbatic, fiară. Desemnează mișcarea artistică formată la începutul secolului XX ce se caracterizează prin exaltarea culorilor și utilizarea pură a acestora. 41

Expresionism - curent artistic, apărut la sfârșitul secolului al XIXlea, descătușează exprimarea plastică eclipsând reprezentările figurative, ce utilizează o paletă cromatică violentă. Se axează pe expunerea informației, pe comunicarea prin artă a artistului cu privitorii. 42

Idem, pag. 33.

30

Pavilionul Expoziției Internaționale de Arte Decorative

Paris 1925 (http://blog.deco-shades.com/wp-

content/uploads/2012/10/5796122950_38507590b2_z.jpg)

posibilităţile umane de acţiune în el latente. Visul

depăşeşte funcţiunile cerebrale ale spaţiului, timpului,

cauzalităţii şi creează o realitate mai adevărată. Sensul

de surpriză şi cel de ajungere la o realitate non

contingentă sunt, pentru De Chirico, scopul picturii

metafizice.

La De Chirico pictura metafizică anticipă unele

aspecte ale dadaismului şi suprarealismului; la Carrà,

ea este căutare a valorilor formale pure, independente

de orice susceptibilitate sau narativitate, fiind astfel

anticipatoarea Valorilor Plastice. Pentru Morandi este o

fază importantă, care purifică subiectul de toate

episoadele accidentale şi care descoperă noi semnificații

ale lucrurilor”.

Pictura metafizică este, alături de Futurism, cealaltă mare contribuţie italiană la arta modernă.

Cu toate caracterele figurative evidente, fără a aduce inovaţii directe în limbajul pictural,

pictura metafizică ocupă totuşi un loc particular în cadrul artei de avangardă, ea fiind la baza

Suprarealismului.

4.7. ART DÉCO

Este un stil ce se manifestă în toate

artele vizuale, de la pictură la

sculptură, de la mobiler la bijuterii şi

designul industrial.

Formele fluide, liniare, ornamentele

ritmate surprind societatea iar

particularitățile acesteia simbolizează

tot ceea ce este exotic și progresist în

secolul XX. Art Déco-ul se dezvoltă

din Art Nouveau sub influența

curentelor artistice paralele, cum ar fi cubismul francez, futurismul italian și constructivismul

rus. Exotismul provine din spectacolele Baletelor Ruse, iar formele funcționale sunt preluate

din repertoriu formal promovat de Bauhaus.

Carlo Cara, Natura Morta

Metafisica, 1919 (https://s-media-cache-

ak0.pinimg.com/564x/74/b7/c6/74b7c6322a

f10f5603fffbdccb8829c1.jpg)

31

Clădirea Bauhaus din Dessau

http://farm1.static.flickr.com/158/430721814_6d077fd457.jpg

Prima parte a secolului XX este marcată de schimbări majore în societate. Primul

Război Mondial și repercusiunile acestuia asupra umanității afectează și arta, în special

evoluția Art déco-ului. După Marele Război, evoluția economică din expansiune, ajunge

brusc în colaps, anunţând marea criză economico-financiară. În condiţiile particulare ale

Europei interbelice Art déco debutează ca o mișcare diferită de Bauhaus, sau de Stilul Modern

Internațional.

Art Déco va fi preferat de o burghezie în ascensiune și va influența designul din

industria automobilistică şi aeronautică. El a fost o punte de legătură între decorativ și

funcțional, între artistic și artizanal.

Art Déco descrie și se înscrie foarte bine în perioada în care se manifestă, o perioadă a

schimbărilor, a tranzițiilor în contextele complexe de ordin științific, economic, politic, social

şi cultural.

4.8. DIVERSE STILURI ALE MODERNISMULUI

În același timp, în arta plastică europeană se manifestă diverse stiluri ale modernismului

printre care futurismul - care fascinează

și șochează privitorii, neoplasticismul şi

expresionismul. Expresionismul se

manifestă vizibil sau variabil în lucrările

lui Chagall43

, care va îmbrăţişa

subiectele onirice, în timp ce lucrările

lui Soutine44

se particularizează prin

violența lor formală şi cromatică pe care

o emană plenar, în timp ce Pascin45

și

Modigliani46

preferă temele erotice.

Fiecare dintre aceștia provin din țări

43

Marc Zakharovich Chagall, născut în Rusia în 1887, se va muta la 23 de ani la Paris unde va cocheta cu fauvismul și

cubismul; se întoarce în țara natală și aici influențează învățământul de specialitate prin deschiderea unei Școli Populare de Artă. Aceasta însă, în timp, va tinde spre suprematism, iar artistul se va resemna și se va muta la Moscova. Lucrările sale abundă de influențele suprarealiste și simboliste păstrând caracteristici compoziționale cubiste. Este catalogat ca fiind unul dintre pionierii modernismului și un artist de seamă de sorginte evreiască.

44 Soutine Chaim (1893-1943) - pictor de origine belarusă, se va stabili în Paris unde, alături de Chagall și Modigliani,

abordează realismul în manieră expresionistă; lucrările împăstat efectuate, abundența cromatică imprimă o notă dramatică lucrărilor sale.

45 Jules Pascin (1885-1930) - cunoscut ca „Prințul de Montparnasse”, de origine bulgară, pictor expresionist, preferă să

abordeze nudul în compozițiile sale. Activează la Paris, dar valoarea sa artistică este recunoscută și peste ocean. 46

Modigliani Amedeo (1884-1920) - pictor italian, debutează în perioada postimpresionistă, cochetează cu fovismul și cubismul.

Portretist suprarealist, va imprima din curentele enumerate unicitate lucrărilor sale.

32

diferite ce își pun amprenta asupra operelor realizate.

Se caută construirea compoziției și se creează pe

structura compozițională, încercând a se realiza

echilibrul între personaje, obiecte și spațiul care le

înconjoară.

În 1919 Gropius47

înfiinţează şcoala Bauhaus48

la

Weimar. Acesta va folosi tehnologii noi şi va crea o

nouă cale producţiei industriale prin modalităţile

inovatoare de exprimare artistică.

Teorii susţinute de Bauhaus sunt recunoscute ca

fiind bazele funcţionalismului având ca idee principală

promovarea conceperii unui obiect în funcţie de

destinaţia sa, de utilitatea sa, frumuseţea obiectului

fiind lăsată să vină de la sine ( acest aspect vine însă

din gustul autorilor şi abilitatea acestora de a îmbina eficacitatea şi corectitudinea efectului

plastic).

Gropius în 1923 întrevede după noile ideologii „ o arhitectură luminoasă a cărei logică

internă se propagă şi care să nu fie stânjenită de linii, faţade şi de tot felul de artificii”49

.

”Arhitecţii moderni, prin respingerea ornamentaţiei rup legăturile cu vechile tradiţii.

Edificiul epurat de împletitura parazită, de muluri false, volute şi pilaştri de tot felul”50

.

O altă mișcare creată din cubism cu influențe expresioniste este futurismul ce prin

lucrările sale, aduce un elogiu tehnologiei, industrializării. Sunt inspirați de motricitate și

invențiile realizate în jurul acesteia, de timp și efemeritate, de ciclicitate. Curentul surprinde

viața urbană, munca modernă și în special dinamismul mijloacelor de locomoție inovatoare.

47

Walter Gropius (1883-1969) – arhitect german cunoscut pentru contribuția sa în arhitectură dar și zona teoretică a artelor exprimată în mișcarea artistică promovată prin Școala de la Bauhaus. 48

Școala de la Bauhaus - este fondată în 1919 la Weimar avându-l pe Gropius coordonator. Reușește să cuprindă arte, meserii, design și arhitectură, să consolideze cunoștințele generale anterioare și pe ideile romantismului. De la sfârșitul secolului al XIXlea se va fonda sub semnul raționalismului noua viață artistică, arta contemporană. 49

Debicki Jacek, Jean-François Favre, Dietrich Grünewald, Antonio- Filipe Pimentel ”Istoria artei pictură,

sculptură, arhitectură” Editura RAO Bucureşti 1998 pag. 293 50 Gombrich H.Ernst ”Istoria artei” Pro Editură şi Tipografie Bucureşti 2007 pag.560

Pablo Picasso – Juan Gris 1912

http://www.wikiart.org/en/juan-

gris/portrait-of-pablo-picasso-1912

33

În multitudinea „ismelor” concomitente,

contrare sau promovându-se reciproc, se va

cristaliza o nouă formă de manifestare artistică

protestatară contra tot și toate, contra ordinii şi

dezordinii prezente în diversele curente artistice

considerate îmbâcsite, învechite, muribunde,

care ce se zbat pentru a supravieţui. Şi astfel, din

dezgustul provocat de căutările artistice

considerate „impotente”, se va naşte ceea ce va

fi cunoscut ca mișcarea Dada. Manifestare

artistică, mai bine spus atitudine antiartistică,

care va influența cursul artei pe care doreşte să o

preschimbe radical.

Dada va lua naștere la Zürich, în anul 1916, într-o insulă

de pace, în timp ce restul Europei era devastat de primul

Război Mondial. Dadaismul este un curent considerat a fi fost

unul dintre cele mai radicale din istoria artei.

După experienţele Art Nouveau, prima formă a

modernismului, şi apoi după cercetările cubismului, a apărut

în pictură un nou curent, numit „purism”. Purismul a fost o

mișcare artistică ce s-a manifestat între 1918-1925. Influențată

de pictura și arhitectura franceză, purismul a fost o variație cu

tendințe spre decorativism a mișcării cubiste. Curentul a fost

fondat de Le Corbusier

și Amédée Ozenfant51

. În lucrarea „Après le Cubism” (după

cubism), cei doi promotori ai mișcării expun fundamentele

puriste și critică modul de descompunere și recompunere al

obiectelor utilizat de cubism.

51

Amédée Ozenfant (1886-1966) - pictor cubist, scriitor francez; alături de Charles-Edouard Jeanneret au fondat mișcarea

artistică Purism.

Poem dadaist Tristan Tzara (http://rethinked.org/wp-

content/uploads/2012/10/To-Make-A-Dadaist-

Poem-by-Tristan-Tzara.jpg)

Amédée Ozenfant,

Composition puriste,1926 (http://www.wikiart.org/en/amedee

-ozenfant/composition-puriste-

1926)

34

Personalități participante la Congresul C.I.A.M. în

1928

https://s-media-cache-

ak0.pinimg.com/736x/22/9b/f3/229bf3323bb11b9591274734fc2c58

91.jpg

4.9. FUNCȚIONALISM ȘI RAȚIONALISM: C.I.A.M. – CONGRESELE

INTERNAȚIONALE DE ARHITECTURĂ MODERNĂ

Dacă în curentele artistico-plastice cubismul revoluționează prin particularitățile sale, în

arhitectură nu se manifestă cu aceeași forță. Dar după cubism, Charles Edouard Jeanneret - zis Le

Corbusier - contribuie la evoluția artei esteticii. El deschide dilema mișcărilor artistice care

abundă în acea perioadă și din acestea preia o mulțime de elemente. Va susține noi metode de

construcție. Promovează raționalismul și faptul că prin producția industrială se rafinează

obiectele, prin reducerea acestora la forme esențiale oferind elemente cheie ale designului

arhitectonic. Arhitect personal, original, influent, ajută internaționalizarea arhitecturii

moderne prin celebrul manifest „Cinci puncte ale arhitecturii moderne”. El dorește să

realizeze fixarea reperelor noii

estetici.

Arhitectura modernă, fără

reținere, va utiliza inovația

tehnologică și științifică a epocii. Va

promova realizarea și formarea unor

produse integral culturale indiferent

că este vorba despre pictură,

arhitectură sau sculptură, vitralii,

balet, scenografie, film, fotografie și

altele.

Am continuat studiul asupra

Congresului Internaţional de

Arhitectură Modernă52

organizat în 1928 de către Hélène de Mandrot53

consiliată de M.F.

Gubler54

este pusă în contact cu Le Corbusier55

pentru a organiza în castelul său de la La

52

CIAM(Congrès Internationaux d'Architecture Moderne) - organizație mondială a arhitecților creată în 1928 de Hélène de Mandrot în jurul personalității lui Le Corbusier și s-a disipat în 1959. A constat în 11 conferințe ce au definit arhitectura modernă și contemporană. 53

Hélène de Mandrot (1867-1948) artistă elvețiană, va studia atât în Geneva cât și ulterior în Paris și Monaco. Cofondatoare a Societății Muzeelor, colecționară și promotoare a Mișcării artistice moderne, va convoca și va fonda în 1928 C.I.A.M. realizând o serie de întruniri ale artiștilor avangardiști și stabilind criteriile de evoluție ale artei moderne 54

Friedrich Gubler(1900-1965) – secretar al asociației artiștilor și arhitecților elvețieni Werkbund, fondată în 1913, va facilita legăturile dintre Gropius și Le Corbusier cu artista Hélène de Mandrot 55

Charles –Édouard Jeanneret-Gris(1887-1965) – arhitect francez de sorginte elvețiană, promovează modernitatea în arhitectură și urbanism. Adept al funcționalismului, cubismului și tendințelor puriste, păstrează

35

Черный квадрат - Kazimir

Severinovich Malevich

http://www.museum-

online.ru/index.php/kazimir_severinovi

ch_malevich/Canvas/3657

Sarraz, o întrunire a principalilor arhitecţi ai Europei luând astfel fiinţă Congresul

Internaţional de Arhitectură Modernă.

La prima întrunire auditoriul s-a arătat interesat de tezele lui Le Corbusier. Dar la

următoarea întrunire, în 1929, a predominat interesul pentru producţia industrializată, politica

de urbanizare şi politica de gestionare urbană.

Modelul C.I.A.M. reflectă toate limitele culturii arhitecturale radicale, absoluta

continuitate postulată de producţia în serie şi construcţia oraşului exprimă o vocaţie utopică.

Propunerea C.I.A.M. redimensionează rolul arhitecturii la acele de organizatori ai unui

ciclu productiv presupunând că noile modele elaborate pot fi garanţia unui control absolut

asupra tuturor legăturilor ce determină dezvoltarea urbană. Urmând dezbaterile C.I.A.M.

părea că natura oraşului se identifică cu patrimoniu edificator. Odată asigurat controlul

asupra modalităţilor de formare şi producere a unui patrimoniu, este în posesia formulei de

planificare a progresului.

În anii 1930 în cadrul Congresului Internaţional de

Arhitectură Modernă se înfiinţează Comitetul Internaţional

pentru Rezolvarea Problemelor Arhitecturii

Contemporane. Acesta este un organism operativ pentru

rezolvarea problemei analizei urbane.

Al treilea Congres din 1933 duce la publicarea în

1943 a ceea ce se este cunoscut sub numele de Carta de la

Atena. Fruct al unei meditaţii cu un caracter reducţional,

publicaţia însumează sesiuni ce sistematizează cazuri

întâlnite în perioada respectivă şi ridică noi probleme de

arhitectură şi urbanism. Activitatea C.I.A.M. se finalizează

în 1956 la întâlnirea de la Dubrovnik.

4.10. ARHITECTURA ȘI ARTA TOTALITARĂ

Sistemele totalitare vor tinde spre caracteristicile expuse în capitolul anterior. Dar oare

unde se păstrează arta? Inclusiv reprezentanții curentelor premergătoare realismului socialist

se vor retrage în zona vest-europeană și mai apoi în America. Aici experimentarea determină

obiceiul de a picta și conservă interesul pentru culoare, va supune compozițiile sale regulilor raționalismului, funcționalității individualizând astfel lucrările sale.

36

"Борьба за мир" – Jules Perahim

http://www.wikiart.org/ru/jules-perahim/fighting-for-peace-1950

Mikhail Lomonosov, Московский государственный

университет, 1940. (http://i1.wp.com/zigadazuca.com.br/wp-content/uploads/2014/09/IMG_1033.jpg)

apariția unei multitudini de curente artistice. Arhitectura se va întrepătrunde cu tendințele

picturii, graficii sau sculpturii.

Arta totalitară se

formează în perioada

interbelică în cele trei ţări

campioane ale

totalitarismului, Uniunea

Sovietică, Italia şi

Germania.

Mișcările artistice

vor servi la promovarea,

idealizarea şi impunerea

partidului unic şi

celebrarea conducătorului

ce reprezintă sublimarea partidului ce la rândul lui este sublimarea statului. Arhitectura va

răspunde în primul rând nevoilor utilitare iar principiul ”cine nu este cu noi este împotriva

noastră” va caracteriza atât sistemul și se va mula pe artă astfel că cine nu creează pentru

partid nu va crea deloc.

Mișcările artistice vor servi promovarea, mărirea idealizarea, impunerea partidului

totalitar. Arta este izolată de celelalte centre artistice libere în exprimare. Arhitectura va

răspunde în primul rând nevoilor utilitare iar principiul ”cine nu este cu noi este împotriva

noastră” va caracteriza atât sistemul și se va mula pe artă astfel că cine nu creează pentru

partid nu va crea deloc.

Compoziția se

desfășoară pe suprafețe mari,

monumentale, arhitectura

devine megalitică.

Fascismul, pe teritoriul

Italiei va crea ideea de

totalitarism. Arta va fi

caracterizată prin

monumentalitate, eclectism, o artă în folosul poporului. Manifestul artistic nu se definește și

nici nu se consolidează, suferă modificări continue prin importări de elemente din diferite

37

Frank O. Gehry, Familian House, 1978, Santa

Monica, California http://www.adevaherranz.es/ARTE/UNIVERSAL/EDAD%

20CONTEMPORANEA/XX-

XXI%20ARQUITECTURA/Art%20Arq%20XX%20Gehry

%20Frank%20O%20Familian%20House%20maqueta%20

California%201978.gif

Santiago Calatrava, Florida Polytechnic University, 2014 Florida USA http://grasslandshomes.com/wp-content/uploads/2014/12/IMG_2039.jpg

stiluri și acestea se realizează nu sub ideologie artistică, ci sub necesitățile sistemului

autoritar. Arta nu reprezintă rezultatul creației artistice, ci loialitatea artistului față de partid.

Nazismul va prelua modul de a utiliza arta ca instrument de promovare a doctrinelor

partidului, o artă grandioasă ce va avea particularitatea de a promova epurarea speciei umane

în favoarea arienilor, defăimându-le pe celelalte.

Atât pictura cât și arhitectura sunt dominate de un eclectism al stilurilor, culegând din

acestea caracteristici prin care rezultatul avea scopul de a deborda de grandoare și măreție

exagerate.

V. ARTELE PLASTICE ȘI ARHITECTURA CONTEMPORANĂ

Arhitectura modernă este greu de

delimitat şi temporal şi stilistic, iar

arhitectura contemporană este aproape

imposibil de definit.

Termenul contemporan desemnează

prezentul dar prezentul după o secundă

devine trecut. Nu putem spune că definim

contemporanul ad literam.

Contemporaneitatea se întrepătrunde cu

modernitatea și am putea să facem referire la

perioada postbelică ca perioadă incipientă a

38

contemporaneității când omenirea începe o etapă de reconstrucție, de reorganizare pe fondul

de conștientizare a unor noi probleme, revoluția informatică, cibernetică, noi și noi inovații

îmbogățesc și dezvoltă creația picturală sau arhitecturală. Noile idei filozofice care se propagă

în creația artistică și în expresia arhitecturală a celei de a doua jumătate a secolului XX.

39

BIBLIOGRAFIE

Adorno Theodor W. Teoria estetică Editura Paralela 45 Piteşti 2005

Andreescu Ion Origini spirituale în arhitectura modernă Editura Paideia București

2000

Andrews John Arts & Crafts furniture Editura Antique collectors Club Ltd. 2015

Anfam David Abstract Expressionism Editura Thomas & Hudson Ltd. 2015

Arnheim Rudolf Arta în percepţia vizuală Editura Meridiane Bucureşti 1979

Argan Giulio Carlo Art Nouveau Roma 1955

Argan Giulio Carlo Walter Gropius e la Bauhaus Editura José Olimpio Rio de Janeiro

2005

Aron Raymond Democrație și totalitarism Editura All București 2001

Augustin Ioan Arhitectura suprarealismului socialist Editura Paideia București 2012

Babeti Coriolan Atelierul de arte Vol II Editura fundației Interart Triade Timișoara 2010

Bassie Ashley Expresionismul Editura Aquila București 2008

Baudrillard Jean Sistemul Obiectelor Editura Echinox București 1996

Bădescu Ilie Timp și cultură Editura Științifică și Enciclopedică București 1989

Bellori Giovanni Pietro Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților moderni Editura

Meridiane București 1975

Benvolo Leonardo Storia dell'architettura moderna Editura Laterza Bari 2006

Berger René Descoperirea picturii Editura Meridiane Bucureşti 1975

Berger René Artă şi comunicare Editura Meridiane Bucureşti 1976

Bernea, Ernest Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român. ed. a II-a. Editura

Humanitas Bucureşti 2005

Bialostocki Jan O istorie a teoriilor despre artă Editura Meridiane București 1977

Bilcea Valentina, Bilcea Angela Dicționarul monumentelor și locurilor celebre din

București editura Meronia București 2009

Blundell Jones,Peter, Doina Petrescu, Jeremy Till (editori) Architecture and

Participation, Taylor & Francis Londra 2005

Brion – Guerry Liliane Cezanne și exprimarea spațiului Editura Meridiane București

1977

Burke Edmund Despre sublim și frumos Editura Meridiane București 1981

40

Cabassat Patricia Fride, Isabelle Marcadé Mişcări artistice în pictură Editura RAO

Bucureşti 2007

Busuioceanu Alexandru Scrieri despre artă Editura Meridiane București 2000

Caciuc Cosmin Supra-teoretizarea arhitecturii Paideia București 2007

Caciuc Cosmin Transdisciplinaritate și Arhitectură Editura Paideia București 2010

Ching Francis D.K. A visual dictionary of architecture John Willey & Sons Inc. New

York 1995

Clark Kenneth Revolta romantică Editura Meridiane București 1981

Curinschi Vorona Gheorghe Introducere în arhitectura comparată Editura Tehnică

București 1991

Conor Steven Cultura Postmodernă. O introducere în teoriile contemporane Editura

Meridiane București 1999

Constant Benjamin Despre libertate la antici și moderni Institutul European Iași 2006

Constantin Paul Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative şi aplicate moderne

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1977

Dachy Marc Dada – Revolta artei Editura Univers București 2007

Daniels Klaus The Technology of Ecological Building Birkhauser Verlag 1997

Debicki Jacek, Jean-François Favre, Dietrich Grünewald, Antonio- Filipe Pimentel

Istoria artei pictură, sculptură, arhitectură Editura RAO Bucureşti 1998

Delacroix Henri Psihologia Artei Editura Meridiane București 1983

Dâncu Vasile Sebastian Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar

Editura Dacia Cluj-Napoca 1999

Dumitrescu Zamfir Ars Perspectivae Editura Nemira Bucureşti 2002

Eco Umberto Istoria frumuseţii Editura RAO Bucureşti 2005

Fezi Bogdan Andrei Bucureștiul european Editura Curtea Veche București 2010

Fortunescu Irina Braque Editura Meridiane București 1976

Fortunescu Irina Bonnard Editura Meridiane București 1980

Frampton Kenneth Modern Architecture, a critical history Editura Thames and

Hudson, New York 1996

Francastel Pierre L'arte e la civiltà moderna Editura Feltrinelli Milano 1959

Galindo Michelle, Chris Van Uffelen, Markus Sebastian Braun Atlas of world

architecture Editura Braun Publishing A.G. 2012

Georgiu Grigore Națiune. Cultură. Identitate editura Diogene București 1997

Gilbert Luigi Arhitectura în Europa Editura Institutul European Bucureşti 2000

41

Giulio Carlo Argan Arta modernă Vol I, II Editura Meridiane Bucureşti 1982

Gimpel Jean Despre Artă și Artiști Editura meridiane București 1973

Gombrich H.Ernst Istoria artei Pro Editură şi Tipografie Bucureşti 2007

Grigorescu Dan Kandinsky Editura Meridiane București 1980

Grigorescu Dan Trei pictori de la 1848 Editura Meridiane București 1973

Habermas Jürgen Discursul filosofic al modernităţii 12 prelegeri Editura All Bucureşti

2000

Habermas Jürgen Modern and Postmodern Architecture MIT Press Cambridge 1989

Harwood Elain, Hassell Antony Arhitectura Modernă Editura Vellant București 2009

Hatch C. Richard The Scope of Social Architecture Edited by Van Nostrand Reinhold

1984

Heidegger Martin Originea Operei de Artă Editura Humanitas București 1995

Hogarth William Analiza frumosului Editura Meridiane Bucureşti 1981

Huyghe René Dialog cu vizibilul. Cunoașterea picturii Editura Meridiane București

1981

Iliescu Octavian Alexandru Simbol în arhitectură Editura Universitară Bucureşti 2002

Ionescu Grigore Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura

Academiei București 1982

Jackson David The russian vision Editura Antique Collectors Club Ltd.2015

Jurov Cosma Ce este arhitectura Editura Albatros Bucureşti 1989

Kandinski Wassily Spiritualul în Artă Editura Meridiane București 1994

Klee Felix Paul Klee Editura meridiane București 1975

Le Corbusier La mia opera Editura Boringhieri Torino 1961

Leroi –Gurhan André Gestul și cuvântul Editura Meridiane București 1983

Lipps Theodor Estetica. Psihologia frumosului și a artei. Contemplarea estetică și

artele plastice Editura Meridiane București 1987

Maino Paola, Irene de Gultry Italian Liberty Style Editura 24 ore Cultura S.R.L. Milano

2013

Maltese Corrado Ghid pentru studiul istoriei artei Editura Meridiane Bucureşti 1979

Manfredo Nicoletti Dentro L'architettura moderna, Gius Laterza & Figli Spa. Roma

Bari 1984

Marinache Oana Cristofi Cerchez – un vechi arhitect din București Editura ACS

București 2012

Melvin Jeremy Isme – Să înțelegem stilurile arhitecturale editura Rao București 2006

42

Middleton Robin, David Watkin Storia Universale dell’architettura – Architettura

Moderna Electra Editrice dalla Fantonigrafica di Venezia 1977

Mociulschi Leonard Adrian Artă și comunicare Editura Curtea Veche București 2013

Moldovan Horia Schlatter Johann: Cultura occidentală și arhitectura românească

1831-1866 Editura Simetria București 2013

Mosco Paolo Valerio Naked architecture Editura Skira 2012

Muller Joseph Émile Klee – figuri și măști Editura Meridiane București 1969

Munro Thomas Artele și relațiile dintre ele Editura Meridiane București 1981

Nae Cristian Moduri de a percepe Editura Polirom Iași 2015

Neil Leach Rethinking Architecture - A reader in cultural Theory Taylor & Francis

E-Library 2005

Norberg C. Schultz Experience, Space &Architecture London 1971

Palladio Andrea Cele patru cărţi de arhitectură Editura Tehnică Bucureşti 1957

Pascadi Ion Idealul şi valoarea estetică Editura Politică Bucureşti 1966

Patrulius Radu Locuinţa în timp şi spaţiu Editura Tehnică Bucureşti 1975

Proust Marcel Elstir - Despre artă Editura Meridiane Bucureşti 1970

Prut Constantin Dicţionar de Artă Modernă Editura Albatros Bucureşti 1982

Pryce Will Arhitectura lumii. Capodoperele Editura Vellant București 2009

Radian Henri R. Cartea proporţiilor Editura Meridiane Bucureşti 1981

Rogers Richard Architecture : a modern view Editura Thames & Hodson Ltd. 2009

Roisecco Giulio Spazio, evoluzione del concettoin architettura Editore Mario Bulzoni

Torino 1961

Rosenberg Jakob Criteriul calităţii în artă Editura Meridiane Bucureşti 1980

Saddy Pierre Henri Labrouste architecte 1801-1875 Editura Caisse nationale des

Monuments historiques et des Sites Paris 1977

Săsărman Gheorghe Funcţiune, Spaţiu, Arhitectură Editura Meridiane Bucureşti 1979

Sebastian Marcus Braun, Chris Van Uffelen Atlas of european architecture Editura

Braun Publishing Ag. 2015

Shone Richard –Paul Stonard The Books That Shaped Art History Editura Thames

&Hudson Ltd. 2013

Tafuri Manfredo, Francesco DalCo Architettura Contemporanea Electra Editrice dalla

Fantonigrafica di Venezia 1976

Taine Hippolyte Filozofia artei Editura Meridiane București 1991

43

Tatarkiewicz Wladyslaw Istoria Esteticii Vol.I,II,III,IV Editura Meridiane Bucureşti

1978

Telea Vasile Arhitectura secolului XX –Dicţionar cronologic 1890 – 2000 Editura

Capitel 2005

Teodorecu Elena Sidonia Mari arhitecți bucureșteni - Ion D. Berindey Editura Vremea

București 2014

Vasilescu Sorin Istoria Arhitecturii Moderne Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”

Bucureşti 1989

Vasilescu Sorin Arhitectura Germaniei Naziste Editura Fundației Arhitext Design

București 2012

Vasilescu Sorin Arhitectura Italiei Fasciste Editura Fundației Arhitext Design București

2011

Vasilescu Sorin Arhitectura Rusiei Staliniste Editura Fundației Arhitext Design

București 2014

Vasilescu Sorin Dicţionarul arhitecţilor moderni şi contemporani Institutul de

Arhitectură „Ion Mincu” 1990

Vitruvius Marcus Pollio, De Architectura Verlag Essen Berlin 1938

Weill Alain The Art –Nouveau Poster Editura Frances Lincon 2015

Weston Richard Architecture Visionaires Editura Laurence King 2015

Wolffin Henrich Principii fundamentale ale istoriei artei Editura Meridiane București

1968

Wunenburger Jean Jacques Filozofia imaginilor Editura Polirom Iași 2004

Zevi Bruno Codul anticlasic- limbajul modern al arhitecturii Editura Paideia București

2000

Zevi Bruno Storia dell'architettura moderna Editore Giulio Einaudi Torino 1950

SURSE IMAGINI

Fig.1https://www.ibiblio.org/wm/paint/auth/kandinsky/kandinsky.comp-7.jpg

compozitie 7 (accesat în 08.02.2016)

Fig.2 http://www.allposters.com/-sp/Pope-V-Borghese-Posters_i10305880_.htm

(accesat în 08.02.2016)

Fig.3 http://www.wikiart.org/en/william-turner/fort-vimieux#supersized-artistPaintings-

238721 (accesat în 08.02.2016)

44

Fig.4http://www.wikiart.org/en/francisco-goya/maja-and-celestina-on-a-balcony-

1812#close (accesat în 08.02.2016)

Fig.5https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/70/Jacques-Louis_David_-

_Oath_of_the_Horatii_-_Google_Art_Project.jpg (accesat în 08.02.2016)

Fig.6https://fr.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odore_Rousseau#/media/File:Rousseau_

20_sep_2013.jpg (accesat în 08.02.2016)

Fig.7https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7b/John_Everett_Millais_-

_Christ_in_the_House_of_His_Parents_%28%60The_Carpenter's_Shop'%29_-

_Google_Art_Project.jpg (accesat în 08.02.2016)

Fig.8 https://it.wikipedia.org/wiki/La_Rotonda_dei_bagni_Palmieri (accesat în

08.02.2016)

Fig.9https://www.google.ro/search?q=Louis+Auguste+Boileau&biw=1366&bih=631&t

bm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwjRmeDK-

u3KAhWPa5oKHaBpD9EQsAQIJA#tbm=isch&q=Louis+Auguste+Boileau+l%27%C3%A9

glise+Sainte+Marguerite+du+V%C3%A9sinet&imgrc=FlG-JAnJrzUPiM%3A (accesat în

08.02.2016)

Fig.10http://www.tate.org.uk/learn/online-resources/glossary/g/glasgow-school (accesat

în 08.02.2016)

Fig.11https://en.wikipedia.org/wiki/Les_Nabis#/media/File:Paesaggio_nabi_paul_ranso

n.jpg (accesat în 08.02.2016)

Fig.12http://www.flickriver.com/photos/pov_steve/tags/brussels/ (accesat în

08.02.2016)

Fig.13http://triptod.tumblr.com/page/15 (accesat în 08.02.2016)

Fig.14http://www.wikiart.org/en/otto-eckmann/five-swans-1897 (accesat în 08.02.2016)

Fig.15https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%B8%D0%BB%D0%B8%D0%B1%

D0%B8%D0%BD,_%D0%98%D0%B2%D0%B0%D0%BD_%D0%AF%D0%BA%D0%BE

%D0%B2%D0%BB%D0%B5%D0%B2%D0%B8%D1%87#/media/File:Firebird.jpg

(accesat în 08.02.2016)

Fig.16https://en.wikipedia.org/wiki/Fauvism#/media/File:Andr%C3%A9_Derain,_1905

,_Le_s%C3%A9chage_des_voiles_%28The_Drying_Sails%29,_oil_on_canvas,_82_x_101_c

m,_Pushkin_Museum,_Moscow._Exhibited_at_the_1905_Salon_d%27Automne.jpg (accesat

în 08.02.2016)

Fig.17http://atlasofinteriors.polimi-cooperation.org/wp-content/uploads/2014/03/adolf-

loos-villa-karma.jpg (accesat în 08.02.2016)

45

Fig.18http://farm1.static.flickr.com/158/430721814_6d077fd457.jpg (accesat în

08.02.2016)

Fig.19http://www.wikiart.org/en/juan-gris/portrait-of-pablo-picasso-1912 (accesat în

08.02.2016)

Fig.20https://books.google.ro/books?id=fIdQ6mkEkagC&pg=PA405&lpg=PA405&dq

=Friedrich+Gubler+architecture&source=bl&ots=_nQjCxBhQz&sig=R3SvrVLtSgtrWdxSep

6GHI68T5g&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjpvtr-

zuzKAhVsM5oKHYySA20Q6AEIKzAE#v=onepage&q=Friedrich%20Gubler%20architectur

e&f=false (accesat în 09.02.2016)

Fig.21https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dc/Kazimir_Malevich%2C_1

915%2C_Black_Suprematic_Square%2C_oil_on_linen_canvas%2C_79.5_x_79.5_cm%2C_T

retyakov_Gallery%2C_Moscow.jpg (accesat în 09.02.2016)

Fig.22http://www.piet-mondrian.org/broadway-boogie-woogie.jsp (accesat în

09.02.2016)

Fig.23https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/75/Michail_Larionow%2C_

Rayonismus_Rot_und_Blau_1911.jpg (accesat în 09.02.2016)

Fig.24http://www.wikiart.org/ru/jules-perahim/fighting-for-peace-1950 (accesat în

09.02.2016)

Fig.25https://fr.wikipedia.org/wiki/Architecture_totalitaire (accesat în 09.02.2016)

Fig.26http://brunorigolt.blog.lemonde.fr/2009/04/27/dossier-culture-generalebts-

modernite-et-architecture-limpossible-detour/ (accesat în 09.02.2016)