Cunoscându-l pe Andersen
2
Hans Christian Andersen Hans Christian Andersen este “scriitorul care a făcut cunoscută Danemarca în toată lumea” (Robert David). S-a născut la 2 aprilie 1805 în orăşelul Odense. În 1819, la 7 septembrie, sărac şi neajutorat, soseşte la Copenhaga. Încearcă să-şi facă o carieră ca actor şi cîntăreţ, apoi îşi desăvîrşeşte studiile la liceele din Slagels şi Elseneur. Cum se ştie, la Elseneur, în castelul Kronborg, îşi situase Shakespeare acţiunea tragediei sale “Hamlet”. De remarcat că tatăl lui Hans Christian Andersen, Hans Andersen, deşi cizmar, era un om cult, printre lecturile sale preferate numărîndu-se şi piesele lui Shakespeare pe care nu obosea să le citească în familie. Inspirat de călătoria sa în Italia ( 1833), H. Ch. Andersen scrie romanul “Improvizatorul” (1835) şi devine cunoscut în mai multe ţări europene o dată cu traducerea lui în limbile germană, engleză, suedeză , rusă, olandeză, franceză, poloneză, cehă. Critica locală însă mult timp nu “l-a avut la inimă” pe scriitorul care avea să devină celebru, din care cauză el suferea şi era decepţionat, “apărîndu-se” însă în felul său: compunea noi şi noi opere. “Fericirea mea se ascundea într-o simplă pană de gîscă”, avea să spună Andersen mai tîrziu. “Poveştile” (prima apariţie în 1832) i-au adus în ţară reproşuri şi învinuiri dureroase, de tipul “Îi recomandăm autorului să nu-şi mai piardă timpul, scriind poveşti pentru copii”. În “Povestea vieţii mele” (prima parte e publicată în 1855), H. Ch. Andersen nota: “Iar eu nicidecum nu-mi puteam învinge dorinţa de a scrie poveşti. Ce diferenţă însă între primul ecou venit din afara ţării referitor la “Poveşti” şi ceea ce s-a scris la noi!”. “Mica sirenă”, “Soldatul de plumb”, “Lebedele sălbatice”, “Răţoiul cel urît”, “Crăiasa zăpezii”, “Povestea unei mame” şi multe alte poveşti, piese, cît şi faimoasele sale cărţi de călătorie, traduse şi tipărite în mai multe ţări, inclusiv în America, îi aduc, în timpul vieţii, faima unuia dintre cei mai mari povestitori ai lumii. La 6 august 1875, la vîrsta de 70 de ani, Hans Christian Andersen încetează din viaţă în casa unui negustor din Copenhaga. Acest “mare prieten al copiilor” nu a avut niciodată o casă a lui, nu şi-a întemeiat o familie, nu a avut copii şi nu s-a bucurat de căldura unui cămin. A fost un optimist incurabil, a iubit viaţa, oamenii, natura. “Norocul meu cel mare, scrie Andersen în “Povestea vieţii mele”, ţine de faptul că mi-a fost dat să-i întîlnesc pe cei mai de seamă oameni ai timpului”. Aceştia erau: Heine, Hugo, Balzac, Dickens, Thorwaldsen, Liszt, Vagner, Rossini, nemaivorbind de prinţi, prinţese, regi şi regine pentru care vizitele lui Andersen în palatele lor erau o mare onoare. Cu prilejul bicentenarului de la naşterea lui Hans Christian Andersen, în Danemarca şi într-un şir de alte ţări europene au loc diverse acţiuni culturale. De remarcat că poporul danez a făcut mult ca să-i înveşnicească memoria. Oraşul natal al scriitorului, Odense, a devenit un oraş al statuilor. La fiecare pas se întîlnesc sculpturi după personajele din creaţia lui Andersen. În Copenhaga , de exemplu, se înalţă falnic statuia Micii sirene care reprezintă simbolul Danemarcii, iar în Arhus a fost instalată o uriaşă statuie a unei purcele alăptîndu-şi purceluşii.
Transcript of Cunoscându-l pe Andersen
5/12/2018 Cunoscându-l pe Andersen - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/cunoscandu-l-pe-andersen 1/3
Hans Christian Andersen
Hans Christian Andersen este “scriitorul care a făcut cunoscută Danemarca în toatălumea” (Robert David). S-a născut la 2 aprilie 1805 în orăşelul Odense. În 1819, la 7septembrie, sărac şi neajutorat, soseşte la Copenhaga. Încearcă să-şi facă o carieră ca actor şicîntăreţ, apoi îşi desăvîrşeşte studiile la liceele din Slagels şi Elseneur. Cum se ştie, laElseneur, în castelul Kronborg, îşi situase Shakespeare acţiunea tragediei sale “Hamlet”. Deremarcat că tatăl lui Hans Christian Andersen, Hans Andersen, deşi cizmar, era un om cult,
printre lecturile sale preferate numărîndu-se şi piesele lui Shakespeare pe care nu obosea să lecitească în familie. Inspirat de călătoria sa în Italia (1833), H. Ch. Andersen scrie romanul“Improvizatorul” (1835) şi devine cunoscut în mai multe ţări europene o dată cu traducerea
lui în limbile germană, engleză, suedeză, rusă, olandeză, franceză, poloneză, cehă. Criticalocală însă mult timp nu “l-a avut la inimă” pe scriitorul care avea să devină celebru, din carecauză el suferea şi era decepţionat, “apărîndu-se” însă în felul său: compunea noi şi noi opere.“Fericirea mea se ascundea într-o simplă pană de gîscă”, avea să spună Andersen mai tîrziu.“Poveştile” (prima apariţie în 1832) i-au adus în ţară reproşuri şi învinuiri dureroase, de tipul“Îi recomandăm autorului să nu-şi mai piardă timpul, scriind poveşti pentru copii”. În“Povestea vieţii mele” (prima parte e publicată în 1855), H. Ch. Andersen nota: “Iar eunicidecum nu-mi puteam învinge dorinţa de a scrie poveşti. Ce diferenţă însă între primulecou venit din afara ţării referitor la “Poveşti” şi ceea ce s-a scris la noi!”. “Mica sirenă”,“Soldatul de plumb”, “Lebedele sălbatice”, “Răţoiul cel urît”, “Crăiasa zăpezii”, “Povesteaunei mame” şi multe alte poveşti, piese, cît şi faimoasele sale cărţi de călătorie, traduse şitipărite în mai multe ţări, inclusiv în America, îi aduc, în timpul vieţii, faima unuia dintre ceimai mari povestitori ai lumii. La 6 august 1875, la vîrsta de 70 de ani, Hans ChristianAndersen încetează din viaţă în casa unui negustor din Copenhaga. Acest “mare prieten alcopiilor” nu a avut niciodată o casă a lui, nu şi-a întemeiat o familie, nu a avut copii şi nu s-a
bucurat de căldura unui cămin. A fost un optimist incurabil, a iubit viaţa, oamenii, natura.“Norocul meu cel mare, scrie Andersen în “Povestea vieţii mele”, ţine de faptul că mi-a fostdat să-i întîlnesc pe cei mai de seamă oameni ai timpului”. Aceştia erau: Heine, Hugo, Balzac,Dickens, Thorwaldsen, Liszt, Vagner, Rossini, nemaivorbind de prinţi, prinţese, regi şi regine
pentru care vizitele lui Andersen în palatele lor erau o mare onoare.Cu prilejul bicentenarului de la naşterea lui Hans Christian Andersen, în Danemarca şi într-un
şir de alte ţări europene au loc diverse acţiuni culturale. De remarcat că poporul danez a făcutmult ca să-i înveşnicească memoria. Oraşul natal al scriitorului, Odense, a devenit un oraş alstatuilor. La fiecare pas se întîlnesc sculpturi după personajele din creaţia lui Andersen. ÎnCopenhaga, de exemplu, se înalţă falnic statuia Micii sirene care reprezintă simbolulDanemarcii, iar în Arhus a fost instalată o uriaşă statuie a unei purcele alăptîndu-şi purceluşii.
5/12/2018 Cunoscându-l pe Andersen - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/cunoscandu-l-pe-andersen 2/3
5/12/2018 Cunoscându-l pe Andersen - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/cunoscandu-l-pe-andersen 3/3
