1

Cum să-ti vindeci trecutul ca să-ţi găseşti calea

Tehnici de eliberare din blocajele existenţiale

o TRECUTUL - Vindecă-ţi trecutul!

o Vindecarea copilului interior

o Iertarea părintelui

o Trauma şi ieşirea din criză

o VIITORUL - Construieşte-ţi viitorul!

o Cum să-ţi schimbi existenţa

o Cum să-ţi împlineşti visul

2

Se întâmplă, uneori, să ne aflăm într-un blocaj existenţial, mai exact într-o situaţie

nedorită, neplăcută, din care orice am face, avem sentimentul că nu mai putem ieşi. Poate fi

vorba de orice domeniu al vieţii tale care te nemulţumeşte profund, simţi că ţi-ai pierdut

motivaţia şi orice ai face nu reuşeşti să preiei cârma, pentru că, cel mai adesea, nici tu nu ştii

încotro vrei să te îndrepţi. Este vorba, uneori, de o situaţie legată de locul de muncă, alteori de

relaţia de cuplu sau pur şi simplu de viaţa ta, ca atare.

În primul rând vreau să te liniştesc asigurându-te că este normal să fie astfel, deoarece

scopul oricărei fiinţe umane este, mai presus de toate, EVOLUŢIA. Stagnarea înseamnă moarte!

Moartea sufletului, a minţii şi în cele din urmă, a trupului. Există în noi, o dorinţă, o chemare

nelămurită de mai mult, de altceva, mult mai mult, mult mai sus.

Faptul că eşti în blocaj arată că întreaga ta fiinţă doreşte evoluţia. Odată depăşit

blocajul, te afli pe o nouă treaptă, superioară, în evoluţia ta.

TRECUTUL

Vindecă-ţi trecutul!

Din nefericire, sunt situaţii în care nu reuşeşti să te eliberezi din aceste blocaje, deşi faci

tot ce-ţi stă în puteri. Citeşti cărţi, mergi la cursuri, aplici tehnicile învăţate, asculţi sfaturile celor

care au reuşit, dar nimic nu pare să dea rezultate şi te găseşti în acelaşi loc. Ca într-o buclă

temporală. Îţi aminteşti filmul ,,Ziua Cârtiţei”? Şi totuşi, de ce nu reuşeşti să rezolvi problema, să

găseşti şi să aplici soluţia potrivită pentru a merge mai departe?!

Se întâmplă acest lucru din cauza unor evenimente dramatice din trecutul tău, fie că

acestea sunt la scară colectivă (catastrofe naturale, războaie), fie la scară individuală (abuzuri,

boli, pierderi premature, abandon). Dacă la acestea se adaugă un mediu familial şi /sau social

coercitiv, atunci eşti incapabil să ai o imagine obiectivă a prezentului, să te bucuri de viaţă şi să-

şi stabilească obiective pentru viitor.

3

Când are loc un eveniment dramatic sau o traumă, se produce o rană, iar tu iei o decizie,

pentru a te proteja: ,,nu mă ataşez de nimeni pentru că cei dragi te părăsesc întotdeauna” îţi poţi

spune dacă mama sau tata te-au abandonat, la bunici din diferite motive, chiar justificate. Sau , în

aceeaşi situaţie, decizi ,, nu avea încredere în nimeni”, ,,nu iubi ca să nu fii rănit”. Sigur, această

decizie nu e conştientă, nu ai habar, adult fiind, de ce procedezi în anumite situaţii, după acelaşi

tipar, ba chiar vei trage concluzia că alţii sunt vinovaţi, alţii te determină să te porţi astfel, în felul

acesta întărind decizia primară.

Alteori, convingerile adulţilor importanţi din copilărie (părinţi, bunici, profesori) se

instalează ca un program inconştient, în mintea ta, sabotându-ţi alegerile de mai târziu.

Cum să câştigi bani mulţi, deşi munceşti, eşti inteligent şi bun în ceea ce faci, când ţi-ai

auzit părinţii spunându-ţi de nenumărate ori ,,banii nu aduc fericirea”. O parte din tine vrea să fii

fericit, o parte din tine vrea să ai bani şi iată conflictul interior! Când se luptă mâna ta stângă cu

mâna ta dreaptă, cine pierde, cine câştigă? De fapt oricare mână ar câştiga, cealaltă pierde şi ştii

ceva, tu aveai nevoie de amândouă, ce câştigător ai fi, cu o singură mână??? Înţelegi de ce,

atunci când se creează astfel de conflicte interioare, stagnezi? Pentru că nu-ţi permiţi nici să

câştigi, nici să pierzi.

Trecutul nu mai există, viitorul nu există încă, singura certitudine este prezentul, spunea

Osho. Avea mare dreptate. Însă trebuie să fim obiectivi şi să admitem că tot ceea ce suntem în

prezent este rezultatul trecutului. Nu-l putem schimba, dar putem schimba modul în care ne

raportăm la el, modul în care-l interpretăm.

Vindecând o rană din copilărie, reinterpretând un eveniment dureros, ducând simbolic, în

trecut, resurse emoţionale care au lipsit atunci, putem avea o altă înţelegere a vieţii şi ne putem

debarasa de acele convingeri care ne blochează în prezent. Iată de ce consider că doar

vindecând trecutul pot aduce o schimbare pozitivă în prezent.

Eliberaţi de capcana trecutului putem să trăim în armonie cu noi înşine şi cu lumea şi

suntem liberi să ne construim viitorul pe care-l dorim.

4

Aşadar, să trăim liberi în prezentul, ca rezultat al trecutului, şi să ne construim, cu

fiecare alegere, viitorul!

Îţi propun să călătorim împreună, în copilăria ta, pentru a ne întâlni cu copilul care-ai

fost, cu părinţii sau cu acele persoane semnificative care au avut un impact major asupra

personalităţii şi destinului tău.

Vindecarea copilului interior

Cred că ai auzit, adesea, sintagma ,,copilul din mine” , care numeşte acea parte din noi

care se află în inconştient şi care se referă la anumite nevoi ale adultului sau anumite

comportamente potrivite, mai degrabă, copilăriei, decât maturităţii. Este vorba despre nevoia de a

fi alintat, de a ţi se răspunde unor nevoi imediate, de a te juca, de a te manifesta emoţional fără

cenzură... Vei şti că se manifestă copilul din tine, atunci când cei din anturajul tău îţi vor spune

,,te porţi ca un copil”.

Nu ai de ce să te simţi vinovat sau inadecvat pentru asta, deoarece este perfect normal ca

acest ,,copil interior” să existe, să se manifeste, uneori, în situaţiile potrivite. De altfel,

specialiştii consideră că inconştientul nostru are capacitatea de înţelegere a unui copil de maxim

7 ani, vârsta la care se încheie cea mai importantă etapă a copilăriei, dar şi structurarea

personalitaţii de bază, a omului, care va rămâne, în principiu, neschimbată, întreaga viaţa.

Nu toţi oamenii, însă, au avut o copilărie fericită, deşi toţi avem tendinţa să idealizăm

această etapă a vieţii. În orice caz, chiar şi atunci când a fost fericită, a putut exista un eveniment

care să ne marcheze emoţional, pentru totdeauna. Şi pentru că mecanismele psihice de apărare

au rolul de a ne proteja pentru a ,,merge mai departe”, adaptându-ne oricărei situaţii, deseori

uităm acel eveniment, sau îl deformăm, dar rana rămâne în inconştient.

Există o suferinţă care, oricât de ascunsă este în hăţişul memoriei, te va sabota, nu te va

lăsa să-ţi atingi capacitatea maximă în anumite domenii ale vieţii. Poate fi un abandon (de la

simpla întoarcere a mamei, la muncă şi lăsarea copilului la creşă, până la moartea unui părinte) o

agresiune verbală, emoţională sau fizică, o imagine care te-a marcat negativ, lipsa îmbrăţişărilor,

a încurajărilor etc.

5

Am pregătit, pentru tine, o călătorie simbolică, în inconştientul tău, în care adultul de

acum se va întâlni cu copilul de atunci, în deplină siguranţă.

Caută o fotografie cu tine, de până la vârsta de 7 ani. Dacă nu găseşti, nu-i nimic,

aminteşte-ţi ceva din acea perioadă. Aşează-te confortabil, pe un fotoliu, pune, în fundal, muzică

de relaxare şi fii atent la ritmul respiraţiei tale. Simte-ţi întreg corpul şi poţi lăsa amorţeala şi o

toropeală plăcută să te cuprindă.

Acum priveşte fotografia din faţa ta (sau imaginea cu tine, copil, aşa cum îţi aminteşti) şi

observă, fără grabă, copilul, ca şi cum nu ar fi vorba despre tine. Analizeată-l: observă ce se

află în jurul lui, cine este lângă el, cu ce este îmbrăcat. Acum concentrează-te asupra chipului,

asupra trăsăturilor, dar mai ales asupra ochilor, imaginându-ţi ce simte el, în acele momente.

Rămâi o vreme, fără grabă, cu privirea în ochii lui, până când reuşeşti să intri în contact cu

sufletul lui, că se ştie că ochii sunt poarta către suflet, de aceea ei spun, întotdeauna, adevărul,

chiar şi acel adevăr uitat.

În timp ce priveşti în ochii copilului, fii atent la ceea ce simţi tu, căci toate emoţiile de

acum, sunt, de fapt, ale copilului de atunci. Dacă-ţi vine să plângi, fă-o! Nu lăsa lacrimile

încuiate în inimă, căci vor face, acolo, o rană. Dacă-ţi vine să urli de furie şi să loveşti cu

pumnii, fă-o! Nu lăsa furia în corpul tău, căci va fi o bombă cu ceas pentru sănătatea ta. Dacă-ţi

vine să te ghemuieşti de frică, să strigi după ajutor, fă-o! Lasă toate emoţiile care vin peste tine

să se manifeste exact aşa cum vin, acceptă-le şi eliberează-te de ele. Nu-ţi aparţin ţie, ci

copilului din faţa ta.

Imaginează-ţi, dacă poţi, că se desprinde de pe fotografie şi se află în faţa ta, mic,

neajutorat; are nevoie de tine, tu eşti adult, îl poţi proteja, îi poţi oferi iubire şi tot ceea ce are el

nevoie. Întreabă-l acum, ce anume îi lipseşte, ce emoţii simte, ce poţi tu să-i oferi. Lasă-l să

vorbească şi nu-ţi fă griji: toate gândurile care-ţi trec prin minte sunt de la copil. E felul în care

el comunică cu tine. Doar ascultă-l şi asigură-l că eşti acolo doar pentru el. Imaginează-ţi că-l

ţii pe genunchi, sau eşti aşezat în faţa lui astfel încât să-l priveşti în ochi de la acelaşi nivel. Se

poate să nu-ţi vorbească, să fie prea speriat sau prea supărat. Nu-i nimic, o s-o facă data

viitoare. Tu doar priveşte-l cu iubire şi răbdare. Lasă-ţi inima să se deschidă, aşa cum ar face

6

un părinte bun şi dă drumul iubirii să curgă ca un şuvoi de lumină care-l învălui dându-i

sentimentul de siguranţă. Spune-i că-l iubeşti şi-l accepţi exact aşa cum este, spune-i că l-ai

dorit, că merită să fie iubit şi respectat, că are dreptul să fie el însuţi, că este perfect în

imperfecţiunea lui şi că tu îi eşti alături necondiţonat. Îmbrăţişează-l în imaginaţia ta, mângâie-

l apoi spune-i că pleci, dar că te vei întoarce ori de câte ori are nevoie.

Revino acum, cu privirea, la imaginea din fotografie, apoi simte-ţi corpul, fii atent la

ritmul respiraţiei tale, mişcă-ţi mâinile, picioarele şi revino aici şi acum.

Iertarea părintelui

Dacă am lucrat cu copilul, o să lucrăm acum şi cu părintele interior. În analiza

tranzacţională există trei instanţe ale psihicului uman, numite de către Eric Berne, stări ale eului:

eul – copil, eul – părinte şi eul – adult. Aceste instanţe sunt moduri de a ne raporta la anumite

situaţii de viaţă, ca nişte roluri în care intrăm, fără să fim conştienţi. Aceste roluri sunt fireşti şi e

în regulă să le folosim în situaţii de viaţă specifice fiecăruia. Problema intervine atunci când în

mintea noastră, aceste roluri ne sabotează, din cauza modului în care le-am introiectat în

inconştientul nostru.

Părintele interior este, cel mai adesea, o voce critică, acea voce care-ţi pune interdicţii,

care te critică, te judecă. Alteori este hiperprotectiv, împiedicându-te să-ţi manifeşti curajul,

creativitatea... Vocea părintelui din inconştient este şi purtătoare unor convingeri limitative care

intră în conflict cu dorinţele adultului care eşti azi. Sunt convinsă că pentru cei mai mulţi, părinţii

au fost oameni minunaţi şi nu am nicio îndoială că fiecare părinte îţi iubeşte copilul şi vrea tot

ce-i mai bine pentru el. Dar ce te faci, atunci când părintele însuşi (mama sau tata) este rănit şi

poartă povara grea a propriului trecut. O mamă cu inima rănită, oricât de bine intenţionată ar fi,

răneşte, la rândul ei, prin cuvinte, prin frici, furie, prin indiferenţă şi chiar fizic, uneori.

Îţi propun, acum, o întâlnire cu părintele tău, nu cu cel în carne şi oase, pe care-l cunoşti

acum, ci cu acela din copilăria ta, aşa cum l-ai perceput în raport cu nevoile tale de atunci.

Aşează-te confortabil, pe un scaun sau un fotoliu, după ce ai aşezat, în faţa ta, un scaun

gol. Aminteşte-ţi acum o întâmplare din copilăria ta, în care părintele tău a spus sau a făcut

7

ceva care te-a rănit. Imaginează-ţi că se află pe scaunul din faţa ta şi spune-i ceea ce ai simţit

atunci, spune-i că te simţi rănit, că nu a fost corect să se poarte astfel.Întreabă-l care a fost

motivul comportamentului său.

Acum aşează-te pe scaunul gol şi imaginează-ţi că eşti chiar tu în rolul mamei sau a

tatălui. Intră în pielea părintelui tău. Ai vârsta lui, copilăria lui, felul lui de a fi şi gândi, aşa

cum îţi aminteşti. Te asigur că o să-ţi vină în minte informaţii despre părintele tău, pe care le-ai

uitat sau nici nu ai fost conştient că le-ai ştiut vreodată. Poate chiar vei face legături între

informaţii venite din alte direcţii şi întâmplări despre care ai auzit şi vei avea, astfel nişte

înţelegeri, nişte revelaţii. Lasă-ţi părintele să vorbească prin vocea ta sau prin gândurile tale.

Întoarce-te pe scaunul tău şi priveşte-ţi părintele imaginar. Înţelegi, acum motivele

profunde ale greşelilor sale. Vezi că a fost, la rândul său rănit, vulnerabil, neputincios. Poţi

acum să-ţi ierţi părintele, cu înţelegerea şi compasiunea adultului care eşti astăzi. Deschide-ţi

inima şi transmite-i toată iubirea de care eşti capabil. Spune-i că-l ierţi din toată inima ta şi că-

l iubeşti (sau măcar că-l accepţi).

Dacă este mai confortabil pentru tine, poţi face această tehnică folosind un un caiet în

care scrii ceea ce-ţi aminteşti, scrii întrebările care-ţi vin în minte, precum şi răspunsurile pe care

părintele imaginar ţi le dă. Sau poţi să-i scrii o scrisoare, apoi un răspuns la această scrisoare, în

numele părintelui, care ţi se adresează.

Nu-ţi recomand să ai această discuţie cu părintele tău real, căci s-ar putea să te izbeşti de

incapacitatea lui de înţelegere raţională a situaţie. Este posibil să nege, să fi uitat, căci nu ar putea

suporta că a greşit ca părinte. Aşa funcţionează, în cazul lui, mecanismele de apărare: prin

negare, prin uitare. Oricum, făcând această tehnică imaginară sau în scris , te asigur că îţi vei

schimba atitudinea şi faţă de părintele real, iar vocea critică din mintea ta, se va îmblânzi. Vei fi

tu însuţi mai blând faţă de propriile tale greşeli.

Trauma şi ieşirea din criză

8

În ce priveşte o traumă, tehnicile pe care ţi le dau sunt ca o trusă de prim ajutor, deoarece

este nevoie de psihoterapie pentru vindecarea ei profundă. Acestea te pot ajuta, ca un pansament

care opreşte sângerarea şi împiedică infectarea rănii.

Trauma este un eveniment dramatic din viaţa unui om, care cauzează suferinţă şi

bulversează echilibrul acestuia transformând-ul în aşa fel încât îi afectează capacitatea de a

funcţiona

moartea cuiva drag;

pierderea unei sarcini;

accident;

divorţul;

infidelitatea;

boala, fie că e a ta sau a unui membru al familiei;

agresiune fizică, sexuală sau psihică

eşec profesional sau personal etc.

Iată o tehnică pe care ţi-o recomand în cazul unei traume din trecutul tău.

Mai întâi concentrează-te pe respiraţia ta. Inspiră profund, abdominal, păstrează aerul,

câteva secunde, apoi expiră foarte lent, neîntrerupt. Fii atent la respiraţia ta, 2-3 minute. Acum

te relaxezi şi închizi ochii imaginându-te la cinematograf, în faţa unui ecran pe care vezi imagini

din viaţa ta, ca şi cum ar fi un film artistic. Priveşte-ţi copilăria, părinţii, adolescenţa,

principalele momente din viaţa de adult. Deşi te afli în sala de cinema, te poţi vedea, totuşi, pe

ecran, detaşat, aşa cum ai privi un film despre altcineva. Atunci când pe ecran apare un

eveniment neplăcut, spune ,,stop cadru” şi opreşte imaginea. Imaginează-ţi că e o poză care

devine alb-negru, ştearsă şi din ce în ce mai neclară, apoi fă-o tot mai mică, până devine un

punct. Acum derulează filmul, mai departe şi fă la fel, ori de câte ori îţi apare pe ecran

amintirea unui eveniment dureros, până când ajungi la timpul prezent.

Acum imaginează-ţi că eşti un scenarist şi regizor al unui nou episod din filmul vieţii

tale, în care, desigur, eşti şi actorul principal. Dă voie imaginaţiei tale să zboare şi creează-ţi

filmul aşa cum vrei să se desfăşoare propria viaţă.

9

În cazul unei traume recente este foarte important să vorbeşti despre ceea ce simţi, cât

mai mult, cât mai des, cu oameni care te înţeleg şi care nu se grăbesc să te judece sau să-ţi dea

soluţii. Doar să te asculte cu înţelegere. Cere ajutorul celor de lângă tine. Dacă-ţi vine să plângi

fă-o, căci este important să exprimi şi să eliberezi emoţiile, fie ele de tristeţe, furie, frică... Ai

răbdare cu tine. Ceea ce simţi este perfect normal în cazul unei traume. Toţi oamenii simt la fel

în situaţii similare.

Iată ce poţi face în acest caz, dacă nu poţi să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut:

Fă exerciţii de respiraţie abdominale de tipul celui pe care ţi l-am recomandat mai

sus;

Fă sport, înscrie-te la o sală de fitness sau aerobic, aleargă pe stadion, căci efortul

fizic duce la eliberarea de endorfine în creier şi deci la stare de bine;

Roagă-te sau fă meditaţii ghidate şi du-te la biserică şi astfel mintea ta se va

elibera de gânduri negative făcând loc păcii sufleteşti;

Înscrie-te într-un club, înconjoară-te de oameni, găseşte-ţi o ocupaţie plăcută şi

evită cât poţi, singurătatea;

Fă acte caritabile, implică-te în ajutorarea celorlalţi, deoarece asta îţi va da sens, te

vei simţi util şi vei muta atenţia de pe problema ta şi de pe gândurile negative.

Trecutul poate fi uitat de către mintea conştientă, dar evenimentele dureroase rămân,

asemenea cicatricilor, impregnate în mintea noastră inconştientă. Viaţa adultă poate să fie

minunată şi să decurgă lin până la un moment dat când apare un blocaj existenţial. Atunci un

eveniment poate activa cogniţii, comportamente, emoţii care ne sabotează şi asupra cărora pare

că nu avem nicio putere. Atunci e momentul să ne întoarcem cu toate resursele pe care le avem

ca adulţi, pentru a ne vindeca trecutul.

VIITORUL

Construieşte-ţi viitorul!

Cum să-ţi schimbi existenţa

10

A te schimba este cel mai greu lucru din lume. Există o sumedenie de cărţi şi articole în

care ţi se promite de la bani şi iubire până la fericirea supremă, cu o singură condiţie: schimbă-te!

Totul pare atât de simplu! Dacă te schimbi, ai tras lozul cel mare. Iată şi sfaturi, paşi

simpli prin care să te poţi schimba! Iată şi exemple ale unor oameni care au reuşit, care s-au

schimbat! Deci se poate.

Plin de energie începi să lucrezi cu sârg la schimbarea ta: faci exerciţiile indicate, urmezi

paşii............ dar SURPRIZĂ!!!! Schimbare nu apare.

De ce, de ce alţii pot şi tu nu poţi? Eşti mai prost, mai slab, mai lipsit de voinţă decât

alţii?! Şi iată cum adaugi la problemele existente deja, una în plus: SENTIMENTUL de

VINOVĂŢIE.

Alte încercări, alte eşecuri, autocondamnare, şi uite-aşa cazi într-o capcană din care nu

prea mai este ieşire. Ştiu asta pentru că eu însămi am trecut prin acest proces dureros. Cu cât mă

zbăteam mai tare să ies din această capcană, cu atât mă afundam şi mai mult. Până într-o zi când

cineva drag mie, care m-a însoţit pe drumul vieţii încă din copilărie, mi-a spus un lucru foarte

simplu, dar plin de înţelepciune: NU TREBUIE SĂ TE SCHIMBI!

Omul nu se schimbă. Eşti cine eşti, din momentul în care te-ai născut, poate mai dinainte,

cine ştie... Dacă observi nou-născuţii într-un spital, vei vedea că din primele clipe sunt diferiţi,

unul de altul, unul plânge, când îi este foame, altul ţipă, altul scânceşte, altul nu scoate nici un

suntet.

Esenţa noastră nu se schimbă niciodată. Nici nu trebuie, pentru că ceea ce poate nu ţi-a

spus nimeni, niciodată, este că: EŞTI PERFECT AŞA CUM EŞTI!

Da, dragul meu prieten. Eşti o fiinţă perfectă şi deţii tot ceea ce ai nevoie pentru a trăi în

armonie cu lumea, cu natura, cu tine însuţi şi cu Dumnezeu.

Priveşte în jurul tău. Vezi tu, undeva, în această lume, vreo creaţie a lui Dumnezeu (a

Naturii, a Universului sau cum vrei să-i spui) care nu-şi are rostul, care nu se află la locul său,

căreia îi lipseşte ceva ca să poată supravieţui, să poată exista în armonie? De ce ai fi tu altfel?

11

Atunci de ce??? Vei striga, poate, revoltat. De ce nu sunt fericit, de ce-mi lipseşte

armonia, de ce mă doare trupul, mintea sau sufletul?

Pentru că aşa te-au învăţat părinţii, profesorii, societatea în care trăieşti. Pentru că un

eveniment neplăcut sau chiar dramatic, din copilăria ta, te-a marcat şi te-a făcut să iei o decizie

de viaţă, în mod inconştient, pentru a te proteja. Ţi s-a spus că nu eşti bun de nimic, că nu poţi

face una sau alta, că banii nu aduc fericirea, că viaţa este grea, că lumea-i rea? Sau poate ai luat

tu, decizia de a nu-ţi mai exprima emoţiile, sentimentele, atunci când, copil fiind, mama nu ţi-a

răspuns nevoilor tale ori chiar le-a sancţionat (bărbaţii nu plâng, nu mai plânge degeaba, copiii

nu se sărută decât în somn)?

Ce e de făcut? În primul rând să conştientizezi existenţa acestor convingeri, acestor

decizii de viaţă, ca apoi să treci la schimbarea lor. Pentru că tu nu te poţi schimba, nu este nevoie

să faci asta, dar

Poţi schimba modul în care gândeşti

Poţi schimba ceea ce simţi

Poţi schimba comportamentul

Şi când reuşeşti să schimbi toate acestea, vei reuşi să-ţi schimbi şi viaţa în bine şi să te

bucuri de tot ceea ce-ţi doreşti.

Tu, acelaşi dintotdeauna, neschimbat, te poţi bucura de schimbarea modului în care

gândeşti, gândirea ta cea nouă va genera schimbări la nivelul emoţiilor tale, iar emoţiile tale

schimbate vor determina schimbări în comportamentul tău. Alt comportament (acţiune), alte

rezultate în mediu.

Cum să-ţi împlineşti visul

Ca să evoluezi ai nevoie de un vis, un scop, piatra filozofală. Nu e, însă, suficient. Mai

ai nevoie de un plan concret şi de acţiune. Trebuie să ştii ce vrei. E drept că fiecare vrea să-i fie

mai bine. Problema este să dai un nume concret acestui ,,mai bine”. Pentru fiecare înseamnă

12

altceva. Pentru unul înseamnă bani, pentru altul, recunoaştere socială, familie, iubire,

libertate, iar lista poate continua.

Pentru tine, ce înseamnă?

Continuă, apoi, să restrângi şi mai mult sfera acestui bine, până când afli, exact, ce anume

îţi doreşti, care este scopul tău. Nu scopul existenţial, e prea complex şi creează angoasă, pentru

cei mai mulţi, ci un obiectiv care, o dată atins, te va face mulţumit. Sigur că după ce ai atins un

obiectiv, o să vrei altul, dar asta înseamnă că trăieşti. E un demers care nu se sfârşeşte, decât la

capătul Călătoriei.

Un aspect important îl reprezintă stabilirea obiectivului. Îţi este clar că doreşti, de

exemplu, bani sau recunoaştere socială, dar minţii tale nu-i este la fel de clar ce înseamnă asta

pentru tine şi cum poţi obţine ceea ce doreşti.

De aceea este bine să stabileşti exact ceea ce doreşti, fie că e vorba de carieră, familie,

iubire, bani, putere etc.

Alege direcţia exactă. O dată stabilit obiectivul, este bine să îl formulezi cât mai exact

cu putinţă, cât mai concret. Evită formulările vagi în ceea ce priveşte obiectivul tău, dar şi în

legătură cu termenul pe care-l stabilesc, pentru a-l atinge.

Răspunde la întrebările: Ce? Când? Unde? Cum? Important este să te gândeşti la ceea ce

pierzi din ceea ce ai acum (de exemplu, confortul, liniştea) dacă vei atinge acel obiectiv. Apoi

gândeşte-te ce câştig vei avea după atingerea obiectivului. În cele din urmă fă comparaţia pentru

a vedea dacă ai destulă motivaţie să porneşti la drum. Dacă pierderile sunt mai mari decât

câştigurile şi sunt inacceptabile, atunci te vei sabota în mod inconştient şi nu vei reuşi. E mai

bine, în acest caz, să reformulezi obiectivul în termeni acceptabili.

Informează-te. Dacă ştii clar direcţia pe care o vei urma, ar fi de dorit să te informezi în

legătură cu aceasta.

Cine a mai făcut acelaşi lucru?

Cine a reuşit?

13

Cum au procedat sau cum procedează alţii în situaţii similare?

Poţi învăţa şi din propriile greşeli, dar e mult mai eficient ca timp şi ca energie, să înveţi

de la ceilalţi. Pune întrebări, citeşte, compară, analizează.

Acţionează. Oricât de clar îţi este ce anume ai de făcut, oricâtă teorie cunoşti, oricâte

planuri îţi faci, dacă nu acţionezi, e zadarnic. Acest moment al acţiunii este cel mai dificil. Dar

dacă te concentrezi pe momentul prezent – ACUM – şi nu amâni lucrurile ,,pe mâine” sau ,,pe

luni”, atunci nu vei avea nicio problemă. Primul pas contează, iar acesta este întotdeauna, unul

mic. (de exemplu înscrie-te la un curs, redactează un CV,citeşte o carte, cere ajutor).

Banc: Itzic, celebrul Bulă al evreilor, se ruga la Dumnezeu, de-o viaţă

întreagă: ,,Dă, Doamne, să câştig şi eu la Loto!”. Într-o seară se aude, în sfârşit, din cer, o voce

exasperată: ,,Itzic, cumpără şi tu, măcar un bilet!”

Aşadar, fă ceva!

Nu renunţa! Nu există eşec, există feedback, de aceea, dacă o metodă a dat greş în cazul

tău, schimb-o şi încearcă iar. De câte ori? De atâtea ori cât este necesar până obţii ceea ce

doreşti. Dacă renunţi, înseamnă că nu-ţi doreşti suficient de mult. Atenţie! Dacă ceva nu merge,

fă altceva! Cu alte cuvinte, nu obiectivul e problema, nici faptul că tu ,,nu poţi” sau ,,n-ai

noroc”, ci strategia pe care ai ales-o. Aşa că schimbă strategia.

Nu uita să fii flexibil! Este posibil ca în drumul tău spre obiectiv, să descoperi alte căi

prin care poţi atinge scopul de care vorbeam la început. Se poate să-ţi placă şi să ţi se potrivească

mai bine, să dezvolţi noi abilităţi pe care să le utilizezi pentru a ajunge la linia de sosire. Atunci

este necesară o redefinire a strategiei tale: alţi paşi, alte termene, alte sarcini, alte resurse, alte

metode. Important e să te simţi bine cu ceea ce faci şi să nu uiţi direcţia!

***

14

În final am să-ţi dezvălui ceea ce am aflat din propria mea experienţă: mai mult decât

scopul, contează drumul pe care îl parcurgi până acolo.

Un scop e doar o direcţie de mers către evoluţia personală. Este imboldul către mişcare,

către viaţă. Fără un scop anume, încremeneşti într-un tipar existenţial care înseamnă doar

supravieţuire, iar în cele din urmă moarte spirituală.

Drumul către scopul tău se face cu bucurie, cu speranţă, mai lent sau mai rapid, mai

uşor sau mai anevoios. Uneori apar şi alţi călători care te vor însoţi pentru o vreme sau pentru

toată viaţă. Unii mai aspri, alţii mai blânzi.

Vei poposi din loc în loc pentru a te bucura de peisaj, pentru a te odihni, apoi vei porni

mai departe. Când îţi vei atinge un scop, îţi vei stabili altul, mai înalt. Vei porni iar la drum....

Până când? Până la sfârşitul vieţii. Apoi urmează un alt drum, dar asta-i altă poveste...

Îţi urez succes, dragul meu cititor, amintindu-ţi că sunt alături de tine, cu înţelegere şi

respect pentru efortul tău.