1

CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI VINDECAREA

De dr. Charles S. Price

„Slujba scrisă şi vorbită a dr. Price, a avut o influenţă

profundă asupra cursului vieţii mele” – Demos Shakarian

„Noi am citit şi am auzit despre mari sfinţi, despre dr. Price şi despre F. F. Bosworth şi despre mari sfinţi care au trăit înaintea noastră. Ei toţi au profeţit că va veni ziua când Biserica va primi în mijlocul ei manifestarea Prezenţei Mântuitorului, într-o măsură mai mare decât atunci”. (4.04.1959, „Care sunt lucrările lui Dumnezeu?” - William Branham)

2

3

„Am constatat că slujba dr. Price este diferită... Sora mea, Florence, s-a tamponat cu un camion care transporta asfalt fierbinte. A suferit arsuri de gradul trei, pelvisul ei a fost fracturat în şapte locuri, iar piciorul ei s-a rupt. Când s-a restabilit, era cu 8 cm mai scurt. A fost constrânsă să zacă pe un pat cu ulei, deoarece arsurile au fost atât de severe încât ea nu suporta atingerea aşternuturilor.

Radiografiile au arătat că vârfuri ascuţite ale oaselor rupte au pătruns în organele ei vitale... starea ei se înrăutăţea... dacă ar mai fi trăit, ar fi fost paralizată.

Disperat, l-am chemat pe dr. Price şi el a fost de acord să vină. Dr. Price a ajuns la şapte zile după accidentul ei. Când s-a rugat pentru ea, Dumnezeu Şi-a pus mâna Lui peste ea, spre uimirea doctorilor şi a asistentelor.

S-au făcut iarăşi radiografii; fiecare os se aşezase la locul lui, iar piciorul şi-a recăpătat lungimea normală.

Sora mea a putut să vină acasă complet vindecată”... Demos Shakarian - Relatarea lui Shakarian

4

CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI VINDECAREA

BOBUL AURIU Vol. 1 - 9 NOIEMBRIE 1926 DUMNEZEU a făcut cerurile şi pământul, la început. El a creat totul.

El a făcut păsările cu penajul lor splendid. El a făcut florile înmiresmate. El a făcut o lume desăvârşită şi în care domnea fericirea. Nu era păcat, boală, suferinţă şi moarte. Nu era; până în momentul când şarpele, diavolul deghizat, a venit în grădină şi păcatul a intrat în lume. Doar de atunci a venit boala asupra trupului omului. Boala este o urmare directă a păcatului. De-a lungul Scripturilor, constatăm că boala este provocată de păcat.

Boala nu este întotdeauna rezultatul păcatului făcut de individ. O persoană poate fi bolnavă nu datorită păcatului din viaţa ei, ci pentru că păcatul este în lume. La mine vine o soră şi-mi spune că este bolnavă. Ea simte că boala este urmarea păcatului, dar ea nu ştie ce a făcut. Caută în viaţa ei şi nu găseşte nimic greşit. Da, mulţi sunt bolnavi ca urmare a îndeletnicirilor păcătoase din vieţile lor, dar sunt şi alte cazuri în care boala nu poate fi asociată cu fapte păcătoase. Mulţi sfinţi credincioşi, care au slujit Domnului ani de zile, sunt bolnavi. Aceasta devine, deseori, o piedică spirituală atunci când diavolul arată spre ea şi spune că este urmarea propriului tău păcat. S-ar putea să fie, dar s-ar putea şi să nu fie. Boala este pretutindeni în lume. Ea se va fixa pe un nou născut; în cazul acesta nu este de condamnat pruncul, căci păcatul nu este imputat unde nu este lege. Desigur, diavolul te va face să crezi că, pentru fiecare caz de boală, tu eşti vinovat.

Prietenii mei, nu puteţi face nimic spre a înfăptui o vindecare. Nicio sumă de bani n-o va cumpăra pentru voi. Agonizarea, biciuirea şi pedepsirea ta cu scopul penitenţei, nu va folosi la nimic. Există mulţi oameni nefericiţi pentru că vindecarea nu vine, aşa cum s-au aşteptat ei, prin pedeapsă fizică şi spirituală.

5

Când un păcătos vine la altar şi cere mântuirea, noi ŞTIM că Domnul i-o va da. Isus a plătit deja pentru aceasta. Când Mielul lui Dumnezeu atârna pe lemn şi a murit acolo, moartea Lui a fost o ispăşire pentru păcatele tale şi ale întregii lumi. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, datoria ta a fost plătită pe deplin, atunci când singurul Său Fiu zămislit a fost jertfit pe Golgota. Dar tu eşti mântuit numai dacă îţi însuşeşti jertfa aceea; numai dacă crezi că El a murit pentru tine. „El scrie iertarea pe inima mea în clipa când cred”. De îndată ce-L acceptă pe Isus ca Mântuitor al său, în clipa aceea omul acela este mântuit şi Isus devine Mântuitorul lui. În clipa aceea, păcatele lui sunt spălate şi numele lui este scris în cartea vieţii. Promisiunea este pentru tine.

Dar actul credinţei din partea ta te face un creştin. Tu trebuie să acţionezi. Tu ai o parte de făcut. Mântuirea ta nu depinde de nicio acţiune pe care ar mai trebui s-o facă Isus. El Şi-a făcut deja partea, când a suferit, a sângerat şi a murit pe crucea Golgotei. Motivul pentru care noi n-am fost creştini cu zece ani înaintea convertirii noastre nu este faptul că Isus nu ne-ar fi mântuit. Este faptul că noi nu L-am vrut atunci. Noi am fi putut fi mântuiţi oricând, după ce El a fost făcut împăcare pentru păcatele noastre. Isus oferă bucuros mântuire fiecărui bărbat, femeie şi copil. „Oricine vrea, poate să vină”. Nimeni nu este lăsat în afara acestei invitaţii atotcuprinzătoare. El a spus „oricine”. Aleluia. Motivul pentru care predicăm, nu este ca să-L convingem pe Hristos să-i mântuiască pe oameni. Noi predicăm spre a-i determina pe oameni să-L accepte pe Isus Hristos. Predicarea este arta de a spune istorisirea Crucii - arta de a-i determina pe bărbaţi şi pe femei să creadă promisiunile Lui şi să-L primească. Laudă Domnului!

Convertirea înseamnă o transformare a vieţii. Înseamnă să devii o făptură nouă în Hristos Isus. Şi Isus Hristos face lucrarea. Acea lucrare este posibilă prin jertfa Lui de pe Golgota. Convertirea nu este o credinţă mentală, sau o apucare mentală a adevărului despre naşterea din nou. Convertirea nu este răzgândire. Convertirea este primirea unei inimi noi, din care ies izvoarele vieţii. Când omul este convertit, vei observa o schimbare în privirea lui, în vorbirea lui, în umblarea lui, în purtarea lui. Apar transformări organice în trupul lui, căci dorinţele lui sunt diferite; poftele lui rele sunt întrerupte; patimile lui nesfinte sunt ţinute sub control; puterea păcatului este înfrântă.

6

Convertirea se înfăptuieşte prin două acţiuni: Isus şi-a vărsat scumpul sânge pe Golgota; omul îşi însuşeşte ispăşirea făcută posibilă prin jertfa aceea. Acceptarea din partea lui Dumnezeu este condiţionată şi dependentă de atitudinea omului faţă de Dumnezeu - nu de atitudinea lui Dumnezeu faţă de om. Atitudinea lui Dumnezeu nu se schimbă. Atitudinea lui Dumnezeu este întotdeauna aceeaşi.

Luaţi un păcătos care n-are habar de mântuire. Spuneţi-i că Isus îl iubeşte. Spuneţi-i că Isus a murit pentru el. Spuneţi-i că Isus vrea să-l mântuiască. Toate acestea sunt adevărate, dar Isus este neputincios în ce priveşte mântuirea acelui om, până când el este dispus să-L primească pe Isus. Omul trebuie să facă ceva înainte ca harul lui Dumnezeu să-i fie de folos. Harul lui Dumnezeu îi va fi de folos! Este o minune! Nu este nicio minune mai mare decât aceea! Dar este condiţionat şi dependent de disponibilitatea omului de a accepta iertarea oferită. Dar singurul fel în care aceasta poate fi înfăptuită este printr-un act de credinţă din partea omului respectiv.

Uneori, am auzit următoarele din partea lucrătorilor de la altar. (O spun doar ca informare, nu ca pe o critică.) „Doamne, mântuieşte-l acum. O, Isus, mântuieşte pe omul acesta. Oh, nu-l vei mântui acum?” Dar Isus n-o poate face. El deja a făcut-o.

El a putut să-l mântuiască pe omul acela. El nu poate să facă nimic până când omul nu spune „Doamne, eu cred” şi îşi însuşeşte mântuirea prin credinţă. Într-o clipă el începe să se roage. Apoi crede şi, în clipa aceea, Isus intră în inima omului, îl primeşte şi-l face o făptură nouă. Acesta nu este rezultatul eforturilor omului. Nu este punctul culminant al concentrării mentale. Nu este consecinţa unei aglomerări de idei amestecate pe care le poate avea el asupra acestui subiect. Nu este rezultatul studiului. Isus a făcut schimbarea, dar Isus nu putea s-o facă până când voia omului nu era predată şi lui Isus i S-a permis să intre în inima lui.

Lucrarea noastră este să-l determinăm pe om să creadă în Isus - să-l determinăm să-L primească pe Dumnezeu. Noi trebuie să-i spunem istorisirea despre Golgota; cum l-a iubit Isus atât de mult încât a murit pentru el; cum sângele ispăşeşte păcatele. Noi trebuie să-i spunem că nu există mântuire în afara lui Isus Hristos. Dar el spune: „Sunt aşa de păcătos.

7

Sunt un sclav”. „Da, dar Isus îţi va spăla toate păcatele şi te va elibera”. „De ce n-o face?” „El o va face. El vrea s-o facă. El are de făcut o parte. Dar şi tu ai de făcut ceva. Tu ai puterea deciziei. Ai privilegiul de a alege. Cunoşti binele şi răul şi poţi să alegi binele sau răul. Uită acum de păcatele tale şi de slăbiciunea ta. Te poţi ruga până te albăstreşti sau te înegreşti. Te poţi lupta cât vrei. Niciodată nu vei fi eliberat până nu-L laşi pe Isus s-o facă”.

Dintr-o dată omul începe să se roage. Îşi ia ochii de la păcatele lui şi priveşte la Mielul lui Dumnezeu. ÎN ISUS, el vede biruinţa asupra puterii păcatului. El crede în ISUS ACUM şi-L acceptă ca Mântuitor personal al lui. Şi Isus intră în inima omului şi mântuirea îi aparţine. Da, acesta este singurul fel în care vine mântuirea. Noi suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţa în El. Noi nu suntem mântuiţi pentru faptele noastre bune, căci mântuirea este darul lui Dumnezeu pentru cei care cred. Nici nu aflăm mântuirea prin penitenţă. Martin Luther suia scările pe genunchi, când deodată s-a lămurit că „cel neprihănit va trăi prin credinţă”. Această neprihănire prin credinţă vine prin moartea lui Isus. Fiecare picătură de sânge care a picurat pe fruntea Lui rănită, coasta Lui străpunsă şi mâinile şi picioarele Sale au fost parte din preţul plătit de Isus când a spălat păcatele tale şi ale mele. El vrea să te mântuiască şi să te răscumpere, dar n-o poate face dacă tu nu crezi în Numele Lui şi dacă nu-L accepţi ca Mântuitor al tău. Isus este Acela care îţi rezolvă problemele. Isus este Acela care pune capăt viciilor tale mizerabile. Isus este Acela care suprimă puterea păcatului. Nu tu o faci. Tu nu poţi s-o faci. El o face, dacă-L laşi s-o facă. Aleluia. El o face, pentru că Tu Îl laşi s-o facă. Acesta este miezul învăţăturii despre neprihănirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu.

În cap. 11 din Corinteni, citim: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat: şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi»”. Eu ştiu că acest tip de Evanghelie întâmpină opoziţie. Dar este Evanghelia lui Isus Hristos. Da, fratele meu şi sora mea, vindecarea divină este parte din ispăşire. Vindecarea divină este moştenirea fiecărui creştin. Este o moştenire promisă ţie, dacă-L urmezi pe El ca Mântuitor. „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat. Deja v-am arătat importanţa Golgotei şi a crucii. Să vă fie ruşine că vă rătăciţi aşa de curând”, spune respectabilul

8

apostol. Pavel i-a pus pe drumul cel bun în ceea ce priveşte învăţătura care ar fi trebuit să le fie clară. Isus a spus: „«Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea»”. Medicul cel mare vorbeşte. Aleluia Numelui Său. Trupul Său a fost frânt ca trupurile noastre să poată fi însănătoşite. Trupul Său frânt vindecă trupurile noastre la fel cum sângele Său vărsat ne curăţă sufletele noastre păcătoase.

„Ei, d-le Price, prin ce susţii această pretenţie?” întreabă cineva. În Isaia, când profetul spunea dinainte evenimentele din viaţa Domnului nostru, suferinţa şi moartea Sa, citim că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El ŞI PRIN RĂNILE LUI SUNTEM VINDECAŢI”. Prin rănile Lui suntem vindecaţi. Avem un drept legal la vindecare, ca fii ai lui Dumnezeu şi fraţi ai lui Isus Hristos. Când căutăm vindecare, nu-i cerem lui Dumnezeu o favoare specială; nu căutăm o binecuvântare deosebită; nu implorăm pentru o fericire specială; nu cerşim o lucrare suplimentară a harului. Nu, deloc: noi doar ne pretindem o moştenire dată prin voia Mântuitorului şi făcută posibilă şi disponibilă prin suferinţa şi moartea binecuvântatului nostru Domn. Slavă lui Isus!

Matei, în cap. 8:16-17, ne dă o dovadă. Apostolul ne arată că, prin rănile Lui, nu suflete păcătoase ci trupuri bolnave au fost vindecate. Isaia nu s-a referit la vindecare spirituală. El s-a referit la vindecare fizică. Citim: „Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate si a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”. Da. Da, fratele meu! Sora mea, în ispăşire este curăţare pentru sufletul tău şi vindecare pentru trupul tău. Ai nevoie de un Mântuitor? Isus este Mântuitorul. Ai nevoie de un mare medic? Isus este Medicul cel mare. Tu ai promisiunea că Dumnezeu îţi va acoperi toate nevoie conform bogăţiilor Sale în slavă prin Hristos Isus. Această promisiune se împlineşte prin suferinţa şi moartea lui Isus, care este ispăşirea. Vino - cere vindecare - îţi aparţine. Este proprietatea oricui este împreună moştenitor cu Hristos.

Dar păcătosul nu poate pretinde vindecare. Necredinciosul, cel nenăscut din nou, cel nemântuit, nu are dreptul la nimic din ceea ce ne

9

aduce ispăşirea, decât dacă află mântuire în ispăşire. Necredinciosului nu-i este promisă vindecarea. Păcătosul care aşteaptă vindecarea, va fi la fel de crunt dezamăgit ca şi păcătosul care aşteaptă să meargă în cer fără a fi născut din nou. El n-o poate face. Vindecarea este pentru copiii lui Dumnezeu; este pâinea lor. Vindecarea este o parte a ispăşirii pentru cei ce au parte de ispăşire. Acceptă ispăşirea şi primeşte-ţi vindecarea. Ispăşirea este certificatul tău de vindecare.

„Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: «Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâteori veţi bea din el». Pentru că, oridecâteori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, PÂNĂ VA VENI EL. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta”. Nu luaţi din aceste elemente ca şi cum ar fi numai pâine şi vin. Când vă strângeţi la masă, gândiţi-vă ce reprezintă pâinea frântă. Gândiţi-vă ce simbolizează vinul. Gândiţi-vă la semnificaţia acestor elemente. Despre asta vorbeşte Isus. „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însusi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului - dacă nu înţelege semnificaţia vinului şi a pâinii frânte”. „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm”. „Din pricina aceasta”! Care pricină? Pentru că nu deosebiţi trupul Domnului. Pentru că nu vă daţi seama ce reprezintă pâinea frântă. „Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm”. Dacă aceste cuvinte mai înseamnă ceva, se referă la faptul că mulţi sunt morţi prematur. Da, fratele meu şi sora mea, trupul Său frânt este pentru vindecarea ta, aşa cum sângele Său vărsat este pentru curăţare. „Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta”.

„Dar este voia lui Dumnezeu ca eu să fiu vindecat?” întreabă altul. „Am o tumoare; am un cancer. Mi-ar plăcea să se facă rugăciune pentru mine. Vreau să fiu vindecat, dacă este voia lui Dumnezeu”. Fratele meu, Dumnezeu este la fel de dispus să te vindece pe cât de dispus este să te mântuiască. A fost El dispus să te mântuiască? Sigur că a fost. El nu vrea

10

ca „vreunul să piară ci toţi să vină la pocăinţă”. Atunci El este la fel de dispus să-ţi vindece trupul. Isus spune că a venit să facă voia Tatălui care L-a trimis. Atunci tot ce a făcut El a fost conform voii Tatălui. Şi vedem că „Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boala şi orice fel de neputinţă, care era în norod”. Da, sora mea, Dumnezeu vrea să ai un trup sănătos, fără tumori şi nechinuit de dureri, pentru că El vrea să aibă copii bucuroşi în slujba Împăratului.

„Sunt eu vindecat, dacă încă mai văd simptomele bolii şi nu mă simt bine?” Aceasta este întrebarea care-i frământă pe mulţi care nu primesc vindecarea pe loc. Aici se manifestă credinţa. Tu nu vezi nicio diferenţă; nu simţi nicio diferenţă. Totuşi trebuie să te crezi diferit. Trebuie să crezi că eşti bine, în ciuda dovezilor contrare. Asta înseamnă să crezi! „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile NĂDĂJDUITE, o puternică încredinţare despre lucrurile care NU SE VĂD”. „Noi umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Nici nu trebuie ca mai întâi să luăm în considerare ceea ce simţim. Credinţa precede simţirea. „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea”. Credeţi, mai întâi. Simţiţi după aceea. A fi vindecat este ca şi a fi mântuit. Niciun om nu simte că este mântuit, până nu este mântuit, dar el este mântuit prin credinţă şi nu prin ceea ce simte.

Niciun om nu poate să posede mântuirea, fără a şti acest lucru. Am avut de-a face cu mii de oameni. Şi Domnul mi-a deschis o uşă pentru slujire, mai ales în Canada. Eu am spus întotdeauna că Domnul mi-a dat Canada. Iubesc oamenii de acolo. Oamenii vin la adunări acolo. După zece zile de adunări, la mine vin oameni care întreabă: „Poţi SĂ ŞTII cu adevărat că eşti mântuit?” Am fost întrebat de nenumărate ori acest lucru. „Poţi să ştii cu adevărat? Eu am crezut că am fost mântuit, dar nu ştiu”. Ei nu se încred pe deplin în Isus. Încrederea lor în El a fost neutralizată de îndoială. Uneori este mai multă îndoială decât încredere. După ce sufletele lor sunt atinse, ei nu mai sunt siguri că sunt mântuiţi. Ca răspuns la această întrebare, am spus adesea: „Nu sunteţi mântuiţi”. Nu poţi fi mântuit şi să n-o ştii. Tu poţi avea siguranţa binecuvântată că Isus este al tău. Da, tu poţi să ştii dacă eşti născut a doua oară, la fel cum ştii că ai fost născut prima oară. Mântuirea autentică te face o făptură nouă. O vei şti. Vecinii tăi o vor şti. A fost privilegiul meu binecuvântat să chem la altar pretinşi creştini, care au

11

vrut să aibă cunoştinţa că marea tranzacţie s-a făcut. Şi am auzit strigăte de bucurie, când minunea naşterii din nou a devenit o relitate în vieţile lor.

Da, sora mea, este voia Lui să te mântuiască şi să te vindece, pentru că vindecarea ta a fost acordată conform Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu a inclus-o în planul Său de răscumpărare. Isaia a văzut-o. Isus a fost conştient de aceasta, când a fost dus afară din sala de judecată a lui Pilat spre stâlpul unde urma să fie biciuit. I-au legat mâinile la spate şi pe L-au legat de stâlp. Un soldat roman a biciuit spatele Său neprotejat până când trupul Său scump a fost frânt de forţa crudelor lovituri. El a suferit o durere groaznică - infinit multiplicată în intensitate pentru că Isus îndura acolo suferinţa întregii lumi. Soldatul roman I-a smuls barba, L-a scuipat în faţă şi L-a dus să fie răstignit. „Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi. Din pricină că nu-l deosebiţi, mulţi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi s-au dus prematur în morminte”. Vindecarea ta este inclusă în ispăşire. Diavolul n-ar trebui să aibă stăpânire asupra trupului tău.

Ei L-au biciuit şi L-au răstignit. L-au străpuns şi din coasta Lui a ţâşnit sângele. Acel sânge scump a fost preţul pentru răscumpărarea sufletului tău. Să ne întoarcem, o clipă, la Paşti. Copiii lui Israel au primit instrucţiuni să înjunghie un miel desăvârşit. Urmau să ia sângele şi, cu isop, să-l ungă pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii. Fiecare casă însemnată astfel, era ocolită de îngerul răzbunător şi întâiul născut al casei era cruţat. Să zicem că l-aş fi urmat pe îngerul răzbunător pe străzile Egiptului, uitând-se după sânge. El îşi îndrepta lumina felinarului spre fiecare uşă. Unde nu era sânge, intra să-l ucidă pe întâiul născut. Unde era sânge, ocolea. „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi”. Domnul a spus să ia un miel fără cusur şi să-l ucidă. Să strângă sângele şi apoi, cu un mănunchi de isop, să ungă sângele pe pragul de sus şi pe stâlpii uşii. „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi”. Isus sărbătorea Paştile la Cina cea din urmă. El le-a spus ucenicilor să continue să-l sărbătorească şi de partea aceasta a crucii. Motivul pentru care El le-a spus să facă aceasta este că El a vrut ca biserica Lui să-l ţină în amintirea Lui. În acele elemente - pâine şi vin - nu este nicio putere. Eu nu cred în transsubstanţiere. Elementele rămân aceleaşi, şi înainte şi după dedicare. Nu se transformă nimic: nici ca gust, nici ca structură. Singurul lucru schimbat este semnificaţialor. Pâinea nu mai este mâncată spre a potoli foamea; nici vinul

12

nu este băut pentru a stinge setea. Noi luăm din pâine şi din vin cu un scop total diferit. O facem în amintirea Lui.

Prin sărbătorirea Paştilor, Isus a vrut să pună înaintea ochilor bisericii, două mari adevăruri. Unul este în sângele vărsat. „Niciodată să nu uitaţi că fără vărsarea sângelui nu există iertare de păcat. Voi mergeţi într-o lume necredincioasă. Va trebuie să luptaţi cu scepticismul şi neîncrederea. Dar amintiţi-vă de sânge. Când beţi vinul, acesta să vă amintească de sânge. Să vă ducă prin Getsimani. Să vă amintească de stâlpul de biciuire. Să vă poarte la Golgota. Sângele Meu vărsat vă curăţă de toate păcatele”.

Celălalt adevăr de care a vrut Isus ca biserica să-şi aducă aminte, este trupul Său frânt. În seara Paştilor, copiilor lui Israel li s-a spus să înjunghie un miel. Sângele a fost uns pe stâlpi şi pe pragul de sus al uşii. Dar ei trebuiau să mănânce mielul. Sângele urma să-i scape de îngerul nimicitor. Trupul mielului trebuia să le dea putere pentru călătorie. Este un simbol desăvârşit al Mielului care urma să fie înjunghiat mai târziu, pentru păcatele lumii. Sângele Lui vărsat asigură mântuire sufletului pierdut. Trupul Său frânt asigură vindecare trupului bolnav. Dacă vindecarea nu este în ispăşire, eu spun că acesta este singurul caz din întreaga Scriptură în care simbolul nu corespunde cu împlinirea.

Atunci, fratele meu, sora mea, i-ai dat inima ta lui Isus? Îl iubeşti? Îi eşti predat Lui pe deplin? Dacă aşa stau lucrurile, vindecarea îţi aparţine. El a cumpărat-o cu propriul Său trup. El a suferit şi a murit pentru asta. El a îndurat suferinţe de nespus şi nu le-a îndurat degeaba.

„Dar cum o pot primi?” Acesta este strigătul multora. Frate, o primeşti exact aşa cum ţi-ai primit mântuirea. Mântuirea ta a fost în ispăşire şi ţi-ai însuşit-o prin credinţă. Poţi vedea vindecarea în ispăşire? Ţi-o vei însuşi prin credinţă? „Facă-ţi-se după credinţa ta”. În măsura în care Îl crezi pe cuvânt, în acea măsură vei fi vindecat. Gradul vindecării tale se măsoară prin mărimea credinţei tale. Îţi spun, nu există boală în această clădire, care să nu plece dacă tu crezi! Nu există tumoare, cancer, paralizie sau orbire care să nu fie vindecată pe loc, dacă tu crezi. Oh, ştiu ce spuneţi, unii din voi: „Nu merge prea departe, d-le Price!” Asta spuneţi în mintea voastră. Dar, prietene, Îl crezi tu pe Dumnezeu? Crezi tu Cuvântul Său? Acesta-i necazul cu noi. Necredinţa! Diavolul spune: „Nu se poate. Este imposibil”.

13

„Înapoia mea, Satană. Eu o văd în ispăşire. Eu o deosebesc în trupul frânt al lui Isus!” Ah, dacă credinţa ta ajunge în punctul acela, vei fi vindecat.

„De ce nu suntem vindecţi pe loc?” suntem întrebaţi adesea. Noi repetăm: „Facă-ţi-se după credinţa ta”. Credinţa este acel instrument minunat care măsoara gradul şi timpul vindecării. O credinţă imperfectă se limitează la suferinţe minore. Rezultatul ei este progresiv. Credinţa perfectă cuprinde fiecare boală cunoscută şi necunoscută. Rezultatul ei este instantaneu. Dacă voi căutaţi o vindecare intantanee, o puteţi avea. Dacă voi căutaţi o vindecare progresivă, o veţi primi. Marele nostru necaz în această chestiune constă în faptul că bisericile se opun acestei binefaceri a unui Dumnezeu iubitor. Dacă eu aş predica numai mântuirea, n-aş întâmpina nicio împotrivire. Aş avea douăzeci de biserici înaintea mea şi două rânduri de predicatori în spatele meu. Ei mi-au spus asta. Dar Dumnezeu să mă ajute, voi predica vindecarea, chiar de-ar fi să stau pe-o cutie de săpun pe-o uliţă. Şi ştiu că Dumnezeu mă va ajuta. De ce unii din voi nu primesc vindecare pe loc? Pentru că credinţa voastră este amestecată cu îndoială. Acea particulă de îndoială acţionează ca o frână. De aceea vă vindecaţi progresiv. Pe măsură ce credeţi, vindecarea înaintează, pe măsură ce vă îndoiţi, înaintarea încetează. Voi nu vă îndoiţi că Isus vă poate mântui. De ce vă îndoiţi că Isus vă poate vindeca? Cunoaştem mulţi predicatori care nu cred aceasta; biserica noastră nu învaţă asta; nu mai e de mirare că îndoiala a devenit o parte a naturii noastre. Oh, este o sarcină grea! Este greu să-i faci pe oameni să creadă Cuvântul lui Dumnezeu pentru că acesta nu corespunde cu părerea vreunui om. Din acest motiv este necesară pregătirea spirituală.

Deunăzi, am uns o soră pentru a fi vindecată de cancer. Ea şi-a ridicat mâinile. Lacrimile au curs pe obrajii ei. Ea a strigat: „Glorie! S-a făcut”. A fost un cancer mare. Descreşte; l-am văzut azi. Inima îi bătea ca un ciocan perforator. Aici este o cutie de morfină. Ea n-o mai foloseşte. Nu mai este durere. Isus a purtat-o pe toată pe stâlpul de biciuire. El a promis toate aceastea, dacă voi veţi crede. Dacă credeţi şi vă încredeţi, şi cancerul vostru se va topi. N-aş îndrăzni să spun asta dacă n-aş crede-o. El a dat vindecare pentru trupul tău. Este treaba voastră să v-o luaţi. Eu cred că vindecarea trupului este o parte din ispăşire. Cuvântul o învaţă. Şi experienţa o dovedeşte! Aleluia!

14

„Dar cum îmi voi păstra vindecarea?” Scoate-ţi din minte pe „...dacă este voia Lui”. Este voia Lui!

„DAR CUM ÎMI POT PĂSTRA VINDECAREA?” Exact în acelaşi fel cum ai primit-o prima dată. N-ai putut face nimic ca s-o primeşti. Acum că o ai, nu poţi face nimic s-o păstrezi. Ai primit-o numai crezând că prin rănile Lui eşti vindecat. Astfel, acum o poţi păstra pur şi simplu continuând să crezi că prin rănile Lui eşti vindecat. Ştiu că diavolul vine după tine. El îţi va spune că nu este nimic real. Asta spune el oricui vine la Dumnezeu. Oh, da, eu cred în diavol. Îndrăznesc să spun că, dacă un beţiv primeşte mântuirea aici, acum, o duzină de contrabandişti de băuturi îl vor aştepta afară. Ei îi vor spune că nu este nimic de capul mântuirii lui! Că este numai o atitudine a minţii, pur şi simplu rezultatul unei predici elocvente. Cum îşi va păstra bietul de el mântuirea? Nu fugind de ei. Sunt prea mulţi şi-l vor prinde în curând. Nu certându-se cu ei. Băuturile lor vor fi un argument prea puternic şi el va fi în curând convins. Dar ce poate să facă el spre a-şi păstra mântuirea? Nimic! El îşi păstrează mântuirea dacă va continua să creadă în sângele vărsat. Acelui biet beţiv îi spun: când la nările tale ajunge mirosul de alcool, pur şi simplu strigă: „Sunt mântuit prin sângele lui Isus”. De îndată va începe o adiere cerească şi va împrăştia acele mirosuri de alcool. Când contrabandistul îţi va zâmbi, spune-i: „Sunt mântuit prin sângele lui Isus”. O privire încruntată va înlocui rapid acel zâmbet. Nu-ţi vei păstra mântuirea făcând ceva, ci PRIN CREDINŢA ÎN SÂNGELE CURĂŢĂTOR AL LUI ISUS.

Acum, soră, nu fi surprinsă dacă diavolul vine la tine ca să povestiţi puţin despre vindecarea ta. Desigur, el nu va veni în persoană, ci vei fi vizitată de nişte surori drăguţe şi fraţi pe care nu i-ai mai văzut de ani de zile.

Îi pot auzi acum. „Oh, chiar crezi că eşti vindecată?” „Nu te simţi la fel?” „Să fi fost chiar puterea lui Dumnezeu?” „Oare nu este ceea ce se cheamă magnetism?” „Sau Mesmerism?” „Sau hipnoză?” „Sau autosugestie?” Desigur, te vei certa cu ei şi vei încerca să-i convingi de eroarea lor. Dar, până vei apuca să le răspunzi la jumătate din întrebări, mintea ta se va fi umplut cu îndoială. Şi când le-ai răspuns la toate întrebările, vindecarea ta a zburat pe aripile necredinţei. Soră, îţi primeşti vindecarea crezând că prin rănile Lui eşti vindecată. Îţi păstrzi vindecarea

15

continuând să crezi că prin rănile Lui eşti vindecată. Deci când vecinul vine şi întreabă „Eşti vindecată?” tu doar strigă „Prin rănile Lui sunt vindecată”. Dacă vine diaconul şi întreabă „Crezi că...?” tu doar strigă „Prin rănile Lui sunt vindecată”, înainte ca el să termine de întrebat. Dacă-l vezi pe predicator venind, fugi şi strigă: „Prin rănile Lui sunt vindecată” şi el nici măcar nu se va opri să te întrebe cum te simţi. „Prin rănile Lui sunt vindecată. Şi prin rănile Lui sunt păstrată vindecată”.

Oh, când mă gândesc la posibilităţile minunate furnizate de răscumpărare şi la faptul că predicatori ai Evangheliei nu numai că le reţin şi chiar luptă cu răutate împotriva lor - mă doare inima! Gândiţi-vă numai la nenumăratele spitale din această ţară. Gândiţi-vă la mulţimea bolnavilor lor! Gândiţi-vă la orbi, surzi, şchiopi, schilozi, paralizaţi, canceroşi şi alţii care suferă de o mie de alte boli! Şi toţi aceştia îşi pot primi vindecarea, dacă administratorii harului lui Dumnezeu ar fi mai credincioşi încrederii lor!

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru slujba lui Paul Rader, a sorei Carrie Judd Montgomery, a sorei Woodworth-Etter, a Dr. Yokum, S. D. Gordon, Andrew Murray şi alţi credincioşi slujitori ai evangheliei. Mii de inimi îl laudă pe Domnul, pentru că nemărginita milă a lui Dumnezeu le-a fost descoperită prin slujba acestor slujitori autentici ai unui Dumnezeu iubitor. Da, fratele meu, soră: Isus a murit pentru răscumpărarea ta deplină. Jertfa lui a fost un preţ de răscumpărare pentru sufletul, trupul şi duhul tău. Eşti pe deplin răscumpărat prin moartea Lui pe cruce şi niciun centimetru pătrat din tine nu mai aparţine diavolului. Desigur, ca un agent colector de plăţi profesionist, va veni şi va pretinde. Dar, dacă te saturi de vizitele lui, atârnă pe uşă inscripţia aceasta: „PRIN RĂNILE LUI, EU SUNT VINDECAT”!

Oh, fratele meu, sora mea, nu-i permite diavolului să-ţi fure moştenirea. Nu-l lăsa să-ţi ia ceea ce ţi-a dat Domnul Isus. Eu vreau s-o strig cu toată puterea. Vreau s-o vestesc de pe acoperişurile caselor. Vreau s-o trâmbiţez pe câmpii şi ecoul să răsune peste dealuri: Isus - Cel Puternic ca să mântuiască, Cel Tare ca să elibereze - a adus o mântuire desăvârşită unei lumi pierdute şi pe moarte! Mântuire pentru suflet! Vindecare pentru trup! Laudă Numelui lui Isus! Să ne rugăm!