Cum Sa Faci Lucruri Cu Vorbe.roxana.chirita

download Cum Sa Faci Lucruri Cu Vorbe.roxana.chirita

of 5

Transcript of Cum Sa Faci Lucruri Cu Vorbe.roxana.chirita

Capitolul VII- Verbele performative explicite

Verbele performative explicite

Verbul performativ explicit se trage din cel primar. De exemplu Comporta-mentivele au tip performativ care vizeaza reactiile anumitor comportamente fata de altii si dezvaluie atitudini si sentimente.

Performativul expl. Impur Descriptiv Imi cer iertare Imi pare rau Ma caiesc

Critic/dezaporb Condam Sunt dezgustat

Iti urez bun venit Intampin(cu bucurie) sunt de aceeasi parere

Acesta accepta variantaAprob decat Sunt de acord cu

Performativele: As vrea sa te inghita valurile-Iti doresc sa te inghita valurile As vrea sa te simti bine-Iti doresc sa te simti bine sunt diferite de:

1. Expresiile politicoase, conventionale Am placerea sa... nu li se cere sa fie sincere.

2. Cuvintele insotite de o actiune Imi inchei pledoaria

Fenomenul trecerii de la descriptiv la performativ se numeste expozitiv- enuntul are o afirmatie precedata de un verb la performativ. De ex. Sustin ca..., Conchid/ Deduc ca...,Depun martuie ca..., Admit/Sunt gata sa accept ca... sunt valabile cu Prevestesc/ Prezic ca..., deoarece aceasta din urma cuprinde toate afirmatiile. Desigur ca exista si verbe care par a fi performative, ca de exemplu Socot ca..; este foarte usor sa spui Socoteam ca... in cazul acesta se poate socoti ceva, desi nu nici nu se realizeaza sau se spune ceva. Se poate afirma sau nega, insa fara sa spui nimic afirm, neg.In unele cazuri aceste verbe echivaleaza:Accept ca...poate fi inlocuit cu ii aprob ca.../sunt de acord ca../ descrie partial atitudinile sau convingerile. Pot aparea si diferente precum cele dintre a cadea de acord in privinta... si a fi de aceeasi parere cu.Ca si in cazul comportamentivelor, propozitiile pot fi performative explicite pure, unde intalnim diferentele:

-Stabilesc premisa ca... (nu- socot ca..)

-Prognostichez ca... (nu- prevad/ ma astept)

-Sustin aceasta opinie (nu-accept aceasta opinie)

-Contest ca e asa (nu- ma intreb/ma indoiesc)

Acelasi fenomen ca si in cazul comportamentivelor si expozitivelor apare si in zona verdictivelor: Declar ca..., Decid ca..., Stabilesc ca..., Datez ca... Aceste afirmatii sunt folosite in cazul judecatorilor, iar atunci cand se spune ca se decide trebuie sa se decida. In cazul persoanelor neoficiale aceasta stare poate sa fie de moment sau o stare de spirit. Se recomanda evitarea cuvantului verdict si inlocuit cu Ma pronunt in favoarea..., Declar...

Verbul performativ opereaza sau opereaza cateodata sau partial, adevarat sau fals, descrie sentimente, stari, convingeri. Este greu sa presupunem tot ceea ce verbele descriu sau afirma.In momentul in care producem un enunt nu este neaparat ca noi sa facem ceva, felul in care vorbim este un generator de confuzii. Este o diferenta intre oamenii care doar spun lucruri si oamenii care gandesc si apoi spun, deoarece, cei ce gandesc/spun inseamna a face ceva.Pentru producerea unui enunt distingem totalitatea sensurilor- vocabule si cuvinte aranjate intr-o constructie cu o anumita intonatie, act fatic, fem.Acte locutorii, ilocutorii si perlocutoriiSe examineaza in profunzime sensurile a spune ceva este sa faci ceva sau sa facem ceva in spunerea a ceva/prin spunerea a ceva. A spune ceva, evident, inseamna a face ceva, dar depinde si de intonatia, producerea anumitor sunete, cuvintele folosite cu o semnificatie aparte.Actul locutoriu este reprezentat de unitati complete de vorbire(semnificatie). Pentru actul locutoriu se vor performa acte ca: a da informatii/asigurare/avertisment , a pune o intrebare/ a da un raspuns, anuntul unui verdict, etc. Performarea unui act perlocutoriu tine de numarul de expresii, cand o folosim si cum o folosim. Acesta solicita un limbaj specific

Astfel ca in structura acestuia avem: act fonetic(reproducerea sunetelor), fatic(reproducerea anumitor cuvinte ale unui anumit vocabular conformat gramaticii), act retic (reproducerea vocabulelor cu un sens mult mai definit.

El a spus Pisica e pe pres- fatic

El a spus ca pisica e pe pres- retic

1. pentru a forma un act fatic trebuie format un act fonetic sau performandu-l pe unul il poti performa si pe celalalt

2. in actul fatic intra vocabularul, gramatica, precum si intonatia.

3. actul fatic poate fi mimat sau repodus

Actul retic, numit si vorbire indirecta, al carui sens sau referinta risca sa fie inteles gresit.Actul ilocutoriu(forta prin spunerea a ceva) a fost creat pentru a arata ce fac vorbitorii cand spun ceva sau in spunerea a ceva. Te sfatuiesc sa..., de aceea este important sa stim de pe ce pozitie a fost produsa afirmatia, ce stie, la ce se refera si scopul urmarit in comunicare.Se distinge de actul perlocutoriu (obtinerea efectelor)ca fiind ceea ce vorbitorul face prin a spune ceva, nu tine nici de ce spune vorbitorul, nici de ce face spunand ceva. Locutorul indeplineste un act perlocutoriu, prin spunerea a ceva, daca efortul nu e inscris in enunt: Te implor sa ma ajuti.

Locutie: Mi-a spus Impusc-o intelegend prin impusca, impusca, iar prin o, pe ea sa o impusti.Ilocutie: M-a indemnat/m-a sfatuit/mi-a ordonat sa o impusc.

Perlocutie: M-a convins sa o impuscDistinctii intre actul ilocutoriu si cel perlocutoriuEste dificil sa determinam daca un enunt este performativ sau performativ pur. Astfel ca este necesar sa aflam daca atunci cand spunem ceva inseamna ca facem ceva sau in spunerea a ceva facem ceva sau prin spunerea a ceva facem ceva.Avem trei sensuri sau dimensiuni ale folosirii propozitiilor sau ale folosirii limbii sunt necesare pentru a distinge intentionalul de ne-intentional si incercarea de indeplinire. in spunerea a ceva reprezinta un act locutoriu cu un sens si o referinta echivalenta cu semnificatia.

A informa, a ordona, a avertiza sunt acte ilocutorii, enunturi conventionale.

Prin spunerea a ceva (a convinge, a persuada, a impiedica) realizam acte perlocutorii, ceea ce facem sa se intample.

Este necesar sa distingem in spunerea acestora- il avertizam de prin spunerea acestora- l-am determinat sa se opreascaTrebuie sa consideram ca actiunea unui act perlocutoriu reprezinta efectuarea unei actiuni, ci nu sensul efectuarii unei actiuni. Putem determina doar o parte din ce desemneaza actul, fiind realitate sau consecinta, fie o actiune previzibila, dar redusa la un efort minim fizic.(indoirea degetului pe tragaci care a produs moartea cuiva...)Pana aici, actul perlocutoriu, reprezinta actul care produce consecinte, pe cand actul ilocutoriu nu este el insusi o consecinta a actului locutoriu.In aceasta distinctie apar urmatoarele efecte:

-actul ilocutoriu nu va fi realizat daca nu este produs un efect(nu se poate spune ca ai sfatuit, avertizat decat daca auditoriul nu aude ceea ce ai spus, pentru asta vorbitorul trebuie sa se asigure ca a fost inteles)

-nu trebuie confundat felul in care un act ilocutoriu are efect (nava care este numita dupa Regina Rlisabeta, urmare a unor anumite actiuni ulterioare)

-actele ilocutorii invita la un raspuns sau o urmare (orice intrebare are un raspuns, orice promisiune are o indeplinire); raspunsurile pot fi unilaterale sau bilaterale. Putem incepe cu L-am facut sa (ma asculte)... urmat de cuvantul care indica actiunea. Intre I-am ordonat si a ascultat si L-am facut sa ma asculte , cel din urma enunt incita, ori chiar se foloseste de o influenta personala pentru a ajunge la constrangere. Corect este si L-am facut sa ma asculte afirmand un anumit lucru.Actul perlocutoriu vizeaza un obiectiv, scopul acestuia este de a atrena o urmare, poate alerta sau chiar speria. Raspunsul sau urmarea unui act perlocutoriu pot fi realizate prin mijloace non-locutorii (indreptarea pistolului catre cineva).

Mijloacele non-verbale sunt acte ilocutorii(expresiile fetei). Acesta poate exista doar prin mijloace conventionale, actul perlocutoriu il poti realiza prin agitarea unei persoane, facand acest lucru va stii bine ce vreau sa spun, va fi o amenintare sau nu.In spunerea vs. prin spunereaLamurite fiind sarcinile celor 3 acte, raman ridicare doua probleme cum folosim limba si ce facem in spunerea a ceva.

In spunerea performeaza un act ilocutoriu, iar prin spunerea performeaza un act perlocutoriu .; exista cazuri in care a face o greseala ori a risca nu este nici ilocutoriu, nici perlocutoriu. Atunci cand punem in putem sa pastram verbul continuu si non-continuu: De exemplu: In spunerea acestora facea o greseala sau Prin spunerea acestora a facut o greseala. In schimb atunci cand punem prin nu putem schimba sensul Prin spunerea acestora facea o greseala Distinctia dintre a face si a incerca sa faci ceva este prezenta in verbul ilocutoriu, precum si in cel perlocutor. (a argumenta/a incerca sa argumentezi, etc.) Unele acte ilocutorii nu sunt incercari de a face unul perlocutor, ca de exemplu: a promite- a incerca sa faci ceva.

*prin spunerea a ceva, atunci cand s-a ajuns la actul perlocutoriu.

Clase de forta ilocutorie In functie de forta lor ilocutorie avem urmatoarele clase de enunturi:- verdictive (dau un verdict, pot fi estimari, judecati provizorii sau evaluari; exprimarea unei judecati a carui motiv este greu de elucidat, judecata neoficiala;L -as numi om vrednic)

- exercitive (exercitarea unei puteri, drept, influenta; a ordona, a vota, a soma, a sfatui, etc.)

- promisivele (acte care promit, isi iau o insarcinare de orice fel; a adopta, a se dedica, a jura sa, a pune pariu, a fi de partea, a fi in favoarea, etc. )

- comportamentivele (acte referitoare la atitudini si comportament social; a-si cere scuze, a recomanda, a consola, a blestema)

- expozitive (felul in care enuntul se incadreaza in cursul unui argument; ilustrez, presupun, conchid, mentionez ca, etc.)