“O persoana stresata este un om fericit care se ignora”

Incepi sa suferi toata durerea si ingrijorarea, chiar inainte de a-ti servi cafeaua la micul dejun.

De fapt, stiu de ce ne torturam singuri si de ce ne provocam cu buna stiinta sau inconstient aceasta tortura.

De mici am fost invatati ca trebuie sa ne comportam la modul perfect, iar cand nu reusim sa ne integram perfect in ceea ce ne ofera viata – incepem sa suferim.

… si acesta este inceputul stresului!

Lucram la Protectia Copilului si o data la doua saptamani intram intr-o “sedinta” pentru a propune anumite masuri de protectie pentru copiii parasiti, abuzati, orfani. Partea “distractiva” era ca, in momentul in care intram in comisie sa prezentam cazurile, sefii nu ne tratau ca pe niste persoane adulte, mature, ci se comportau cu noi ca si cand noi eram elevii si ei profesorii. Ne dadeau note pe prezentarea cazurilor, de parca pentru asta erau pusi acolo, nu ca sa ajutam impreuna copilasii.

In loc sa fie atenti la situatia copilului, ei se puneau in postura de profesor si urmareau sa vada daca suntem buni oratori sau nu.

Si pe langa toate astea, nu se multumeau numai sa ne dea doar note, ci pur si simplu aveau o satisfactie deosebita sa te faca sa te simti mic si umilit. Nu toti, recunosc, dar erau cativa care din “prost”, “indobitocit”, “habarnist” si  multe alte cuvinte din acest ”frumos album”, nu te scoteau.

Atat eu, cat si colegele mele eram de-a dreptul agitate si nervoase, ce sa spun, aveam palpitatii la inima de stres.

Ajunsesem in halul ca nici nu ma trezeam bine si deja incepeam sa-mi fac griji “oare cum va fi astazi la sedinta cand o sa prezint cazurile?”.

… si toate acestea pentru ca nu aveam resursele interioare sa fac fata situatiei!

Cum ma simteam fizic

Zilele treceau si eu ma simteam din ce in ce mai rau. Megeam la lucru, dar parca nu mai aveam nici o satisfactie, parca nimic nu mai era cum trebuie. Pare ciudat, dar parca nici pe colegii cu care ma intelegeam foarte bine nu mai imi facea mare placere sa-i vad. De sefi, ce sa mai vorbesc.

Aveam dimineti cand ma trezeam sa merg la lucru, cu dureri de cap ingrozitoare, eram foarte nervoasa, agitata. Vedeam ca ceva este in neregula cu mine, dar nu imi dadeam seama de cauza.

Am fost la tot felul de medici , dar toti mi-au spus ca sunt perfect sanatoasa si toate simptomele pe care le am sunt din cauza stresului.

Unul dintre medicii care m-a consultat mi-a recomandat o tehnica de relaxare numita “Ritmurile respiratiei”. Am urmat cu strictete tehnica recomandata si starea mea s-a imbunatatit.

Profesorul canadian Hans Selye definea stresul (in lucrarea sa “Stresul vietii”) ca fiind un raspuns  al organismului la o anumita stimulare. De exemplu: Imagineza-ti ca cineva vine prin spatele tau si iti acopera ochii cu mainile intreband: “Cine este?” Ai doua variante: ori te enervezi si tipi “Lasa-ma in pace”, ori intri in joc si te destinzi. Asta depinde de cat de stresat esti, de nivelul de stres la care ai ajuns. Si…cum ar spune Marius: “de tipul de convingeri personale”.

Se pare ca oamenii au cam aceleasi simptome si acelasi comportament in situatii similare. De exemplu:

-  nu se mai pot concentra pe activitatile de la locul de munca,

- cele mai nesemnificative lucruri ii fac uneori sa isi iasa din minti

- se retrag de la intalnirile sociale, gasesc ca le este mai usor sa fie singuri

- trec usor din momente de fericire in momente de tristete extreme si invers

- in relatia cu membrii familiei devin foarte irascibili

- incep sa planga foare usor

- nu isi mai pot aminti evenimente sau conversatii recente

- nu se mai pot opri din baut, din mancat, din facut cumparaturi, din facut curatenie

- se trezesc in mijlocul noptii cu ganduri diverse care ii framanta

- etc.

Iti propun un mic test foarte simplu pentru a identifica la ce nivel de stres ai ajuns.

Verifica care dintre simptomele de mai jos sunt prezente la tine.

Nivel usor de stres:

Stare emotiva de iritabilitate, de neliniste, de tensiune interioara

Obosesti mai des decat inainte

Cand ai o problema, vezi tot timpul partea “goala a paharului”

Ai mainile tot timpul umede

Ai respiratia agitata si usoare palpitatii la inima

Racesti mai usor (sistemul imunitar incepe sa slabeasca)

Ai alimentatia data peste cap (mananci prea mult sau prea putin)

Etc.

Nivel mediu de stres:

Te simti temator si anxios

Unori te simti confuz

Ai iesiri imprevizibile (ex: te comporti irational in trafic)

Devii irascibil cand copiii se joaca si tipa in fata geamului tau

Incepi sa plangi usor, treci rapid din momente de fericire extreme in momente de tristete extreme si invers

Ai usoare stari de ameteala

Ai din ce in ce mai des cosmaruri fara sens

Suferi de dereglari menstruale

Suferi de disfunctii sexuale

Incepi sa numeri mai mult de 60 de fire de par cazute pe zi

Etc.

Nivel grav:

Incep sa iti apara tot felul de fobii

Ai uneori accese de panica

Tensiune arteriala foarte crescuta sau foarte scazuta

Pierderi de memorie si atentie defocalizata

Scaderea in greutate sau supraponderabilitate

Slabirea vederii

Insuficienta respiratorie

Ulcer sau alte boli psihosomatice

Incepi sa auzi voci sau sa vezi lucruri care nu exista in realitate

Senzatii de voma urmata sau nu de varsaturi

Dureri la nivelul oaselor

Dureri in jurul unei articulatii

Dureri in zona inimii

Iti pierzi pe neastepate, pentru cateva momente, constienta

Suferi de depresie intensa, tristete profunda

Te autoacuzi fara motiv

Asculta mesajele corpului

Corpul iti da semnale 24 din 24 de ore. Asculta mesajele pe care le primesti, semnalele pe care ti le da corpul. Daca ceva este in neregula, el are grija in fiecare zi sa te atentioneze.

Stresul este, de fapt, o binecuvantare ce te poate ajuta sa realizezi ca trebuie sa faci niste schimbari in viata ta.

Indiferet de nivelul la care te-ai identificat, nu te impacienta. Sunt atatea si atatea metode pentru a controla stresul din viata ta.

DA, asta trebuie sa facem, sa il controlam, nu sa il anihilam, pentru ca asa cum am spus, el este o binecuvantare care vine in ajutorul nostru.

Ti-am spus la inceput ca avem probleme cu stresul, il uram, vroiam sa dispara din viata mea. Dar, aplicand tehnica pe care mi-a recomandat-o medicul, starea mea de sanatate s-a imbunatatit. Acum multumesc stresului ca mi-a atras atentia asupra vietii mele.

Aplicand tehnica pe care ti-o descriu in acest articol, vei vedea ca pe zi ce trece te vei simti din ce in ce mai bine, vei radia de lumina, iar starea ta interioara va deborda de fericire si implinire.

In general, oamenii nu dau atentie semnalelor corpului, le este mult mai usor sa caute modalitati mai simple pentru a-si alina simptomele stresului pentru a se simti bine pe termen scurt.

Unii prefera sa isi descarce stresul prin cuvinte dure, altii practica un anumit sport sau prefera sa manance ciocolata cat cuprinde.

Imagineaza-ti ca esti cu masina si urmeaza sa treci o cale ferata, dar vezi semnul de stop si luminile de avertizare. Exista doua variante in care poti actiona:

1)    Iti dai seama ca semnalul este foarte serios si ca tu ai face bine sa incetinesti

2)    …sau poti sa apesi pe accelaratie si sa incerci sa treci inaintea trenului, desigur, daca faci acest lucru, risti sa fii facut praf.

Acorda atentie semnalelor. Daca nu le acorzi atentie, acestea nu vor face altceva decat sa devina din ce in ce mai evidente, iar asta se va concretiza in boli si dureri fizice sau in dezechilibre emotionale si mai intense – doar, doar sesizezi ca ceva nu e in regula.

Daca nu observi cand iti sopteste, o sa inceapa sa urle la tine!

Iata tehnica de care ti-am spus:

RESPIRA RITMURILE

Dimineata la trezire, aseaza-te in pozitia fetusului  (……..) cu ochii inchisi si imagineaza-ti ca te afli pe un tarm, noaptea, acum cateva mii de ani. Imagineza-ti ca in fata ta se intinde marea nesfarsita si parca auzi valurile marii. Observi stelele care abia sclipesc, cum Luna este in crestere si lumineaza palid cerul. Vezi cum totul se reflecta in apa. Contempla linistit aceasta priveliste, observa Luna cum trece prin toate fazele ei. Urmareste-o cum creste apoi cum descreste….

E o noapte calda si simti cum briza marii bate usor. Auzi cum respira Oceanul, cum se apropie un val si mangaie usor plaja si se reintoarce apoi in mare, lasand in urma lui

tarmul acoperit cu o spuma diafana. Apoi alt val… lung si linistit, napadeste nisipul si altele care il urmeaza. Respiratia ta urmeaza fluxul si refluxul fiecarui val. Cand valul se ridica din mare inspiri, cand acopera nisipul, iti tii respiratia, iar cand revine in mare, expiri. In momentul in care ai expirat astepti pe vid cateva secunde inainte de a inspira din nou, odata cu urmatorul val. Identifica-te cu sunetul valurilor si simte forta pe care ti-o da. Astfel incepi sa simti cum devii parte din viata marina, percepi oceanul ca un gigantic corp viu si simti cum te contopesti si devii una cu el.

Apoi, in mod gradat, orizontul se lumineaza si cerul se inroseste. Observi soarele cum rasare incet, in toata splendoarea lui. Il vezi cum creste ca un disc portocaliu pe fundalul cerului senin si calm, lipsit de nori. Simti cum caldura lui diafana patrunde aerul, apa si nisipul si usor iti inconjoara trupul. Simti o stare de pura fericire, de bucurie, de prospetime si renastere. Te simti energizat si viu, te simti implinit. In timp ce inspiri adanc, aprofundeaza aceasta stare si bucura-te de ea si permite-ti sa o duci cu tine si in viitor ori de cate ori ai nevoie…. Acum, misca usor degetele de la maini si de la picioare. Deschide usor ochii, ridica-te in picioare si intinde-ti trupul intr-un gest de intampinare a Soarelui. Incepi o noua zi regenerat si plin de vitalitate.

Esti ceea ce gandesti…

Fii constient ca imaginea pe care o porti in minte te reprezinta pe tine cu adevarat. Starea de boala prin care poate treci acum nu este starea de normalitate, ci cea de anormalitate.

Antidotul ei este sa doresti sa fii asa cum esti tu, sa crezi ca vei redeveni asa cum esti de fapt si sa te astepti sa reusesti schimbarea care sa iti redea imaginea ta reala.

Fiecare om are un rezervor inepuizabil de creativitate, momentan blocat. Micsorand frecventa undelor cerebrale – prin relaxare, incetinindu-le, gasim calea de acces la acest rezervor. Incetinind undele cerebrale, activezi emisfera cerebrala dreapta. Ea reprezinta legatura noastra cu functia creativa, deoarece cu ajutorul ei vizualizam si cream astfel ceea ce vrem. Inclusiv propria atitudine, propria imagine, propria viata.

Facand aceasta tehnica de reducere a stresului, reusim sa micsoram frecventa undelor cerebrale, prin faptul ca mintea noastra subconstienta asociaza aceasta postura cu starea existentiala a fatului ce se bucura de ocrotirea, hrana si confortul oferit de trupul mamei.

Chiar daca nu suntem pe deplini constienti, mintea subconstienta receptioneaza mesajul, iar aceasta perioada a vietii este recreata incet – incet:  un timp fara ego, acolo in pantecul mamei, fara nume sau nationalitate, fara posesiuni, dar inzestrat totusi cu toate potentialitatile.