Cum arată o scurtă retrospectivă a „regionalizării” i …...126 Romanian Statistical Review...

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 12 / 2019126

Cum arată o scurtă retrospectivă a „regionalizării” şi care sunt principalele interogaţii ale prospectivei viziunii administrativ – statistice a României?

Prof. univ. dr. habil. Gheorghe SĂVOIUUniversitatea din Piteşti

Conf. univ. dr. Maria Daniela BONDOC Universitatea din Piteşti

Lect. univ. dr. Marian ŢAICUUniversitatea din Piteşti

Rezumat Articolul este dedicat unei scurte istorii a organizării administrative a României, într-o abordare etapizată cu accente puse atât pe cntinuitate

cât şi pe discontinuitatea procesului statistic. Tot mai puţini statisticieni,

chiar şi dintre aceia cu o îndelungată activitate practică, mai pot percepe

astăzi importanţa asigurării comparabilităţii în timp a datelor teritoriale

sau administrative, precum şi difi cultăţile de evaluare a decalajelor istorice.

Articolul oferă în esenţă o succintă retrospectivă a reglementărilor ce au bulversat confruntarea statistică şi evaluarea dinamicilor reale structurale ale

subsistemelor administrative în continuă schimbare, una cu impact simultan

şi pozitiv şi negativ din păcate. Cum este iniţial conceptualizată, mereu

restandardizată, permanent exemplifi cată şi periodic investigată statistic o

unitate teritorială administrativă constituie o întrebare majoră, la care autorii încearcă să răspundă prin această lucrare, pornind de la o introducere axată

pe specifi citatea seriei statistice de tip teritorial, urmată de identifi carea de

etape, structuri sau subsisteme teritoriale recuantifi cate statistic şi readuse

în contexte de comparabilitate istorică atât de necesară pentru a putea

înţelege procesele de convergenţă europeană economică şi socială. Un set de interogaţii fi nale constituie o soluţie mai curând relativizantă într-un

climat heraclitian al schimbării în care nevoia de continuitate versus cerinţa

de adecvare domină viitorul tuturor cercetărilor dedicate seriei statistice

teritoriale din economia României.

Cuvinte cheie: distribuţie teritorială, serie spaţială, retrospectivă, prospectivă, standardizare, regiune europeană, constituţie, cartogramă, .

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2019 127

1. Introducere sau despre perenitatea seriilor teritoriale si nevoia de standardizare a arealelor administrative

“Nu există nimic permanent, cu excepția schimbării.” (Heraclit)

Seria statistica teritorială deține câteva caracteristici majore, omogenitatea și variabilitatea conferindu-i o aură specifi că statisticii în timp ce independența valorică a termenilor o particularizează și individualizează in raport cu seriile cronologice. În acest univers al dezmembrărilor sau partiționărilor sub impactul administrativ, obsedat de standardizare, numai mediana își păstrează capacitatea de a sintetiza tendința centrală și devine parametrul esențial de ordinul întâi, în timp ce avansul sau decalajul cuantifi cat prin indici și ritmuri concretizează procese de convergență sau polarizare, iar diversifi carea și concentrarea delimitează relativ repartițiile viabile de cele lipsite de perspectivă... Și cum ceea ce ne lipsește înţelegerii mai rapide a transformărilor rămâne întotdeauna timpul sau cronologia devenirilor, autorii încearcă să recu-pereze evoluția sau involuția divizărilor teritoriale ale României din ultimele două secole, oferind o succintă schiță necesară statistic şi să enunţe câteva întrebări fi nale cu privire la prospective regional a spaţiului administrativ românesc. Totul se afl ă simultan sub impact fi losofi c heraclitian: “Nu există nimic permanent, cu excepția schimbării”, dar şi sub presiunea pragmatică modernă a concepţiei regionale, drept celulă administrativă şi statistică bazală, care domină practic construcţia europeană şi proiectul european actual. Soluţia regională deja consacrată a Uniunii Europene, fundamentată pe nomencla-torul statistic al unităților teritoriale (NUTS devenind astfel acronimul defi ni-toriu) conferă regiunii un statut de convenție defi nitorie, la nivelul fi ecărui stat membru, dincolo de o amalgamare fi rească de sensuri şi manifestări atât tradiţionale şi etimologice, cât şi politice, economice și geografi ce specifi c fi ecărei economii member UE etc. (tabel 1)


Clasifi carea şi standardizarea regională exprimată în cifre

în cadrul Uniunii Europene (limitele şi consistenţa generală NUTS

în cadrul României)

Tabel nr. 1

Nivel ierarhic al clasifi cării regionale (pornind de la nomenclatorul statistic al unităţilor teritoriale - NUTS -)

Criteriul demografi c considerat defi nitoriu regional la nivel UE -28

(locuitori)

Număr de subcomponente

(subspaţii)

Limita minimă Limita maximă UE-28 România

Nivel 1 - macroregiuni (NUTS1) 3.000.000 7.000.000 98 4

Nivel 2 - regiuni (NUTS2) 800.000 3.000.000 272 8Nivel 3 – subcomponente (subspaţii) regionale ( NUTS 3)

150.000 800.000 1.315 42

Sursa: Statistics Explained, disponibilă on line la http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/ index.php/ Regional_yearbook_introduction reaccesat în 1.11.2019 şi completat cu

datele referitoare la UE-28 şi România.

Instituţia statistică Eurostat reuşeşte să contureze un concept comun de o mai largă valabilitate şi să asigure astfel un “sens unitar metodologic, porn-ind de la care generează, mai rapid sau mai lent, o structură spaţială, dar cu precădere de administrare specifi c” (Săvoiu, 2012; Săvoiu et al., 2015) un sens cu un pronunţat caracter operațional, delimitând un teritoriu/areal „cu limite mai mult sau mai puțin defi nite, care servește drept unitate administrativă la un nivel situat sub cel al statului - națiune” (Paelinck, Nijkamp, 1975; Nijkamp, 1986). Clasifi carea NUTS este este practic o standardizare necesară pentru a delimitat granițele regionale, dar şi o formă de eligibilitate politică, economică, socială, demografi că şi geografi că pentru accesarea comparabilă a fondurilor structurale și de investiții specifi ce fenomenului de convergenţă din cadrul UE, regiunile (NUTS 2) fi ind clasate și împărțite în trei grupe: a) regiuni mai puțin dezvoltate (PIB-ul per locuitor 90% din media UE-28, unde este inclusă regiunea Bucureşti - Ilfov). Din păcate, actualele regiuni de dezvoltare ale României se plasează între ultimele 5-10% din spaţiul UE (exceptând Bucureşti - Ilfov), iar mai grav nu deţin un statut administrativ activ sau real, nedeţinând nici personalitate juridică și nici putere legislativ.

2. Patru etape majore într-o sinteză retrospectivă a seriei statistice teritoriale româneşti

Unul dintre atributele fundamentale ale oricărui stat suveran este reprezentat de dreptul de a-și stabili propria organizare administrativ-teritorială care se defi nește drept “un model de conducere unitar-națională a activităților economice și sociale, un instrument strategic prin care autoritățile centrale, prin politicile lor, încearcă să gestioneze problemele colectivităților


locale/regionale, și să traseze anumite direcții de acțiune” (Antonescu, 2018a). Prin modul de realizare a organizării administrativ-teritoriale a unui stat se urmărește în principal efi cientizarea modului de îndeplinire a sarcinilor statului în teritoriu. În conformitate cu prevederile din Constituția României (art.3), teritoriul este organizat sub aspect administrativ în comune, orașe și județe, în vreme ce anumite orașe pot fi declarate municipii, în condițiile legii. Prin tradiția istorică, teritoriul actual al României a fost organizat în subdiviziuni cu denumiri diferite. O primă formă de organizare care se impune încă din anul 1176 este voievodatul (Voievodatul Transilvaniei). În secolul XIV, în Țara Românească apar primele forme de organizare teritorială atestate documentar, denumite județe, primul județ atestat fi ind Jaleș în anul 1385 (într-un hrisov al domnitorului Dan I), urmat de județul Vâlcii în anul 1392 (într-un document semnat de domnitorul Mircea cel Bătrân), dar și de alte județe, printre care Argeș și Muscel. Unitățile administrative din Moldova și Bucovina se numeau ținuturi, iar în Transilvania și Banat megieșe. În Banat, vechile forme de organizare administrativ teritorială se numeau comitate și districte, primele atestate documentar fi ind Cenad în anul 1187 și Caraș în anul 1200. Județele din Ţara Românească aveau ca subdiviziune plăşile, iar ținuturile din Moldova erau împărțite în ocoale. Prezenta lucrare urmărește evoluția organizării administrativ-teritoriale a statului român în următoarele etape istorice: i) perioada 1859-1918; ii) perioada 1919- 1947; iii) perioada 1948-1989; iv) V 1990 – prezent.

2.1. Perioada 1859-1918

Prin unirea de la 1859 a Principatelor Române, a fost creat statul român modern. Prin Ordonanţa domnească nr. 276/12 iulie 1859 de înfi inţare a Ofi ciului Central de Statistică Administrativă a fost creată prima instituție statistică a noului stat. Tot în 1859 au început demersurile specifi ce primului recensământ desfășurat în Principatele Unite, fi nalizat în anul 1860. Rezultatele acestui recensământ au fost publicate în Analele Statistice ale României pe 1860 şi în Lucrările statistice ale Moldovei (L. Colescu, 1944, p. 7). În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în cadrul unui demers mai amplu de modernizare a statului, au fost adoptate Legea consiliilor județene nr. 396/1864 și Legea pentru comunele urbane și rurale nr. 394/1864. Conform Legii pentru comunele urbane și rurale (art. 1), comunele se împărțeau în comune rurale, compuse din unul sau mai multe sate, cătune etc. și în comune urbane, adică orașe și orășele. În 1866, imediat după instalarea domnitorului Carol I, este aprobată prima Constituție a statului român prin care teritoriul era împărțit în județe, județele în plăși, plășile în comune. Organizarea administrativ-


teritorială a statului român în perioada 1856-1878 cuprindea 33 de județe. În anul 1878, în urma războiului ruso-româno-turc, Rusia a revendicat din teritoriul României trei județe (Cahul, Ismail și Bolgrad) pentru a avea acces la Dunăre, iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de către Imperiul Otoman, i-au revenit României în compensație. Astfel, la recensamântul din 1899, România era organizată în 32 județe.

2.2. Perioada 1919-1947

Provinciile românești (Bucovina, Basarabia, Transilvania și Vechiul Regat) aveau o situație administrativ-teritorială “deosebit de complexă, ca urmare a infl uențelor importante pe care marile puteri politice externe le exercitau și le promovau intens, uneori agresiv, în cadrul teritoriilor afl ate sub infl uența puterii lor” (Antonescu, 2018a, p. 3). După înfăptuirea Marii Unirii, era necesară integrarea tuturor provinciilor în sensul unifi cării modelului administrativ, legislativ și monetar. Procesul a fost realizat treptat și cu difi cultate din cauza diferențelor privind tradiția istorică, nivelul de dezvoltare socio-economică, numărul populației, suprafața etc. În conformitate cu prevederile Legii nr. 95/ 14 iunie 1925 privind unifi carea administrativă, teritoriul României se împărțea, din punct de vedere administrativ, în județe și județele în comune rurale și urbane. Conform Anuarului Statistic al României din anul 1923 (pag. 10), populația totală a României era în anul 1915 de 7.897.311 locuitori, iar în anul 1920 ajungea la 16 milioane.

Structura şi substructura admistrativ – teritorială a României,

conform Anuarului din 1923

Tabel nr. 2

RegiuneaNumăr comune urbane Număr

comune rurale

Totalul comunelor

Suprafața (km2)

PopulațiaReședințe Nereședințe

Vechiul Regat, din care: 34 43 2.691 2.768 137.903

7.897.311 (anul 1915)

- Argeș 1 1 126 128 4.216 254.889(anul 1915)

- Muscel 1 - 61 62 3.058 141.719(anul 1915)

Bucovina 9 4 323 336 10.442 811.721(anul 1919)

Basarabia 9 5 1.737 1.751 44.422 2.956.934(anul 1922)

Transilvania 22 18 4.083 4.122 102.200 5.114.124(anul 1920)

Total 74 70 8.837 8.977 294.967 16.000.000(anul 1920)Sursa: Prelucrările autorilor pe baza Anuarului Statistic al României din anul 1923, disponibil online la adresa https://core.ac.uk/download/pdf/44735159.pdf, accesat online în data de 14.11.2019


Organizarea administrativă a Regatului României (1919- 1925) Fig. 1.

Sursa: Anuarul Statistic al României din anul 1923, disponibil online şi accesat în data de 14.11.2019 de pe adresa https://core.ac.uk/download/pdf/44735159.pdf.

Legea nr. 167 din 3 august 1929 pentru organizarea administraţiunii

locale preciza (Art. 1) că teritoriul României se împărțea, din punct de vedere administrativ, în judeţe şi judeţele în comune. Judeţele erau subdivizate în plăşi, iar comunele puteau fi subdivizate în sectoare. Judeţele, comunele şi

sectoarele comunale aveau personalitate juridică.

Astfel, în anul 1930, structura administrativ teritorială a României

era formată din nouă provincii, 71 judeţe, 322 plăşi, 172 oraşe şi 15.201 sate

(Antonescu, 2018a, p. 22). Astfel, se observă că a fost reintrodusă «plasa» ca

subdiviziune administrativă a judeţului.

Legea administrativă adoptată în anul 1936 (Legea nr. 569/27 martie

1936) defi nea plasa, prin articolul 99, drept “subdiviziune administrativă a

județului, fără personalitate juridică și este compusă din mai multe comune,

având în fruntea ei un pretor, numit prin deciziune de către Ministerul de

Interne. Gruparea sau regruparea comunelor în plăși se face prin lege“.

Carol al II-lea a încercat prin Constituția din anul 1938 și Legea

administrativă din 14 august 1938 să comaseze județele în 10 ținuturi, dar această


formă de organizare a avut un caracter efemer, întrucât în toamna anului 1940 s-a revenit la organizarea în județe (Boamfă, 2015, p. 134). Spre deosebire de legile adoptate anterior, prin Legea administrativă din 14 august 1938, judeţul

devenea o simplă circumscripţie de control şi de desconcentrare a administraţiei

generale, pierzându-şi personalitatea juridică pe care o avusese din 1864 şi până

atunci. Județele au redobândit personalitatea juridică în anul 1940 ca urmare a

aprobării Legii nr. 577 din 22 septembrie. (Cornea, 2013 p. 98)

Organizarea administrativ-teritorială a României în perioada 1938-1940Fig. 2

Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tinuturi_Romania.svg

Prin Decretul-Lege nr. 3219/21 septembrie 1940 pentru desfi inţarea

Rezidenţelor Regale şi organizarea prefecturilor de judeţe au fost desfi inţate

ţinuturile, iar judeţele au redobândit personalitatea juridică, dar fără consiliile

județene care erau organe deliberative caracteristice descentralizării. (Stănică,

2007, p. 109)

După instalarea guvernului Groza, Uniunea Sovietică a acordat, pe 9

martie 1945, permisiunea revenirii administraţiei românești în Transilvania de

Nord.


2.3. Etapa 1948-1989

Conform art. 75 din Constituția aprobată în anul 1948, Teritoriul Republicii Populare Romane se împărțea din punct de vedere administrativ, în: comune, plăși, județe și regiuni. S-a renunțat însă la acestea doi ani mai târziu. Astfel, în anul 1950 a avut loc o nouă schimbare privind organizarea administrativ-teritorială a țării odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Legea prevedea că regiunea era unitatea administrativ-economică delimitată teritorial, pe care se sprijineau direct organele centrale de Stat “în înfăptuirea politicii Partidului și a Guvernului”. În urma acestei reorganizări, România era divizată în 28 de regiuni, 177 de raioane, sub-divizate în 4052 de comune și 148 de orașe, dintre care 8 erau cu subordonare centrală şi 140 subordonare regională. (Antonescu, 2018a, p. 26) Regiunea era alcătuită din raioane și orașe de subordonare regională. Este deci momentul apariției raioanelor, de inspirație sovietică, unități teritoriale, operative din punct de vedere economic, politic și administrativ, alcătuite din orașe de subordonare raională și comune. Orașele erau: de subordonare republicană, de subordonare regională și de subordonare raională. Prin Constituția din anul 1965 se schimbă denumirea țării din Republica Populară Română în Republica Socialistă România, iar art.15 preciza că teritoriul statului este organizat în unități administrativ-teritoriale: județul, orasul și comuna, iar orașele mai importante putând fi organizate ca municipii. Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România împărțea teritoriul național în 39 de judeţe, 236 de oraşe (dintre care 46 municipii) şi 2.706 comune. Astfel, o serie de

județe cu tradiție istorică nu s-au regăsit în noua organizare administrativă care s-a păstrat până în anul 1981. În anul 1981, prin Decretul nr. 15 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România, a mai avut loc o ajustare prin desfi ințarea județului Ilfov, înfi ințarea județelor Giurgiu și Călărași, reorganizarea județelor Dâmbovița și Ialomița. În jurul Bucureștiului a fost creat Sectorul Agricol Ilfov.

2.4. Etapa 1990 – prezent

Sectorul Agricol Ilfov, constituit în anul 1981, a fost transformat în judeţ prin Legea nr. 50 din 1997. Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România a stabilit cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifi ce politicii de dezvoltare regională în România. Regiunile de dezvoltare astfel constituite reprezintă cadrul de implementare şi de evaluare a politicii de dezvoltare regională. Legea 151/1998 a fost modifi cată prin Legea


315/ 2004. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Cele opt regiuni de dezvoltare ale României sunt: Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Vest, Nord-Vest, Centru si București-Ilfov, iar prin agregarea lor se construiesc cele patru macroregiuni

ce caracterizează în prezent economia României ...

Organizarea administrativă regională a României, după aderarea la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007

Fig. 3Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007

Fig.

Sursa: Cartodiagrama este preluată după aceea disponibilă online şi accesată în data de 14.11.2019,

la: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Rom%C3%A2nia_regiuni_dezvoltare.svg

Începând cu peste un sfert de veac în urmă, instituţia statistică naţională a creat anuarul statistic regional a doua publicaţie ca importanţă economică şi socială la nivel naţional, devenită treptat prima din punct de vedere al administraţiei locale, anticipând importanţa majoră a cerinţelor de comparabilitate a datelor cu caracter mezoeconomic ...

3. Câteva interogaţii defi nitorii într-o prospectivă pe termen mediu şi lung a optimizării regionalizării României

Câteva remarci fi nale, enunţate într-o formă interogativă, deschid cu

siguranţă teme multiple, la care autorii speră să ofere răspunsuri, să redacteze

şi să publice răspunsuri în Revista Română de Statistică Supliment (RRSS):

1. Care vor fi unităţile tradiţionale ce vor oferi cheia cea mai adecvată

a continuităţii teritoriale administrative ale României în prospectiva deceniilor


următoare: voievodatele, plăşile, ţinuturile, judeţele etc.? 2. Care sunt consecinţele politice şi economice majore ale aplicării constituţionale complete a aderării României la Uniunea Europeană prin reducerea celor numărului de consilii descentralizate, de la cele 42 de consilii judeţene la un număr de numai 8 consilii regionale ? 3. Coborând la nivelul detaliilor cele mai importante sau defi nitorii ale statisticii teritoriale, care ar fi urmările unei analize realiste şi efi ciente a fl uxurilor umane şi materiale generate de o reală descentralizare esenţială pentru a delimita un aparat birocratic, partiţionat şi replicat la nivelul unităţii teritoriale de tip tradiţional, pentru a elimina defi cienţele actualului model axat pe centru supraagregat şi centralizare excesivă? 4. O idee de adaptare dinamică la modernitatea europeană axată pe reorganizarea teritorială a Romaniei va fi oare precedată de un studiu şi de un dialog amplu de impact politic, economic, social, demografi c, cultural, dar mai ales al costurilor reale, despre care până în prezent nu s-a făcut niciodată o discuţie de o manieră, dacă nu exhaustivă criterial cel puţin semnifi cativă? 5. Actualitatea modelului regiunilor de dezvoltare cu suport în consilii judeţene, permite oare identifi carea unei soluţii rapide de eliminare a inefi cienţei, strâns corelate cu adecvarea modului de selecţie a liderilor politici, economici, culturali, educaţionali din teritoriu ? Face oare posibilă înlocuirea totală a reprezentării decizionale actuale, complet nonvalorice şi lipsite de efecte majore utile spaţiului regional de provenienţă? 6. Cum va include şi ierarhiza criterii tot mai diverse de la urbanizare, la industrializare, de la tradiţie culturală, la prognoză demografi că etc. o nouă regionalizare bazată pe centrarea de tip regional sau altfel scris pe determinarea unei capitale a regiunii pe criterii standardizate din cadrul tuturor unităţilor NUTS 2 existente în plan teritorial ? Cum poate fi soluţionată optim criterial alegerea capitalei unei regiuni amplasate în sudul Moldovei, optând între Constanţa, Brăila, Galaţi etc. ? 7. Actuala regionalizare a României este aptă să diminueze treptat decalajele sau disparităţile economice ale alocărilor infraregionale ? Dacă nu, atunci ar putea fi îmbunătăţit măcar gradul de acoperire al criteriului de convergenţă, iniţial pe rând şi mai apoi pe toate cele trei direcţii simultan: rural-urban, nord-sud şi capitala – provincie? 8. În ce măsură se poate defi ni o reorganizare regională optimă sau cum poate fi corelată aceasta cu o absorbţie tot mai efi cientă a fondurilor europene, nu numai pur valoric, ci mai ales atunci când se au în vedere simultan infrastructura de transport (autostrăzi, căi ferate etc.), infrastructura legată de sănătate (spitale, institute de cercetare medicală etc.), infrastructura educaţională (universităţi, licee prestigioase etc.) ?


9. Dacă se iau în calcul diferenţele de substanţă sau specifi citatea locală tot mai profund diferită, între exerciţiile bugetare ale Uniunii Europene, se schimbă oare şi conceptul de regionalizare optimă de la o perioada la alta pentru România (2007-2013; 2014-2020 şi 2021-2027) ? 10. În ce măsură concentrarea sau diversifi carea în cadrul unui proces de regionalizare a României au efecte contrare şi contribuie la maximizarea sau minimizarea rezultatelor, atât favorabile cât şi defavorabile acestuia?Regionalizarea României rămâne o problemă fără alternativa inferenţei sau a unei soluții cu valabilitate aplicativă universală, lipsită de caracterul scontat de mulţi experţi, respectiv acela de panaceu al reteritorializării. În acelaşi timp regionalizarea României este şi o problemă multidisciplinară, pluriintegrativă, scenarizabilă tematic sau criterial, dar şi partiţionabilă ierarhic, multifactorială şi pluricauzală. Multitudinea variantelor reale de rezolvare a regionalizării României îi conferă acestei probleme un grad de difi cultate tot mai mare în contextul dorit al asigurării unei confruntări de idei creative şi al menţinerii unei comparabilităţi a evoluţiilor statistice antefactum şi postfactum.

Bibliografi e:

1. Antonescu, D., (2018a). A retrospective study on Romania’s administrative-territorial organisation, in the past 100 years, 2018, disponibil online la adresa https://mpra.ub.uni-muenchen.de/90620, accesat la data de 1.11.2019

2. Antonescu, D., (2018b). Evoluția reformelor administrativ-teritoriale din România în ultimul secol, Studii economice, Institutul Național de Cercetări Economice, București, 2018, disponibil online la adresa https://www.researchgate.net/profi le/Daniela_Antonescu2/publication/332179151_Evolutia_reformelor_administrativ-teritoriale_din_Romania_in_ultimul_secol/links/5ca4ad36299bf1b86d61cfab/Evolutia-reformelor-administrativ-teritoriale-din-Romania-in-ultimul-secol.pdf, accesat la data de 14.11.2019

3. Boamfă, I., (2015). Crearea, la nivel national, a bazei de date administrative privind localitățile din spațiul românesc (precizari teoretice și metodologice legate de cartografi erea realităților geografi ce în spațiul românesc), 2015, disponibil online la www.diacronia.ro, accesat la data de 18.11.2019

4. Bűkfeyes-Rákossy, Z., (2015). Realities and Perspectives regarding the Regionalization of Romania, Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, vol. 2 (37)/2015, pp. 28-37.

5. Colescu, L., (1944). Analiza rezultatelor Recensământului general al populației României dela 1899, cu o prefață de Sabin Manuilă, Institutul Central de Statistică, disponibilă on line la adresa http://omeka.bjc.ro/omeka/fi les/original/23/1264/BJAman_T_II_3.030.1.pdf, accesat la data de 14.11.2019

6. Cornea, S., (2013). Delimitarea teritorial-administrativă a judeţului Cahul în componenţa ţinutului Dunărea de Jos (1938-1940), Analele Ştiinţifi ce ale Universităţii de Stat „B. P. Hasdeu” Din Cahul, vol. IX, https://www.researchgate.net/publication/327386481_Delimitarea_teritorial-administrativa_a_judetului_Cahul_in_componenta_tinutului_Dunarea_de_Jos_1938-1940, accesat la data de 18.11.2019


7. Eurostat. Statistics Explained, disponibilă on line la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/ Regional_yearbook_introduction reaccesat în 1.11.2019 şi completat cu datele referitoare la UE-28 şi România.

8. Legea pentru comunele urbane și rurale nr. 394/1864, disponibil online la adresa https://lege5.ro/gratuit/heztqmzv/legea-nr-394-1864-pentru-comunele-urbane-si-rurale

9. Nijkamp, P., (1986). Infrastructure and Regional Development:A multidimensional Policy Analisys, Empirical Economics, vol 11, pp.1-21.

10. Paelinck, J. H., Nijkamp, P., (1975). Operational Theory and Method in Regional Economics, Lexington books, Westmead, pp. 13-19.

11. Săvoiu, G., (2012). GDP Indicator for Statistical Comparisons at National/Regional and International, Romanian Statistical Review, vol. 60 (12), pp. 54-62.

12. Săvoiu, G., Pârlac, S., Manea, C., (2015). O analiză statistică multidimensională a unui set de zece programe academice, Romanian Statistical Review - Supplement no. 9/2015, pp. 49-60.

13. Stănică, V., (2007). Administrarea teritoriului României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Transylvanian Review of Administrative Sciences, 19/2007, pp. 107-116

14. *** Anuarul Statistic al României din anul 1923, disponibil online la adresa https://core.ac.uk/download/pdf/44735159.pdf, accesat la data de 15.11.2019

15. *** Constituţia Republicii Populare Române din 1948, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1574, accesat la data de 15.11.2019

16. *** Constituţia Republicii Socialiste România din 1965, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735, accesat la data de 15.11.2019

17. *** Constituția României (2003), disponibilă on line la adresa http://www.cdep.

ro/pls/dic/site.page?id=339, accesat la data de 15.11.2019

18. *** Constituția României din anul 1938, disponibilă online la adresa http://www.

cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=9206, accesat la data de 15.11.2019

19. *** Legea nr. 167 din 3 august 1929 pentru organizarea administraţiunii locale, disponibil online la adresa http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-167-din-3-august-1929-pentru-organizarea-administra-iunii-locale-emitent-parlamentul-publicat-n-168809.html, accesat la data de 15.11.2019

20. *** Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=17411, accesat la data de 15.11.2019

21. *** Legea administrativă nr. 569/27 martie 1936, disponibilă online la adresa https://lege5.ro/Gratuit/gezdiobvga/legea-administrativa-nr-569-1936, accesat la data de 15.11.2019

22. *** Legea consiliilor județene nr. 396/1864, disponibil online la adresa https://

lege5.ro/Gratuit/heztqmzw/legea-nr-396-1864-pentru-infi intiarea-consiliuriloru-

judetiane, accesat la data de 15.11.2019

23. *** Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a

teritoriului Republicii Socialiste România, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_

pck.htp_act_text?idt=9327, accesat la data de 15.11.2019

24. *** Legea nr. 95/ 14 iunie 1925 privind unifi carea administrativă, disponibil

online la adresa https://lege5.ro/Gratuit/gezdiobthe/legea-nr-95-1925-pentru-

unifi carea-administrativa, accesat la data de 15.11.2019

25. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Tinuturi_Romania.svg

26. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Rom%C3%A2nia_regiuni_dezvoltare.svg

Cum arată o scurtă retrospectivă a „regionalizării” i …...126 Romanian Statistical Review...

Documents

Transcript of Cum arată o scurtă retrospectivă a „regionalizării” i …...126 Romanian Statistical Review...