CULTURA SUMERIANA

Cunoscută ca „leagănul civilizației” Mesopotamia a servit ca loc de apariție pentru unele dintre

cele mai timpurii așezări umane. Poporul sumerian s-a așezat pe teritoriul acesta și au început să locuiască în zonele fertile irigate de râurile Tigru și Eufrat.La început erau simpli fermieri care călătoreau dinspre N spre S după care au început să construiască orașe-state.Erau de asemenea pescari care locuiau dea-lungul văii Eufratului sau a Tigrului așa cum fac unii arabi din zilele noastre. Această cultură a contribuit la o fuziune agrară cu agricultorii din N . Dar cea mai importantă contribuţie a fost iniţierea agriculturii intensive în Mesopotamia antică. Printr-o munca tenace, sumerienii au asanat

mlaștinile și au construit un sistem ingenios de canale de irigații. La muncile campului foloseau plugul tras de

boi, seceri de argilă, piatră, aramă sau bronz. Grâul, orzul au fost cultivate pentru prima dată la o scară mare. Sumerienii se ocupau și cu creșterea animalelor (suine, ovine și bovine ), cunoșteau țesutul și

olăritul, făceau vase de lut colorate și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări.

Civilizația sumeriană ivită în zona pe la 3500 î.Hr. a construit primele orașe-cetăți ale omenirii. Intr-o epoca in care umanitatea traia in mici sate, sumerienii construiesc orase. Cel mai mare dintre ele, a fost Uruk (950 hectare) inconjurat de ziduri din caramida. Arheologii au reusit sa faca portretul robot al unui oras tip: era dotat cu un palat regal si constructii cu destinatie administrativa, temple, cartiere de locuit, ateliere, gradini, port; strazi, canale de irigatie... Materialele de constructie folosite erau fragile(caramizi din lut nears pentru pereti si trestie pentru acoperis)si de aceea n-au rezistat până astăzi. Casele erau mici și în interior existau doar rogojini.

Sumerienii făceau comerț în piețe uriașe. În jurul anului 3300 î.Hr., sumerienii foloseau niște

discuri de lut pentru a cumpăra diferite bunuri. Aceste îndeletniciri au făcut ca populația să crească.

Astfel au apărut numeroase orașe-stat (Ur, Uruk, Lagaș, Nipur, Umma). Sumerienii bogați nu erau

nevoiți să muncească toată ziua, ci se relaxau ascultând muzică sau jucându-se.

În centrul oraşelor se înalţau temple monumentale, construite pe terase din cărămida, zidurile fiind decorate cu plăci din argilă colorată în chip de mozaic, în mijlocul unui cartier închinat zeului căruia îi aparţinea oraşul. În jurul anului 2000 î.Hr., templele aveau forma unor piramide înalte cu

zidurile acoperite cu cărămizi smălţuite diferit colorate ,denumite ziggurate. Zigguratul era împărțit în șapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în șapte zile. Baza era un patrulater cu laturile de 30/60 metri, care se inalta in terase din ce in ce mai mici. Pentru a ajunge în vârful ziguratului, unde se găsea şi sanctuarul zeului, se folosea fie un drum înclinat, fie scări. Ziguratele

erau mai ales locuri de observare a bolţii cereşti şi a astrelor.Regele, care era și mare preot, oficia

ceremonii religioase și efectua sacrificii în templul situat în vârful turnului .Nici un ziggurat nu a fost 1

descoperit in intregime. Se presupune ca in Babylon, inaltimea unei astfel de constructii ar fi putut fi de 90 de metri.

Primul ziggurat a fost construit în timpul celei de a III-a dinastii din Ur, de către Ur-Nammu. La Ur, Uruk au fost descoperite primele temple zigurate – sanctuare cu temelie din piatră, peste care se ridică mai multe terase din ce în ce mai înguste, construite din cărămizi. Pentru a împiedica alunecarea straturilor de cărămizi, ele erau legate între ele printr-o rogojini îmbibate cu bitum. În vârful acestui sanctuar (ce avea, în faza clasică, 7 etaje din ce în ce mai înguste, ca nişte triunghiuri de piramidă suprapuse) se afla capela la care se ajungea pe nişte trepte (cum ar fi de pildă, în Babilon, turnul Babel). Ziguratele sunt edificiile cele mai tipice ale arhitecturii religioase .

Ziguratul din Ur, reconstituire

In pictura murală la început au utilizat doar culorile: alb, negru şi roşu, ulterior fiind adăugat galbenul, apoi albastrul, verdele şi cafeniul .Culorile erau dizolvate în apă amestecate cu ceară şi aplicate pe stratul de tencuială uscată sau chiar pe un strat fin de argilă.

Sumerienii cunosteau si metoda topirii metalelor.Ei confectionau in special obiecte religioase incrustate uneori cu pietre semipretioase: cristale de stanca, lapis-lazuli, jasp etc. Fierul era considerat un metal pretios,fiind de 5-8 ori mai scump decat argintul. Artizanii faceau din el bijuterii batandu-le cu ciocanul. Forjarea uneltelor sau a armelor presupunea topirea fierului, un procedeu pe care nu-l stapaneau. In necropola regala de la Ur au fost descoperite multe obiecte din aur si lapislazuli ( o piatra pretioasa de culoare albastra intens),dintr-un aliaj de aur si argint (electrum) sau din os si lapislazuli.

Sumerienii au inceput prin a numara cu jetoane din pamant ars de marimi diferite, in functie de valoarea lor. Mai apoi, calculele, asemenea scrisului, erau notate cu semne cuneiforme. Matematica se

2

invata in scoli unde se rezolvau probleme practice, precum repartizarea ratiilor de grau, impartirea unui teritoriu etc.

Ei foloseau scrierea pe tăbliţe de lut  pentru a ţine o evidenţă a bunurilor şi materialelor. Acestea au constituit primele sisteme de contabilitate. Diferite tipuri de mărfuri au fost reprezentate prin simboluri diferite, iar cantităţile multiple au fost reprezentate de repetiţie. Trei unităţi de cereale au fost notată cu trei însemne a cerealelor, cinci vase de ulei de au fost notată cu cinci reprezentări a semnului ulei  ş.a.    Aveau cunoştinţe destul de largi în domeniul aritmeticii şi geometriei, de care se foloseau la construirea canalelor de irigaţie, a templelor sau la măsurarea ogoarelor. De asemenea, ei au stabilit unităţile de măsurare a timpului, a lungimilor şi a greutăţilor, care au fost folosite de întreaga lume antică şi care s-au păstrat în parte până în zilele noastre.      Denumirea, în sumeriană, a primelor 5 numere şi a zecilor dovedeşte că sistemele de numărare cincinal şi şesimal datează din vremuri străvechi. Cuvintele 7, 8, 9 sunt formate din unirea cuvântului care redă numărul 5 cu cuvântul care redă numărul corespunzător suplimentar, adică 5+1= 6, 5+2=7 etc.      Textele matematice descriu ridicări la putere, extragerea rădăcinilor pătrate şi cubice după anumite formule. Majoritatea inscripţiilor de natură matematică, mai ales aritmetice, sunt table numerice care dau rezultatul unei înmulţiri sau al unei împărţiri.Noţiuni de algebră care au fost folosite sistematic la rezolvarea unor ecuatii cu una sau mai multe necunoscute.      Sistemul numeric sexagesimal împarte durata zilei (24 ore, 60 minute, 60 secunde) şi cercul (360°). Dupa 5000 de ani, folosim inca sistemul lor de baza pentru a diviza orele si minutele sau cercul.       Noţiuni primare de geometrie privind dreptunghiul, triunghiul şi chiar ale „corzii pentru o săgeată dată” erau cunoscute şi aplicate în problemele privind loturile agricole.

Sumerienii au fost primii astronomi care au creat o primă hartă a stelelor și a constelațiilor. Multe din aceste lucrări sumeriene vor fi întâlnite apoi în astronomia Greciei antice. Primele 5 planete care se văd cu ochiul liber poartă nume sumeriene.

3

Imagine a unui artefact sumerian cu o reprezentare antica a horoscopului

Teoriile general acceptate astazi, despre cunostintele de astronomie ale sumerienilor, spun ca acestia remarcasera, inca de la inceputuri, prezenta pe bolta cereasca a celor cinci planete vizibile cu ochiul liber : Venus, Saturn, Jupiter, Mercur si Marte, cele care, alaturi de Soare si Luna, vor da, in majoritatea culturilor lumii, sistemul saptamanal de sapte zile.

Descoperirea unei placute de lut sumeriene (vezi figura ), a uimit lumea oamenilor de stiinta. Nu numai ca sistemul solar, gravat in detaliu, arata toate planetele cunoscute astazi ( inclusiv retrogradata de la stadiul de planeta, Pluto), ba mai mult, alaturi de cele 11 corpuri ceresti recunoscute astazi : Soarele, Luna, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si Pluto, apare reprezentata, la o distanta considerabila, o alta planeta, numita in mediile academice, si nu numai, Planeta X sau Nibiru.

4

Celebra VA-243, aflata in prezent la Muzeul de Istorie din Berlin

Unii cercetatori sunt, insa, sceptici cu privire la desenul sumerian, a carui autenticitate, de altfel, se afla dincolo de orice banuiala. Conform acestora, desenul nu ar reprezenta sistemul solar ci, mai degraba, ar fi simbolul Zeului Soare, inconjurat de stele. Si totusi, asezarea respectivelor stele/planete, identica cu cea a planetelor din sistemul solar, lasa loc, pe mai departe, speculatiilor de orice natura. Misterul s-a adancit in momentul in care s-a descoperit ca in religia sumeriana existau 12 zeitati majore, numar identic cu cel al corpurilor ceresti de pe VA-243, zeitati numite in limbajul akkadian drept Anunnaki (Cei de sange regal). Mai mult, sumerienii credeau ca originea zeitatilor lor se afla in spatiu, mai precis pe enigmatica Planeta X, acolo de unde acestia coborau pe Terra pentru a crea din lut primii oameni, intr-un loc numit E-den (legatura mai mult decat evidenta cu mitul biblic al creatiei). De altfel, zeul creator al oamenilor, Marduk, era asociat in religia sumeriana cu Nibiru, planeta considerata a fi, pe de o parte, Jupiter sau, pe de alta parte, ipotetica planeta reprezentata pe placuta de lut.

 Religia avea caracter politeist. Sumerienii puneau în mormânt alături de cel decedat unelte, obiecte de valoare ceea ce denotă credința lor într-o viața după moarte. Arheologii au explicat că toată

societatea era construită pe o cultură și religie animistă. Fiecare oraș a avut propriul său zeu suprem.

Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele sumerienilor. Fiecare oraș avea un templu cu un

mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte temple pentru celelalte zeități dar templul

principal caracteriza zeitatea supremă din acel oraș. Unele dintre aceste orașe au adoptat mai târziu așa numitul „cult al regelui”. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot felul de ceremoniale păgâne. Profesorul Jastrow spunea că zeii erau personificarea soarelui și a lunii, putere

manifestată în vegetație, apă și furtună. Cei din Sumer vedeau în apă elementul divin primordial în care

se afla începutul vieţii.   Profesorul Robert Rogers a alcătuit astfel o listă cu 60 de nume de zeități. El

5

spunea că mulți din acești zei erau aceiași, dar aveau nume diferite. Anu era zeul cerului și era

considerat zeul-zeilor. Enlil – zeul aerului- el era ajutorul regilor și un mare viteaz. Nanna(Sin) era zeul

lunii. Ea – zeița apei, Shamash – zeul soarelui. Ninhursag – zeița-mama, Inanna – zeița fertilității și a

dragostei. Rugăciunile erau deseori însoțite de sacrificii animale. Oamenii aduceau ca jertfă uneori

vegetale, legume, parfumuri, îmbrăcăminte… Zeița fertilității era foarte respectată deoarece ea era cea

care aducea fertilitatea în țară.

Influența culturii sumeriene pornește din cele două mari centre cultural-religioase: Eridu în Sud și Nippur în Nord. Nippur se pare că era centrul religios și cultural al civilizației sumeriene dar nici Eridu nu era mult inferior. Știm că fiecare oraș-stat avea propriul lui zeu care era principalul idol al orașului. Astfel Eridu a avut-o pe EA, zeița apei, iar Nippur pe ENHIL zeul furtunii în . Zeița „EA” era principala responsabilă de binecuvântări, zeița apelor curate terestre și de sub pământ. Era prietena oamenilor învățându-i pe oameni știința, arta și scrisul. Oamenii din Eridu aveau astfel de la zeița EA un set de reguli care trebuia respectat de întregul oraș. Eridu era un oraș-port care, făcând comerț cu alte popoare, a avut astfel posibilitatea de a le cunoaște mai bine. Acest oraș prezintă un aspect foarte interesant: cosmologia susținută de cetățenii săi afirma că pământul a ieșit de sub apele cele mari formând uscatul de azi. Orașul Nippur nu și-a impus niciodată hegemonia politică, ci a dominat celelalte orașe pe plan spiritual.

Scrierea cuneiformă este prima scriere datată în istorie (depasita ca vechime doar de placutele de la Tartaria jud. Alba )..Primul sistem de scris, conceput de sumerieni, consta în reprezentări stilizate ale obiectelor cunoscute sub numele de pictograme (3500 î.Hr.). Simbolurile, iniţial rudimentare, erau folosite în principal pentru consemnarea tranzacţiilor agricole şi a observaţiilor astronomice. Drept urmare, primele cuvinte atestate au fost cele ce desemnau substantive, în mod deosebit animale şi stele. În perioada următoare, scribii sumerieni au început să combine pictogramele de obiecte cu adjective calificative, obţinând simboluri pentru expresii ca“bizon mic“ şi “stea strălucitoare“. Mândri în mod evident de noua inventie, scribii au continuat să-şi modifice sistemul de scriere, iar în preajma anului 3200 î.Hr., acest sistem conţinea deja simboluri pentru verbe; de exemplu, cuvântul “a adormi“ era reprezentat de un om culcat. Aceste caractere mai elaborate sunt numite ideograme. Era însă nevoie de un grad mai înalt de rafinament, deoarece domeniul comunicaţiilor interumane conţinea deja idei abstracte. Aceste idei şi-au făcut apariţia în sistemul de scriere sumerian în jurul anului 3100 î.Hr., prin folosirea directă a omonimelor. Însă îmbogaţirea vocabularului îngreuna scrierea, iar folosirea pictogramelor limita numărul de idei ce puteau fi exprimate. Aceste dezavantaje au fost depăşite de sumerieni prin simplificarea simbolurilor scrise şi prin predarea acestor caractere combinate generaţiei următoare sub forma unor cuvinte de sine stătătoare, numite fonograme.

Primele scrieri sunt de fapt tone de arhive: table de piatra pline cu numere ce reprezentau distributia bunurilor. Acest scrieri timpurii (cu exceptia numerelor) erau de fapt poze sau schite, Sumerienii zgaraiau cuvintele in stuf sau pe lut umed ce urma sa se usuce in table de piatra dura, ceea ce a facut aceste scrieri durabile si permanente. Majoritatea cartilor scrise pe hartie au disparut, insa tablele sumeriene s-au pastrat de-a lungul timpului.

6

Încercările ulterioare de mărire a vitezei de scriere şi a cursivităţii textului s-au materializat în folosirea simbolurilor abstracte, fiecare dintre acestea reprezentând un sunet dintr-un cuvânt, mai precis o silabă. Acest tip de scriere, numită cuneiformă din termenul latin “cuneus” – pană, cui, era folosit de scribi cu ajutorul unui obiect de scris de forma unei pene pe tăbliţe de argilă moale. Simbolurile cuneiforme puteau reprezenta şi obiecte şi concepte.

Spre sfârşitul celui de-al treilea mileniu î.Hr., sistemul de scriere sumerian devenise suficient de bogat şi de flexibil pentru a înregistra cele mai complexe evenimente istorice şi creaţii literare. Înscrise pe tăbliţe pe 12 coloane, aceste compuneri literare variază de la imnuri scurte şi mituri mai lungi la fabule pentru copii şi eseuri şcolare şi la poeme de dimensiuni epice, unele ajungând la lungimi de până la 1000 de rânduri. Astfel, cu peste 1000 de ani inainte ca vechii evrei să-şi elaboreze Biblia, iar grecii să creeze Iliada şi Odiseea, sumerienii aveau deja o cantitate semnificativă de literatură scrisă.

Corpusul literar Sumerian, este de fapt un corpus care numai la origini este Sumerian, aproape tot ce exista in prezent sunt copii tarzi de origini multiple inclusiv Sumeriene dar nu numai. Corpusul Sumerian este in mare, compus din 5 lucrari diferite: (1) Mitul Creatie si a Potopului; (2) Legendele lui Enmerkar; (3) Legendele lui Lugalbanda; (4) Ciclul Ghilgamesh ( Gilgamesh); (5) Plangerile pentru Ur.

Eposul  (Epopeea) lui Ghilgameş este una din cele mai vechi scrieri literare a umanităţii, datând de la începutul mileniului al III-lea î.Hr. aparţinând culturii sumero-babiloniene. S-a pastrat, lacunar, pe 12 tablite de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive şi povesteşte faptele eroice ale legendarului rege al cetăţii Uruk. Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Probabil de origine sumeriană, dar absorbit şi adaptat de civilizaţiile succesive ale Mediteranei orientale, poemul

7

conţine multe elemente mitologice care vor apărea în literaturile şi traditiile mitologico-religioase ale civilizaţiilor ulterioare. 

Limba Sumeriana a rezistat aproape 1000 de ani dupa ce poporul Sumerian de facto si-a incetat existenta fizica. La fel ca Ebraica si Latina a devenit limba sacra si a fost scrisa (si nu vorbita) pana in preajma primelor decenii crestine. Scrisul cuneiform logografic a evoluat din scris silabic intr-un scris alfabetic-fonetic pentru utilizarea lui in exprimarea limbilor Indo-Europene. Hititi (Hittites) au imprumutat cuneiformele Sumero-Akkadiene, pentru exprimarea lingvistica propice.

Sumerienilor li se mai atribuie descoperirea rotii olarului (mai tarziu roata carului) ,precum si inventarea: calendarelor, sistemelor de irigatii, armurii, carului de lupta, sabiilor, barcilor, harnasamentului cailor, cuielor, morilor, sandalelor, harponului, daltii, inelelor, seilor sau acului.

Influența sumeriană în perioada începuturilor civilizatiei egiptene este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către egipteni de la sumerieni. Această influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele suferite nu au devenit insa imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au dispărut curând”. În căile comerciale pe care le-au deschis și au continuat să le parcurgă , ei și urmașii lor , sumerienii s-au arătat mult mai îndrăzneți în special ca navigatori decât egiptenii sau alte popoare. Putem astfel continua ideea lui Toynbee și spunem că pe plan economic sumerienii s-au dovedit superiori, în schimb egiptenii i-au întrecut pe plan politic realizând aproape chiar de la începutul istoriei lor unificarea economică și administrativă, politică și culturală a țării lor.

O analiza obiectiva a contributiei civilizatiei sumeriene in istoria umanitatii ar constitui, cu siguranta, un proiect de amploare pentru orice istoric.. Si daca inventiile enigmaticilor sumerieni depaseau cu mult cunostintele si tehnologia vremii, punand bazele culturilor ce aveau sa le urmeze, o parte insemnata a mostenirii lor nu isi gaseste nici astazi explicatia in randul oamenilor de stiinta.

In fapt, istoria omenirii incepe cu sumerienii. Ei sunt cei care, practic, au facut trecerea de la preistorie catre istorie, prin inventarea scrisului si mentionarea, in premiera, a tuturor cunostintelor si credintelor pe care le aveau. Majoritatea istoricilor considera Sumerul drept prima mare civilizatie a lumii. Dincolo de remarcabilele realizari ale sumerienilor, intr-o epoca in care marile culturi ale lumii erau, cel mult, intr-o faza incipienta, misterele care inconjoara stravechea civilizatie sunt departe de a-si gasi o explicatie, chiar si in epoca moderna.

Pana in momentul in care descoperirile arheologice vor arata ca au existat si alte civilizatii mai vechi de sase milenii, trebuie sa acordam credit cercetatorilor si sa ii consideram pe sumerieni drept intemeietorii primei civilizatii pe Terra.

Referat realizat de:

NICOLAE Madalina-Cristina NICOLAE Miruna-Nicoleta

8

Clasa a IX-a C

9