INTERVIU Dorli Blaga, fiica poetului si filosofului Lucian Blaga: ,,La liceu, orele incepeau cu <<Heil Hitler!>>"

Laurentiu Ungureanu, Andrada Floria,

Dorli Blaga vorbeste despre copilaria sa in perioada tumultuoasa din Romania celui de-Al Doilea Razboi Mondial si despre relatia speciala pe care a avut-o cu tatal sau, Lucian Blaga.

,,Stati acum pe scaunele lui Lucian Blaga", ne spune Dorli Blaga (82 de ani), fiica poetului si filosofului Lucian Blaga. ,,Iar acesta a fost biroul sau, dar fara imprimanta si computer", glumeste. Dorli Blaga (n.r. - numele real este Ana-Dorica Bugnariu) a pastrat, cu devotamentul lui Sisif, memoria tatalui sau intr-o perioada in care destinul sau literar era hotarat la mesele politrucilor stalinisti. ,,Vesnic trebuie sa fiu buldogul de paza", se gandeste acum si accepta neindoielnic si cu mandrie acest legamant, ca si cand omul n-ar fi decat masura unui drum de implinit. Dorli Blaga a inteles acest proverb oriental, ,,Sa n-ai parte de istorie!", dar n-a incetat niciodata sa apartina unei alte epoci, unei alte lumi, a manierelor elegante si a frumoaselor cochetarii de altadata. Zambeste subtil, poarta superbe margele roz-pal si remarca daca un reporter mai stangaci se asaza inaintea sa pe scaun ori daca ii intinde primul mana. Nu se face, stie asta orice cavaler, doar e scris in Cod. ,,Weekend Adevarul": Sunteti singura persoana care are un parinte pe o bancnota romaneasca. Dorli Blaga: Da. (Rade) Unul dintre nepotii mei, care studiaza in Spania, ne cerea, cand era elev: ,,Dati-mi-l pe bunicul!". Dar el spunea asa pentru ca tatal meu aparuse pe bancnota de 5.000 de lei. Eu am o agentie bancara in apropiere, unde primesc, de la editura si de la Uniunea Compozitorilor, drepturile de autor din vanzari. Acolo e un angajat cu care glumesc si eu la fel: ,,Acum mi-l dati pe tata!". (rade) Tin minte cand guvernatorul Isarescu a

anuntat ca-l pune pe Lucian Blaga pe bancnota si zambea. Daca m-ar fi consultat, i-as fi spus ca as fi preferat alta fotografie.                                     Dorli Blaga, la varsta de un an, la Berna, in 1931 Stim ca v-ati nascut la Berna, in Elvetia. Care-i prima amintire de-acolouEu le-am povestit parintilor o amintire, iar ei au localizat-o in timp si in spatiu. Era prin 1932, aveam 2 ani si nu voiam sa dorm, aveam energie. Atunci a venit tatal meu si m-a atentionat cu degetul. Era rigurose Stim, spre exemplu, ca nu va lasa in biroul sau de lucru. Nu. Aici se aseamana putin cu Thomas Mann, scriitorul meu preferat. Modul lui si al tatalui de a lucra era asemanator. Tata, ca un functionar, se aseza la o anumita ora la masa de scris si nu era voie sa fie deranjat. Nici mama nu intra. Cand era atasat de presa la Berna, tatal meu chiar a fost la o conferinta tinuta de Thomas Mann.                                                                                     Blaga, la conferintele lui Einstein si Gandhi Si-au vorbitu Nu, doar a asistat. A mai asistat si la o conferinta a lui Einstein, si la una a lui Gandhi. Aceste evenimente se tineau de obicei la Geneva, la Liga Natiunilor. Tatal meu se interesa foarte mult de problemele de stiinta. Dorli (fata de pe randul de jos, din mijloc), la Viena, in 1934 Cum ati gasit Romania cand v-ati intors definitivs Era 1939. Veneam intr-un mediu de carturari, intr-un mediu mijlociu - nici sarac, nici bogat. Nu i-am frecventat pe oamenii foarte bogati. Apoi, eu n-am fost in ceea ce se cheama Vechiul Regat. Ne-am intors in primavara anului '39, dar am venit prima data la Bucuresti abia in '50, deci dupa razboi. Atunci, deja era instalat comunismul. Era Bucurestiul de dupa razboi. 1 septembrie 1939 era o zi ploioasa V-ati stabilit la Cluj. Unde-ati mers la scoalam Am facut semi-particulara. Era o scoala foarte buna, cu metode noi de predare - ii spunea ,,Scoala de Aplicatie". Erau fete si baieti impreuna, nu erau separati si aveam o invatatoare foarte buna. Fiecare elev avea masuta lui si toate masutele erau asezate in semicerc, pentru a putea interactiona mai bine cu invatatoarea. Aceasta a fost o experienta interesanta. Eu, cum nu invatasem decat particular, daca ma interesa o harta sau un alt obiect, ma ridicam in timpul orei si ma duceam sa ma uit. Pana mi-a spus invatatoarea ca in timpul orei nu e voie sa te scoli de la masa. Era o perioada agitata, era inainte de razboi. Simteati aceasta nelinisteu Asupra mea, prima impresie ca, intr-adevar, se intampla ceva foarte rau a fost in '39, toamna, cand a fost invadata Polonia. Era o zi ploioasa. Am venit noaptea acasa cu trasura din oras, de la sora tatalui. Dupa ce s-a anuntat la radio, tata era negru de suparare, nu mai vorbea. In plus, el cumparase o gradina la Bistrita, unde am petrecut doua veri. Acolo au venit polonezi in refugiu.

                                                      La Viena, in 1936 Ati interactionat cu refugiatii

Da. Erau speriati, dar noi voiam sa-i consolam, sa le aratam bunavointa. De altfel, in '46, la Cluj, am invatat engleza cu o poloneza refugiata care fusese secretara unui politician interbelic cunoscut si care s-a intors mai tarziu in Polonia, prin 1948. ,,La masuta de lemn, in gradina, sub nuci" Cum era casa din BistritaB In Bistrita era o casa taraneasca, simpla. Tata si-a luat acolo numai lucrurile de care avea nevoie. Vara, scria acolo, la o masuta de lemn, in gradina, sub nuci. In momentul cedarii Ardealului erati la Bistritaa Cum ati fost anuntatim Eram la Bistrita, dar nu ne-a anuntat nimeni oficial. Am lasat tot acolo. Spre deosebire de cedarea Bucovinei si a Basarabiei, care a fost mai devreme, in '40, nefericitii aceia au fost obligati sa plece in doua zile si cu un bagaj foarte mic. Pe cand aici, totusi, le-au dat voie autoritatilor la un termen de doua saptamani. Eu am plecat din Bistrita direct la Sibiu. Verisoara mea de la Bistrita avea masina. M-au pus in masina cu manuscrisele si m-au dus la Sibiu, la unchiul meu. Tata a oprit la Cluj, pentru ca acolo erau mobila, manuscrisele, biblioteca. Astea, toate, trebuiau evacuate. Universitatea din Sibiu s-a impartit in doua: Literele si Filozofia, Medicina si Conservatorul s-au mutat la Sibiu, iar Politehnica, Fizica si Chimia - la Timisoara. Dorli, impreuna cu mama sa, Cornelia, la Estoril, Portugalia, in 1938 Cedarea Ardealului, ca-n

filmele frantuzesti Vi s-a explicat impactul dictatului de la Viena Da, parintii mei erau foarte afectati si mi-au explicat. Tata a fost la adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, fratele mamei, care a fost diplomat, a fost si el acolo si s-a numarat printre cei cinci diplomati care, clandestin, au dus ,,Proclamatia" la Parlamentul de la Bucuresti. Ca amintire vizuala, a fost drumul de la Cluj spre Turda si Sibiu, pentru ca - exact cum vedeti in filmele frantuzesti cu ocuparea Frantei de catre germani - erau masini, carute, camioane care mergeau spre sud. Iar in sens invers mergeau camioane militare mari, ca sa evacueze administratia. Fiecare institutie avea arhive care trebuiau duse, nu puteam sa le lasam Ungariei cadou. La cules de cartofi pentru Armata Germana Cum era Sibiul in razboiiLa Sibiu trebuia sa avem grija. Mie in camera imi facusera niste draperii groase, negre, care trebuiau trase astfel incat nici raza de lumina sa nu treaca. Tot timpul razboiului ascultam Radio Londra, dar cu volumul foarte scazut, ca nu era voie. Armata germana avea la Sibiu, la Hotel ,,Bulevard", un comandament foarte puternic. Tot hotelul acela era al Armatei Germane. Stateau in poarta hotelului doi militari intepeniti, in uniformele lor. Sibiul avea o linie de tramvai si nu toate drumurile asfaltate. In cartierul meu, eu mergeam foarte des cu bicicleta, dar nu aveam voie sa merg unde era linia de tramvai sau unde era asfaltat, pentru ca circulau masinile germane cam repede incoace

si-ncolo. Aveam voie numai pe drumuri laturalnice. Faceam multa bicicleta.                                                                  Cu Hilde Holger, profesoara de gimnastica, la Viena, in 1936 La Sibiu ati mers la Liceul German Brukenthal.

Am facut mai intai clasa a IV-a la romani, si apoi am mers la Scoala Germana, dupa ce am dat o proba de limba. Tata fusese presedinte la Bacalaureat la Liceul German de fete, pentru ca obiceiul era ca un profesor universitar sa ocupe aceasta functie. ,,Elevele germane erau fanatizate" Cum era acolop In timpul razboiului, atmosfera s-a deteriorat treptat, pentru ca etnicii germani s-au radicalizat foarte tare. Elevele erau cuprinse intr-o organizatie de tineret, ,,Deutsche Jugend" (,,Tineretul German"). In 1943, s-a introdus salutul cu ,,Heil Hitler". Cu toate ca eram in Romania si aveam un rege. Este incredibil! Dar asa era. Eu eram singura intr-o clasa de nemtoaice si mai ales elevele erau fanatizate. Suna clopotelul, intra profesoara, iar sefa clasei zicea: ,,Achtung!" (n.r. - Atentiune!). Si toate trebuia sa ne ridicam in picioare. Atunci, profesoara saluta cu mana sus: ,,Heil Hitler!". Iar clasa raspundea: ,,Heil Hitler!". Asta se intampla de cinci ori pe zi. Inaintea fiecarei oret Si la sfarsit. De zece ori! ,,Traiasca litrul!" Erati discriminatac Mama se mira ca nu socializez cu ele, dar nu ma invitau niciodata. Una singura cred ca m-a invitat. Aveam insa o prietena, colega de banca. Erau trei randuri de banci, iar noi stateam ultimele, pe randul din mijloc. Stateam cu spatele de perete. Eram eu, Dorli, satena, si colega mea, tot Dorli, sasoaica, avand cozi blonde. Ea era o fata saraca, mama ei era invatatoare, divortata. Ea mi-a spus, cand s-a introdus salutul obligatoriu: ,,Noi stii ce faceme Nimeni nu va sti. Nu zicem <<Heil Hitler!>>. Zicem <<Heil Liter!>>". (n.r. - ,,Traiasca litrul!") Si asa am dus-o. (rade) Dorli, impreuna cu Lucian Blaga, avand in spate celebrele ,,azulejos", in Lisabona, 1938 Cat ati ramas acolo Pana in aprilie '44, cand s-au inchis cursurile. In toamna, in '43, a fost o actiune, ca pe vremea lui Ceausescu, sa mearga fetele la cartofi pentru Armata Germana. Eu nu ma duceam la astfel de actiuni, iar colegele au incercat sa-si manifeste dezaprobarea. Reactia mea, fara discutii cu ele, a fost sa obtin notele cele mai bune. M-am pus pe invatat, gandindu-ma ca asa le voi arata eu lor... ,,Tata prevedea comunizarea zonei" Va priveau cu invidier Nu am apucat sa comparam certificatele, pentru ca din aprilie '44 s-au inchis scolile din cauza bombardamentelor. Ati mers apoi la Capalna. Da. Acolo, la inceput, faceam intr-un fel nota discordanta, pentru ca eram zburdalnici, dar tata ne-a potolit. Ne-a spus sa fim mai putin veseli, pentru ca majoritatea barbatilor erau pe front, iar femeile - vai de ele! Toata munca, si a barbatilor, o faceau ele. 23 august cum a fost vazute Lumea era bucuroasa pentru ca, oarecum, s-a terminat razboiul. Tata insa vedea mai departe si prevedea comunizarea zonei. Lucian Blaga: ,,Mi-am incheiat sistemul filosofic. Pot sa mor" De ce ati ales Facultatea de FizicaPentru ca ma interesa, imi placea. Si, oricum, fizica nu poate fi politizata. Algebra, analiza matematica, fizica teoretica, toate le faceau si rusii, si americanii la fel. Dupa aceleasi formule. Dar se faceau cursuri de marxism-leninism si la FizicaN Da, erau obligatorii. Nu-mi puteam permite sa lipsesc, pentru ca aveam un dosar foarte prost. Eu am dat admiterea cu note foarte mari, dar cu un supliment de intrebari. Mi-au pus apoi bariera taxei, de unde m-a salvat Asociatia Studentilor, din care faceau parte H. Schmidt din Sibiu si Oliviu Gherman. Ei au redus taxa astfel incat tata s-o poata plati. A fost o chestiune foarte neplacuta in anul al II-lea, cand a venit de la Bucuresti cineva sa tina cursul de marxism-leninism. A spus ca ,,prin filosofia lui, Blaga poate fi pus in randul criminalilor de razboi".                                                                            Lucian Blaga, in brate cu Tudorel, fiul lui Dorli, in 1959 Erati in salaa

Da, eram in sala. Nu stiu cum am iesit dupa curs din sala. Ma intrebam: ,,O sa mai fiu studentat". La Bucuresti, in '52, cand a fost un val de exmatriculari, am fost pusa pe lista, insa si atunci am fost salvata pana la urma. ,,Lucian Blaga si-ar fi negat creatia..." Ati venit la Bucuresti 1951. Cum vi s-a parutÅŸMama imi spunea ca Bucurestiul este un oras inegal, tipic pentru Vechiul Regat: o casa boiereasca sau o vila langa o cocioaba. Ma pregatise. Cand am venit, se puteau vedea inca urmele razboiului. Erau locuri unde inca se mai vedea ca a cazut o bomba. Parea destul de intunecat. Era un frig ingrozitor in blocurile care aveau centrala proprie si se incalzeau cu pacura, pentru ca nu se gasea pacura. Jumatate din Bucuresti murea de frig. Dupa ce ati plecat la Bucuresti, tatal era la Biblioteca Academiei la Cluj. Cum erau relatiilet El venea in Bucuresti destul de des pentru probleme editoriale si statea la o verisoara de-a mea. Un moment extrem de puternic a fost confesiunea pe care mi-a facut-o dupa ce si-a scris ultima carte de filosofie, ,,Fiinta istorica". Eram la Cluj si mi-a spus: ,,Acum mi-am incheiat sistemul filosofic. Pot sa mor". El era foarte senin, iar noi eram foarte ingrijorati. El nu a inteles sa faca compromisuri cu regimul comunist. Tata a fost creatorul unui sistem filosofic. Daca ar fi facut compromisul, si-ar fi negat creatia. El si-a asumat toate riscurile refuzand... Era aproape normal sa ajunga in situatia de a fi marginalizat, pentru ca s-a facut o reforma a invatamantului, s-a facut o noua Academie. Daca ar fi acceptat compromisul, ar fi putut sa-i mearga foarte bine, dar constiinta nu-i permitea...

De ce n-a luat premiul Nobel Ar fi putut sa ia Nobel in 1956B Nu stiu. Rosa del Conte si Basil Munteanu l-au propus, insa, potrivit regulilor, era nevoie de acceptul tarii. Ministrul Culturii era Constanta Craciun, care nu a acceptat. Plus ca s-a facut si o oarecare contrapropaganda, condusa de Zaharia Stancu in urma unui turneu in tarile nordice. Asta e. Juan Ramon Jimenez, scriitorul spaniol caruia i s-a dat premiul, traia in exil, nu era in Spania lui Franco. Rosa del Conte mi-a scris asa: ,,Lucian Blaga a murit ca scriitor interzis". Ati fost, in martie 1961, in audienta la Leonte Rautu, pentru a relua publicarea lui Lucian Blaga. Cum erao Nu m-a inspaimantat. Era un om cu sapte ani de-acasa. Nu te primea sezand, nu se aseza inaintea ta. Eu i-am spus care e situatia tatei, el a ascultat si a dat niste dispozitii in fata mea la telefon pentru a fi publicat un volum de poezii. Cred ca avea putin umor si a intrat in acest joc. Am fost in trei audiente la el, in care ii mai spuneam, subtil, si despre unele ,,insemnari autobiografice, dar care nu se pot publica". Dupa ce a aparut ,,Luntrea lui Caron", dupa Revolutie, i-amdus o carte: ,,Astea sunt insemnarile autobiografice!". Cum privea tatal dumneavoastra publicarea poeziiloru A fost foarte fericit. Deja vazuse niste poezii publicate in ,,Contemporanul" in 7 aprilie 1961, cu o luna inainte de a muri. Desi, ca student, n-aveai voie sa-l citezi. Unii studenti au patit-o pentru ca l-au citat. N-au ajuns la puscarie, dar au avut probleme. Lucian Blaga (dreapta), cu dictatorul portughez Salazar (in primul rand, in mijloc)

Daicoviciu l-a salvat pe Blaga de la arestare S-a pus problema ca Lucian Blaga sa fie arestate Da. Stiu de la CNSAS ca figura pe lista lui Dej de a fi inchis. L-a salvat istoricul Constantin Daicoviciu, care a negociat cu Dej salvarea lui. Nu stiu ce-au vorbit, la ce-a renuntat Daicoviciu ca sa-l salveze pe Blaga sau ce a facut pe gustul lui Dej. Se intampla in anii '50.  I-au organizat si perchezitii, ii cautau manuscrisele la Biblioteca Academiei. El scria la birou, dar nu lasa niciodata manuscrisul la serviciu. Le lua in servieta si le aducea acasa. Era vorba, la un moment dat, sa faca o perchezitie si acasa, dar le ascunsesem cu sotul meu intr-o alta locuinta. Am facut pachet manuscrisele, iar sotul meu, Tudor Bugnariu, a tras un sertar cu scrisori de la cucoane. A luat pachetul si l-a bagat sub scrisori intr-un sertar fara chei, fara nimic. ,,Asta n-are cheie, le lasam asa " ,,Stiu eu, din activitatea de ilegalist." Dac-ar fi gasit ,,Luntrea lui Caron"t Il bagau bine la puscarie. La Sighet ajungea, direct. ,,Lovitura ingrozitoare" a lui Mihai Beniuc Mihai Beniuc era un oaspete in familia Blaga. Apoi, a scris volumul ,,Pe muchie de cutit", unde avea un capitol cu referire la tatal dumneavoastra. Cum s-a vazut aparitia acestui romane Acel fragment de roman intitulat ,,Marele Anonim" a fost o lovitura ingrozitoare data tatalui meu. Trimitea direct la tata, pentru ca ,,marele anonim" apare in sistemul lui filosofic. Eu l-am cunoscut pe Beniuc, pentru ca tata ma trimitea la el cand nu era platit de la Fondul Literar pentru traducerea din ,,Faust". Imi era frica de el, nu-mi placea. Insa dupa publicarea acelui fragment de roman nu l-am mai intalnit. Urmarita de tortionarul Gheorghe

PintilieGheorghe Pintilie (cunoscut sub numele de Pantiusa), seful Securitatii, se interesa de dumneavoastra. De ce la un nivel atat de inalti Nu stiu. Eu imi plimbam copilul in carucior si habar n-aveam ca sunt urmarita. Intai de Pantiusa, din 1958-1959, apoi m-a preluat Isidor Hollinger, ministru-adjunct la Interne, din 1960. Eu insa nu mi-am vazut dosarul personal nici astazi. L-am cerut, mi s-a spus ca am dosar, dar, pana la urma, nu mi s-a mai dat. Insa am rapoarte catre Pantiusa si catre Hollinger, din care reiese ca erau insistenti si grabiti. Pana acolo au mers ca se interesau ce note am avut la Sibiu, in clasa a IX-a.

A fost inscrisa in clasa a VI-a B Cluj, pe baza certificatului eliberat de liceul de fete Sibiu, unde a urmat clasa a V-a particular. Note: Religie - 10, Limba romana - 9,50, Franceza - 10, Germana - 10.

              Extras din documentele de urmarire a lui Dorli Blaga Relatia dintre parintii dumneavoastra a fost una speciala, incat, intr-un anume moment, mama dumneavoastra se identifica aproape cu tatal dumneavoastra. Povestiti-ne despre acest moment!Tata spunea ca sunt o monada. Ea incepuse sa sufere de Alzheimer, iar in aprilie '69, cand a fost si o epidemie de gripa de Hong Kong, era internata intr-un spital de contagiosi si delira. Atunci, asa este, se identifica cu Lucian Blaga. Vorbea despre el ca si cand ea ar fi fost tatal meu. ,,De-atunci, nu m-am mai dus la cimitir, la parintii mei" Ati fost ,,responsabila" testamentar cu publicarea operei tatalui dumneavoastra, sarcina pe care ati indeplinit-o admirabil. N-a fost obositorÅ£Nu. Unii spun ca m-am bucu-rat de bunavointa Partidului ca am putut sa-l editez pe Blaga. Daca as folosi un termen golanesc, as spune ca i-am ,,fentat". Pentru ca nu sunt prefete, nu sunt citate din Ceausescu, volumele sunt curate. Eu am vrut fara prefete! Cateodata imi spun: ,,Vesnic trebuie sa fiu buldogul de paza". (rade) Sa nu apara ceva gresit. Se mai scriu

prostioare, lucruri inexacte.Dorli, impreuna cu fiica sa, Lilla, in cofetaria Florian din Venetia Cate limbi cunoastetil Stiu germana, engleza, am facut franceza de la 11 ani la Sibiu, in particular, pentru ca eram la Liceul German, si acolo nu se facea franceza si nici latina. Apoi, am mai luat si lectii de rusa dupa 23 august, tot particular. Ce-ati facut la Revolutier In 22 decembrie, dimineata, citeam ,,Un om fara insusiri", de Robert Musil. Atunci cand priveam pe fereastra, vedeam cum curgea lumea spre centru. Din toate zonele industriale ale Bucurestiului, nechemati, oamenii mergeau catre Piata Palatului. Deodata, a venit fiica mea: ,,Deschide televizorul! A fugit, s-a terminat, suntem liberi!". Apoi, s-a lansat o convocare: cine vrea sa se alature Frontului, sa vina la Comitetul Central! M-am dus, dar degeaba. La intrare, erau niste copii, ca voi, care s-au uitat la mine in poseta sa se asigure ca nu am arme. M-au lasat, dar m-au oprit niste soldati in dreptul pasarelei pentru sedinte. ,,Asa sunt dispozitiile." M-am intors acasa. Palatul Regal era in flacari. Dorli si fiul sau, Tudor, la Fontana din Trevi, in 1978 Langa mormantul lui Lucian Blaga din Lancram s-a construit, in 2004, o sala de sport. In ce stadiu se afla acumv S-a oprit acum, dar nu s-a demolat, cum s-a convenit. Eu ma mai duceam la Lancram. De-atunci insa, nu m-am mai dus la cimitir, la parintii mei. Am trecut odata cu masina, in 2008, spre Sibiu. Am vrut sa ma opresc, dar m-a apucat plansul si am rugat soferul sa mearga mai departe. Este o porcarie imensa! Constructia e neterminata si nici nu s-a facut ce s-a convenit cu ministrul Culturii de-atunci, Razvan Theodorescu, care a fost foarte corect. Cimitirul acela este un cimitir vechi, el insusi monument istoric. Ati avut sustinatori in 2004... Da. S-a facut o campanie cu 350-400 de semnaturi din toata lumea. Eu am dat telefoane si la Cotroceni, la Cabinetul lui Iliescu, am sunat si la Cabinetul lui Nastase si nici macar nu s-a raspuns. Aici este foarte criticabil si Iliescu. Ca sef de stat, era nevoie sa dea un telefon si se demonta totul. Va spun asa, ca o gluma, ma gandeam sa-i fac o vizita lui Nastase la puscarie, sa-l intreb cum stam cu halele, cu mormintele, cu Dumnezeu. Dar se pare ca e foarte greu sa obtii aprobare. Cand a inceput constructiau Ei din 2003 au pornit lucrarile. In primavara lui 2004, mi-au dat telefon rude din Sebes ca vor sa renoveze mormantul lui Blaga, care a fost conceput de sculptorul Ladea. Ca vor sa-l ridice pe-un soclu. ,,Ati innebunita Mormantul e conceput de Ladea, a fost construit de mama mea si de mine, pe banii nostri, pentru ca Uniunea Scriitorilor nu ne-a ajutat sub comunisti. Este, in sine, un monument", le-am spus. Plus ca, in perioada interbelica, cimitirul fusese declarat monument istoric. Deci, n-aveau voie. Dar erau interese electorale, locale si... Cum ati aflatP In august 2004, mergand spre Sibiu, poeta Marta Petreu,  sotul ei, Ion Vartic, si profesorul Mircea Borcila au trecut pe la Lancam si au vazut. Imediat mi-au dat telefon.