LUCIANBLAGA HRONICUL si CNTECUL VRSTELOrEditura TineretuluiBucureti + 1965CUVINT NAINTEDintre scrierile postume ale lui Lucian Blaga, caietul intitulat Hronicul si cntecul vrstelor, datat1946, este desigur cel mai interesant pentru istoricul i criticul literar. Raportat la biografia propriu-:is i cu atit mai mult la diagrama personalittii scriitorului, la universul copilriei i aladolescentei, la mediul in care i-a format primele reflexe fat de natur i societate, la cercul familieiin care a crescut, la colile pe care le-a urmat, la evenimentele istorice crora le-a fost contemporan (in principal primulr:boi mondial)aceast scriereii definete prin ea insi deosebita insemntate i se recomand tiparului.Avind factura unor amintiri organi:ate cronologic, nu fr o cert intentionalitate artistic, acestoriginal ,hronic i cintec al virstelor" relev totodat un Blaga pro:ator liric, diferit de pro:atorulideologic din scrierile sale teoretice, confin, totui, lor prin atmosfera general care se degaf,tulburtoare pentru ceea ce ele ofer ca revelatie asupra universului interior i secret al uneipersonalitti. Faptul de a fi fost scrise intr-o anume finalitate artisticaceea pe care autorul i-o voia in 1946indic, de asemenea, o circumstant care sporete interesul scrierii pentru definirea contiintei artistice a poetului i filo:ofului Blaga.Confruntarea cu datele strict biografice este nu mai putin ispititoare. Se tie c Lucian Blaga s-a nscut la 9 mai 1895 in comuna Lancrm din fostul fudet Alba, ca al noulea copil al lui Isidor Blaga,preot ortodox, i al Anei Moga.O prim parte din ,hronic" se refer la virsta fragedei copilrii, din care ,povestea plin de pe-numbre a cuvintului" este evocat chiar dintru inceput. E descris, apoi, casa printeasc . ,o cldire veche, destul de masiv in asemnare cu celelalte case dimprefur (...). Ctre ulit, de o parte i de alta a ogr:ii, erau dou grdinite imprefmuite cu stilpi de :id i de gard (...). Trepte de piatr, ci:elate de pai i nete:ite de ploi, suiau din curte in cas. Alturi era girliciul, pe unde coboram in pivnit, pe lespe:i, sub care forfotea umed i cu miros ptrun:tor o enorm prsil de broate riioase". ~Tatl poetului fusese elev al gimna:iului ssesc din Sebe, apoi al liceului Bruckenthal din Sibiude undeoanumetraditiede cultur german.VIPreotul Isidor Blaga era un om intreprin:tor, deschis civili:atiei,incercindsintroducinsatinlesnirile tehnice, nufrimpotriviri locale. Ela scris opusculul Dup comasare. Povete practice pen tru ntocmirea gospodriei n mosiile mici comasate (Ortie, Biblioteca ,BunuluiEconom", 1900). Dup ointroducereincare aprecia:comasareaca,temelia pe care se poate de:volta cu deplin reuit cultura cimpului", autorul d o serie de indrumri privind cultivarea cerealelor i creterea vitelor. Urmea: un planal culturilor pentruo perioad de apte ani, insotitdetabele.Lucrarea se incheie cu o descriereacerealeloriaplantelorindustriale. Dei preot,tatl ,era un liber-cugettor", i,de-o exuberant ideovolubilitatedeosebit desimpatic".Asemeni unui alt Pop Tanda, prestigiul lui creteacu exemplul sugestiv iviu.,Ce face Popa, sau cel cubarba de argint i cu mintea de aur ? se intrebau tranii, iscodindu-i crrile i pa-ii, i-i urmau pilda". il pasiona literatura universal, dar i matematicile,citea peKant, peScho-penhauer sau pe David Strauss. ,Acas era calm i rarlavorb,darnuursu:. Citeodat evada. Evada nu tocmai departe, pin la Sebe sau la Bl-grad.Un pahar de vin il muta in iposta:ele vorbrete.Dup altecinci pahare, nu-imai stpinca adincurile temperamentale, dup :ece cinta sau aluneca pe povirnisul disputelor ce nu mai luau sfirit." Dar mama ? Era ,fr mult coal, cu instincte materne i feminine preistorice. Preistorice in sensul deplinttiivitale,grele,masive. Nu aveaMama cunotinte folclorice deosebit de bogate, dar ea tria aievea intr-o lume croit pe msura celei folclorice. Existent incadrat de :area magiei, Ea se simtea cutoat fpturaei vibrind intr-olume strbtut de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodatVIIvisrii. Fiint impersonal, fr gind intors asupra ei insi, stpinita numai de sacrul egoism alfamiliei, Mama era substanta activ in furul creia luau inftiare palpabil toate rinduielile vietiinoastre". Imaginea aceleia care pentru Blaga era Mama, scri-indu-i numele ca unei :eitti, se integrea: organic, la acea virsta fericit a copilriei, in aura fabuloas a mediului rural. ,Satul era pentru minescrie viitorul poeto :on de minunate interferente. aci realitatea, cu temeiurile eipalpabile, se intilnea cu povestea i cu mitologia biblic, ce-i aveau i ele certitudinile lor." Pentru cine cunoate importanta pe care Blaga o acord folclorului i este interesat in descifrarea surselor celui care va scrie Spatiul mioritic i va face elogiul satului romnesc, rindurile de mai sus nu sintfr semnificatie. Nu mai putin, subcapitolul in care autorul mrturisete c pin la virsta de 1011 ani, viata avea s-i fie ,tot mai hotrit stpinita de un sentiment religios, sporit de cele mainecontrolate excrescente". (,Ani de-a rindul am struit :ilnic citeva ore, cel putin dou, in rugciune".)In farmecul acestui original Hronic si cntec al vrstelor, cititorii vor descoperi ei inii, dincolo de elementul documentar-biograf ic, pe poetul din totdeauna. Cci pe meningea universului de atunci s-a imprimat i amintirea unei :ile cind a ,pus la incercare cerul". Naratiunea ia direct structura de poem. ,Umblind odat pe ulit cu ochii in sus, am bgat de seam c cerul venea tot cu mine. Zenitulse mica din loctmindu-se neintrerupt deasupra mea' Era o mare descoperire cu totul nou, pe care m simteam obligat s o pstre: ca un mare secret in cel mai ascuns ungher al inimii". Peste ani, imaginea avea s revin in poe:iaVestea cea bun (publicat pentru prima dat in ,Contemporanul", nr. 19 din7.J.1965) .Printre lucruri cindumblm,pe aproapesau departe'cerul singur cu tria sa albastrneurmea:pretutindeniinviat i inmoarte.Da, Zenitule mereu deasupra noastr'Evocarea primilor ani de coal, la Sebe-Alba, departe de casa printeasc, duce, prin asociere dar i prin anume contraste, la unele schite ale lui Slavici, dar i la amintirile din copilrie ale luiCreang. Ji:iunea lui Blaga e mai putin ,literar", mai direct i mai tehnic memorialistic decit a humulesteanului. Dar cit de pregnant este amintirea :ilelor de foi, cind, fiind :i de tirg, ,Mama iTata se osteneau pin la Sebe,cucruta" ' Totui mrturisete poetul peste deceniiniciodat coala i inima lui n-aveaus se-ntilneasc.Nugreuttilecoliiil speriau,ci faptulctrebuia s infring necurmat ,un urit fr nume, fr capt i fr fund al sp-tminilor".In acestecitevacuvinteeste sinteti:at dramatuturor copiilor desprtiti demediullor funciar.Jacantele deveneaucu atit mai mult evenimentememorabile, icltoriadinvara anului1903 in Muntii Sebeului la Bistra revelea: un Blagapro:atororiginal incaresesi:antestemaiales descriptia de natur. Paginile cu imaginea Su-rianuluiseinscriuprintrecelemaipregnante din ,literatura muntelui" la noi. Nu mai putin, in acest univers magic, redescoperim imaginile straniii baroce aleolarilor guati,careauintrat in plasma poe:iei Olarii, publicat in voi. Nebnuitele trepte din 1943 (pag. 64) .De veacuri ei ii au aci lcaul, de la inceputul -ce/dintii groteti itimpi,guati frgrai.VIIIIXOlari eisint,sortitis-nmoaiesis coac lutul. Canite :meiintir:iatisiblin:i cu feteprelungite in cimpoaie,arhaici ini, iipoartpe sub plai un vis fragil prin :ilele greoaie.Se-nvirteroata, sfiriind, in orice cas.Defatsint,in inim,tiparelebtrine.Trudescu-seca-nsomnolarii,imocnescUngcuptoare.Numai arar sint cercetatide vreo lumin i de :ine.Invilesublimelorrecolte nu este sat cu duhuri mai incete, dar nici alt sat in care s se ard ulcioare mai frumoase i mai:velte, cumiflocul de pctoase sfinte fete.Reminiscentele peste timp ale experientelor intiprite de virsta copilriei vor transpare i in piesa de teatru Arca lui Noe (publicat in iarna 1944 1945), scris in vara anului 1944 in satul Cpilna,acelai care este evocat de Hronic : ,un sat adunat ca intr-o cldare, in fundul unei vi adinci..." Ochii copilului de atunci s-au oprit indelung asupra unei mori strvechi de lemn, ale crei roti preau c se invirt ,fr intrerupere chiar de la inceputul lumii". Personaful Noe din pies e morar la vechea moar de lemn... De altfel, scriitorul insui, in pro-pria-i retrospectiv lucid, notea: asemenea transferuri de imagini peste timp, ca aceea, intre altele, a ciinelui calcinat de lav la Pompei.Imaginea avea s-l urmreasc ,o viat intreag" i avea s se plsmuiasc intr-un sonet, Cinele din Pompei publicat in revista ,Claviaturi", II, nr. 4, 1943),Xin care, cum notea: chiar autorul, ,sugestia se sublima simbolic intr-o vi:iune de apocalips cosmic i personal".Evocindu-i anii gimna:iali de la Braov, in timpul crora ca elev in ci. a J-a a fcut, in 1911, icltoria in Italia (dup ce incrcat de emotie poposise in Bucureti, unde la Academie a rsfoit ,cu incordare" un manuscris eminescian), creionea: i figura unchiului su Iosif Blaga. Intr-o scrisoare adresat nou de un fost coleg, mai virstnic, al poetului, doctorul Aurel Joina, medic primar de spitali conferentiar universitar pensionar (domiciliat in Bucureti), acesta descrie elogios pe fostul lor profesor Iosif Blaga . ,nscut in 1864, tot in Lancrm, dr. in filo:ofie i profesor de istoria i teoria dramei", care ,tinea unor elevi din clasa a aptea i a opta lectii de nivel universitari nu fr folos [cci] din aceste lectii a scos i Lucian Blaga primele indrumri teoretice privitoare la opera sa dramatic de mai tir:iu". Fapt e c, evocind mai departe i pe alti profesori ai si, intre altii pe ,domnu Budiu", unele din aceste amintiri se pot descoperi integrate in piesa Daria (Opera dramatic, voi. I, p. 215218), unde Puiu, fiul Dariei, povestete intimplri de la coal.Idem, acea domnisoar Roma C. (creia ii este dedicat acea ,Elegie" din voi. Poezii, ed. definitiv,1942, p. 218), figurea: printre amintirile acestui Cntec al vrstelor cu primele efluvii ale adolescentei incercate de Eros. (,Peste doi ani Roma avea s moar de tuberculo:.)Dar la aceast dat, elevul Lucian Blaga trecuse defa i prin alte incercri. in 1908 ii murise tatl,dup care urmase anii destui de grei ai liceului la Braov, intretinuti din sursele putine ale unei mame impovrate de grifi.XIDin aceast perioad datea:, ins, i primele incercri de publicistic ,filo:ofic" ale tinrului cu ochii iscoditori sub timpla inalt. El a alctuit, deci. o lucrare filo:ofic asupra ,Numrului" iasupra ,Judectilor matematice" . reluind problema kantian, dar strduindu-se ,spre o alt solutie" i, nedeclarindu-se de acord ,nici cu de:legarea propus de Stuart Mill", cu o fuvenil indr:neal lua atitudine chiar i impotriva prerilor expuse de Henri Poincare in Stiint si ipotez. Trimis revistei ,Luceafrul", temerara incercare n-a v:ut niciodat lumina tiparului i nici n-a fostinvrednicit cu vreun rspuns din partea redactiei, dar scurt timp inainte de bacalaureat, adic in primvara lui 1914, nite note Despre intuitia n IilozoIia lui Bergson au fost mai norocoase. Ele au aprut subsemnturaIonAlbu,in Romnul, :iarul dinfustific intr-aaevaraprecierea, u,*,*xx*xxx~ . , ram o punte intre intuitia intelectual la Schelling, metoda fenomenelor originare la Goethe i unele variante ale intuitiei bergsoniene".Dar tinrul filo:of in devenire avea, odat luat bacalaureatul, s se inscrie la seminarul teologic din Sibiu. Explicatia ? Spre a fi scutit de inrolare in armata austriac (in care alti doi frati se aflau de la inceputul r:boiului). Dei trintit la examenul de ,Cintri bisericeti" i dei, in cele din urm, intre el i teologie s-a pus ,o tabla de a:best-i:o-lator", a absolvit seminarul in 1917, pentru ca apoi s se inscrie la Universitatea din Jiena, avind ca te: de doctorat o problem de Teoria cunoasterii.La Jiena, poetul Blaga ia intiiul contact cu inovatiile artei ,expresioniste", cu desenele lui Kokoka,Feininger .a.Manifestele expresioniste nu-i preauXII,de loc e:oterice", dimpotriv, le gsea ,foarte clare", prea putin convingtoare erau exemplele destinate s le ilustre:e. Totui, Blaga se supune contiincios studierii unei intregi eseistice expresio-* nite, imprtindu-i nedumeririle cu un student la Arhitectur i un altul mu:ician, tinrul nostru poet mrturisind c dac ,teoria indupleca", nu se impca, totui, cu reali:rile artistice ale expresionitilor, pe care le socotea ,lamentabile dibuiri, iar nu i:bin:i".Urmrind cu anxietate evolutia r:boiului, Blaga ii indreapt atentia ctre studiile de biologie teore-tic. Unele din aceste probleme, ,de o inftiare foarte dilematic uneori", au constituit una din circumstantele ce l-au determinat s caute noi metode i chiar o lrgire a Teoriei cunoaterii in sensul,minus-cunoaterii". in aceleai pagini Blaga mrturisete c la acea dat ,ideologiile revolutionare din Rusia i doctrinarii ale cror nume au aprut pe rind in cadenta precipitat a vremuirii sociale din Rsrit de la cderea tarismului incoace, nu-i erau necunoscute". In toamna anului 1918, la Jiena, ,...foi volante, vestind revolutia, se amestecau cu frun:ele toamnei. De-un rou inflcrat erau i manifestele i frun:ele. Masele de la periferie apreau ca pompate de-un punct de absorbtie din centru". Dar tot in acel timp involburat, tinrul Blaga atepta in parcurile viene:e pe aceea care avea s-i devin sotie i creia ii inchin nu putine pagini (Cornelia Brediceanu, fiica cunoscutului om politic din Banat, Coriolan Brediceanu).in 1919 ii apare prima culegere de versuri . Poemele luminii. Spre sfirit, caietul memorial include textul articolului cu data de 1 mai 1919, din ,Neamul romanesc", semnat de N. Iorga, sub titlulRnduri pentru untnr. ,E aici untinrxni scria N. Iorgacare intinde brate energice ctre tainele lumii. Tainele nu se prind niciodat, cciavem un singur chip de a le prinde. s le trim. Dar avintul acestor brate drept i nobil intinse trebuie pretuit i el ca i distinctia de aa natural gratie, a formei." Articolul se incheia cu acea genero:itate de manifest, caracteristic scrisului lui Iorga din acea vreme . ,in rindurile, rrite ingrifortor, ale cintretilor simtirii noastre de ast:i, fii binevenit, tinere Ardelean'"Desigur, nu toate paginile Hronicului sint la fel de interesante. Unele se pierd in detalieri de circumstante prea putin semnificative, de ordin intim, pe alocuri pro:aic. Dar dincolo de aceste spo-radice pierderi in nisipul procesului memorial, ,cin-tecul virstelor" acestui prim ptrar al vietii luiBlaga constituie o lectur din cele mai emotionante, in care poetul ,nebnuitelor trepte" se caut elinsui inapoi peste timp. La farmecul propriei regsiri, participareanoastrdevineimplicit.GEORGE IVA$CUmai 1965Sat al meu ce porti in numeSunetele lacrimei.Lachemri adincide numeIn cea noapte te-am alesCa prag de lumeSi potec patimei.Spre tine cine m-a-ndrumatDin strfund de veac,In tine cine m-a chematFie binecuvintat,de lacrimi fr leac.I. 9 mai 1895NCEPUTURILE mele stau sub semnul unei Iabuloase absente a cuvntului. Urmele acelei tceri initiale le caut ns n zadar n amintire. Despre neobisnuita nIiintare a graiului meu aveam s primesc o nsirare de stiri numai trziu, de la Mama si de la Iratii mei mai rsriti. AIlai atunci c n cei dinti ani ai copilriei mele cuvntul meu nu eracuvnt. Cuvntul meu nu semna cu nimic. Nici mcar cu o stngace dibuire pe la marginile sunetului, cu att mai putin cu o preIigurare a unei rostiri articulate. Adevrat e, pe de alt parte, c2Hronicul si cntecul vrstelormutenia mea plutea oarecum n echivoc si nu ndeplinea chiar n toate privintele conditiile unei reale mutenii, cci lumina cu care ochii mei rspundeau la ntrebri si ndemnuri era poate mai vie si mai ntelegtoare dect la alti copii, iar urechea mea, ispitit de cei din preajm, se dovedea totdeauna Ir scderi. Cnd eram pus la ncercare, cedam pe planul miscrii si al Iaptei. Gestul meu contura ntocmai semniIicatia poruncii. O dorint rostit de cineva si gsea rsunetul n actul cel mai prompt. Totusi, mplineam aproape patru anisi nc nu pronuntasem nici un cuvnt. Nici barem cuvintele de temelie ale vietii : ,Mam" si ,Tat". Cazul prezentnd Iete att de ciudate, nu putea s aib dect dou explicatii, ntre care nici astzi nu m-as simti chemat s decid. Poate c starea mea embrionar se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru c avea n vedere un urcus tocmai de toate zilele, sau poate o neIireasc luciditate s-a vrt, cu eIecte de anulare, ntre mine si cuvnt. ntr-o zi Mama, cuprins de neliniste si ngrijorare, dar purtat si de ndejdea unei dezlegri, gsi de cuviint s m duc la oras s m arate unui doctor. Nu mai era nimic de ascuns. Medicul, un vechi prieten al Iamiliei, mi-a pus mna pe crestet, mi-a pipit maxilarele, si pe urm m-a cercetat ca pe o pasre, creia, printr-o usoar tiere sub limb, i-ai putea drui grai omenesc. ,Copilul e ntreg" Iu ncheierea linistitoare a doctorului. Sositi acas, Mama mai Icu o ultim ncercare s m ademeneasc n sIera sunetului. Hotrse s m ia cu binisorul, ca pe un copil mare, si-mi vorbi. Se cznea s m nduplece, s-mi strneasc rnndria. ,Dragul mamei, tu esti copil mare de acu ! Va trebui s vorbesti... Astanu sepoate...Asa numai merge...NeIaci.ude rusine... Azi-mine, copiii din sat au s spun c esti mut..." M-am uitat la Mama cu aceiasi ochi, mereu limpezi, vii, ntelegtori. O ascultam, dar nici dup aceast cazn cuvntul meu nu voi s se aleag numaidect. A doua zi, dup cine stie ce noapte de zbucium, pe care am uitat-o acolo n viata Ir de grai, m-am dus lng ea. Si prinsei a vorbi vorbe legate. Tineam mna, rusinat, peste ochi, si vorbeam. De sub strasina degetelor si a palmei, cu care m apram nc de lumea cuvntului, graiul iesea din gura mea, ntreg, lmurit, picurat ca argintul strecurat. Cuvintele le rosteam asa cum le culesesem din sat, dialectale, netezite sau roase de-un uz obstesc, dar Ir de trunchierile sau stl-cirile, pe care oricine le-ar Ii asteptat de la un copil nc nemuncit de nici un exercitiu al uneltelor comunicative. Numai teribila, buclucasa consoan ,r" avea s-mi dea de lucru, s m nIrunte nc un an ntreg, s m trdeze ca pe un copil ,ntr-ziat". mi amintesc cu satisIactie de clipa, cnd stnd cu totii mprejurul mesei, eu m-am silit s spun ceva, iar Tata m-a ntrerupt cu o exclamatie de bucurie : ,Bravo !". Izbutisem s imit ntia oar un ,r" puriIicat de orice aproximatii. De acest eveniment, vrednic de a Ii nsemnat n calendar, s-a luat act n chip solemn n toat Iamilia, ca de nasterea unui nou copil. Aceasta este povestea plin de penumbre a cuvntului meu. N-am putut niciodat s-mi lmuresc suIicient de convingtor pentru mine nsumi, strania mea detasare de ,logos" n cei din-ti patru ani ai copilriei. Cu att mai putin acel sentiment de rusinare, ce m-a coplesit, cnd, constrns de mprejurri si de struintele ce nu m crutau, ale Mamei, am ridicat mna peste ochi, ca s-mi iau n Iolosint cuvintele. Cuvintele mi erau stiute toate, udar nmijlocul loreramncercatdesIieli,ca sicum m-as Ii mpotrivit s iau n primire chiar pcatul originar al neamului omenesc.S-a ntmplat s Iiu n casa printeasc al nouleacopil,siceldin urm.Soramea Letitia,cea mai mare ntre Irati, se cstorise cu un tnr din acelasi sat, tocmai n timpul ond, lepdndu-mi ves-mntul muiat n linisti de-nceput, m' integram cu attea ocoliri si amnri n regnul uman. Cea mai vecheIraz,decare mi maiaduc precisaminte, s-anchegatngura mea ntr-o mprejurare banal,ntr-o dup-amiazdevar,numultdup ce Letitia se mritase. Btea un ceas canicular. Cumnatul meu si cu sora mea s-au reIugiat n grdinita dinspre ulit,n umbra unor vite slbatice,ce sreau peste gard,din curte.Cumnatul meu, punnd o mngietoare dulceat n numele meu, m chem dincurte,undemjucamnnisip ;midete un ,zlot"si-mi zise s m duc pn la ,bold" (prvlia satului), s-aduc o sticl de bere sau, dac nu se gseste bere, o sticl de ,sod"(siIon). Am luat zlotul, i-am pipit zimtii, l-am nvrtit n mna mea umed si am plecat. Pe drum ns, ispitit de acelceas dedogoare, aveams-mi Iac socotelile mele.BereamiIcearusinu ntelegeamslbiciunea celor mari pentru ast amreal. Hotri deci s nu m ncarc cu sticla de bere, chiar dac s-ar Ii gsit. mi plcea ns siropul de zmeur cu siIon,simnteleseicumine nsumisnuaduc dect,sod".Dupo jumtatede ceas m ntorceam Ir bere si Ir siIon la tnra pereche din grdinit. Le mprtseam Ioarte calm rezultatul excursieimele :,Bere este,sodnu-isizlotu* l-am chiert (pierdut)". Uluire. Soramea seuit lunglamineIra scoateuncuvnt.Cumnatu* meuseridic, m ia de mn :,Haide !"Struia s-iart ntocmaipe undeamumblatpe drum,pn la bold si napoi. Zlotul l-am gsit acoperit de praI n mijlocul ulitei la calea jumtate. La n-toarcere,sorameam-aluatnbratesim-as-, rutat cu putere. Dup stupoarea de-o clip, ntm-plarea cu berea, soda si zlotu ncepuse s-i Iac haz si s-i scuture diaIragma. Avea Letitia o slbiciune aproape matern Iat de mine, dintotdeauna. S-a nimerit s Iiu cel mai mic si s vin ntre cei de acelasisngeaicaseintmpinatoarecum cudor. Trebuias umplu un gol. Acesta era sentimentul Iamiliei nainte de a m naste : o ndejde Iierbinte c voi putea s umplu un gol. ntr-adevr m ivisem n lumea luminii dup o trist ntmplare, asupracreiaMamasicuLetitia, sIsiindu-siIiinta, vrsau lacrimi, de cte ori inima lor se ntorcea Ir izbvire spre acele timpuri. Cteva luni nainte de a-mi lualoculhrzit printrevzutesinevzute, o surioar, ultimul copil nainte de mine, pe nume Lelia, mai tria nc. Fetita nu avea dect doi ani. ntr-una din zile mica viat a Iost curmat printr-un accident. Mise povesteademulteori c Lelia a Iost o Iptur dulce, vioaie si Irumusic (Mama n miniatur), ojucrie nsuIletit, a crei ceamai mare bucurie era s Iac ,servicii" tuturora din cas :saducun pahar,unprosop,sscoato gheat de sub pat, si pe urm nc una, s te ntrebe ce poItesti, si s surd. ntr-o nainte de amiaz,servitorul, cu gndulla treburile sale,lu de pe sob, n buctria de var, un vas mare cu ap clocotit, si-l puse jos. ntr-o clip, ce-a durat att ct servitorul se mai ntoarse o dat spre sob, Ietita, care-si ncerca zburdlnicia prin buctrie ca-ntr-un ostrov Ir primejdii, se rsturn, mpie-dicndu-se n proprii-i pasi peste buza de metal n vasul cu ap Iierbinte. Fetita Iu dezbrcat de rochita, ce aburea, arsurile au Iost gtuite cu un ui-cior de ap rece. n zadar. Dup cteva zile Lelia clca prin tinuturi de tain, stoars de chinuri cum-plite, sporite de-un pojar, ce se pregtea s izbucneasc, n buntatea ei, Lelia credea c nu e voie s scoat un scncet si rspundea suIerintei cu un surs, pe care l-a dus cu ea si n moarte. Cteva luni mai trziu m nIiintam ca s tin locul unei amintiri, nIiintarea mea a Iost ns o dezamgire, cci cu masca mea btrnicioas nu puteam n nici un Iel s suplinesc sursul unei Ipturi de vis.II.ASA printeasc din Lancrm, sat situat ntre orselulSebes-Alba si Cetatea Blgradului (Alba-Iulia) erao cldire veche, destulde masiv n asemnare HH``HIMcu celelalte case dimprejur. Ne rmase de la mosul Simion Blaga, care Iusese pe vremuri, pn pe la 1870, preot n sat. Ctre ulit de o parte si de alta aogrzii, eraudougrdinitemprejmuite cu stlpi de zid si de garduna de Ilori, cealalt, maimicsichiar n Iata caseicu straturisterpe: acise oIilean permanent un pin, desub care culegeam adesea acele czute, glbui, nmnuncheate la un capt, ca niste tntari cu cinci lungi picioare.n aceeasigrdinitse nlta uriasul castan, ce coplesea cu coroana lui toatcasa. Bnuiam subscoartacastanuluilcasul unuiduh legat n chipmisteriosde destinul casei si al Iamiliei (castanul avea s se sting de altIel, mai trziu, tocmai n anul cndmureasiTata). Trepte de piatr, cizelate de pasi si netezite de ploi, suiau din curte n cas. Alturi era grliciul, pe unde coboramnpivnit,pelespezi,subcareIorIoteaumeda si cu miros ptrunztor o enorm prsil de broaste rioase. Spre curte casa era n ntregime acoperit de vit slbatic, cu rod mrunt. ntre cas si sur, se nghesuia, pitit, buctria de varI strjuit de-un dud cu Irunza deas, sub care vara luam masa, nvluiti de cntecul puterilor psresti, n cas se urmau n sir patru ncperi, dintre care una era de ,lux" : odaia spre ulit (,casa dinainte", cum i ziceam), un modest salon, aproape totdeauna sumbru, care se deschidea rar de tot si numai musaIirilor de la oras. n acest salon, mobilat ntr-un Iel mic-burghez, domnea totdeauna o rcoare de piatr. Mi-aduc aminte de dou dulapuri vechi, de nuc, cu usi ce luceau n jocuri ca de ap, si de-o comod Biedermeier, pe care un ceas auriu, pus sub un clopot de sticl, cnta, cnd era ,tras", dou melodii vieneze cu sunete metalice, sltrete si usurele, ce evocau o epoc. De multe ori m Iurisam n salon numai ca s declansez automatul nchis sub clopotul de sticl. ntorceam resorturile, ce priau subrede, cu o cheie ruginit, si melodiile ncepeau s picure ! Despre ceas umbla n sat o legend odioas. ntr-un trecut mai deprtat, poate c o jumtate de veac n urm, se iscase anume ntre comuna noastr si municipiul ssesc Sebes-Alba un mare proces pentru ,Coasta" satului (dealul podgoriilor), proces, ce avea s Iie judecat n ultim instant la Viena. Ca mputernicit al satului pleca la Viena, cu scrisori si peceti, chiar mosul Simion. Din nenorocire procesul a Iost pierdut, o ncheiere si o stingere, ce-o ndurau aproape toate glcevile ivite ntre romni si sasi. Mosul Simion, care Icuse drumul anevoios pn n capitala mprtiei, n-ar Ii voit s se ntoarc acas cu mna pustie. Ca s Iac o bucurie celor ai si, cumpr auriul si aerianul ceas. Dar lui casc-gur din sat ceasor-rinicul i se pru o comoar, dac nu miraculoas, cel putin lipsit de legitimitate, iar limbile negre ns-cocir numaidect legenda c mosu ar Ii vndut ,Coasta"pentruun,ceascarecnt".Sura din Iundul curtii, de dimensiuni neobisnuite, cu porti mari ce se deschideau din toate ncheieturile, comunica celui ce intra n ograd un simtmnt de asezare, de durat, de statornicie. Cldirea cuprindea ncperi spatioase pentru care si unelte, poduri vaste pentru nutreturi, grajduri si cmri. Lucruri, de al cror inventar nu mai tinea nimeni seama, zceau rvsite prin sur. n anii copilriei mele privirea se mai poticnea pe-aici si de unele masini agricole, din cele multe, pe care Tata si le procurase pe vremuri de la Pesta. Tata, desi preot si un mare iubitor de carte, nchinat grijilor spirituale, Iusese n tinerete si un priceput, ndemnatic, harnic gospodar. El, cel dinti, s-a ncumetat s aduc n regiune masini, menite s crute puterile omului : o grebl mecanic, cu loc de sezut nalt, de pe care puteai s cazi usor ca de pe un cal nrvas, o masin de treierat, o alt masinde mbltit cu o semistabil cu aburi si horn zvelt, care n repaos era culcat pe-o Iurc. Locomobilei i spuneam ,ghi-bolu" (bivolul). n ciuda proIesiunii sale dumine-cale, Tata tinu s-si treac si examenul de masinist, ncercare nchipuit de el mai mult ca un ndemn pentru altii. Cteva veri n sir, Tata a cutreierat satele cu masina de mbltit, pn la Cheile Turzii si pn dincolo de Orstie. Dup ce si-a nsusit subtilittile tehnicei, Tata Iu repede lovit de plictiseal, iar n aceast stare de lncezeal, el ced masina ctorva trani din Lancrm, pe care i-a initiat n noua meserie. Despre aventura de ,masinist" a Tatii eu n-am aIlat dect din auzite. Descopeream ns prinsur, risipitepretutindeni,vestigiileaventurii,soiuri de unelte, suruburi, crlige, al cror rost nu-l ptrundeam. Se cuvine s adaug c toat aceast poveste nu voia de loc s se lege de imaginea cei mi-o alctuiam despre Tata. Oricum, pe Tata numai masinist mbrcat n pantaloni albastri-cniti nu mi-l puteam nchipui. Si n cele din urm nici chiar ,gospodar" nu-l vedeam. Pe Tata eu nu l-am pomenit dect ca pe un pasionat om al crtii. Asupra gospodriei el nu se mai apleca de loc, sau numai arar. De multe ori nu cunostea cte si ce Iel de vietti avea pe linia ieslelor. El nchina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte ,Iumuri" ale satului, dect grijilor pentru vatra sa. Aproape ziua ntreag el citea ntins pe pat. Cu noi nu mai ajungea dect la un schimb de tceri. nainte de amiaz, dup-amiaz si noapteapn pe la ora dou, el citea. Era cuprins de obicei de crti nemtesti, ce si le procura de la proIesorii saxoni de la gimnaziul din Sebes. Tata ntretinea legturinu s-ar putea spune tocmai prietenesti, dar cordiale, cu aceste cercuri, cci pe vremuri Iusese si el elev la gimnaziul ssesc din Sebes, si-l mnau ntr-acolo amintirile. Mai pstra n bibliotec ,Poeziile" lui Schiller, un volum ce-l luase cndva ca premiu, purtnd, pe ntia pagin, un elogiu caligraIic si semntura baroc a directorului. Clasele superioare ale liceului, Tata le-a urmat la Bruckenthal, la Sibiu, unde, pentru a cstiga timp, a ars etapele, con-sumnd ntr-un singur an trei clase si bacalaureatul. n curs de 23 generatii s-a nIiripat astIel la noi n cas o anume traditie de cultur german. Mosul Simion pusese temeiurile largi si simple. Tata apoi, Iire mai complex, si un Irate mai tnr de al su, Dionisie, aparitie meteoric, ce s-a stins repede, si-au nsusit toate substantele crtii germane. Era Iiresc s ni se dea si nou, copiilor, aceeasi n-1011drumare. Cea mai apropiat scoal medie, pe care mprejurrile destul de vitrege ne ngduiau s o urmm, era de altIel gimnaziul ssesc din Sebes. Toti Iratii mei au Iost trecuti prin strunga ngust a acestei scoli; abatere s-a Icut numai cu mine, care mi-amIrmntat la Sebesdoar clasele primare.Dar s ntregesc imaginea casei si a gospodriei printesti, cu cele ale ei, si ale zrii, n care erau asezate. Dup sur se nlta un stog masiv, gigantic, de paie, n Iorm de cub, ca un soclu de imaginar turn babilonic. O salcie secular, cu scorburi adnci unde se prseau noroade de vrbii, acoperea cu pletele ei, IlIind ca niste steaguri verzi, jumtate din arie. De aici se deschidea privelistea grdinii, cu straturile de zarzavaturi, Irumoase ndeosebi n lumina lunii, cnd si juca urechile printre ele si cte-un iepure de pripas. n Iundul grdinii pretuiam mai vrtos umbrele si roadele, ale merilor ptuli, ale unor pruni chirciti si ale unui corn, ce si-a zidit lemnul din secrete oase subterane. Aceasta era lumea mea : casa, sura, stogul de paie de dup sur, n care mi Iceam, n Iiecare var, un adevrat labirint, n Iiridele cruia ndesam pepenii galbeni, s se coac mai degrab. Zarea mea spre rsrit era cuprins de Coasta cu viile si cu ,rpile rosii", niste Iormatiuni geologice bizare ca o arhitectur de poveste, sau ca o asezare de temple egiptene, cu columne de cremene si Ioc. Mai departe, pe ru n sus, ctre miazzi, se proIilau Muntii albastri, iar pe ru n josspre miaznoapte, alti munti : Muntii Apuseni, n deprtarea crora desluseam ndeosebi dou vrIuri. Dou vrIuri : unul boltit, altul ascutit. N-am aIlat niciodat numele acestor zeitti, ce mi-au strjuit copilria. Spre apus stiam c se ntinde valea Muresului, cci de acolo veneau toamna negurile,aspre si reci. De jur m-12prejur, la captul vederii, era pentru mine o margine, marginea lumii. Mama mi spunea ns c n; Muntii Apuseni ar mai Ii o tar : Tara Vlvelor Si c ntre aceste vlve se strnesc cteodat btlii dup chipul si asemnarea Iurtunilor. Fulgerele mute, Iulgerele, ce lucesc uneori n zarea nordului, neurmate de nici un tunet, ar Ii sgetile de Ioc ale vlvelor ! Din tonul n care Mama mi vorbea despre aceste lucruri, simteam ns c Muntii Apuseni puteau totusi s Iie o margine, marginea lumii, si c dincolo de ei nu mai era dectpovestea.III.EI dinti prieteni ai mei n-au Iost prieteni, ci prietene. Asa a Iost cel putin pn n clipa cnd Lionel, Iratele meu cu zece ani mai mare, Icu Iat de Mama, prin apropiere Iiind si' eu, o remarc zmbitoare c eu n-as avea interes dect pentru Ietite. Locuia n vecintatea noastr, n a treia sau a patra cas, pe ulit n sus, o Ietit cu un an mai n vrst dect mine : RaIira. Cum se Icu nu stiu, dar RaIira m luase cu jocurile si cu toat Iiinta ei, n stpnire, asa de mult c nici nu bnuiam mcar c pasiunea mea era ceva ce nu se cuvinea. M duceam n Iiecare zi la ea. Lionel, ca s m pun n cumpn, mi arunc ntr-o dimineat cuvnt, c RaIira a murit. Sau mai bine zis, el nu mi-o spunea mie, ci Mamei, dar de Iata Iiind si 'u eu. i ,Mam, stii c-a murit RaIira !" Acestor cuvinte le-am dat urmare numai cu un val de paloare n Iat, cu cteva clipe de amutire si tu un tremur n 'brate si n picioare. Am iesit din cas si am-luat-o grabnic spre casa cu coperisul de paie. Vorba`13auzitadineaori mitiase pe lagenunchi ndrzneala de a intra. M-am uitat pe un ochi de Iereastr nuntru,s iscodescdac RaIira ne-a pjrsit cuadevrat.Nudesluseamnimic nscunda nc-pere, dar un glas m chema rznd, dinuntru. Am nteles atunci, c-o tresrire nciudat, c-am Iost pus la ncercare.ncercarea avu Iunestul dar de a m dezlega de vraja RaiIirii, si prietenia se stinse Iul-gerat ! Venir apoi adevratii prieteni, rudele mai presusdesnge :Vasile Bnteanu,Romanal lui Tudorel, si Adamal Vicii.Eramnscuti tuspatru n acelasi an. Vrsta mea, de la cinci la sapte ani, st sub zodia de auror a acestor prietenii. Dimineata, de-abia trezit, numai ce auzeam strigte din curte, din toate puterile : ,Lulu Popii ! Lulu ! Lulu Popii !" O mic pauz. Apoi : ,Lulu". Pe urm iarsi: ,LuluPopii ! LuluPopii !". Chemrilese urmau cu modelatiisivariatiunide accent ce veneau de-a dreptuldindorul inimii.Fuseseasa de lungnoaptea! Onoaptentreag nu ne-amvzut ! De multe ori i lsam ntr-adins s cheme ct mai mult si ct mai Ielurit, cci Mamii i Icea un deosebit haz acest cor ce varia ntre rcnete si cn-tece. M mbrcam si ieseam. Jocurile noastre iscodiser toatevirtutile nisipului. Exploatam o grmad mare de nisip mrunt pus de cinevasub castanul urias din Iata casei. Din elementul usor umezit cldeam boliti, labirinte, biserici. Mai ales biserici, mipusesem ncapsdevin odat,zidar de biserici",adicarhitect. AcestaaIost ntiul meu ,ideal"de viat. Si m vedeam cu toat gravitatea acolo pe grmada de trn, n exercitiul mret alviitoareimele meserii.EIemerulalctuirilor,ce durau pn cnd o adiere usca nisipul, nu ne dezamgea. Nu ne revoltam mpotriva vntului de sud, casIi ncercat vreodat s-irupem aripile !Ne14statorniceam pentru ziua ntreag, cu o pasiune ce nu cunostea nici Ioame, nici sete, nici Irig, nici. canicule, n mprtia nisipului. Cu minutele noastre, ce-si nsusiser miscri de soboli si precizii de mis-" trie,nscoceamgangurisubtile,arcade,catacombe,, noi si noi Iorme arhitectonice. Apoi, cteodat din-tr-onimicatoat,ceipatruprietenineschimbam, nIlcri.Pentruuncuvnt scpat,pentruonebgare de seam, cdeam la dezbinare. Se ridica un Ielderzboialtuturor contratuturor.Rzboiul, odat dezlntuit,o tactic instinctiv si maniIesta iscusinta si-si chema urmrile. Cei trei se retrgeau din curte, si Iiecare se baricada n poarta sa. Stm acolo, Iiecare n pragul ulitei, avnd la spate certitudinea scutuluimaternsi aapropierii duhurilor strmosesti. Ne azvrleam mniosi, si strmbndu-ne, invective, batjocuri, injurii. Atacurile si replicele se legau viisi prompte. Cele mai grele cuvinte de ocar, pentru care am Ii Iost n stare s ne scoatem, cu reciprocitate si Ir mil, chiar si lumina ochilor, erau urmtoarele. Ei mi strigau :,Pop cu. ochii de cloc !". Eu rspundeam : ,Adam si Eva !" sau,TudorelTil-dol-da !".Erauprecumse vede,, aceste cuvinte, niste vorbe din cale-aIar grave, inIamante. Dup o jumtate de or, ca'la o chemare a stihiei noastre, ne gseam iarsi cu totii pe grmada de nisip, ca si cum nimic nu s-ar Ii ntmplat. Memoria invectivelor era ars pe rugul inimilor. Timpul nnliroseamn joac aproape nentrerupt. Cugetul nostru si nvta imperativele de la psri si Ilori, astIel c datoria noastr era numai aceea de a creste. Uneori puteam s Iim, totusi, si Iolositori gospodriilor, cel putin pelamargini. Cdeaasupra noastr sarcina de a ne duce dup-amiaza cu gstele, la psune, ,sub arini", un loc m partea mai i desus a, satului, ntre iaz sirzoare..15Locul era pe-atunci cuprins de arini stingheri si de pajiste.Luasermobiceiul deastantr-orn la umbra unui arin, dincare cdeau arome amrui peste noi, n timp ce puii de gsc, cu un dulce ggit conversau, ntinzndu-si gturile lungi unul spre cellalt, si se mprstiau n cutarea ierbii si a troscotelului.Din cndn cnd,unuldintrenoi trebuia s se ridice s controleze dac gstele n-au trecut rul pe psunea vitelor. De altIel pentru ast treab, n primul rnd, eram pusi de paz. n mijlocul cercului nostru dup-amiezile deveneau parc mailungi,dupcumerausi jocurilesi povestile. Neistoriseam,n termenipecarepricepereanu-i puteaconsuma,culesi dinvzduh side la Ieciori Ir rusine, ntmplri mai vechi, sau mai noi, din cutare sau cutare ulit si evenimente suspecte, acoperite de noapte, din cronica erotic a satului. Sau nscoceam, cu nchipuire drceasc vreo cruzime, ce urma s-o ducem la ndeplinire pe socoteala mai ales a gusatilor, IonIilor, tontilor, znaticilor sau bicisnicilordinlocalitate.Blestemtiileplnuitenu erau totdeaunainoIensive, cciuneorine ddeam ndemn, Ir de astmpr, pn ce le duceam la capt. nacestcadrudecomplet nuditate a naturii rsrea n noi Ilora conIuz a tuturor instinctelor si ciuguleam din ciorchinii celor mai varii stricciuni ale nchipuirii, cu desvrsit nevinovtie. Dup dezmturile si alergturile Ir Iru ale imaginatiei,cea mai mare multumire a noastr era s ne ntoarcem searaacascugstele stule. Dinasta ne Iceam un punct de onoare. Gusile gstelor trebuiaus Iiedoldora,adicasimetric umIlate deoparte a gtuluipn sus, aproape de apertura urechii. Descoperirmsicaleadeasili .gstele s pasc mai mult dect le era poIta : pentru aceasta era de ajuns s nu le lsm nici o clip16s se odihneasc pe abdomen. Am remarcat, c, gstele minate nentrerupt, deveneau n Iata Iirelor de iarb un Iel de automate consumatoare, ce se declansau de la sine. Cnd gusile prezentau contu-' ruri onorabile o luam agale, cu pilcurile prin sat. Ne artam mndri de isprava noastr, si pe bun dreptate, cci noi eram aceia care descoperiserm metoda de a obtine gusi de o perIormant, ce nu lsa nimic de dorit. ntr-o sear, cnd s-mi culeg gstele de sub arini, ia-le de unde nu-s ! Un ceas ru, o clip de nebgare de seam sau pisma altor puteri, intervenise n slujba noastr. Era sigur c gstele, Iolosindu-se de neatentia noastr, trecuser grla. Am luat si eu apa n diagonal, am descins pe cellalt trm, dar nu le-am mai dat de urm. Cutai pe unde putui pn trziu. mi ascutii urechile, n dreapta, n stnga. Nimic ! n cele din urm am Iost nevoit s-o iau spre cas, s-mi mrturisesc, cu un simtmnt de scrsnire, pctosenia. Era, orice s-ar spune, un dezastru : s-ti lipseasc cincisprezece gste ! De m-as Ii ntors cel putin cu una-dou ! Dar nu ! La apelul nominalnu mi se rspunse cu nici un ggit. Mi-am rostit Ir nconjur, singur, sentinta, numindu-m ,porc de cne", iar Mama si cu Tata m-au lsat s plng. Pe urm Tata mi zise : ,Haid' cu mine !". Ca un pctos, ce m simteam, pornii, trecnd lng Tata. O luam prin ,guruiet" spre biseric, de-acolo am cotit n ulita din Iundul grdinilor. ncotro o tineam pe crri att de ntortocheate ? Eram nerbdtor s-o stiu, dar Tata nu-si grbea pasul. M ducea oare pn n ,Sirini", un cmp neted ctre cetatea Blgradului, s m arunce n sorbul de nmol, Ir Iund, despre care se spunea c-ar Ii ,gura iadului" ? Ne-am oprit la captul de deasupra al tulitei de mijloc, ce taie satul de-a curmezisul. Ajun-17serm nIata ,clsturii", un colt de rzor nchis cu garduri nalte, undejitarii si paznicii adunau toate viettile domestice gsite n abatere de la pravila cmpului. Tata a pltit ,gloaba" reglementar,, ctiva bani de Iiecare gsc, iar eu putui s-mi scot plcul din clstur.Acummi ndrumam iarsi crdul prin sat n btaia lunii. Niciodat nu-mi vzusem gstele cu gusile asa de pline ! Pe Valea pierdut, pe unde rtciser, au dat peste triIoi si varz. Eram de dou ori Iericit. Fericit c Tata nu m-a lepdat n sorb si Iericit c mi-am gsit ,suIletele". ,Pentru gloaba ce-ai pltit, zic euca s leg vorba cu Tata, ncaltea de-ar Ii murdrit cum se cuvine pajisteavitelor ! Da'ce ? Numai vitele s aib iarb mare, gstele nu ?" Vorbele mi le-am spus si pentru ca s ntrebuintez cuvntul ,ncaltea" ce nu era uzual n sat, dar pe care l auzisem n-tr-una din zile dela untrector strin.Tatasi-a ascutit urechea zmbind, ondauzi cuvntul,si-l rosti n soapt si el : ,ncaltea".Era o dup-amiaz cald de var, cnd Mama, venind din ulit m cuta, strignd de zor, prin curte, prin cas, prin sura, pe dup sur. Eu m gseam n buctria de var. Tceam chitic, cci mi preparam la Ioc de paie, n tain, o ,chislit" de prune vratice, n care puneam zahr pisat, ce mi-l procurasem cu trita din rezervele Mamei, mi aveam eu o Iirid de nimeni stiut, unde doseam zahrul, bucat cu bucat, n cadenta zilelor de calendar. Zahrul dosit cu instincte de hrciog alctuia un mic gorgan, dar tocmai n clipa aceea descopeream, pustiit de dezamgire, c-l npdiser Iurnicile. n dup-amiaza aceea m pstrasem din ntmplare acas, nu iesisem, cum ne era cuvntul, cu gstele la troscotel. Mama, vzndu-m, respir usurat. mizisecuaer deporunc :,nucarecumva s iesi din cas !". ,De ce ?" ntreb eu. ,A trecut prin sat un cine de aiurea, turbat, mare ct un vitel...Amuscat subarini ctiva copii!...Acu,e n satu' de jos." Din sat, de pe ulit, s-auzea zvon surd ca de bocet. Cam dup o or, aIlarm, cuntran,lacarecineleturbatserepezise pe cmp, izbutisrpun dihania. Nisespuse c ,hiara" a Iost adus n sat pe umeri, de ctre acelasi tran,pn nIata primriei,cas deasocoteal cu limba scoas... Ceea ceIu ca un semnal c puteam s iesim n ulit.Omul care a ucis cinele cu o Iurc stirb, de rnd, mai slab dect coltii cinelui, a scpat spre uimirea tuturor, neatins. Unii si ddeau prerea, ntlnindu-se cu omul nostru pe drum, c si el va trebui s plece la Budapesta pentru lecuire, cci turbarea s-ar lua si din ,rsuIlarea" cinelui ! ,Ei, prostii,rspundea omul,eu unul nu plec acu' ndricul verii,de m-asteapttot lucrul cmpului !"Printrealticopii Iusese muscat sl Vasile al Bnteanului,chiar subarinul unde obis-nuiam s stm dup-amiezile. Ceilalti tovarsi de joac, desi de Iat si ei, au scpat teIeri. Mama lui Vasile,siIemeile dinvecintate, se ,cntau"cumplit,cu ochii preIcuti n sipote de lacrimi.Lng IntnsngeraVasile ; stabuimcit, cu Iata crispat, Ir a scoate cuvnt. S-a lsat asupra satului cao panicdeapocalips,cciIuseser ncoltiti si atinsi de smnta turbrii vreo treizecide localnici sidroaiede vite pe cmp.O bab spla ranalui Vasile, cu murmuresigesturideritualancestral. Baba se desprindea apoi din vlmsag, si apropiin-du-se de Mama, i spuse n tain : ,Am vzut ctei n rana cochilului, zu lui Dumnezeu de n-am vzut ca niste cteimicinran..."Vorbeleaiuritem asezau dintr-odat ntr-o lumehalucinant, de3Hronicul ti cntecul vrstelor19izbelisti si de primejdii Ir leac, ce pot s cad de pretutindeni si de niciri. Cuvintele babei mi de-ter Iiori la rdcina prului din ceaI, dar cel putin se Icea acum, n chip neasteptat, c ntelegeam ceva ! Clinele turbat lsa asadar n ran niste ctei mici, aproape nevzutide aceea turbeaz cei muscati ! Cam asa mi tlcuiam cuvintele auzite, si magica lmurire m ogoia. Pe urm am pornit si eu, cu multimea, spre primrie, s m mir de dihania, ce zcea rpus de ndrzneala viteazului. Cinele era un cine ca toti cinii, mare ns cum nu mai vzusem. Gura se arta plin de snge, limba i atrna ntr-o parte printre colti. Tranul, ce-l dovedise, se tinea si el prin apropiere si si privea calm victima ! La un moment dat, tranul, n rsItul tuturor ochilor dimprejur, si bg vrIul gol al piciorului n gura cinelui: ,Hai, musc, mi !". Nimnui nu-i trecu prin minte s-i strige : ,Opreste-te, nenorocitule !". Eroului nostru i se umplur degetele si talpa de snge. Tocmai n clipa aceea nimeri doctorul chemat n grab de la Sebes. Doctorul vznd isprava tranului, a dat numai din cap, mustrtor, si-i cercet piciorul. Descoperind o zgrietur, hotr ca si acesta s plece la Budapesta, nc n noaptea aceea, dimpreun cu toat ceata celor stricati de musctura turbat. Cei ce plecau Iur tinuti n institutul antirabic vreo cteva sptmni. Dup tratamentul de rigoare, s-au ntors cu totii, iar Vasile ne povestea tot ce el putu s vad la Budapesta. Ne povesti mai ales de o ap mare si despre un pod de Iier nalt ca turnul bisericii. Tata m lmuri c acea ap mare era Dunrea, pe care eu n-o cunosteam dect din descn-teculmelcilor.20IV.N rstimp de-un sIert de veac, si maii bine, ct trecuse de cnd erapreot n Lancrm, Tata izbuti s-si creeze n sat, ncetul cu ncetul, o atmosIer nu tocmai prielnic. Adevrat c el nu seda napoide a voi uneori binele obstei chiar mpotriva vointei obstesti. Prilejul nentelegerilor, ne-multumirilor,bnuielilorsibrIelilor,eradectva timpinitiativa ce Tata a luat-o n vederea ,comasrii" pmntului, ce apartinea comunei. Ca ourmare Iireasc amprtirilor arbitrare, prin repetate mosteniri, terenurile se nItisau unei priviri dinnaltmaiIragmentatedeot ohainalctuit numai dinpetice.Productia agricolse resimtea dezastruos de pe urmele acestei prostesti rsIirri a bunurilor. Nu puteai s numesti nici o singur Iamilie care s nu-si Ii avut pmntul ca aruncat din prastie n toat geograIiasatului. Prin comasare Tata ndjduia s obtin o mai rational distributie a terenurilor.Comasarea nu se bucura de o Iaim preabunprintre romni. Deobicei,nsatelecu populatie mixt, se abuza deprocedeul comasrii n dezavantajul romnilor. Neromnii din atari sate, avnd autoritatea n mna lor, culegeau toate Ioloa-sele, iar romnii ponoasele. Tata, cumpnind lucruriledeaproape, apreciatotusiavantajele posibile ale comasrii n comunele curat romnesti, iar Lan-crmul era un asemenea sat.n consecint Tata a optat pentrucomasare.Elsi-a impus vointa si n sIatul comunei, iar pe urm a sIrmat mpotrivirile rzlete, pn cnd hotrrea a Iost dus la ndeplinire. Dup comasare, au rmas, Iireste, n sat si o seam de nemultumiti, care s-au jurat s nu-l crute21pe ,popa" nici n mormnt ! nc n iarna aceea Iamilia noastr era s cad jertI unei ncercri, de nlturare. ntmplarea veni cam asa ! Potrivit unei nvoieli ntrite de-un obicei al pmntului,. lncrnjenii erau obligati preotului si cu unele contributii n natur. n Iiecare toamn curgeau n gospodria noastr, din recolta satului, printre altele, attea si attea ,Ierdele" de porumb. A Iost s Iie o zi de iarn, cnd Mama si cu mine am Iost surprinsi de ntmplarea de pomin. Ne gseam n odaia unde se gtea. mi plcea s stau n linistea din apropierea Mamei. Mai spunea ea cte-un cu-vnt. Mai spuneam si eu. Dintr-o dat Iurm scuturati de o grozav detuntur n sob ! Lespezile de metal srir cu putere n sus. Jarul se risipi n odaie ! Mama se umplu de Iuningine, soba plesni, apoi ne zgudui o a doua detuntur. Nu ni s-a n-tmplat ns nimic, nici Mamei, nici mie. Ne-am ales cu spaima, ce ne nlemnea pentru o clip ! Mamabuimcit ncndrzni s toarne o vadr de ap pe Ioc ! ,Mam, zic eu, te-ai Icut ca un hornar !" Dup ce Iocul se stinse, sosi acas Lionel, si pe urm Tata. Cercetar cu de-amnuntul, doar-doar vor gsi vreun indiciu pentru descoperirea Iptasului. O mn de neom pusese n mduva cocenilor o seam de cartuse mari de metal, din cele pentru arme militare. Stia acel cineva c, neutilizabili pentru altceva, cocenii vor Ii Iolositi la nclzit si si-a pus n aplicare un plan, ce rspundea matematic n reusit. Explozia avu loc, din Iericire Ir alte urmri. Din clipa aceea s-a renuntat n casa noastr la combustibilul usor, aproape aerian, al cocenilor. n schimb, Tata a obligat pe steni la o contributie echivalent n bani. Nu s-a putut da de urmele ruIctorului. Aceast Iapt ne-a rmas ns n amintire.Nu ncape ndoial cIapta eraexpresia suntoare cu care un necunoscut rspundea trudei de-o viat, pe care Tata o cheltuise ca s Iac din satul su o asezare-model.iV.-AS putea spune c basmele s-ar Ii revrsat asupra copilrieimele ca din-tr-uncornal belsugului.Nu.Foamea de basm, Iireasc vrstei, mi-o astm-para,cu intermitente,ce atrnaudevremuirea de aIar, sau de urtul inimii, numai Mama cu cele cteva povesti ale ei. Nu stia Mama prea multe, dar nimerea Ir gres tonul lumii ireale, nct chiar glasul ei mi se prea c vine dintr-o a patra dimensiune a spatiului. La dorinta mea ea mi repeta adesea o poveste, ce aducea cu : ,Tinerete Ir btrnete". Basmul se misca la nceput printr-o lume real, ca s-o ia apoi, pe imperceptibile trepte, spre alt trm. Era vorba despre un june, bun si glumet, dintr-un sat cu nume identiIicabil, nu tocmai departe de-al nostru, dintr-un judet megies, ntr-o zi muri muma Ilcului. Flcul se duse n ,progadie", s sape groapa. Ridicnd glia si pietrisul, dete peste-o cptn de om. Vljganul stergndu-si Iruntea de sudoare cu mneca cmsii, mpinse scIrlia, cu piciorul, la o parte, si zise glumind : ,Hei cumetre, n-ai vrea s vii duminic la mine acas ?". Cptn Icu o miscare ca o Iptur ce d din cap, ntrind. nspimntat, tnrul Iugi acas. Dumineca urmtoare, un oaspete misterios se nIiinta n pragul casei sale : ,Am venit precum m-ai poItit". Oaspetele Iu asezat la mas. Cei doi au stat apoi mult de vorb, schimbnd gn-duri si ispitiri. n cele din urm, Ilcul nostru, luat2223cu Igduinti amgitoare, Iu cluzit de oaspetele su n Cellalt Trm, unde zilele snt ca veacurile noastre. n Cellalt Trm, Ilcul vzu o lume minunat, cu privelisti si Iiinte ce erau o nencercat si nebnuit bucurie ochiului si inimei. Dup ce a cutreierat vreme de trei zile toate locurile de sub zarea Iericirii, Ilcul si aduce aminte de satul su, si-si zice c-ar Ii timpul s se ntoarc. Un dor nespus l cuprinde n aceeasi clip si Ilcul ntoarce pasul. Sosit n sat, gsi totul schimbat. Alte case, alti oameni. Nu mai cunostea pe nimeni. Feciorul, mirat de cele ce vedea, se duce la popa satului si-i povesteste toat nstrinarea si toate cele ce i s-au ntmplat. Popa caut prin crtile nscutilor si botezatilor, caut si caut, si gseste n cele din urm numele Ilcului, nsemnat pe-o Ioaie de acu trei sute de ani. n putinele zile, ct junele a rtcit prin Cellalt Trm, se scurseser pe pmnt trei sute de ani. Popa i spuse tnrului s ngenuncheze sub patraIir, ca s-i citeasc de dezlegare. nchein-du-si rugciunea, popa ridic patraIirul. Sub patraIir tnrul se preIcuse ntr-o grmad de cenus. Aceast poveste, n care se mpleteau attea si attea amnunte, Iapte si peripetii, duse acum de apa uitrii, vroiam iarsi si iarsi s-o aud din gura Mamei. De Iiestecare dat povestea m tulbura n toat Iiinta. M tulbura basmul pentru dulcea amrciune cu care vorbea despre zrile Iericirii, dar si pentru simtmntul ametitor, ce-mi da, cu privire la nclecarea timpurilor, ce stpnesc lumea cu t-rmurile ei.Satul era pentru mine o zona de minunate interIerente : aci realitatea, cu temeiurile ei palpabile, se ntlnea cu povestea si cu mitologia biblic, ce-si aveau si ele certitudinile lor. ngerii si Tartarul! dracilor, cu puii si negri, erau pentru mine Iiinte,24ce populau nssi lumea satului. Triam palpitnd, si cu rsuIlarea oprit cnd de mirare, cnd de spaim, n mijlocul acestei lumi. ntr-o dup-amiaz` de duminic, mi se Iuris n odaie Vasile al Bnteanului. Avea o nItisare topit si oarecare sIr-seal n miscri. Pe un ton ce-l apuc tranii cnd vorbesc despre lucrurile oculte, el mi mprtsi c ai lui snt plecati de-acas, si c n tinda lor se petrec lucruri necurate. ncercai cu o ncruntare din sprncene s-mi redobndesc luciditatea, pe care mi-o submina glasul lui Vasile, si cerui amnunte. Vasile mi arta c n tinda lor s-a lsat o bezn cum de obicei nu este la acest ceas n alte zile, de unde ncheierea c diavolul s-a ascuns n ncperea aceea, alungat de clopotele duminicii. Am plecat mpreun, luati de Iiori pe la sale, spre ograda cu pricina. Dar ne-am ngrijit s mai strnim din vecintti nc vreo alti douzeci de copii. A pus mna, Iiecare pe ce-a putut, si am purces cu Iurci, toiege, cldri, vtraie, rsteie, ca s dm n Iront compact nval n ograda lui Vasile, cu un iures de trib din dumbrvile negre ale AIricii. Zeci de brate s-au ridicat si au izbit cu toat puterea n usa, n dosul creia bnuiam ascuns duhul beznei. Loviturile erau nsotite de strigte nearticulate si de asurzitoare zgomote de metal. Buzduganul nzdrvan nu-l vedeam, dar l simteam lucrnd printre noi. Se iscase n noi ca o magic Iurie, ca o sacr betie, ce ne da ndrzneala de necrezut de a nIrunta nevzutul si de a grbi deznodmntul. Usa ceda, sIr-mat. n tind nu era nimic. Doar o raz de lumin vie, cdea piezis pe-un perete, ca un semn n Iata cruia si ostenelile noastre trebuiau s cad dezlegate.Cam din acelasi timp m urmreste si amintirea unei zile cndam pus lancercare cerul. Umblnd25odat pe ulit cu ochii n sus, am bgat de seam ccerulveneatotcumine.Zenitul se miscadin Joctinndu-se nentrerupt deasupra mea ! Era o descoperire cu totul nou, pe care m simteam obli-gat s o pstrez ca un mare secret n cel mai ascuns ungher al inimii. ncepeam s-mi tlmcesc viitorul, pe linia de vis a acestei1' descoperiri, nct pentru nimic n lume, nu m-as Ii ncumetat s-o mprtsesc si altora. n Iiecare zi puneam zenitulla ncercare, dac se mai tine pe urmele mele sau nu. As Ii Iost Ir ndoial dezamgit de moarte s Ii aIlat ntr-ozic zenitul mtrdeaz.Si continuams tin taina sub trei lacte si sapte peceti. Totusi, odat, n rgazul dintre dou jocuri, i spun lui Adam al Vicii, ct de ales este crestetul meu, sub tria cerului. NumaidectAdam siridic sielochiisi o ia razna. Pe urm se ntoarce si-mi zice : ,Si cu mine vine cerul !". L-am privit cu un zmbet de mil,cu ndoialapoi,si peurmcu nedumerire. Adam si ntrea cele spuse cu un ,zu curat", Iormula curent a jurmintelor n sat. ,Zu curatnu minti ?" l mai ntreb eu o dat, cu toate c stiam c orice asemenea ntrebare era de prisos. ,,Zu curatc nu mint", Icu nc o dat Adam, c-o hotrre ce m rusina. Formula era pentru noi prea sacr,dectsmaiIi pututstalandoial. Eram dezolat c nu m dovedeam a Ii singurul ales,dar naceeasi clip un alt gnd m ndruma ctre o nou ncercare. ,Ascult, Adam, i zic,tu s-o iei pe ulit n sus, eu o iau pe ulit n jos. Dac cerul se tine, cum zici, si vine si cu mine, cum zic, atunci crap si zrim ce-i acolo nuntru. Poate cosvedemchiar ngerii..."Si Adam,nduplecat si elde logica mea, ce prea nchegat si Ir gres,o lu pe ulita n sus, iar eu pe ulit n jos. Dup ce mntuirm sute de pasi, Ir de a auzi nici 26un pocnet de grinzi ceresti n nalt, ne oprirm. Tria albastr nu s-a despicat. Ne-am apropiat iarsi unul de cellalt. ,Mergea cerul cu tine?" l. ntreb. ,Mergea", zice Adam. ,Si cu mine mergea, rspund eu, dar atunci de ce nu crap n dou ?" Cteodat Tata, cu suIletul ridicat de subsuori ca de-un senin capriciu, si aducea aminte de treburile gospodriei, de lucrrile cmpului, de semnat, de cosit, de seceris, de viitoruji cules al viilor. i plcea s m ia cu el, mai ales cnd trebuia s supravegheze Ielul muncii si sporul lucrtorilor tocmiti cu ziua. ntr-o dimineat de primvarlumea prea o imens explozie de luminam plecat amndoi la viile de pe Coast,unde aveam ,oameni si muieri" la ,sap". Ne-am ngrijit s lum cu noi si merinde, ntr-o traista, cci aveam de gnd s stm la vie pn pe sear. Iarba era nalt si plin de rou. Ct a tinut calea pln sub poalele coastei, se vedea ici si colo, atrnnd pe Iirele de iarb cte-un nod de lichid spumos, alb, ca un scuipat. ,Ce-i asta" ? ntreb eu pe Tata. ,Asta-i scuipatul cucului" ! zice Tata. ,Pi, cucu' scuip ??" ntreb eu mirat. ,De ce n-ar scuipa, rspunde Tata, cnd n-are altceva de Icut ? Cucul cnt si scuip... ca Ieciorii care n-au de lucru... Uneori scuip dup copii, iar cei de-i nimereste nu mai cresc !" Atta-mi trebui. Era o zi usoar, cald nvluitoare, strlucitoare, cu soarele ct zarea. Dar ce Iolosi si pentru cine, dac ziua aceea era plin de cuci ce zburau prin vii si peste crnguri, peste cmp, si prin desisuri, parc-ar Ii voit s ncurce, cu zborul lor nsusi, Iirul sortii ntre rsrit si apus. Ajunsi la vie, izbutii s alung din cuget, pentru un ceas-dou, aceast grij, ce sta la pnd, !n pragul inimii. Cnd se Icuse pe la amiaz, ne asezarm, Tata si cir mine, n umbraunorpruni,lacaptulviei. mbucarm27cu poIt din cele ce ne puse Mama n traist. Tata se ntinse apoi si adormi. Stm si eu, ntins alturi, dar somnul nu-mi trimitea nici o adiere. Auzeam deprtisor, peste viiun cuc. Cnta : ,cu-cu ! cu-cu !" Si dup cteva clipe s-auzea, ca scpat de sub surdin, cuculn alt parte : ,cu-cu ! cu-cu !". Era acelasi. Se apropia : ,cu-cu ! cu-cu !"Da, era limpede : se apropia. Urmream cu respiratia tiat cntecul nIricostoarei paseri, ce putea s-mi reteze cresterea n lungul drumului si s m lase pitic in calea vietii. Din pom n pom, cucul venea adus de gndul ru. Acum i desluseam si zborul. Inima mi tropotea pe drumul, Ir apropieri si Ir deprtri, al sngelui. Apoi un trosnet de crengi uscate chiar deasupra noastr. Si dintr-o dat i ,cu-cu ! cu-cu !". Tocmai n pomul nostru. Cu un tipt slbatic de spaim, m aruncai peste Tata : ,Dezmeteceste-te, Tat, c m scuip cucu !". Tata se trezi zguduit de strigtul si de cutremurul meu. ,Ce-i cu tine ?" m ntreb, cutnd s se descurce din mreaja somnului. Apoi, cuprinznd situatia, izbucni n hohote de rs. ,Bine, dragu' Tatii, tu cre-zusi toate povestile ce ti le spusei ? Astea au Iost pentru copiii prosti din vale, nu pentru copiii destepti din deal !"VI.OTI Iratii Iuseser dati la scoal pe rnd, dup cum le btea anul si ceasul. Potrivit unei hotrri printesti, ce nu trebuie cercetat mai de-aproape, scoala ncepea, de Iapt, pentru Iiecare biat de dou ori. La vrsta de sase ani biatul urma timp de un an scoala din sat. La sapte ani trecea la scoala28primar german (la Sebes) unde, de dragul unui mai bun temei, era din nou nscris n clasa I. Anul scolar din Lancrm nsemna astIel mai mult o obis-i nuire a minilor cu buretele de sters tblita. Cu mine Tata ar Ii dorit s Iac o exceptie, sa pornesc mai devreme la drum. La vreo cteva luni dup ce am mplinit cinci ani, n pragul toamnei, Tata mi zise : ,Ei, acu ncepem scoala !". Mi-o spunea la plural, ca si cum el nsusi ar Ii dorit s pun un umr la urnirea nvtturii. Tata ndjduia s-mi Iac o bucurie, dar i-am retezat vorba : ,Eu nu !". Scrisul si cititul nu se apropiau de mine cu nici o ispit. Si-mi rosteam chiar prerea c-ar Ii mai bine ca scolile s nu mai Iac umbr pmntului. n acel ceas de sIrsit de var, mi apram cu lacrimi, cu tipete, cu toat disperarea Iiintei mele, divina libertate. Tata n-a struit. Dimpotriv, Iu repede gata s-mi prelungeasc slobozenia de nimic ngrdit cu nc un an. Dup ce mplinii ns sase, Iui nevoit s-mi accept soarta, alturi de alti tovarsi de vrst ! Ar Ii Iost netrebnic s mai ridic glas mpotriv. De altcum eram ncredintat, c Iirul liberttii o is mi-l torc mai departe acelasi, numai cu alte rsuciri, si sub alte Iete. Scoala, odat nceput, reprezenta pentru mine, mai presus de toate un prilej, inIinit multiplicat, de-a m ntlni cu Vasile al Bnteanului, cu Roman si cu Adam al Vicii. Tabra noastr cu opt pumni si cu tot attea picioare, domina clasa. Un Abecedar, care s-mi sprijineasc avntul spre nvttur, nu aveam, dar mprejurarea aceasta o gseam perIect normal, si niciodat n-am struit, c-o vorb mcar, pe lng printi s se mpace cu cheltuiala si s mi-l cumpere ! Cel putin n chipul acesta eram scutit de orice silint ntru pregtirea lectiilor. Aveam ns o mic traistdescolar, croit dintr-un sIertdectrint.20ucuchenarevii.Purtamntraistotblit roas, caredin pricina Igaselor adnci, lsate n ardezie de stilul de piatr al Iratilor, de la care o mostenisem, nu-miera denici un Iolos. Tblita era muncit de slove, ca o lespede de copite, si maniIesta diIerente de nivel, ce zdrniceau orice rvn. Am purtat-o la scoal unan ntreg,dar n-oscoteam din traist dectsimbolic. Traista o luam cu mine mai mult pentru coltul de prescur alb, proaspt, pe care n Iiecare zi o aduceam la scoal ca s Iac schimb. Cedam prescura mai bucuros pentru obucatdeturtdesemintede bostan,uleioas nc, si impregnat de urmele teascului. n aIar de turta de seminte de bostan, se mai gseau ns la scoalsialtectevalucruri, cematrgeau. Momentelesupremealescolarittii erauIrndoial ,recreatiile". Printre recreatii se aprindea uneori, luminoas, ora deistorii biblice. Peacesteanile povestea dasclulsi-miplceauIiindcsenvtau Ir de carte. n lipsa att a Abecedarului ct si a unei tblite utilizabile, am Iost adus n situatia de a nu-mi nsusi cititul si scrierea n rstimp de un an,dect aproximativ. Tiparului i dam trcoale cu dibuiri,iarslovelele scriamcustngciidedesenator, ce lucreaz dup modele nchipuite. n schimb, mpricepeam s povestesc,maiIermector dect uoricarealttovarsdeclas,istoriilebiblice, acele istorii, menite s-mi devin ntr-un Iel, crmizi ale Iiintei.Anul scolar nu nainta singur. I se alturau, varii si neasteptate, ntmplrile din sat si din viata de pretutindeni. Iarna trecu. Echinoctiul de primvar, dup ce-a luat cojoacele de pe umerii Ieciorilor, ncepea s umIle mugurii. Noi copiii ne deschideam iarsi bratele sub soarele, ce ne cuprindea ucald, printre aversele scurtesicapricioase ale ano-30timpului. n aerul diminetilor de primvar ne hr-tuiam n curtea scoalei, n timp ce n vzduh plutea ca un miros de Ium de vreascuri si cearta gures a vrbiilor. Un clopotel, ce suna de intrare`T ne curma dintr-o dat alergrile si larma, cum se taie c-o stavil zgomotul de ap si de roti al morii, ntr-un asemenea ceas, ne-am adunat odat dup sIertul recreatiei n clas, cu prul vlvoi, si cu Iruntile ndusite si asteptam s intre dasclul. Acesta deschide usa, palid, si ne zice, desclestndu-si numai anevoie Ilcile : ,Copii, plecati degrab acas ! Arde satul !". Ne-am nghesuit n us val-vrtej, si am iesit, n goan, din scoal. n zarea de ctre miaznoapte a satului, crestea nprasnic un nor negru, cu ngrmdiri de Ium si de Iuningine, si somoiege de paie, de stresini se ridicau ar-znd n naltul vzduhului. Un vnt cluzit de ciori abtea norul asupra satului. O luai at spre cas ! Suiam gIind urcusul de la Moar cu prpdul peste-cap. Norul cdea. Cu genunchii tiati de alergare, ajung acas. Caut prin cas. n cas nimeni, dar toate usile deschise. M duc n sur. n sur nimeni. Iar norul de Ium cdea. Vitele, Irmntate de neliniste, umblau slobode prin curte mugind ca pentru deprtri salvatoare. Cineva le dduse drumul din grajd. Era deci acas cineva. Trec dup sur. Acolo era ntr-adevr cineva. Mama, pe stogul de paie, sta la pnd cu o vadr de ap n mn, ca s nu ia Ioc paiele. Mama veghea, se ntorcea n dreapta si-n stnga, si se repezea s sting Iuninginea si scrumul arztor, ce cdea din nalt. Era ca o lupt pe care Mama o ducea acolo sus, cu norul negrucare scormonit de vntse aprindea uneori n rotocoale, chiar deasupra noastr. Din sat ajungeau pn la noi,, ca un murmur, ca un clocot, iar din Iierberea de pretutindenitipete stinse. Cteodat tsneau n de-31prtare Ilcri ct plopii. Vedeam pe Mama, puternic, deasupra, nIruntnd elementele si o nespus n-credere m cuprinse. Mama mi strig din vrIul stogului s mai aduc ap c-o alt vadr goal, ce mi-o arunc. Dar pn s ajung la Intn, mi amintii c si eu aveam ceva de salvat din cas : viermii de m-tas, ce iesiser de vreo cteva zile, din smnt, si pe care urma s-i cresc cu Irunze de dud pn s-o alege gogosi. Sub amenintarea prjolului, ce se apropia, am scos din cas cutiile cu viermii de mtas. Au ars n acea zidou uliti, n ntregime. Satul de susunde era si casa noastra rmas nea-tins, n mijlocul primejdiei, s-a ridicat n mine, n acea zi, credinta c Mama va nvinge totdeauna si-n toate mprejurrile elementele vrjmase nou si asezrilor noastre.VII.Ei patru prieteni legam ndejdi Ir capt de cea dinti vacant mare de var. Cum paza gstelor nu mai era o treab pentru vrsta noastr, si cum alte treburi mai serioase ne ocoleau nc, am intrat n bucuriile verii, c-un simtmnt de libertate, ce da zilelor noastre intensitti de apogeu. Ct era ziulica de lung, stm goi, n nmol sau pe iarb, lng rul care-si avea vadul la ctiva pasi de cas. Eram cnd n ap, cnd la soare. Ne lsam negativul Iormelor n nmolul cald, unde descindeau uneori si rndunicile ca s mai ia cte-o gur de pmnt pentru cuiburile lor, si gustam moliciunea ierbii mrunte cu goliciunea tlpilor. Iar cea mai aprig plcere a noastr era, s rpim pentru o jumtate de ceas cte-un cal din herghelia, ce pstea prin apropiere.32.O luam la goan, clri, goi, pn departe sub o pdurice de slcii, unde, dac am Ii avut prul lung ca Avesalon, am Ii putut rmnea spnzurati de crengi, caii scpndu-ne, de sub picioare, ca din prastie. * n dup-amiaza de Snt-Ilie avea loc o petrecere n aer liber. Se da si un spectacol pe-o scen impro-vizat, din stlpi si scnduri camuIlate cu verde de stejar.Feciori siIetedinsat jucauadic,subsu-pravegherea unuia din dasclii localnici, o pies de teatru, localizat probabil dup Kotzebue. Noi, co-piii, aIlnd despre aceasta, ne-am abtut clri, ntr-acolo, ca s lum parte la spectacol ca privitori. Ne-am oprit n dosul multimii, adunate, de btrni si babe, de tineri si Iete, care-si ocupau locurile pe bncile de scnduri, cu picioarele btuten glie. Ne-am ngduit,noi,cei patru prieteni,s neIa-cem aparitia, asa cum ieseam din ru, goi, complet goi, cu Ietele acoperite cu nmol, pe mrtoagele de-selate, cele prinseserm din herghelie. Reprezentareancepea.Replicilealternau cursetele, altercatiile cu plnsetele.Noistmclri ndosulnorodului, si priveam de la nltime, ca din balcoane, spre scen. Nu ne interesa ce se petrece, dar eram prezenti cu Iete grave si lungi. Adstau si caii linistiti, miscnd ritmic din cap, ca s goneasc mustele, ce-i torturau. Cte-o mrtoag da semne de ,suspin", mai ales cnd vreunul din personajele de pe scen vorbea ,aparte". Asa mi-a Iost dat s iau ntia oar parte la reprezentarea unei piese deteatru. Curiosecnici ,actorii" si nici,publicul" nu preaustnjenitide prezenta clretilor goi, cumstipmntiide diavoli.Nu ncape ndoialcIapta noastrera ceadintipreIigurare a senzationalelor experiente Iuturiste de mai trziu. ncadrul patriarhal,ncarene gseam,revolutia ncepea de la spectator.33VIII.RTEJURILE din bolboaca de la Moar si cereau jertIa aproape n Iiecare var ! JertIa era de obicei cte-un copil, care se abtea prin locuri, unde, cu puterile si cu ndemnarea sa, nu mai putea sdomine apele. De la rdcinile adinei, ale slciilor si ale arinilor, ce se ntrezreau uneori rosii prin ap, victima era scoas la lumin, cu burta umIlat. Un Iior stbtea atunci satul, ca o adiere a destinu-lui. Si-n aceast adiere a unei rcori din alt lume Iiecare copil si da siesi cuvnt c n-are s se mai ncerce niciodat n vrtejurile de la Moar. Pn a oua zi, promisiunea era dat uitrii.ntr-un amurg m gseam n mijlocul ulitei, cu Vasile, cu Roman si cu Adam. Stm tuspatru, n cerc, n Iata casei Bnteanului, si ascultam. S-auzea clopotul mic de la biseric. Trgea mic pentru un mort mic. n dup-amiaza aceea sunase ceasul pentru jertIa anului. nc un copil deveni bulgr de plumb n vrtejul Iatal de la Moar. Stm linistiti, cei patru prieteni, si ascultam clopotul. Ne trecea prin suIlet Ituca celui ce-a luat calea spre rdcini, Ituca ce o vzusem vesel nc n dimineata zilei. Dintr-o dat Vasile ntreb : ,Cum o Ii oare, cnd esti mort ?". ntrebarea cdea grea ca o Iptur vie ntr-un vrtej, si nzuia spre rdcini. Pentru cteva clipe cdeam si eu n tcerile cele mai de jos, ca s gsesc un rspuns. n calmul nserrii am alctuit cuvinte ce-mi veneau singure pe buze : ,Mort trebuie s Iie ca si viu... Cnd esti mort, triesti mai departe si nu stii c ai murit... Noi stm acu aici, n cerc, si vorbim, dar poate c sntem morti, numai ct nune dm seama..."Gn-34dul se ncheganminedelasine,chiarnclipa cndl rosteam. Prietenii nundrznir s curme linistea. Numai ochii si artau albul mai mare." Apoi am pornit, tot tcnd, pe drumn jos, cu paside oameni dintr-odat mbtrniti.IX.A 1 septembrie 1902 eram la Sebes, nscris din nou n clasa I. primar la scoala german. Punnd piciorul n cldirea spatioas, m nvlui un simt-` mnt de nsingurare, cu toate c Liciniu si Longin, cei doi Irati imediat mai mari dect mine, erau si ei elevi la gimnaziul german din aceeasi cl-dire, ntiul n clasa I., al doilea n clasa a IlI-a. M vd n clas. Simteam din aer c va trebui s-mi chivernisesc altIel puterile dect pn aci. n jurul meu numai copii necunoscuti. Vreo patruzeci. Se auzea exclusiv vorba nemteasc, cu toate c se gseau si o seam de romni printre acesti pui de cetteni, cu apucturi netede si cu miscri degajate, de Ipturi urbane. Dar romnii tceau, purtnd sub pleoape amintirea ctunelor lor si intimidati nc de toate cele ce vedeau. Din zgomotul egal, ca de stup, desprindeam uneori cte-un cuvnt nenteles, pe care mi-J realctuiam mimetic, dup auz, si numai cu buzele. Liciniu m-a adus aci de mn, acu cinci minute, si-mi descoperi un loc : ultimul n banca a patra. ntiele dou bnci, chiar din Iat, erau cuprinse de repetenti, ce-si ntorceau ochii cu un aer de superioritate spre noi cei mai din spate. Era un drept al lor, acesta, si singurul, de-a ocupa ntiele locuri. Liciniu a plecat de lng mine aproapeIr s prindde veste,dar iat c4Hronicul si cntecu| vrstelor35nimereste Longin. Vrea s vadcum si unde stau. Mai ntreprinztor si cu poIte de uzurpator, Longin ia pe-un biat din banca a doua, chiar din Iata mea, m aseaz pe mine n loc, silind pe biat, s accepte schimbul. Am avansat deci Ir nici un eIort, ceea ce nu mi se pru lucru tocmai drept. Dizlocarea pozitiilor avu loc sub ochii mei, dar nu am protestat, cci eram ncredintat c asa se petrec lucrurile cnd ai Irati mai mari la aceeasi scoal. M gseam acum ultimul n banca a doua, si parc m pretuiam eu nsumi ceva mai mult decit adineaori. Stiam nc de mai demult c, la scoala nemteasc domneste n jurul ,locurilor" un spirit de concurent. Ambitia Iiecrui elev era s nainteze spre banca din Irunte, cci pozitia Iat de catedr, mai n Iat sau mai n Iund, Icea prestigiul intelectual si moral al elevului, locul ocupat de el n spatiu corespunznd exact clasiIicrii sale. Examinrile erau adesea dramatic ntrerupte de dizlocarea zgomotoas a maselor vii, nsotite de crti si de ghiozdane. Elevii naintau spre catedr sau erau reIulati spre Iundul clasei potrivit rspunsurilor, la care se pricepeau. Cnd a intrat Herr Lehrer Roth, btrnul dascl cu barb lung, colegul meu roscovan si cu pistrui de svab, cu care, Ir de voia sa si Ir de aprobarea mea, Icusem un silnic schimb, se ridic si artnd spre mine, d cu un glas, n care ghiceam o proIund indignare, unele lmuriri, pe care nu le puteam pricepe ntocmai. Dar am nteles : m pra c i-am uzurpat metrul ptrat de scaun, ce i se cuvenea pentru meritele ale de repetent. Herr Lehrer Roth vine spre mine, m prinde de sIrcul urechii, ntr-un Iel ce arta mult obisnuint, parc ar Ii voit s mi-l sIarme, si m duce pn ht n Iundul clasei. Cu aceasta izbutiiasadarsocuptocmai ultimullocnsal.36Umilitoarea ntmplare mi dete mult de gndit. Se trezea n mine, n chip surprinztor chiar pentru mine, mndria. Si am nteles un lucru. Am nteles c * acum ncepea scoala adevrat. Am strns buzele si brcinarul, si hotri s-mi vd de treburi. Cteva zile trecur Ir a Ii Iost nvrednicit de vreo examinare din partea dasclului. Herr Lehrer se Ierea parc si s se uite la mine. Ru l-am suprat ! Dar asteptam cu rbdare. M czneam s culeg cu nvoadele lurii-aminte cte-o Irmitur din limba aceasta nou, aspr si rece. RsIoiam prin Abecedar i ncercam s desciIrez cuvintele, ce ascundeau, pentru mine, tot attea enigme. Nu era usor. Dar pentru nceput ni se acorda un avantaj : noi, romnii, nu eram obligati s vorbim. Am pus totusi gnd s iau concurenta cu toat clasa. mi potriveam urechea la sunetul nou, Icnd ore de-a rndul deprinderi de citit, cu glas tare, acas. La scrierea literelor gotice, ce semnau cu degetele mele lungi si subtiri, nu eram lipsit de ndemnare. Iar aritmetica mi aprea ca un tinut, de care nu eram strin si pentru a crui deplin luare n stpnire trebuia s-mi nsusesc doar o seam de expresii. ntr-o dup-amiaz norocul se dezlntui, si luai cu asalt dou bnci. n curs de trei sptmni, mncnd distantele si nghitind Ironturile, ajung ntiul n clas. Acolo m-am baricadat cu ceea ce mi da o hrnicie treaz sustinut, si nu m-a mai cltinat nimenea tot anul. Eram pruncul imobil, n timp ce n restul clasei n Iiecare or, si mai ales n ora de aritmetic, IorIoteao adevrat migratiuneapopoarelor.Gzduiti eram n apropierea parcului orsenesc, la o ssoaic, vduva unui Iost cpitan din armata imperial. Gazda, o Iemeie cu oaresicare scoal, si umblat prin mprtie, se ngrijea de noi, ca de copiii ei. Avea mai multe camere, toate nchiriate 137Fceam cas mpreun, trei Irati Blaga, doi veri de-ai mei si-o verisoar, dintr-un sat din apropiere si alti doi sau trei elevi romni, din alte sate. Cei doi veri si verisoar erau copiii unei mtusi, singura sor a Tatii, o Iemeie Iirav, ca dintr-o alt lume, cu ochii albastri si transcendenti, si cu o expresie a Ietii, de pierdere de sine si de grije pentru altii. Avusese cincisprezece copii, dintre care ctiva n-au voit s se aseze n cas pe vreme lung. Cel mai mare trecea uneori pe la gazda noastr, s-si vaz Iratii mai mruntei. Era un tnr cu un nceput de mustcioar, cheIliu si mucalit. Fcea deseori haz pe socoteala proliIicittii Iamiliale, exceptional ntr-adevr chiar si n acele vremuri. L-am auzit o dat spunnd unei trnci : ,Ei da, noi sn-tem multi, au iesit copiii din Mama ca dintr-o scoal!". Cum nu avui norocul de a m bucura de tovrsia vreunei surioare, mai aproape de anii mei,, am gsit n verisoar mea, Vichi, o suplinire. De ani ea era ceva mai mricic, dar mult mai matur dect mine. n noile mprejurri, ce-si aveau surprizele si umbrele lor, Vichi s-a aplecat s m ia sub ocrotirea ei cu o aIectiune ngereasc. De multe ori, cei doi, ne alegeam mai la o parte de vlmsagul celorlalti si-ntr-o singurtate Iermecat clcam mpreun taina istoriilor biblice, ea povestind si eu ascultnd. n Iiestecare zi de la ora 6 seara pn pe la 8, doamna casei si lua locul n Iruntea unei mese mari si croseta. Noi, elevii, stm toti, n jurul mesei. Erau orele de ,silentiu", cnd trebuia s ne Iacem lectiile, sub supravegherea direct a gazdei.Joia, Iiind zi de trg, Mama si cu Tata se osteneau pn la Sebes, cu cruta. Ne Iceau numai rareori cte-o vizit la slas, ca s nu aib aerul c inspecteaz Ielul, cum sntem tinuti. Pe Mama o vedeam ns la niste rude, care locuiau la Sebes, iar pe38Tata la ,Casin", un Iel de han de calitate, unde se ntlneau preotii, nvttorii, notarii, ce curgeau joia la trg, din satele dimprejur. Era pe la sIr-situl lui septembrie, ntr-o asemenea zi de iarmaroc, pe la ora unu si jumtate, cnd, cu povara unei iz-bnzi n spate, m-am dus s-l caut pe Tata la Casin. n curtea prelungit a hanului, cu miros vrtos de mrIuri rustice, de nutret si de gunoi de cai, descoperii cruta si pe Iuti, iapa noastr ce-si rontia Inul din sirigl. Mi-am Icut loc printre oameni, trsuri si cai, pn la ea, ca s-o mngi pe coama de srm, si pe botul de catiIea. Iuti m primea sIorind i cu vdite semne de recunoastere. Printr-un gang, ntunecos si cu peretii rosi de igrasie, am intrat apoi n Casin. De la o mas m chema pe nume Tata, pe care l-am gsit ca si altdat, discutnd cu aprindere cu vreo doi-trei cunoscuti de-ai lui. M duceam pentru bucuria de a-l vedea, dar si din oaresicare interes, cci cu acest prilej mi luam n primire banii de buzunar : 2 creitari (bani). ,Ei, cum o duci ?... i cu scoala ?" m ntreb el. ,Bine, zic, tocmai ieri am ajuns erster" ' ,Ei, bravo", zice Tata, mn-gindu-m pe pr. Si de ast dat mi dete n chip exceptional 5 creitari, pentru ncurajare. Evident, era multumit. Si cum n-ar Ii Iost ? ntia oar, unul din copiii si, ajungea ,primul" n clas ! mprejurarea l lumina pe dinuntru, Iiindc amin-tindu-i zilele de mult trecute, l Icea probabil s spere c cel putin eu voi psi pe urmele sale, si ale Iratelui su Dionisie, crora pe vremuri le umbla Iaima de elevi nzdrvani ntr-un ntreg judet.Cartea nu-mi punea piedici si norocul mi cnta n strun. Totusi scoala mi rmnea pe dinaIar, nendrgit. De altmintrelea niciodat scoala si inima n`aveau s se-ntlneasc. Nu, niciodat ! Starea de scolar o simteam nlntuitoare si apstoare,39de multe ori ca un urt s-ti chemi moartea. Se desteptase, ce-i drept, n mine un simt al datoriei, care nu ceda si cu care rzbeam. Nu m speriau greuttile scolii, trebuia ns s nIrng necurmat un urt Ir nume, Ir capt si Ir Iund al sptmnilor. Dup ce am prins pe vrIul limbii putin spum de limb german, strdaniile de a m mentine deasupra nu se cereau prea mari. n clas m aIirmam n punctul meu imobil, Ir a Ii prea serios mbulzit de ceilalti. Purtam ns n mine ca o ran, ca un Ioc pe care trebuia neaprat s-l sting din cnd n cnd, dar care izbucnea din nou. Aveam dou umbre, o umbr de zi, si-o umbr de noapte. Umbra de zi era a soarelui, umbra de noapte era a dorului. M chinuia dorul de cas ! Smbt dup-amiaz m duceam deseori la sat, dar cu ce nconjururi secrete, ca s nu m ghiceasc cineva ! Nu erau dect 4 km. pn la Lancrm. M Iurisam n tain spre vatra printeasc, si nu pe drumuri, ci de-a lungul rului, cci directiunea scolii a pus sub interdictie aceste vizite inoportune, ce ne scoteau dintre crti. Drumul la vatr ne era ngduit numai n vacante. Eu clcam porunca tot la sapte zile, apoi m pedepseam singur, cci desprtirea de Iiintele obrsiei mele, duminica seara, era totdeauna att de sIsietoare, parc de Iiecare dat ceasul ar Ii sunat pentru cea din urmoar.Fat de noi Mama se purta ntr-un Iel, si Tata ntr-altul. Nu vorbesc acum despre Mama, ca duh al rnduielii, ci despre ea ca o ntrupare a duiosiei si a grijei. Tata nu-si da pe Iat btile inimii, ce le avea pentru noi. El se pstra la deprtare, ntr-o atitudine de asprime, ce prea domolit numai de-un oaresicare dezinteres. El si ntindea veghea asupra noastr prin simpla sa prezent, Ir a40ne tine cu tot pretul sub uittur. Eram nc prea mic pentru a-i Ii putut ptrunde Iirea si cugetul. Numai trziu putui s aIlude la Iratii mei mai mari si de la altii care i s-au abtut prin apro piere c Tata era de-o exuberant si de o volubilitate deosebit de simpatic, atunci cnd se nimerea: s se simt n largul su, ntre prieteni, ce-i artau ntelegere. Mai aIlam c era un liber-cugettor, desi preot. Nici una, nici cealalt dintre aceste trsturi,, nu l-au mpiedicat totusi s-si ndeplineasc din plin datoria Iat de altar, cdelnit si catapeteasm. Prestigiul Iat de steni, si l-a sporit si altIel, si mai ales ca mare sIetnic al Lancrmului, n care calitate el druia din prisosul mintii sale ntregului sat. Exemplul su prindea, cci era sugestiv si viu. ,Ce Iace Popa, sau cel cu barb de argint si cu mintea de aur ?" se ntrebau tranii, iscodindu-i crrile si pasii, si-i urmau pilda. Cum popa si ndruma copiii spre carte, tranii prinser a Iace la Iel, Ir prea mult sovire sau sIial. Anevoie se va gsi n tot cuprinsul transilvan un alt sat, care s Ii azvrlit peste marginile lui pe podisurile mai nalte ale vietii nationale, un mai mare procent de intelectuali dect Lancrmul. Localnicii erau gospodari strdalnici, dar cam nevoiasi. Putinul pmntului trebuia compensat prin calitatea muncii, ceea ce a mpins pe steni si spre o productie rationalizat si specializat. Varza deveni, nu prea bnuiesc din care pricin, specialitatea satului. Mi-aduc aminte de o lunc larg strbtut de canale scpate din ru, acoperit numai cu varz. n anume sptmni ale verii se da pe aceste ntinsuri o lupt crncen cu miile si miile de Iluturi albi, ce nvleau n stoluri s-si depun oule pe rotundurile nIoiate verzi-albstrii. Toamna, lncrnjenii, porneau, n scrtitul41osiilor, cu carele de varz, la oras. Cldeau n piat grmezi de cptni, pe care orsenii, le ridicau de jos ca niste cranii, cumpnindu-le, cu gndul spre neIiint. Un trector, cu nchipuirea stricat de lectur si nu lipsit de umor, ar Ii putut s ntrezreasc n dosul atitudinilor ndoielnice ale cum-prtorilor umbra unui oarecare print de Danemarca, multiplicat n nenumrate Iete.n general, lncrnjenii se dovedeau Ioarte deschisi la inovatiile mai mrunte, accesibile si srciei, ale masinismului. n privinta aceasta iarsi Tata le-a dat izvod. Toate astea si attea altele nsemnau ns prea putin pentru un osndit s rmn pn la urm un nemultumit. Prin nclinrile, cu joc de multe laturi, ale inteligentei sale, prin cultura si stiinta sa, ce-si ntindea antenele spre cele mai diverse domenii (l pasiona literatura universal, dar si matematica), prin mldioasa putere de optare a spiritului su, Tata purta n sine, cnd mai stins, cnd mai treaz, aleanul altor orizonturi. n tinerete Iusese, cu atipiri din cnd n cnd, activ si n plan practic, ba si tehnic, precum am mai artat, dar cercul acestor activitti nu-i ncingea Iruntea cu lumina ndestulrii. si ndeplinea sarcinile preotiei pe care n cea mai mare parte le socotea emanate din credinti desarte, ca un constiincios adept al pravilei, dar oricum numai asa cum se putea Ir de elanul unei adevrate convingeri. El, care citea pe Kant, Schopenhauer sau David Strauss, ar Ii avut nevoie de oarecare aer si zare. Acas era calm si rar la vorb, dar nu ursuz. Cteodatevada. Evada nu tocmai departe, pn la Sebes sau la Blgrad. Un pahar de vin l muta n ipostazele vorbrete. Dup alte cinci pahare nu-si mai stpnea adncurile temperamentale,dup zece cntasau aluneca pe42povrnisul disputelor ce nu mai luau sIrsit. La Casina din Sebes, sau uneori, mai rar, si numai cnd credea c si-a gresit toate crrile, la Blgrad, si ncerca la jocul de crti o anume linie scrisa n palm, pe care realitatea o dezmintea. Aceasta era Iorma cea mai de jos a evadrilor sale, si de obicei pierdea. Stia Ioarte bine c neadaptabilului i este neprielnic orice sIar, cu toate astea, n momentele de disperare l btea gndul s prseasc satul, s plece n ,tar" (asa numeam noi vechiul regat al Romniei), unde si nchipuia c ar Ii putut cu darurile ce i-au venit mai din plin dect norocul, s poarte ctva timp rosturile vreunei mari mosii, iar pe urm s se gospodreasc singur n stil mare. Dar privelistea dezolant din preajm, droaia de copii, si-un pic de inertie Iizic, de care s-a molipsit timp de zeci de ani n nemiscarea peisajului dominat de rpile rosii, hieratice, din Coast,toate astea m-preun l Iceau s recad n aleanurile sale, ce nu mai miscau dect din aripi Irnte, si stri de delsare Ir deznodmnt.O jale m astepta de multe ori si acas, cnd m duceam pe Iuris pn la captul dorului. Printii nu triau totdeauna n armonia ce-o visam slsluit ntre ei. Mama si-a Icut din sotul ei un idol, pe care l voia al ei si numai al ei. Si cum asta nu prea mergea, ea cuta orice prilej s-si amrasc idolul cu cte-un cuvnt aruncat cu ncruntare. l ntmpina cu mustrri scurte si ndesate si-l tinea n ele ct era sptmna de lung. Pentru ce ? Ce vorb ! Iac pentru noptile schimbate n zile, mpotriva Iirii, la o lun sau la o sptmna o dat, cnd la Casina din Sebes, cnd la cea din Blgrad, si mai adesea la cea dinti. Mama, care se sIrma din ceasul diminetii pn-n miez de noapte, cu nease-43muit destoinicie, si ntrea, cum se putea, temeiurile casei, avea rsplat, suIerinte nesecate, ca rul ce curgea prin sat. Ar Ii ndurat ea evadrile idolului, dac ar Ii avut cel putin un strop de certitudine consolatoare c bnuielile, ce-i alimentau o Iorm aproape nIricostoare a geloziei, erau simple Iapte de nimic, ale imaginatiei. Eu, din parte-mi, asa nevrstnic cum eram, gseam nc de pe atunci c aceste suIerinte ale Mamei, ntemeiate au nu, erau pn la urm cam nelalocul la vrsta ei.Mama era o Iiint primar. Eine Urmutter, cum i spuneam eu mai trziu, Icnd uz de-un cuvnt nemtesc, ce mi se prea c i-ar cuprinde chipul si prin care o proiectam n arhaic. Fr mult scoal, cu instincte materne si Ieminine preistorice. Preistorice n sensul deplinttii vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunostinte Iolclorice deosebit de bogate, dar ea tria aievea ntr-o lume croit pe msur celei Iolclorice. Existent ncadrat de zarea magiei. Ea se simtea cu toat Iptura ei vibrnd ntr-o lume strbtut de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodat visrii. Fiint impersonal, Ir gnd ntors asupra ei nssi, stpnit numai de sacrul egoism al Iamiliei, Mama era substanta activ n jurul creia luau nItisare palpabil toate rnduielile vietii noastre. Asa o stiam cel putin noicopiii. n tinerete Iusese o Iemeie Irumoas, de-o Irumusete ce nu avea de loc constiint de sine. Ct m priveste, nu-mi aduc aminte de ea dect ca de-o Iemeie mai n vrst, cu miscri apsate, ca de-o artare adus putin din spate, cu prul crunt, apoi ireal de alb si ochii mari de basm. Avea n sngele ei o ascendent macedonean. Strmosii ei, din Iamilia Moga, ce a dat neamului multi preoti siun episcop, veniser n Ardeal din Macedonia, pe la sIrsitul veacului al XVII-lea, dup reprimarea de ctre turci a unei rscoale si dup arderea acelei Moscopole, cetate balcanic de strlucit Iaim, ce1 ntretinea impuntoare legturi de comert si de cultur cu Venetia.SuIeream, zic, amarnic, si mi se sleia inima, cnd, uneori, gseam acas asezat ntre printi o tcere de plumb. Sosit, odat, pe neasteptate, am ncremenit n prag. Tata era bolnav. Am luat-o spre buctria de var, alarmat, s vd pe Mama, s ntreb ce s-a ntmplat. Ea era acolo, cu treburile ei, de loc ngrijorat. ,Ce-i cu Tata ?" o ntreb. ,Ce s Iie ?rspunde ea, nu-i nimic ! Arde Blgra-dul !" Era aceasta una din expresiile ei, aduse printre ntmplri ca Irunza verde n cntecul popular. Voia s spun c Tata a cheIuit toat noaptea la Alba-Iulia si acum l ard pe dinuntru esentele. Mama, care de altIel nu vorbea dect prea putin, tinea gata pentru toate mprejurrile cte-un cuvnt plastic si plin de sev. Nu cuta aceste cuvinte, cci ele i veneau de la sine, si apoi le lsa s cad Ir team de a le stinge puterea si culoarea printr-o prea deas ntrebuintare.X.E cnd scoala m-a cuprins cu al ei aer, o nclinare mai veche lua n suIletul meu ciudate trii si ciudate Iorme : religiozitatea. C tocmai o atare nclinare a putut s dobndeasc n traiu! meu de copil nItisri si intensitti, ce depseau obisnuitul,nu sedatora,precums-arputeacrede,45atmosIerei de acas. Casa noastr nu era o sera pentru astIel de vegetatii. Tata, cel putin, nu poate Ii evocat ca un argument, cci n el presimteam instinctiv tipul areligios. Mama, pe de alt parte, desi credincioas, nu-si maniIesta niciodat religiozitatea sub chipuri, ce ar Ii izbit. Dimpotriv, tocmai sub acest raport, ea avea un suIlet retinut, iar interesele ei religioase apreau numai Ioarte estompate printre concretele griji cotidiene. Desi preoteas, ea nu intra n scaunul ei de la biseric, dect de Pasti si la Crciun, si aceasta mai mult de ochii lumii, si ca s rspund cu prezenta ei, cel putin din cnd n cnd, ndatoririlor proIesionale, pe care Tata nu le ocolea. Religiozitatea ei era totusi o realitate. S-ar putea aduga, c Mama suIerea de o religiozitate cu adiacente Iolclorice si superstitioase, ce n-o ndruma spre naos si altar. Chiar n graiul ei de toate zilele se amesteca, plin de aluzii, soapte, exclamatii si Iormule arhaice, o magie de aspecte pitoresti, pe care Iiinta ei o acumula din obstescul vzduh. Fr ndoial c acest Iel al ei mi-a Iurnizat unele elemente, pe care religiozitatea mea le-a Irmntat, asimilndu-si-le, si ntrecndu-le. Dar att si nimic mai mult.Ceea ce s-a petrecut cu mine se lmureste cred anevoie numai prin conditii dinaIar. Pn la vrsta de 1011 ani, viata mea avea s Iie tot mai hotrt stpnit de un sentiment religios, sporit de cele mai necontrolate excrescente. Si aceasta progresiv. Nu exagerez de loc spunnd c ani de-a rndul am struit zilnic cteva ore, cel putin dou, n rugciune, n nchinare despuiat de orice ritual aparent. Fceam adic loc rugciunilor printre btile ceasului de la turnul bisericii, cu deosebire ctre dimi-neat, nainte de a se Iace ziu, cnd tocmai aceasta46grij m trezea. n timp ce toti ceilalti, cu care locuiam, si dormeau n ritmuri Ielurite somnul lin si nepstor, eu, Ir de a-mi prsi pozitia orizon-" tal, ntovrsit de respiratia tuturor, repetam pe ntuneric si numai pentru un auz interior de zece ori, de douzeci de ori, de cincizeci de ori, una si aceeasi rugciune. O religiozitate deci nu lipsit de obsesia numrului si a rbojului. Pe la vrsta de 11 ani s-a produs apoi n mine, de la sine, o reactie mpotriva unor atari sentimente si preocupri ce amenintau cu Iormele lor n devlmsie s-mi ia aerul de la gur ca o pdure prea deas. Rmne curios pe de alt parte, c, de la nceput chiar, eu nsumi mi ntmpinam propria-mi religiozitate, cu sIial, cutnd cu orice pret s mi-o ascund. Eram nc acas, n cursul acelui an de scoal steasc Ir spor, cnd s-a petrecut ntre mine si Tata o scen, pe care nu m ndur s-o las nespus. ntr-o dimineat (eram n odaia unde dormea si Tata) mi mntuisem numai pentru mine, si Ir de a-mi misca buzele, colanul rugciunilor. Apoi m-am ascuns dup perdeaua de la Iereastr ca s-mi Iac cruce, cci o cruce mplinit numai n nchipuire o gseam Ir Iolos, dac nu chiar primejdioas. Ur-mrindu-mi jocul printre dou absente, Tata a bgat de seam. Spre surpriza mea, el m apostroIeaz : ,Tu de ce te ascunzi cnd Iaci cruce ?". M simteam rsturnat si luat ca de-o ameteal, c-am Iost prins asupra necuviintei, si o clip n-am rspuns. Pe urm am ngimat : ,Mi-e rusine de Tine !". Remarcasem pesemne c Tata nu se ndemna acas, printre ai si, niciodat la vreo rugciune, necum la semnul crucii. Cum era s nu m ascund dup perdea, unde martor al meu era doar soarele cersrea !47XI.RSELUL Sebes-Alba, de-o nItisare n parte medieval-german, n parte tipic burghez, izbutea, azi putin, mne putin, s m lege de ale sale colturi, Ipturi ` si privelisti. Mai mult de jumtate din populatie era romneasc, dar atmosIera ce se rs-pndea din centru se datora burgheziei ssesti cu asezrile ei seculare. Aspecte si duhuri cu totul opuse se ntlneau uneori n compromisuri Iiresti, ce mprumutau urbei un Iarmec bastard. O tineam cte-odat singur n lungul zidurilor vechi si puternice, ce timp de veacuri au Icut scut cettii, ca un inel. M opream, ca s m ncredintez cu totul trecutului, prin preajma turnurilor prsite, n care acum nu mai slsluiau dect cucuveicile. Chiar casa unde locuiam si odile n care dormeam, erau cldite pe temeiul unor muri rmasi din veacul de mijloc. Noaptea, uneori, m gndeam c tocmai aci, unde, din ndurarea celui ce tine n mna sa tablele sortii, se gsea asternutul meu, s-au dat cndva ntre semintii vrjmase lupte cu suliti si alebarde, si auzeam sunet de zale, si trosnet de scuturi lovindu-se ndesat ca Iruntile berbecilor. Cunosteam de la scoal c cetatea numra un trecut de sapte sute de ani si c ostile turcesti n cutreierul lor prdalnic au adstat n repetate rnduri prin locurile cu iarb verde, unde ne nIiripam jocurile n dup-amiezile libere, nchipuirea mea, cutremurat, se ntorcea mereu lng acel moment de cronic, plin de jale, cnd aproape ntreaga populatie Iusese deportat de turci si silit acolo n mprtia lor s se piard Ir urm n aluatul otoman. Detaliile dramatice si sI-sietoare ale evenimentului treceau patetice din crtile descoal n suIleteleconcettenilorsasisin ale48noastre, care eram alturi. nuntrul inelului de ziduri nu mai rmsese, dup zilele de pomin, dect oarecare smnt pentru viitor, putin, destul totusi ca s dea din ea n curgerea secolelor rsadul saxon de astzi.Localul scolii Icea parte dintr-un splendid ansamblu de cldiri roase de vremi. Miezul ngrmdirii l alctuia strvechea biseric succesiv cldit din prti, una n stil romanic, a doua n stil gotic, de nltimi Ioarte inegale, dar Irumos rzbunate de-un turn mndru, cu vrI ascutit, jucus, Ilancat de alte patru minuscule turnulete. Ne minunam n Iata vitraliilor ogivale cu rsIrngeri multicolore, si a portilor pline de inscriptii n graiul latinesc al umanistilor. Intram, noi, copiii, uneori, si n naos, ca s ascultm sunetele de org si nltarea la cer a suIletelor protestante !