Cultura de sfecla rosie

Sfecla rosie este cultivata pentru radacina sa tuberizata, care se poate consuma preparata fiarta sau coapta, sub diferite forme: marinata, ca si salata sau in industria conservelor.

Radacinile de sfecla contin: protide, glucide, acizi organici, vitamine (PP, C, B1, B2), saruri minerale (K, P, Fe, Ca). Culoarea rosie este data de betanina, care se poate utiliza drept colorant natural in industria alimentara.

Frunzele cand sunt tinere se pot folosi la prepararea ciorbelor, sarmalelor si au un continut mai mare de substante proteice si saruri minerale fata de radacina. Radacinile sunt folosite cu succes in scopuri medicinale.

Radacina sfeclei poate avea diferite forme: sferica, sferic-turtita spre conic alungit.La soiurile cu radacina turtita, aceasta creste mai mult deasupra nivelului solului, in timp ce radacinile alungite sunt mai mult ingropate in sol, cu urmari asupra unor dificultati de recoltare.

Culoarea radacinilor este rosie-violacee de diferite nuante, in functie de soi si nivelul temperaturilor.In sectiune transversala radacinile prezinta cercuri concentrice rosii, ce alterneaza cu altele mai deschise la culoare.Cu cat numarul cercurilor mai deschise la culoare este mai mic cu atat calitatea sfeclei este mai mare.

Sfecla rosie este pretentioasa fata de caldura, germineaza la 7-8 grade Celsius, iar temperatura optima este de 15 -20 de grade Celsius.In faza depunerii substantelor de rezerva necesita 20-23 grade Celsius.Planta suporta temperatura de -5..-8 grade Celsius, dar radacina tuberizatanu rezista sub 0 grade Celsius, datorita acestui fapt recoltarea se face inaintea venirii inghetului.Temperaturile mai mari de 30 grade Celsius scad calitatea si cantitatea poductiei, sub 5 grade Celsius in perioada rasaririi determina vernalizarea si aparitia tulpinilor florifere in primul an.

Sfecla rosie este o planta de zi lunga, pentru formarea radacinilor necesita cel putin 10 ore de lumina pe zi.

Fata de umiditate pretentiile sfeclei sunt moderate 60-70 % din capacitatea de camp, cantitati mai mari de apa sunt necesare in perioada germinarii semintelor, in primele faze de vegetatie si la ingrosarea radacinilor (iulie-august).

Execesul de umiditate este daunator in toatele fazele de vegetatie deoarece sporeste sensibilitatea plantelor la boli.

Sfecla rosie prefera solurile cu textura mijlocie bogate in humus si potasiu (element ce conditioneaza intensitatea culorii), fara exces de umiditate, cu pH de 6-7.

Fertilizarea sfeclei rosii se poate face cu gunoi de grajd bine descompus in anul de cultura.Pe solurile usoare se poate administra gunoi de grajd bine descompus si incorporate adanc.Se mai pot administra ingrasaminte chimice minerale cu azot, fosfor, potasiu, magneziu, bor pentru a influenta favorabil cultura.

Se disting trei tipuri de culturi: timpurii de 70-80 de zile, semitimpurii de 80-90 de zile si semitarzii de 90-100 de zile.

Tehnologia culturii sfeclei rosii.

Sfecla rosie se infiinteaza prin semanat direct in camp, premergatoare bune fiind: tomatele ardeii, varza, castravetii, vinetele ptr cultura de primavara, ceapa mazare verde etc.

Cultura timpurie a sfeclei rosii.

Cultura timpurie este destinata obtinerii radacinilor pentru consum in timpul verii.

Pregatirea terenului se incepe din toamna, cu fertilizarea terenului cu ingrasaminte minerale cu fosfor si potasiu, iar primavara se administreaza cele cu azot.

Semanatul se face la inceputul lunii aprilie cand in sol sunt temperature de 8-10 grade Celsius, la adancimea de 3-4 cm.Semanatul pe teren modelat se face mecanizat, se seamana trei randuri pe brazda echidistant la 37 cm.Pe teren nemodelat se seamana manual, in randuri la distanta de 35-40 cm, norma de samanta utilizata este de 12-14 kg samanta poligerma si 7 kg samanta monogerma la hectar.

Lucrarile de intretinere consta din: prasit mecanic de 3-4 ori si manual de 2-3 ori, raritul la 15-20 cm intre plante pe rand, irigarea de 3-5 ori cu norme de 400-500 m3 de apa la hectar, 2 fertilizari fazialecu cantitati mai mari de azot si fosfor.

Pentru a mentine cultura libera de burueni se recomanda folosirea erbicidelor.Acestea se pot folosi inainte de semanat cu incorporare in sol la 3-4 cm sau in timpul perioadei de vegetatie.Inainte de semanat se poate utiliza Dual Gold 900 EC, care combate burueni monocotiledonate anuale si unele dicotiledonate, se utilizeaza prin incorporare in sol la 3-4 cm (preemergent) in cantitate de 1,2-1,5 l/ha.

Erbicide care se pot utiliza postemergent sunt:Agil 100 EC se utilizeaza prin stropiri la inceputul fazei de impaiere a butuienilor in cantitate de 0,6-0,8 l/ha impotriva buruenilor monocotiledonate anuale.

Fusilade Forte 150 EC combate gramineele (monocotiledonatele) anuale si perene, se utilizeaza in cantitate de 1,0-1,3 l/ha.

Leopard 5 EC combate buruieni monocotiledonate anuale (pana la stadiul de infratire) in cantitate de 0,7 l/ha, iar buruenile monocotiledonate perene (pana la 20 cm inaltime) in cantitate de1,5 l/ha.

Pantera 40 EC combate burueni monocotiledonate anuale in cantitate de 0,75 l/ha, iar monocotiledonatele perene in cantitate de 1,5 l/ha.

Kerb 50 W se aplica in stadiul de 6-8 frunze, la aparitia primelor semne de infestare cu cuscuta, cantitatea de erbicid folosit este de 4,0 l/ha iar volumul de apa utilizat este 500-600 l/ha solutie.

Recoltarea se face esalonat incepand din luna iulie, manual prin smulgerea radacinilor cand au 3,0-3,5 cm la colet.

Cultura de toamna a sfeclei rosii.

Cultura de toamna este destinata radacinilor pentru pastrare si consum in timpul iernii.

Semanatul are loc in luna iunie dupa aceleasi scheme ca la cultura timpurie, lucrarile de ingrijire sunt aceleasi doar ca numarul udarilor se mareste la 4-6.

Recoltarea se face integral, manual sau mecanic, prin dislocarea si smulgerea radacinilor, la sfarsitul lunii octombrie-noiembrie inainte de inghet.Radacinile se curata de frunze si pamant, se lasa pe teren in gramezi 2-3 zile pentru a se zvanta, se sorteaza si se ambaleaza in lazi.

Descrierea si combaterea bolilor la sfecla rosie.

Descrierea si combaterea cercosporiozei sfeclei (patarea frunzelor) (Cercospora beticola).

Simptomele apar pe frunze si petiol spre sfarsitul lunii iunie-iulie, sub forma unor pete rotunde, brune-cenusii, cu margine bruna-rosiatica.Petele pot ocupa intregul limb, ducand la uscarea acestuia.Pe suprafata petelor se formeaza fructificatiile ciupercii sub forma unui puf cenusiu-murdar, format din conidia si conidiofori.

Agentul patogen se numeste Cercospora beticola si este transmis de la un an la altul prin intermediul conidiilor si conidioforilor.

Pentru dezvoltarea patogenului sunt necesare temperaturi de 18-22 grade Celsius si umiditatea relativa de 98 % timp de 15-20 de ore.Atacul intens se observa in lunile iulie-august.

Prevenirea aparitiei cercosporiozei se poate realiza prin: utilizarea de samanta sanatoasa, rotatia culturii, igiena cultura adecvata.

Combaterea pe cale chimica se poate realiza prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC in cantitate de 1,5-2,0 l/ha, Score 250 EC in cantitate de 0,3 l/ha, Topsin M 70 in cantitate de 0,3 kg/ha.

Descrierea si combaterea fainarii (Erysiphe betae).

Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantei: frunze, lujeri floriferi, flori si glomerule.Fainarea apare pe frunze prin lunile iulie-august sub forma unei pasle prafoase de culoare alba, alcatuita din miceliul ciupercii si din conidiofori cu conidii.Aceste pete sunt mai frecvente pe partea superioara a frunzelor.Petele se intind putand cuprinde in scurt timp intreg limbul foliar.Cel mai adesea sunt atacate frunzele cu crestere incetinita sau frunzele batrane care au viabilitate scazuta.Spre sfarsitul perioadei de vegetatie se observa pe suprafata paslei periteciile sub forma unor puncte portocalii, apoi brun-negricioase.Frunzele sau alte organe puternic atacate se ofilesc, se ingalbenesc si se usuca.

Intensitatea atacului este mare in verile cu perioade indelungate de seceta, care determina o scadere a rezistentei plantelor la fainare.Radacinile stagneaza in crestere din cauza asimilatiei reduse manifestate de frunzele atacate, chiar daca intre timp cad ploi suficiente.

Agentul patogen se numeste Erysiphe betae,se raspandeste in perioada de vegetatie prin conidii iar de la un an la altul prin miceliu de rezistenta sau prin periteciile de pe frunzele ramase pe camp.

Prevenirea aparitiei fainarii se poate realiza prin: igiena culturala micsoreaza aparitia focarelor de infectie, aplicarea in mod echilibrat a ingrasamintelor, cultivarea de soiuri rezistente.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza prin tratamente cu fungicide cum ar fi: Tilt 250 EC in cantitate de 0,3 l/ha, Thiovit Jet 80 WG in cantitate de 5,0 kg/ha la aparitia siptomelor si urmatorul dupa 8-10 zile.

Putregaiul inimii sfeclei (Pleospora betae).

Putregaiul inimii este una dintre cele mai raspandite boli ale sfeclei. Boala se manifesta pe frunze si pe radacini, iar in culturile de seminceri apare si pe tulpinile florifere.Primele simptome se observa in lunile iunie-iulie, la frunzele tinere din centrul rozetei.Acestea se ingalbenesc, se brunifica si se vestejesc, luand aspectul unor frunze oparite.Infectia se face prin petiolul frunzelor si se extinde treptat, din partea centrala, la frunzele de la marginea rozetei.

Pelimbul frunzelor atacate apar pete circulare cu un diametru de 1-3 cm, de culoare galbuie sau bruna deschisa, cu un punct central brun, necrotic.Intr-un stadiu mai avansat al bolii se dezvolta pe suprafata petelor numeroase picnidii sub forma unor punctisoare brune, dispuse mai mult sau mai putin regulat in cercuri concentrice.Cand petele sunt numeroase ele se unesc, alcatuind zone necrotice neregulate, in dreptul carora tesuturile atacate se rup si se perforeaza.Pe radacinile de sfecla boala se manifesta prin putrezirea treptata a acestora.

Agentul patogen se numeste Pleospora betae care se poate transmite si prin miceliul localizat in glomerulele de sfecla.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realiza prin: insilozarea frunzelor atacate, inlaturarea si distrugerea radacinilor infectate, semanatul se va face cat mai devreme, evitandu-se terenurile predispuse la uscaciune, combaterea efectelor secetei, care determina sensibilizarea plantelor la boala.

Descrierea si combaterea daunatorilor la sfecla rosie.

Descrierea si combaterea gargaritei sfeclei (Bothynoderes punctiventris/Tanymecus palliates).

Gargarita sfeclei este denumirea popular a identical pentru doi daunatori diferiti dar foarte apropiati ca bilogie, clasa si ordin.

Adultii au corpul acoperit cu solzi si peri cenusii care sunt mai desi pe partile dorso-laterale. Rostrul este scurt, drept, lat, iar antenele sunt geniculate, cu scapul ce trece de la marginea posterioara a ochiului.Pronotul este acoperit de peri galbui, fiind mai lung decat lat, iar elitrele au linii longitudinale punctate.Aripile nu sunt dezvoltate, gargaritele fiind incapabile sa zboare.Lungimea corpului lor este de 8-12 mm.

Culoarea oualelor este alba initial, dupa care se transforma cu timpul in negru lucios, ele avand dimensiuni sub 1 mm.Larvele care ies din oua sunt albe, apode, cu capul si ultimul segment al corpului inchise la culoare.Lungimea acestora este de 10-12 mm.

Ierneaza in stadiul de adult sau de larva in sol, gargaritele apar primavara catre sfarsitul lunii aprilie, inceputul lui mai, are o generatie la 3 ani.Dupa o perioada de hranire de 15-25 de zile, gargaritele se imperecheaza iar in iunie depun ouale in sol, in gramezi de 6-8. O femela depune in total 600-800 oua.

Larvele se dezvolta in sol hranindu-se cu radacini timp de 10-15 luni.In toamna primului an ele se afunda in sol unde se pregatesc de iernat, iar in primavara continua sa se hraneasca pana in iunie-iulie cand ajung la completa lor dezvoltare.Adultii apar in luna august.

Gargarita reteaza la colet plantulele tinere si rod frunzele plantelor de sfecla si floarea soarelui in special, dar in timpul invaziilor puternice ataca si alte specii.Frunzele atacate se ofilesc, pivotal emite radacini laterale deasupra locului ros.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu insecticide cumar fi: Karate Zeon in cantitate de 0,150 l/ha, Decis Mega 50 EW in cantitate de 0,15 l/ha.

Descrierea si combaterea la puricele sfeclei (Chaetocnema tibialis).

Puricele sfeclei prezinta 2-3 generatii pe an si ierneaza ca adult sub resturile vegetale din camp, in sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub scoarta arborilor, in livezile de pomi.

Adultul are culoare verde-intunecata cu nuanta violeta ori verde, are capul bombat, oval, randuri de punctisoare pe elitre, picioarele si antenele roseate.Lungimea corpului este de 1,8-2,5 mm.Ouleste galben-deschis, transparent, oval-alungit cu lungimea de circa 0,45 mm, si latimea 0,15 mm.Larva este de culoare alba, capul si picioarele sunt brune-galbui, capatul abdominal rotunjit, cu doi ghimpi scurti, indoiti, lungimea este de circa 4,5 mm.Pupa este de culoare alba, are doi ghimpi lacapat, are lungimea este de 1,8 mm.

Prin luna aprilie, insectele apar mai intai pe diferite chenopodiacee spontane, de unde trec in culturile de sfecla, hranindu-se cu frunzulitele abia aparute, spontane pana in luna august, dupa care se hranesc cu frunze de plante mature.La mijlocul lunii mai, femelele depun in sol pina la 300 de oua, aranjandu-le cate unul aproape de tulpinile plantelor furajere. Depunerea oualor dureaza pana in septembrie.In a doua jumatate a lunii mai, apar larvele, care se hranesc cu radacini pina la 36 de zile, apoi se impupeaza: in sol umed la adincimea de 3-5 cm, in sol uscat la 25 cm.

La sfarsitul lunii iunie-inceputul lunii iulie, apar insectele adulte, care se concentreaza pe plantele furajere. Dupa imperechere femelele depun oua.

Dezvoltarea generatiei a doua continua de la sfarsitul lunii iunie pana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, cand insectele adulte trec la iernat.

Prevenirea aparitiei purecelui sfeclei se poate realiza prin: distrugerea buruenilor din culturi, insamantarea cu doua trei saptamani mai tarziu.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul insecticidelor cum ar fi: Decis Mega 50 EW in cantitate de 0,15 l/ha, Fastac 10 EC in cantitate de 0,10 l/ha.