CULTURA ARDEIULUI

Ardeiul provine din America

de Sud si America Centrala, unde

se gaseste ca specie in stare

salbatica, fapt ce confirma

cultivarea lui din timpuri

stravechi, inainte de descoperirea

Americii de catre europeni.

Dupa descoperirea Americii el

este adus pentru prima data in

Spania, de unde s-a extins si in

alte tari europene.

Particularitati botanice si biologice

Radacina principala a plantelor de ardei poate ajunge pana la 60-70 cm si, in conditii normale,

din ea pornesc multe ramificatii secundare, care cresc mai intai in pozitie orizontala si apoi se

indreapta spre adancmie. De pe aceste radacini secundare apar foarte repede noi ramificatii,

astfel ca sistemul radicular al plantei de ardei capata o forma, in ansamblul sau, care o

aminteste pe cea a coroanei de brad.

Trebuie retinute cateva aspecte referitoare la sistemul radicular al plantelor de ardei care

prezinta o deosebita importanta pentru productie:

- masa de radacini este situata in stratul superficial al solului, adica la adancmiea de 25-

30 cm;

- sistemul radicular al ardeiului are o slaba posibilitate de asimilare si din aceste motive

manifesta cerintele mari fata de apa, aerul si substantele nutritive din sol;

- posibilitatea de regenerare a sistemului radicular al plantelor de ardei este mult mai

mica decat la tomate. Tot din cauza sistemului radicular superficial, cu ocazia udatului,

unele plante nu-si mentin pozitia verticala, motiv pentru care in culturile din sere si

solarii plantele se cultiva palisate.

Tulpina se rupe foarte usor de la noduri, in special cu ocazia recoltarii fructelor care cresc chiar

in punctul de ramificare.

Florile sunt dispuse solitar, rareori cate doua prinse individual, pe nodul plantei.

Fructele prezinta o variatie foarte mare in ceea ce priveste forma, marimea, culoarea, pozitia pe

planta si gustul, in functie de varietate si soi.

Plantele de ardei sunt anuale in conditiile din tara noastra, dar in tarile de origine si altele mai

calduroase se comporta ca plante perene.

Cerintele ardeiului fata de caldura sunt mai mari decat ale tomatelor. Semintele germineaza la

13-15C, iar plantele pier la 0,3-0,5C. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele in care

temperatura medie in cursul vegetatiei in 24 de ore este de minimum 15C, iar suma gradelor de

temperatura de 3000 ºC si un numar mare de zile insorite.

Plantele de ardei au pretentii foarte ridicate si in ceea ce priveste intensitatea luminii.

Sunt plante de zi scurta, lumina continua intarziind foarte mult inflorirea si fructificarea.

Ardeiul este mult mai pretentios si fata de apa decat tomatele. Seceta prea puternica

impiedica fecundarea florilor, care avorteaza si cad. Excesul de apa este si el daunator, mai ales

cand apa balteste pe o perioada mai indelungata de timp. In general, variatiile mari ale

umiditatii din sol si atmosfera sunt daunatoare pentru plantele de ardei. Umiditatea optima in

sol pentru ardei este de 75-80%, pe intreaga perioada de vegetatie, cu exceptia primelor 2-3

saptamani dupa plantare, cand nu se uda, pentru a determina cat de cat patrunderea mai in

adancime a radacinilor si in general pentru a stimula intarirea sistemului radicular. De

asemenea, umiditatea atmosferica optima este de 60-70%.

Plantele de ardei sunt pretentioase si fata de sol si in special, in ceea ce priveste fertilitatea si

structura. Pe solurile usoare, bine ingrasate si udate abundent se obtin cele mai bune rezultate

din culturile de ardei.

Ardeii, atat timpurii cat si semitimpurii si tarzii, se cultiva numai prin producerea

prealabila a rasadurilor. Culturile de ardei dau rezultate bune pe soluri de natura nisipo-lutoasa

sau luto-nisipoasa si bine ingrasate. Pentru cultura in camp, sunt de preferat terenurile

adapostite in mod natural de paduri, perdele de pomi, etc, pentru a feri culturile de vanturi,

mentinandu-se astfel si umiditatea aerului la un nivel corespunzator.

Ca bune premergatoare in anul precedent sunt plantele din grupa verzei, a cepei si chiar

radacinoasele. In general, in cazul ardeiului, culturile dau bune rezultate pe terenurile pe care n-

au mai fost culturi de ardei in ultimii 3-5 ani si nici alte solanacee (tomate, vinete, cartofi).

Rasadurile de ardei sunt bune de plantat in camp cand au

varsta de 40-50 zile, cele produse foarte timpuriu si de

30-40 zile, cele care se produc ceva mai tarziu.

Plantarea se poate face lasand 70 cm intre randuri si 20

cm sau mai mult intre plante iar aceasta nu se va face

prea adanc, intrucat tulpina ardeiului nu emite usor

radacini si, deseori, portiunea de tulpina introdusa in

pamant putrezeste.

Se pot aplica doua ingrasari suplimentare folosind

ingrasaminte foliare existente in comert sub diferite

marci, cantitati si concentratii.

Prima ingrasare se va aplica in prima faza de vegetatie (20-25 sile de la transplantare)

iar a doua se va aplica la legarea primelor fructe.

Ciupirea lastarilor principali dupa ce au format un numar de 6-8 fructe pe fiecare, grabeste

procesul de fructificare si crestere a fructelor, sporind productia timpurie si calitatea acesteia.

Udare trebuie facuta la interval de 7-10 zile, astfel incat sa se asigure o umiditate in sol de 75-

80%, iar la aparitia masiva a fructelor, udarile se fac mai des, la 5-6 zile, in functie si de

temperatura atmosferica.

• Dintre bolile ardeiului, o atentie deosebita trebuie acordata prevenirii fuzariozei

(ofilirea ardeiului), care produce pagube mari atat in camp cat si in solarii, fiind favorizata de

temperatura ridicata a soului. Atacul apare in faza de inflorire a plantelor si se manifesta prin

ofilirea rapida a frunzelor bazale. La inceput, plantele isi revin in timpul noptii dupa care treptat

ofilirea devine definitiva. Se recomada tratamente preventive cu Topsin 70PU – 0,05-0,1% ( 5-

10g in 10 litri apa) - 0,5 litri suspensie la o planta, la sol, in jurul plantei. Primul tratament se

aplica dupa plantare ia urmatoarele la 25-30 zile. Concentratia 0,5% se foloseste preventiv iar

cea de 0,1% curativ. Ciuperca (Fusarium oxysporum) traieste timp indelungat in sol aparitia si

evolutia atacului sunt favorizate de temperaturi ale solului ce oscileaza intre 25 si 28°C.

O alta boala des intalnita este alternarioza sau putrezirea fructelor si semintelor de ardei

(putregaiul varfului ardeiului).

In primele faze ale bolii, pe fructe apar pete mici, circulare, galbene-verzui, umede, moi, bine

conturate, usor adancite. Mai tarziu, petele se extind si se acopera, in conditii de umiditate

ridicata, cu un mucegai de culoare gri-olivacee, care in final devine negru. In mod frecvent,

miceliul ciupercii patrunde in interiorul fructelor de ardei si gogosari, afectand si semintele, pe

care formeaza un puf cenusiu. In timpul vegetatiei se vor efectua tratamente cu Polyram DF –

0,2%, Dithane M45 – 0,2%, Score 250EC – 0,05%, Bravo 500SC – 0,2%. De asemenea, bune

rezultate pentru combaterea alternariozei are si ORTIVA 250SC, care poate fi folosit si in cazul

fainarii.

Nu trebuie uitata caderea plantutelor, care se manifesta in faza de rasad si care poate

produce pagube importante. Boala se manifesta prin aparitia unor pete la baza tulpinitei, care se

extind repede cuprinzand coletul de jur imprejur. In portiunea atacata, tulpinita se subtiaza,

devine ca un fir de ata, dupa care cade si putrezeste. Pentru prevenirea aparitiei bolii se poate

folosi Previcur 607 SL, in concentratii de 0,15-0,25%, suspensie cu aplicare la sol (4-5l/mp)

------------------------------------------------

www.hobbywan.com http://hobbywan.sunphoto.ro www.hobbywan.com/shop