Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi muzeele de istorie în România anilor ’80 - G....

8/13/2019 Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi muzeele de istorie în România anilor ’80 - G. Moisa

http://slidepdf.com/reader/full/cultul-personalitatii-lui-nicolae-ceausescu-si-muzeele-de-istorie-in-romania 1/13

CULTUL PERSONALITÃÞII LUI NICOLAE CEAUªESCUªI MUZEELE DE ISTORIE ÎN ROMÂNIA ANILOR ’80

Gabriel MOISA*

THE CULT OF NICOLAE CEAUªESCU’S PERSONALITY AND

HISTORY MUSEUMS IN THE YEARS 1980 IN ROMANIA

Abstract

Under communist rule, romanian museography was more and more used forpropagandistic purposes as years passed. Curators were involved, involuntarily inmost cases, in the specific actions of the totalitarian regime propaganda. This madethe institutions live in an increasingly limitted and extremely well controlled culturalhorizon. Too few uncontrolled manoeuvre elements could be performed by Romanianmuseums. In a totalitarian political system, such as the Romanian one, museums wereable to survive, grow and manifest themselves only under almost exclusively politicallydictated terms.

Keywords: Romanian museography, curators, history, propaganda, totalitarism

În anii ’80 cultul personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu a atins cote foarte înalte. Ceimai mulþi specialiºti sunt de pãrere cã debutul acestuia trebuie cãutat în vizita efectuatãde Nicolae Ceauºescu în China ºi Coreea de Nord, între 1-24 iunie 1971, vizitã care l-ar fimarcat profund pe Ceauºescu1. Alþii însã stabilesc declanºarea fenomenului mai devreme,imediat dupã 1968, doar cã lumea a fost mai atentã atunci la momentul august 1968 ºimai puþin la prezenþa unor germeni ai cultului personalitãþii2. Trebuie spus foarte deschisfaptul cã acest cult al personalitãþii nu a fost opera lui Nicolae Ceauºescu, ci mai degrabã

a unui „front” format din activiºti, artiºti, literaþi ºi ziariºti care au intuit foloasele slãviriiliderului de la Bucureºti exprimate în câºtiguri pecuniare, poziþii sociale, posibilitatea de apleca peste hotare3 etc. Lipsit de o educaþie solidã, lui Nicolae Ceauºescu i-a plãcut acestspectacol, ba chiar a ºi plusat adeseori. Într-un timp foarte scurt a fost pusã la punct oadevãratã maºinã de propagandã care a generat un cult al personalitãþii de-a dreptul ºocantpentru lumea liberã. Atât la nivel individual, cât ºi numeroase instituþii au fost angrenate în acest tablou „cultural”. Între instituþiile angajate plenar ºi din ce în ce mai mult de laun an la altul în aceastã direcþie s-au aflat ºi muzeele din România, care au fost agresatecontinuu din aceste punct de vedere. Rãspunzând ideologiei vremii, acestea erau nevoitesã-ºi adapteze viaþa muzealã la toate nuanþele regimului politic. Din pãcate, de prea multeori în muzeele României comuniste, istoria, aºa cum era ea transmisã publicului prin

* Universitatea din Oradea, Muzeul Þãrii Crºurilor Oradea, [email protected] Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauºescu , Editura Polirom, Bucureºti, 20032 Adrian Cioroianu, Ce Ceauºescu qui hante les Roumanis , Editura Curtea Veche, Bucureºti, 20043 Idem, Cine a profitat de cultul lui Ceauºescu!? , în Historia, nr. 99, martie 2010, p. 36-37



Gabriel Moisa320

intermediul expoziþiilor permanente sau temporare, era falsificatã. Publicul avea în faþã oistorie teleologicã în care trecutul era desenat ºi redesenat prin prisma comandamentuluipolitic aflat în actualitate. Fenomenul este prezent încã de la sfârºitul anilor ’40, odatã cupreluarea puterii de comuniºti, când regimul democrat-popular a acþionat ºi în acest senspentru punerea pe „baze democratice” a vieþii muzeografice româneºti4, urmând un curs

ascendent, apogeul fiind atins spre mijlocul anilor ’80.La cunoscuta Plenarã lãrgitã a C.C. al P.C.R. din 1 iunie 1982, Nicolae Ceauºescua prezentat o expunere care fãcea referire la "stadiul actual al edificãrii socialismului, laproblemele teoretice, ideologice ºi activitãþii politico educative a partidului ". Acolo, ellansa o idee nãstruºnicã, de neînþeles la momentul respectiv, care privea direct muzeeleRomâniei. Este vorba despre "unificarea muzeelor într-un singur muzeu central deistorie care sã cuprindã toate documentele mai importante, (…) muzeele din alte centreurmând sã cuprindã documente care se referã la zona muzeului "5. Conþinutul aserþiuniieste contradictoriu ºi pãrea greu inteligibil. Posibil ca nici cel care a conceput-o sã nu fi înþeles exact, dupã cum cel care a citit-o, în speþã Nicolae Ceauºescu, sã se fi exprimatneclar. Evoluþia ulterioarã a muzeelor din România lumineazã oarecum chestiunea sau

mai bine zis dã sens vorbelor ºefului statului. Este vorba despre uniformizarea expoziþiilorpermanente ale muzeelor româneºti, care, cu excepþia unor argumente de istorie localã,reflectau istoria naþionalã în ansamblu, astfel cã, oprindu-ne bunãoarã numai asupra unuisingur caz din foarte multe altele, personalitatea lui Mircea cel Bãtrân (devenit între timpcel Mare) era reflectatã la fel de amplu atât la Târgoviºte, spre exemplu, cât ºi la Satu Maresau Botoºani. Este numai unul dintre exemplele efectelor produse de cele câteva idei fixeale noii istoriografii româneºti de dupã momentul „revoluþiei culturale”. În acest caz estevorba despre exacerbarea ideii de unitate medievalã a spaþiului românesc. Momentul deapogeu l-au constituit, din acest punct de vedere, anii 1985-1986, când au fost definitivate în mare parte amplele reorganizãri din spaþiul muzeistic românesc.

În acelaºi an 1982, probabil ca temã de casã generatã de discursul liderului politicromân din iunie, în Revista de istorie , revista cel mai des utilizatã de aparatul ideologic,alãturi de Anale de istorie , pentru promovarea instrucþiunilor, apãrea un material semnat"Redacþia" în care era dezbãtutã soarta istoriei în "lumina" noilor imperative ideologice6. În primul rând era discutatã problema rolului muzeelor în educaþie, astfel încât acestea sãprezinte istoria naþionalã într-un mod popularizator cât mai pe înþelesul "maselor "7. Este,trebuie sã recunoaºtem, o lãmurire în plus faþã de cele citite de Nicolae Ceauºescu laPlenara din iunie 1982. Mult mai precisã din acest punct de vedere este însã poziþia unuiistoric situat în cercul puterii, Gheorghe I. Ioniþã. Într-un material publicat în anul 1983 în Revista de istorie , intitulat sugestiv "Caracterul unitar al istoriei în viziunea secretaruluigeneral al partidului Comunist Român", autorul ne lãmureºte o datã în plus afirmând cã

Ceauºescu visa, de fapt, la uniformizarea muzeelor din România din toate punctele devedere astfel încât acestea sã reflecte, nu-i aºa, ideea unitãþii istorice a spaþiului locuit deromâni. În opinia lui Gheorghe I. Ioniþã, istoricii ºi muzeografii trebuie sã fie atenþi ºi sãia mãsuri concrete deoarece "dacã de la nivelul conducerii superioare de partid s-a simþitnevoia a se mai face încã o datã o apreciere în acest sens, înseamnã cã sîntem cu toþii încãdatori ºi trebuie sã adoptãm atitudinea potrivitã ºi mãsurile cuvenite. Numai aºa puteminterpreta ºi rãspunde prompt observaþiilor ºi sugestiilor ce ne-au fost fãcute de Secretarul

4 Gabriel Moisa, Un istoric proletcultist „uitat”: Solomon ªtirbu , în vol. Istorie, Etnologie.Artã (coord. A.Chiriac, B. ªtefãnescu), Editura Muzeului Þãrii Criºurilor, Oradea, 2009, p. 139-1425

N. Ceauºescu, România pe drumul construrii societãþii socialiste multilateral dezvoltate ºi înaintare aRomâniei spre comunism, Editura Politicã, Bucureºti, 1982, vol. 24, p. 676 ***, ªtiinþa istoricã în faþa noilor imperative politico-educative, teoretice ºi ideologice , în Revista de istorie ,nr. 7, 1982, p. 782-7927 Ibidem, p. 790

2



Cultul personalitãþii lui Nicolae Ceauºescu ºi muzeele de istorie în România anilor ’80 321

general al Partidului "8.Asta apropo de ideea lansatã de oficialii istoriografiei care-l numeau pe Nicolae

Ceauºescu istoricul cel mai calificat din România pentru a direcþiona istoriografia românã.Astfel, Ion Popescu-Puþuri aprecia cã ºeful statului este patriarhul istoriografiei româneºti9,acelaºi Gh. I. Ioniþã considera fiecare frazã spusã de Nicolae Ceauºescu în domeniul

istoriei drept "genialã "10

ºi demnã de urmat, iar Rodica Porþeanu ºi Alexandru Porþeanu, casã ne oprim numai la câteva nume apropiate de putere, considerau concepþiile istorice aleºefului partidului comunist român drept fundamentale11. De altfel, ca urmare a calitãþilorsale de gânditor în domeniul istoriei, filosofiei ºi politicii, Nicolae Ceauºescu a ºi fost ales(desigur cã de cãtre aceiaºi oameni de casã) cu puþini ani înainte chiar preºedinte deonoare al Academiei de ªtiinþe Social Politice a României.

Aºadar, odatã lãmurit frontul muzeografic de dimensiunile gândirii creatoare aleºefului statului (a se vedea aici ºi a trepãduºilor din domeniul muzeografic, care desigur cãi-au sugerat unele mãsuri din motive ce þin de utilitatea lor ca oameni ai regimului) asupracelor ce urmeazã a fi întreprinse, calea spre reelaborarea expoziþiilor de bazã ale muzeelorera deschisã. Nu mult dupã momentul iunie 1982 ºi al precizãrilor ulterioare aferente

aveau sã soseascã ºi instrucþiunile concrete. În paralel, continuau sã aparã, mai ales în revista de specialitate consacratã

muzeelor, Revista muzeelor ºi monumentelor , editatã de CCES, materiale mobilizatoare în sensul noilor direcþii din muzeografia româneascã. Douã mari teme erau abordate dematerialele publicate aici. În primul rând, este vorba despre cele care actualizeazã dela un numãr la altul directiva politicã în zona rolului muzeului în educaþia "maselor".Spaþiul acordat de revistã acestei problematici este extrem de generos. Toate abordãrilesunt circumscrise aceleiaºi stereotipii devenite obsesive privind rolul instructiv-educatival muzeelor care trebuie sã se alãture celorlalte instituþii de culturã în efortul comun de înfãptuire a aºa numitului program naþional de educaþie politico-ideologicã12. Într-un bilanþal muzeografiei româneºti în cei 40 de ani de la "marea eliberare " din august 1944, IulianAntonescu, vicepreºedintele CCES, se lansau în aprecieri pozitive legate de rezultateleeforturilor muzeelor în direcþia construirii "omului nou": "În ultimii 40 de ani, poporulromân a trãit împliniri deosebite, fãrã precedent. Este firesc ca modelarea conºtiinþeiomului nou ºi reprezentarea realitãþii româneºti sã facã apel, din nou, la valenþele culturaleducative ºi documentare ale patrimoniului cultural naþional, la instituþiile specializatepentru valorificarea acestor valenþe care sunt muzeele "13.

Dacã anul 1984 a fost cel al bilanþurilor în muzeografie, bilanþuri pozitive, evident,mai ales în anii de dupã 1944, anul urmãtor, 1985, a fost cel al directivelor Congresuluial XIII-lea. Încã din zilele desfãºurãrii acestui eveniment politic, Revista muzeelor ºimonumentelor publica un material vizând, chipurile, imboldul oferit de cuvântarea þinutã

la "marele forum al comuniºtilor" de cãtre Nicolae Ceauºescu în direcþia perfecþionãriimuzeale. Concluzia era una singurã, directivele Congresului oferã cadrul cultural menitsã contribuie la formarea "omului nou" capabil sã realizeze toate obiectivele stabilite,

8 Gh. I. Ioniþã, Caracterul unitar al istoriei în viziunea secretarului general al partidului Comunist Român, înRevista de istorie , nr. 1, 1983, p. 25-40 9 I. Popescu-Puþuri, Concepþia tovarãºului Nicolae Ceauºescu privind cunoaºterea istoriei multimilenareapoporului român - fundament al activitãþii ideologice, al educaþiei patriotice, socialiste a maselor , în Anale deistorie , nr. 1, 1983, p. 4210 Gh. I. Ioniþã, Caracterul unitar al istoriei în viziunea secretarului general al partidului Comunist Român, înRevista de istorie , nr. 1, 1983, p. 2511 Rodica Porþeanu, Al. Porþeanu, Concepþia tovarãºului Nicolae Ceauºescu asupra rolului þãrãnimii ca forþã

fundamentalã în istoria naþionalã a poporului român, în Revista de istorie , nr. 1, 1983, p. 4512 I. Antonescu, Dezvoltarea muzeografiei româneºti - rod al politicii Partidului Comunist Român devalorificare plenarã a Patrimoniului Cultural Naþional , în Revista muzeelor ºi monumentelor , nr. 6, 1984, p.12-2413 Ibidem, p. 12

3



Gabriel Moisa322

muzeului revenindu-i un rol major din acest punct de vedere14.Se crease contextul favorabil reconfigurãrii expoziþiilor de istorie astfel încât acestea

sã fie corespunzãtoare din punct de vedere ideologic. Muzeografii luau la cunoºtinþã deaceastã realitate prin intermediul Revistei muzeelor ºi monumentelor , care sublinia faptulcã muzeele "ca instituþii de ºtiinþã ºi culturã, ca instrumente de instrucþie ºi educaþie politicã,

patrioticã, revoluþionarã, muzeele ºi lucrãtorii lor au datoria de a valorifica plenar bogatulºi valorosul patrimoniu cultural ce-l deþin, contribuind, prin mijloace specifice, la mãreaþaoperã desfãºuratã de partidul comunist pentru formarea omului nou …"15.

Aºadar, din acest moment, muzeografilor li se transmisese clar faptul cã tematicilemuzeelor trebuia aduse la zi. În traducere, acest lucru însemna prezentarea epocii istorice,devenite de atunci "de Aur", adicã epoca cuprinsã între anii 1965-1985. Editorialul Revisteimuzeelor ºi monumentelor nr. 2 din 1985 exprima clar aceastã dorinþã politicã ºi ideologicãa liderului politic român: "În acest spirit, o sarcinã de excepþionalã însemnãtate ce revinemuzeelor constã în aducerea la zi a expoziþiilor de bazã, ceea ce reprezintã o necesitatestringentã, de mare importanþã educaþionalã. În fapt, se pune problema evidenþierii saltuluicalitativ petrecut în anii socialismului, cu deosebire dupã Congresul al IX-lea al partidului,

în viaþa social politicã a þãrii …"16.O primã tentativã de aducere la zi sub aspect ideologic a expoziþiilor permanente

din muzee a avut loc prin 1982, în urma programului ideologic de acþiune lansat acolo deliderii Partidului Comunist Român. Bilanþul restructurãrilor muzeale izvorâte din momentuliunie 1982 este considerat, paradoxal, edificator pentru ceea ce se aºtepta de la "frontulmuzeografic". Spun paradoxal deoarece aproape concomitent apãreau noile norme derestructurare fundamentalã a muzeelor de istorie. Aparentul paradox se explicã însã, prinmomentul aniversativ marcat de anul 1965, anul în care se împlineau douã decenii de lavenirea la putere a lui Nicolae Ceauºescu, iar muzeografia româneascã trebuia sã marchezedin plin acest eveniment în viaþa muzeelor.

Muzeografii români trebuiau sã aducã în acest context dovezi clare asupra faptuluicã "în cei 20 de ani care au trecut de la Forum-ul comunist din iulie 1965, România s-atransformat într-un uriaº ºantier (…). La rodnicul bilanþ cu care se prezintã poporul românla aceastã mãreaþã aniversare se adaugã ºi remarcabilele rezultate obþinute în dezvoltareareþelei de muzee ºi amplificarea activitãþii acestora. Datoritã politicii Partidului ComunistRomân de valorificare plenarã a bogatului patrimoniu cultural, în anii ce au urmat istoriculuiCongres al IX-lea al partidului s-a produs o adevãratã revoluþionare a miºcãrii muzeistice,atât în sensul unei spectaculoase extinderi a unitãþilor, în aºa fel încât în fiecare judeþ sãexiste unitãþi reprezentative ºi puternice, cît mai ales în direcþia îmbogãþirii tematice, aintegrãrii muzeelor în categoria de largã angajare socialã ºi politico-ideologicã …"17.

Bilanþul muzeografiei româneºti, aºa cum era el prezentat de Gavrilã Sarafolean

în nr. 2 pe anul 1985 al Revistei muzeelor ºi monumentelor, era unul de excepþie, fiindlãudate binefacerile regimului asupra acestui domeniu al vieþii culturale româneºti. Evidentcã, cinci ani mai târziu, acelaºi autor, de data aceasta în calitate de redactor ºef al revistei,nu va ezita sã execute o miºcare de 180 de grade în care ceea ce spusese cu câþiva ani mai înainte nu mai era valabil, ba mai mult, acuzând de data aceasta tarele regimului. Gestvalabil, de altfel, pentru cea mai mare parte dintre foºtii regimului în domeniul cultural, ca în orice alt domeniu de activitate, oameni care fãrã nici o jenã dialecticã au devenit cei mai

14 ***, Directivele Congresului al XIII-lea al partidului Comunist Român - imbold pentru continuaperfecþionare a activitãþii muzeale , în Revista muzeelor ºi monumentelor, nr. 9, 1984, p. 315 ***, Îmbogãþirea, structurarea ºi valorificarea patrimoniului contemporan de istorie, sarcini majore pentru

creºterea spiritului partinic, pentru realizarea unei noi calitãþi a activitãþii muzeale , în Revista muzeelor ºimonumentelor, nr. 2, 1983, p. 316 Ibidem17 G. Sarafolean, 20 de ani de mãreþe realizãri ale muzeografiei româneºti , în Revista muzeelor ºimonumentelor , nr. 2, 1985, p. 10

4




mari promotori ai liberalismului cultural, ba chiar ºi-au confecþionat chiar mici biografii,mici precum personalitãþile lor, de disidenþi. Aflãm, astfel, din bilanþul prezentat, cã dupã1982 au fost corectate prin "aducerea la zi" expoziþiile permanente din peste 30 de muzeedin þarã între care: Arad, Alba Iulia, Baia Mare, Botoºani, Braºov, Buzãu, Cluj-Napoca, Iaºi,Zalãu, Sibiu, Suceava, Timiºoara, Tg. Jiu, Tg. Mureº, Tulcea etc. Aducerea la zi s-a realizat

mai ales pe segmentul expoziþional menit "sã înfãþiºeze formarea clasei muncitoare,crearea ºi activitatea Partidului Comunist Român, lupta revoluþionarã ºi democraticã alcãrui corolar a fost revoluþia de eliberare socialã ºi naþionalã, antifascistã ºi antiimperialistãînceputã la 23 August 1944, edificarea socialismului în România"18.

De la înalta tribunã a revistei directoare a activitãþii muzeografice, GavrilãSarafolean, membru la acea datã în colegiul de redacþie al publicaþiei, angaja întregul"front muzeografic" într-o amplã activitate în care muzeele urmau sã traducã " în viaþãpreþioasele indicaþii date instituþiilor culturale de cãtre secretarul general al partidului,tovarãºul Nicolae Ceauºescu, de a deveni un centru al educaþiei revoluþionare, patriotice,de formare a omului nou "19. Ce a urmat vom vedea mai jos.

Fiind considerat lãmurit de acum "frontul muzeografic" de cele ce trebuiau întreprinse,

calea spre elaborarea noilor expoziþii de istorie, care sã corespundã noilor comandamenteideologice, era de acum deschisã. Nu mult timp dupã acest moment aveau sã soseascãºi în judeþe instrucþiunile necesare, în fapt noile tematici unice expoziþionale, capabile acontribui decisiv, nu-i aºa, la formarea "omului nou".

Dacã în martie 1985, data apariþiei numãrului doi din Revista muzeelor ºimonumentelor , apãrea ca dat semnalul declanºãrii restructurãrii muzeelor de istorie, înaprilie 1985, muzeele intrau în posesia documentului intitulat Tematica cadru pentrumuzeele judeþene de istorie . Lãsând la o parte cacofonia existentã în titlu, aceasta era otematicã unicã, care lãsa foarte puþin spaþiu de manevrã în zona specificului local, fiindelaboratã de Secþia de Propagandã ºi Presã a Comitetului Central al Partidului ComunistRomân, condusã de generalul Constantin Olteanu, în colaborare cu Consiliul Culturii ºiEducaþiei Socialiste, instituþie condusã de Suzana Gâdea, director adjunct Iulian Antonescu.

Tematica transmisã muzeelor judeþene era întinsã pe nu mai puþin de 45 de pagini.Din start aceasta era disproporþionatã din punct de vedere al ponderii exponatelor întrucâtmarea majoritate a expoziþiei urma sã fie dedicatã istoriei contemporane. Din 45 de pagini,doar 11 erau consacrate altor epoci istorice decât cea contemporanã. Practic, din noileexpoziþii de istorie în circa 27 % din total urmau a fi reprezentate epocile istorice veche,medie ºi modernã, urmând ca restul de 73 % sã fie repartizate perioadei contemporane,perioadã care, în opinia tematicii, începea cu "8 Mai. Fãurirea Partidului ComunistRomân"20. Cu puþine excepþii, întreaga parte a expoziþiei consacrate istoriei contemporaneera subsumatã istoriei partidului comunist. Tematica celorlalte epoci era înghesuitã, aºadar,

pe 11 pagini din care 2,5 pagini Antichitatea, 4 pagini Evul Mediu ºi 4,5 pagini EpocaModernã, cu menþiunea cã în ultimul caz o paginã era rezervatã exclusiv explicaþieimodului de expunere pentru "formarea partidului politic al clasei muncitoare"21.

Marile teme ideologice ale epocii au fost transpuse foarte bine în practicã cu ocaziapromovãrii tematicii expoziþionale. De altfel, istoriografia oficialã le-a confecþionatcu o dezinvolturã, dezinhibare ºi inocenþã infantilã promovându-le apoi cu insistenþã.Protocronismul fãcea ravagii ºi cu aceastã ocazie. Marea temã a continuitãþii de locuirea poporului român în actualul spaþiu geografic al României contemporane rãzbate caun fir roºu întregul proiect. În chiar prima parte care urma a fi expusã în expoziþiile debazã "Istoria strãveche a poporului român" acest lucru este foarte clar prezent. Deºi tema

18

Ibidem, p. 1719 Ibidem, p. 1920 Tematica cadru pentru muzeele judeþene de istorie , Colecþia de Istoria instituþiei a Muzeului Þãrii Criºurilordin Oradea, inv. 8692 (în continuare Tematica...)21 Ibidem

5



Gabriel Moisa324

fãcea referire la începuturile istoriei României, constatãm cã, de fapt, este vorba desprePaleolitic ºi Neolitic, epoci istorice care nu aveau, evident, nimic în comun cu poporulromân. Era, desigur, o transpunere în practicã a Programului Partidului Comunist Romândin 1975, care începea istoria poporului român, nici mai mult nici mai puþin decât cu"epoca pietrei"22. Încã de la acest capitol trebuia sugerat ºi rezolvat cel de-al doilea mare

nod gordian ideologic: unitatea spaþiului românesc de-a lungul istoriei. Pentru aceasta, în proiect era clar exprimatã respectiva cerinþã: "În vederea prezentãrii unitãþii de viaþãmaterialã ºi spiritualã, materialul local va fi prezentat într-un dialog firesc cu cele maisemnificative piese descoperite pe plan naþional "23.

Urmãtoarele subteme majore urmau a fi subsumate dacilor cu evidenþierea lor castrãmoºi ai poporului român. La acest capitol se pare cã romanii avut de pierdut deoareceei nu trebuia, conform tematicii oficiale, nici mãcar pomeniþi ca strãmoºi ai poporuluiromân. Cel mult ºi doar trecãtor putea fi acceptatã ideea "împletirii " celor douã civilizaþii,elementul roman fiind oricum în inferioritate. Din acest punct de vedere, ca interpretare aacestui fapt istoric, era o întoarcere în anii '50, când romanii "imperialiºti " au fãcut mult rãupopulaþiei dacice. De altminteri, însuºi programul Partidului Comunist Român, sugerase

acest lucru. Conform acestuia, cucerirea Daciei de cãtre romani a fost un lucru negativ24.Este, probabil, o reflecþie a politicii antioccidentale tot mai accentuate a României peparcursul anilor '80, iar romanii se fãceau vinovaþi de a fi aparþinut unui spaþiu care segãsea în "Epoca de Aur" în partea europeanã duºmãnitã de Nicolae Ceauºescu. Gravã ºiimpardonabilã greºealã fãcutã de romani, care acum se rãsfrângea asupra lor, direct.

Partea consacratã Evului Mediu, trebuia, aºa cum sugera ºi titlul, sã urmãreascã ºisã dovedeascã dezvoltarea eminamente unitarã a poporului român25. Într-adevãr, întreagatematicã circumscrisã Evului Mediu rãspundea acestui comandament. Subtitluri precum"Legãturi economice dintre þãrile române", "Constituirea statelor feudale româneºti þaraRomâneascã, Moldova, Transilvania ºi Dobrogea", "Lupta unitã a Þãrilor Române pentruapãrarea independenþei", Legãturile culturale dintre Þãrile Române" etc. evidenþiazã aceastãpreocupare constantã. Alte ºi alte de acum adevãrate cutume ideologice se regãseauprintre subtitlurile tematicii, precum rolul nefast al dominaþiei strãine ºi rolul acesteia lafrânarea evoluþiei societãþii umane din spaþiul mioritic, "Jefuirea bogãþiilor þãrii"26 etc. Înproiectul expoziþional consacrat Evului Mediu fac carierã de asemenea alte idei agreateprecum exacerbarea rolului þãrãnimii în cadrul "luptelor de neatârnare", estomparea roluluiconducãtorilor militari, alþii decât cei agreaþi de Ceauºescu, aºa cum apar ei bunãoarã încunoscutul tablou al pictorului Sabin Bãlaºa, "numeroasele" tentative de unire a þãrilorromâne º.a., toate regãsite în documentele oficiale ale Partidului, începând cu ProgramulPartidului Comunist Român, discursurile liderului politic de la Bucureºti sau "transpunerilescenice" ale istoricilor de casã. Interesant este rezolvatã prin tematicã ºi problema

continuitãþii, alt of major al istoriografiei ºi ideologiei româneºti în anii regimului Ceauºescu.Nici mai mult nici mai puþin a fost preluatã ideea lansatã de Programul Partidului conformcãreia, dupã "retragerea autoritãþilor militare ºi civile romane din fosta provincie Dacia",aici a rãmas un "stat neorganizat"27 care a fãcut, astfel, ca rezistenþa în faþa migratorilor sãfie redusã. Aflãm, astfel, cã abia când "populaþia de pe teritoriul vechii Dacii a început sã-ºiorganizeze viaþa în diferite formaþiuni statale mici "28 s-au creat primele formaþiuni stataleluptând eficient în apãrarea neatârnãrii. Tematica mai clarifica, de asemenea, o serie de

22 ***, Programul Partidului Comunist Român de fãurire a societãþii socialiste multilateral dezvoltate ºiînaintare a României spre comunism, Editura Politicã, Bucureºti, 1975, p. 1123 Ibidem24

Ibidem, p. 11-1225 Tematica ..p. 17.26 Ibidem, p. 1227 Ibidem28 Ibidem

6




aspecte terminologice considerate "neclare" pânã atunci pentru istoriografia româneascã.Astfel, Rãscoala lui Gheorghe Doja devenea Rãzboiul þãrãnesc al lui Gheorghe Doja,momentul Horea, Cloºca ºi Criºan rãmânea rãscoalã ºi nu revoluþie aºa cum istoriografiaoficialã încercase sã impunã la începutul anilor '8029.

Epoca Modernã pare mai feritã de ingerinþa ideologicã, cel puþin aºa cum aratã

proiectul tematic. Principalele accente cad asupra constituirii statului modern român. Cutoate acestea, punctual, sunt scoase în evidenþã, mult mai mult decât ar fi fost necesar,momente minore ale istoriei românilor, dar majore din punctul de vedere al istoriei PartiduluiComunist Român. Este vorba despre momente precum falansterul de la Scãeni, "Poziþiamiºcãrii muncitoreºti ºi socialiste faþã de rãzboiul de independenþã", crearea partiduluipolitic al clasei muncitoare din România etc. Toate trebuia amplu reliefate în expoziþiilemuzeelor. Dacã pînã la 1893, crearea PSDMR, partea de tematicã reprezentând istoriamodernã este acceptabilã, din acest moment istoric, continuând cu epoca contemporanã,expoziþia de istorie trebuia sã fie una aproape exclusiv ideologizatã. Spre exemplu, perioada1893-1914 trebuia sã fie reprezentatã de urmãtoarele subteme: Organizaþii muncitoreºtiprofesionale ºi politice, Activitate propagandisticã, socialistã, Acþiuni greviste ºi miºcãri

þãrãneºti, Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România ºi locul sãu în viaþa social-politicã româneascã, Marea rãscoalã þãrãneascã din 1907, Solidaritate internaþionalã.Se sugera, astfel, cã acestea ar fi cele mai importante evenimente istorice întîmplate înRomânia în acest interval de timp.

Dacã epocile istorice pomenite mai sus au fost ideologizate inclusiv prin falsificareaistoriei ºi lipsa deontologiei profesionale, cea contemporanã este prezentatã din punct devedere muzeografic, conform tematicii, nerespectându-se practic sensul istoriei românilor în acest interval. Tocmai de aceea, cred cã meritã stãruit ceva mai mult asupra acesteiepoci.

În primul rând, ceea ce frapeazã în tematicã ºi, ulterior, în expoziþiile de istorie,este faptul cã, dacã perioadei 1918-1944 îi sunt consacrate doar patru pagini, intervalului1945-1985 restul de 30 de pagini. Acest lucru va fi fidel reflectat ºi în expoziþii. ªi maifrapante sunt însã proporþiile tematicii consacrate epocii comuniste. Astfel, pentru aniiregimului Dej avem destinate doar douã pagini în timp ce regimul Ceauºescu beneficiade 28 de pagini. ªi aici meritã însã menþinut un aspect interesant, anume cã, din celedouã pagini consacrate perioade 1945-1965, 1,75 pagini abordeazã perioada 23 august1944 - 30 decembrie 1947 ºi numai 0,25 pagini regimului Dej. Deci, în noile expoziþiiaceastã perioadã din istoria contemporanã a României este practic inexistentã, numele luiDej nefiind nici mãcar amintit. Eliminarea lui Dej din istorie de cãtre Ceauºescu atinsesepunctul culminant. Aºadar, din totalul celor 45 de pagini ale tematicii consacrate istorieispaþiului românesc din Antichitate pânã în 1989, 28 sunt consacrate exclusiv celor 20 de

ani de când Ceauºescu era la putere, restul de 17 pagini acoperind restul istoriei, pînã în1965.Comparaþia este edificatoare pentru ceea ce înseamnã trendul epocii în zona istoriei

ºi istoriografiei româneºti, dar nu numai. Cultul personalitãþii lui Ceauºescu trebuia sãse regãseascã amplu ºi în muzee, ca mijloc de educare prin forþa exemplului, a tinereigeneraþii în spiritul "omului nou".

Dar nici mãcar acest lucru nu a fost suficient deoarece chiar ºi pentru perioadainterbelicã urma sã fie scoasã în evidenþã aceeaºi personalitate a tânãrului Ceauºescu, dela o vârstã foarte fragedã. Este, de altfel, epoca în care apãrea ºi lucrarea reprezentativã dinacest punct de vedere, cea care clasiciza tinereþea revoluþionarã a militantului Ceauºescu.Este vorba despre lucrarea lui Olimpiu Matichescu: Tinereþea revoluþionarã a tovarãºului

29 C. Corbu, 1784 - eveniment de seamã în istoria luptei revoluþionare din þara noastrã , în Anale de istorie ,nr. 5, 1983, p. 125-133; vezi pe larg ºi K. Verdery, Compromis ºi rezistenþã. Cultura românã sub Ceauºescu ,Editura Humanitas, Bucureºti, 1993, p. 214-232

7



Gabriel Moisa326

Nicolae Ceauºescu 30. Astfel, Secþia de Propagandã a CC al PCR cerea prin intermediultematicii, ca fiecare muzeu sã prezinte ºi din punct de vedere muzeografic - afiºe, extrasede ziar, panouri - douã momente importante referitoare la Nicolae Ceauºescu. Primul estelegat de "Afirmarea personalitãþii tovarãºului Nicolae Ceauºescu ca militant de frunte alpartidului cu înalte calitãþi patriotice ºi revoluþionare, devotat cauzei supreme a poporului

român, libertãþii ºi independenþei patriei "31

, iar cel de-al doilea, obligatoriu mult mai ampluprezentat, trebuia consacrat momentului "marii demonstraþii antifasciste ºi antirãzboinicedin 1 mai 1939" cu evidenþierea "rolului determinant al tovarãºului Nicolae Ceauºescu,al tovarãºei Elena Petrescu (Ceauºescu) în organizarea ºi conducerea marii demonstraþiiantifasciste ºi antirãzboinice de la 1 Mai 1939, pentru pãstrarea integritãþii patriei, adrepturilor ºi libertãþilor democratice "32. Pentru rezolvarea acestei dileme muzeograficeeste arhicunoscut deja faptul cã fotografiile cu demonstraþia din 1 mai 1939 au fostfalsificate prin decuparea capului lui Nicolae Ceauºescu ºi transpunerea sa în fotografie pecorpul unui alt bãrbat ales la întîmplare din mulþime. De fapt, manifestaþia pomenitã maisus nu fusese nici pe departe opera comuniºtilor ci a fost organizatã de ministrul munciidin guvernul Armand Cãlinescu, Mihail Ralea. Este o mostrã clasicã a ceea ce înseamnã

falsificarea grosolanã a adevãrului istoric. În aceeaºi categorie se înscrie maniera de tratarea întregii perioade istorice începute odatã cu 23 august 1944. Prezentarea muzeograficãera pe mãsurã. Întreaga expunere muzeograficã era una triumfalistã, apogeul fiind atins,desigur, de modul de afiºare a exponatelor corespunzãtoare epocii Ceauºescu. De altfel,chiar tematica primitã la muzee de la CCES intitula aceastã parte expoziþionalã :"EpocaNicolae Ceauºescu - epoca celor mai rodnice împliniri din istoria poporului român 1965- 1985 ". Absolut totul era trecut prin filtrul cenzurii iar ceea ce a ieºit a fost o falsã istoriecontemporanã a românilor, aºa cum a fost ea prezentatã în muzee.

Cele 28 de pagini consacrate "Epocii de Aur" încep, evident, cu Congresul al IX-lea.Din acest moment totul era mult mai amãnunþit evidenþiat în tematicã, fiind menþionateprecis pânã ºi ce texte ºi fotografii trebuiau expuse, nimic nefiind lãsat la voia întâmplãrii.

Obligatoriu, textul care trebuia expus la începutul segmentului expoziþional consacratacestei perioade istorice menþionate nu lãsa nici un dubiu asupra a ceea ce însemna, înopinia propagandei desigur, anii regimului Ceauºescu: "Perioada inauguratã de Congresulal IX-lea - cea mai bogatã în împliniri din întreaga istorie a þãrii - este legatã nemijlocit deactivitatea neobositã desfãºuratã cu profundã pasiune revoluþionarã ºi înaltã rãspunderepentru destinele patriei de tovarãºul Nicolae Ceauºescu, secretarul general al partiduluiComunist Român"33. Enunþul este cât se poate de edificator vizavi de ceea ce ºi cum urmasã fie expus. Alãturi de acest text trebuia expusã, desigur, fotografia lui Nicolae Ceauºescu,la tribuna Congresului al IX-lea al PCR34.

De aici încolo, toate paginile tematicii vin sã argumenteze enunþul de deschidere

a segmentului de expoziþie consacrat "Epocii Nicolae Ceauºescu". Comparaþii dintrecele mai diverse, imagini ºi fotografii variate, aspecte care aratã "dialogul" lui NicolaeCeauºescu cu masele, argument al "unitãþii" existente între liderul politic român ºi "popor",dezvoltarea industrialã fãrã precedent în ultimii 20 de ani, pe categorii de industrii,creºterea bunãstãrii populaþiei ca urmare a creºterii productivitãþii muncii, dezvoltareaextraordinarã a învãþãmântului ºi culturii etc., toate demonstrau chipurile fericirea ºientuziasmul populaþiei în anii respectivi. Toate acestea într-un dezacord flagrant cu ceeace se întâmpla în România.

Sensul tematicii ºi expoziþiilor aferente este cât se poate de explicit. Cultulpersonalitãþii atingea culmi everestiene. În contextul intensificãrii programelor de construire

30

O. Matichescu, Tinereþea revoluþionarã a tovarãºului Nicolae Ceauºescu , Editura Politicã, Bucureºti, 198131 Tematica... p. 1932 Ibidem, p. 2133 Ibidem, p. 2234 Ibidem, p. 24

8




a "omului nou", toate muzeele trebuiau sã-ºi construiascã expoziþiile ca un omagiu adus"conducãtorului iubit". Tânãra generaþie nu trebuia sã vadã altceva nimic, sã cunoascã altãpersonalitate proeminentã mai clar reliefatã în istoria României decât pãrintele naþiunii,Nicolae Ceauºescu. Multe din muzeele din þarã ºi-au schimbat atunci expoziþiile de bazãale secþiilor de istorie, unele în totalitate, altele numai pe tronsonul epocii contemporane.

În multe cazuri, expoziþiilor le erau alocate alte spaþii în care erau prezentate exclusivmarile realizãri ale „Epocii de Aur”. Tocmai de aceea, în epocã, toate muzeele Românieierau trase parcã la indigo. Vizitatorului îi era îndeajuns sã viziteze un singur muzeu al þãrii încât sã poatã considera cã le-a vãzut pe toate. Puþinele particularitãþi locale acceptate deSecþia de Propagandã a CC al PCR, nu schimbau prea multe din concepþia expoziþionalã.Se îndeplinise, astfel, dorinþa clar exprimatã de secretarul general al PCR la Mangalia în 1-2iunie 1982, când ºi-a exprimat dorinþa unificãrii muzeelor din þarã într-unul singur.

Între instituþiile care, "traducând în viaþã programul ideologic al partidului adoptat laCongresul al XIII-lea al PCR, preþioasele indicaþii date de secretarul general al partidului,tovarãºul Nicolae Ceauºescu, au devenit autentice focare de civilizaþie socialistãcontribuind din plin la formarea omului nou, cu o conºtiinþã înaintatã "35 s-au numãrat

mai multe muzee. Toate acestea au fost construite dupã aceeaºi tematicã ºi, practic,exceptând unele particularitãþi locale, expoziþiile de istorie erau identice: aceleaºi texte,fotografii, extrase din cuvântãri. S-a ajuns, astfel, la situaþii hilare în care replici ale unorpiese specifice anumitor epoci areale istorico-geografice se regãseau în mai multe muzeeale þãrii în scopuri pur propagandistice. Un exemplu sugestiv din acest punct de vedereeste cunoscutul Gînditor de la Hamangia, regãsit atât la Constanþa - în arealul sãu dedescoperire - cât ºi în alte muzee, unele aflate la sute de kilometri depãrtare. În minteacelor care au conceput proiectul tematic acest lucru trebuie, în acest caz bunãoarã, sãdemonstreze unitatea spaþiului românesc încã din Neolitic.

Se pãrea cã lucrurile se opresc aici. Câteva luni mai târziu, însã, s-a dovedit cãlucrurile nu stau chiar aºa. Educaþia tânãrului român prin puterea modelului oferit de NicolaeCeauºescu în noile expoziþii de istorie nu era suficientã. Cultul personalitãþii lideruluipolitic român al momentului trebuia întregit ºi subliniat, o datã în plus, prin alte pârghii ºiinstrumente în zona muzeografiei româneºti. Acest lucru a condus la iniþiativa organizãriiunei expoziþii tematice temporare intitulatã "Epoca Nicolae Ceauºescu - epoca celor mairodnice împliniri din istoria poporului român 1965-1985 ". Încã din titlul expoziþiei, titludesemnat de CCES, era clar sensul ºi conþinutul expoziþiei.

Majoritatea muzeelor din þarã primeau, astfel, la începutul lunii iunie 1985 o adresãsemnatã de directorul adjunct al CCES, Iulian Antonescu, prin care erau invitate ca pânãpe 10 iulie 1985 sã fie organizatã o expoziþie de istorie cu titlul de mai sus. Pe nu maipuþin de 32 de pagini erau transpuse principalele coordonate ale expoziþiei în care eroul

era, desigur, Nicolae Ceauºescu. Fotografii, citate, realizãri ale epocii sale, toate îl aveau în prim plan pe Nicolae Ceauºescu. Nimic în jurul sãu decât "poporul", o masã amorfãimpersonalã, modelabilã, pe care avea pretenþia cã o controleazã ºi cã o are extrem deaproape.

La Oradea, spre exemplu, vernisajul expoziþiei avea loc la 19 august 1985. Practic,noua expoziþie se constituia într-un nou sector adãugat expoziþiei de bazã a Secþiei deIstorie, în cinstea aniversãrii a 20 de ani de la cel de-al IX-lea Congres al PCR, cândCeauºescu a fost ales secretar general al partidului.

În cursul anilor 1985-1986 multe muzee din þarã au fost aºadar nevoite sã recurgã larestructurarea expoziþiilor de istorie contemporanã ºi nu numai, urmând jaloanele trasatede materialele de linie primite. Într-un amplu articol din Revista muzeelor ºi monumentelor ,

apãrut în 1986, Ioan Don, unul dintre „elementele de încredere ale regimului” în domeniul

35 I. Antonescu, Contribuþia muzeelor la înfãptuirea programului ideologic al Partidului Comunist Român, înRevista Muzeelor ºi Monumentelor , nr. 9, 1987, p. 3

9



Gabriel Moisa328

muzeografic, alãturi de Elisabeta Simion, amintea, extrem de satisfãcut, marile realizãrimuzeografice din aceastã perioadã. Astfel, spuneau cei doi autori, muzeele româneºtis-au reaºezat din punct de vedere tematic deoarece era nevoie ca acestea " sã asigurereflectarea realitãþilor româneºti din cele mai vechi timpuri pânã astãzi "36. Erau înºiruite unnumãr de 24 de muzee, din Bucureºti ºi din þarã, care pânã în a doua jumãtate a anului

1986 au recurs la reaºezarea expoziþiilor. Erau enumerate urmãtoarele muzee: Muzeul deIstorie a Partidului Comunist, Muzeul de Istorie al RSR, Muzeul de Artã al MunicipiuluiBucureºti, toate din Bucureºti, precum ºi cele din Alba Iulia, Giurgiu, Arad, Argeº, Botoºani,Covasna, Dolj, Galaþi, Hunedoara, Iaºi, Mehedinþi, Neamþ, Olt, Prahova, Suceava, Timiº,Tulcea, Vaslui, Vâlcea. Ceva mai târziu aflãm cã ºi alte instituþii muzeale s-au conformatcomandamentelor. Este vorba despre cele din Brãila, Constanþa, Oradea, Sf. Gheorghe, Tg. Jiu, Tg. Mureº, Slatina, Zalãu, Piteºti, Sibiu, Timiºoara, Tîrgoviºte, Arad, Câmpulung Argeº37 Galaþi38, acesta din urmã inaugurat ceva mai târziu. Practic, cele mai importante instituþiide gen din România au recurs la restructurarea expoziþiilor conform indicaþiilor primite ºisub atentul control al cenzorilor regimului.

Conform documentaþiei existente, unele s-au întrecut pe sine simþind nevoia

prezentãrii în ton cu discursul oficial al propriilor creaþii. În aceastã situaþie s-au aflatmai multe muzee. Cel din Sibiu anunþa bunãoarã strident faptul cã în a doua jumãtatea anului 1986, conform planului asumat, a fost dat în folosinþã în circuitul „cultural- educativ sectorul de istorie contemporanã – primul din noul Muzeu de istorie – prinvernisarea expoziþiei permanente intitulatã Epoca Nicolae Ceauºescu – epoca celor mairodnice împliniri din istoria poporului român”39. Clujul a supralicitat ºi el, considerându-se cã abia dupã noile restructurãri din muzeografia româneascã istoria era prezentatã„în spiritul adevãrului istoric, obiectiv, aºa cum recomandã documentele de partid...” 40.Nici severinenii nu s-au lãsat mai prejos din moment ce anunþau faptul cã este adevãratcã, într-o oarecare întârziere, abia în 1988, ei, muzeografii din Drobeta Turnu-Severin autranspus în practicã noua tendinþã muzeograficã aºa cum izvora din „programul ideological Partidului, Cuvântãrile secretarului general, tovarãºul Nicolae Ceauºescu, referitoare laampla, permanenta ºi nobila muncã de formare a conºtiinþei socialiste ”41. În fine, maimenþionãm efortul amplu elogiat al muzeografilor bucureºteni de la Muzeul de istorieºi artã al municipiului Bucureºti, care, într-un efort de raportare a depãºirilor de plan, aurealizat în plus faþã de obiectivele þintã stabilite de autoritãþi ºi o expoziþie ineditã intitulatã„Bucureºtii Epocii Ceauºescu ”, ca un omagiu marilor realizãri ale epocii42. Alte ºi altemuzee din þarã, raportau într-un soi de elan muncitoresc impus de autoritãþi marile realizãriºi acomodarea expoziþiilor preceptelor epocii. Unele dintre consemnãri erau pãtrunse însãde bun simþ pãstrându-se în limitele unui demers neimputabil, având în vedere epoca decare vorbim.

Finalizarea expoziþiilor muzeelor româneºti conform cu noile comandamenteideologice a fost un adevãrat calvar pentru muzeografii români. Expoziþia care urma sãfie deschisã era vizionatã înainte de deschiderea oficialã de comisii ideologice de la toate

36 Elisabeta Simion, I. Don, "Epoca Nicolae Ceauºescu" oglinditã în muzeele de istorie , în Revista Muzeelor ºimonumentelor, nr. 5, 1986, p. 31-4537 I. Antonescu, Contribuþia muzeelor la înfãptuirea programului ideologic al Partidului Comunist Român, înRevista Muzeelor ºi Monumentelor , nr. 9, 1987, p. 338 Maria Ignat, Noua expoziþie de bazã a Muzeului Judeþean de Istorie Galaþi , în Revista Muzeelor ºiMonumentelor , nr. 8, 1989, p. 36-4939 D. Popa, „Epoca Nicolae Ceauºescu – epoca celor mai rodnice împliniri din istoria poporului român” –expoziþie permanentã a complexului muzeal Sibiu , în Revista Muzeelor ºi Monumentelor , nr. 6, 1987, p. 1040 Eugenia Glodariu, Muzeul de istorie din Cluj-Napoca – mijloc de reflectare a luptei ºi muncii comun e de

educare patrioticãa tuturor cetãþenilor patriei , în Revista Muzeelor ºi Monumentelor, nr. 6, 1987, p. 1041 I. Grigorescu, Eficienþa educativã – obiectiv major al muzeografilor din Drobeta Turnu Severin, în RevistaMuzeelor ºi Monumentelor , nr. 5, 1988, p. 3542 D. Andronache, Un bogat program instructiv-educativ la Muzeul de istorie ºi artã al MunicipiuluiBucureºti, în Revista Muzeelor ºi Monumentelor , nr. 2, 1986, p. 27-30

10




nivelurile. Fiecare dintre acestea aveau ceva de completat, astfel cã, dupã plecarea acestora,muzeografii treceau la treabã în sensul celor comandate. Nu de puþine ori o comisie luao decizie, venea a doua sã o corecteze pentru ca a treia sã dea ordine sã se revinã la ce afost. Fiecare dintre cei prezenþi în comisie trebuia sã-ºi dovedeascã importanþa ºi utilitatea.

Pentru a ilustra acest fenomen recurg la un singur exemplu, repetat în fiecare din

muzeele þãrii în aceastã perioadã, cel al Muzeului Þãrii Criºurilor din Oradea, care ºi-adeschis oficial noua expoziþie de istorie pe 30 iulie 1987. Înainte de deschiderea oficialãun întreg cortegiu de comisii ºi comitete ideologice se perinda la aºa numita vizionare aexpoziþiei, de foarte multe ori aducându-i-se corecturile de rigoare. În cazul Oradiei primaverificare a fost fãcutã la 20 mai 1987, deci cu douã luni înainte de vernisarea propriu zisã,de Ana Sãndulescu, responsabil ideologic de la nivel local. A urmat apoi la 25 mai 1987vizionarea expoziþiei de cãtre Ion Ardeleanu ºi Mircea Muºat, cenzorii ºefi ai C.C. ai P.C.R,urmatã de o alta chiar a doua zi, celor doi adãugându-li-se C. Pãtroiu. La 27 mai a fostprezent la Muzeul Þãrii Criºurilor din Oradea Petru Enache, iar la 28 mai Adrian Ionescu dela AGERPRES, responsabil cu fotografiile ºi cenzurarea lor. Pe 1 iunie 1987 Petru Enache,alãturi de Adrian Ionescu ºi Ilie Ceauºescu, era din nou prezent la Oradea, la fel ºi pe

4 iunie. Fiecare dintre aceste vizite se lãsau cu noi sugestii ºi corecturi ale conþinutuluiexpoziþional, care trebuia corectate pânã la o nouã vizionare. În 10-11 iunie 1987 areloc vizita lui Nicolae Ceauºescu în judeþul Bihor. O sãptãmânã mai târziu, 18-19 iunie1987, doi muzeografi orãdeni se deplaseazã la Bucureºti unde au o întâlnire cu AdrianIonescu pentru a aduce noi fotografii care urmau sã fie expuse în expoziþie referitoare laultima vizitã a lui Nicolae Ceauºescu în judeþul Bihor. O lunã de zile muzeografii orãdenisunt lãsaþi în pace sã retuºeze ceea ce era considerat neadecvat. Pe 28 iulie 1987 nouaexpoziþie este vizionatã din nou de cenzorii regimului, Ion Ardeleanu ºi Mircea Muºat. Eis-au asigurat cã modificãrile sugerate au fost efectuate pentru cã a doua zi, 29 iulie 1987,urma ultima vizionare fãcutã de cãtre Comisia ideologicã a C.C. al P.C.R.. Se pare cãaceasta a fost mulþumitã de vreme ce a dat undã verde pentru deschiderea festivã oficialãde a doua zi, 30 iulie 198743.

Ultimii ani ai regimului au fost la fel de sumbri pentru muzeografia româneascã.Calitatea de instrument ideologic în mâna autoritãþii politice a muzeului românesc s-aaccentuat în ultimii cinci ani ai "Epocii de Aur". Liderul politic român a amprentat seriosmiºcarea muzeograficã. În muzee, cultul personalitãþii s-a putut manifesta permanent ºiplenar, inclusiv sub aspectul imaginii. Noi ºi noi indicaþii în acest sens veneau dinspreSecþia de Propagandã ºi Presã a CC al PCR. Ultima dintre cele mai consistente materialeprivind "actualizarea expoziþiilor de bazã ale muzeelor judeþene de istorie" a fost emisã cunumai câteva luni înainte de cãderea regimului Ceauºescu. Astfel, pe 28 februarie 1989era emis un proiect tematic amplu de cãtre aceeaºi Secþie de Propagandã a CC al PCR,

semnat de însãºi ºeful acestui organism, generalul Constantin Olteanu. Muzeele au intrat în posesia documentului în primele zile ale lunii februarie 1989. Directiva era cât sepoate de clarã: "Vã trimitem texte selectate din Expunerea tovarãºului Nicolae Ceauºescu,secretar general al Partidului Comunist Român, la ºedinþa comunã a Plenarei ComitetuluiCentral al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice ºi a organizaþiilor demasã ºi obºteºti din noiembrie 1988, pentru actualizarea expoziþiilor de bazã ale muzeelor judeþene de istorie "44. La fel de clar era ºi termenul de finalizare a acestei acþiuni în toatemuzeele din România. Documentul stipula ca pânã la 30 martie 1989 toate modificãrilecerute sã fie realizate. Nu toate instituþiile muzeale au rãspuns însã prompt acestei noiiniþiative ideologice. Din momentul primirii ordinului, 4-5 martie 1989 mai rãmâneaupânã la finalizarea proiectului doar trei sãptãmâni.

43 Mulþumesc doamnei Lucia Cornea, ºefa secþiei de istorie a Muzeului Þãrii Criºurilor din Oradea, care mi-apus la dispoziþie aceste informaþii detaliate legate de evenimentele derulate atunci la Oradea.44 Tematica..., p. 37

11



Gabriel Moisa330

Unele instituþii nu au întreprins nimic în acest sens ceea ce le-au atras o serie deneplãceri, îndeosebi conducerilor acestora, din partea instituþiilor represive ale statuluicare primiserã ordine în supravegherea realizãrii obiectivului. Este cunoscut din acestpunct de vedere cazul muzeului orãdean, unde Securitatea a monitorizat faptul cã nu s-aurealizat "actualizãrile", fapt consemnat de cãtre documentele oficiale ale vremii45.

Pe nu mai puþin de 12 pagini erau, textual ºi punctual, trecute fiecare dintremodificãrile necesare a fi aduse expoziþiilor. Fãrã excepþii, toate erau citate din expunerea luiNicolae Ceauºescu la Plenara CC al PCR din data de 28-30 noiembrie 1988. Se propuneauchiar ºi modificãri subtile, de nuanþã. Astfel, se cerea, spre exemplu, înlocuirea expresieiexistente în expoziþii de "spaþiul carpato-danubiano-pontic " cu cea de "spaþiu de locuireºi etnogenezã al poporului român" sau "primul stat dac centralizat " cu "statul centralizat ºiindependent al dacilor ". Creaþie a "Epocii de Aur", dar un subiect în genere mult discutat îngeneral46, sintagma "spaþiul carpato-danubiano-pontic" menitã a fixa geografic, chiar dacãdepãºeºte o anumitã realitate geograficã, un teritoriu unitar, suferã o uºoarã modificarede nuanþã în 1989, când devine "spaþiul de locuire ºi etnogenezã a poporului român.Odatã fixat spaþiul unitar "carpato-danubiano-pontic" desigur cã el trebuia fixat apoi ca

"spaþiu de locuire ºi etnogenezã a poporului român". Modificarea nu e strãinã deloc deevoluþiile politico-istoriografice din intervalul 1965-1989. Disputa istoriograficã româno-maghiarã, pe tema primului venit în acest spaþiu, accentuatã dupã apariþia în 1986 a"Istoriei Transilvaniei ", trebuia tranºatã ºi în spaþiul muzeografic. Expoziþia de istorie trebuiasã reflecte ºi sã accentueze inclusiv prin textul cerut a fi implementat în expoziþii, realitateaformãrii poporului român într-un spaþiu "revendicat" ºi de vecini unguri. Disputa rãmânevalabilã ºi în spaþiul estic românesc unde exista, de asemenea, o problemã asemãnãtoarecu marele vecin rus de la rãsãrit, ca urmare a faptului cã spaþiul de etnogenezã ºi locuireromâneascã s-a extins ºi între Prut ºi Nistru, un spaþiu aflat atunci în "custodia" sovieticã.Cum Perestroica ºi Glasnost-ul afectaserã serios relaþiile politice româno-sovietice, ºicanala adresa sovieticilor era binevenitã în opinia propagandei oficiale. Hãrþile expuse înmuzee extindeau spaþiul de formare al poporului român dincolo de Prut, chiar dincolo deNistru. Aceastã ºicanã s-a transpus inclusiv în plan istoriografic prin apariþia în 1988 a uneicãrþi foarte curajoase pe aceastã temã datoratã istoricului ieºean Valeriu Florin Dobrinescu,intitulatã România ºi organizarea postbelicã a lumii (1945-1947) 47, în care, în România, sevorbea deschis, dupã decenii de tãcere, despre chestiunea Basarabiei ºi Bucovinei. Acestemodificãri de nuanþã nu s-ar fi putut realiza în lipsa dezgheþului promovat de Moscova luiMihai Gorbaciov, deschizând posibilitatea disputei, dezgheþând lumea comunistã, inclusiv în zona vechilor dispute istorice dintre statele comuniste, interzise de Moscova deceniide-a rândul.

Cealaltã modificare de nuanþã adusã în discuþie, "primul stat dac centralizat ºi

independent" cu "statul centralizat ºi independent al dacilor", fãrã a fi atât de profundãprecum cea discutatã anterior, vine sã accentueze încã o datã necesarmente de tradus ºimuzeografic, beneficiile prezente ale existenþei unui stat centralizat ºi independent încãdin vremea dacilor. Asupra acestei realitãþi antice existã tot mai mult semne de întrebare,statul dac indiferent cã a fost cel al lui Decebal sau al lui Burebista, nebeneficiind subnici o formã de caracteristicile enunþate mai sus. Era mai mult o reflecþie a unui conceptmodern asupra unei realitãþi antice. De fapt, era mai degrabã o reflecþie a statului pe careNicolae Ceauºescu îl dorea pentru el, unul supercentralizat ºi "independent". Nu degeaba

45 S. Dumitraºcu, I. Zainea, Operaþiunea "Focarul" sau urmãrirea istoriografiei române 1987-1991, EdituraUniversitãþii din Oradea, 2003, p. DE VAZUT46

Claude Nicolet, L'inventaire du monde. Géographie et politique aux origines des l 'Empire romain, Paris,Hachette, 1988; Cl. Raffestin, Pour une géographie du pouvoir , Paris, 1980; F. Ratzel, Politische Geographie ,Munchen, 1903, etc.47 Valeriu Florin Dobrinescu, România ºi organizarea postbelicã a lumii (1945-1947), Editura Academiei,Bucureºti, 1988

12




România a fost supusã plãþii datoriilor externe de cãtre liderul politic român, în dorinþaobþinerii "independenþei" în faþa occidentului retrograd.

Utilizarea muzeelor ca instrumente ideologice s-a fãcut nu numai prin intermediulexpoziþiilor permanente de istorie modificate ºi îmbunãtãþite periodic mai ales în anii'80, în ton cu directiva ideologicã. Acest lucru s-a fãcut ºi prin nenumãrate expoziþii

temporare ºi itinerante, comandate politic, în care "s-a þinut seama de necesitatea adânciriiºi explicitãrii unor procese definitorii existenþei politice …"48 Meritã menþionate câtevadin aceste expoziþii, organizate mai ales de muzeele din capitalã, itinerate apoi prinþarã, cu precãdere în anii '80. Sigur cã ele corespundeau întru totul directivei politice amomentului. Între acestea amintim: "Epoca Nicolae Ceauºescu, epoca celor mai strãluciterealizãri din istoria poporului român", "Gândirea social-politicã a secretarului general alPCR, preºedintele R.S. România, tovarãºul Nicolae Ceauºescu ", "Congresul al IX-lea piatrãde hotar în dezvoltarea societãþii socialiste multilateral dezvoltatã în România", "65 deani de la fãurirea PCR ", "35 de ani de la procesul luptãtorilor comuniºti ºi antifasciºti dela Braºov ", "65 de ani de la fãurirea UTC ", "Epoca Nicolae Ceauºescu - epoca celor maigrandioase împliniri socialiste din munca ºi viaþa þãrãnimii, a întregului popor ", "Omagiu

muncii ºi tinereþii - expoziþie de artã contemporane ", "Mutaþii petrecute în arta popularãromâneascã în ultimele douã decenii "49 etc.

Principala idee care se desprinde de la sine în urma acestui excurs investigator esteaceea cã, asemeni altor domenii, muzeografia româneascã a fost utilizatã, tot mai mult pemãsura trecerii timpului, în scop propagandistic. Acest lucru a fãcut ca aceste instituþii sãtrãiascã într-un orizont cultural tot mai redus ºi extrem de bine controlat. Muzeografii erauangrenaþi, involuntar în cele mai multe cazuri, în acþiuni propagandistice specifice regimuluitotalitar. Prea puþine elemente de manevrã necontrolate puteau fi efectuate de muzeeleRomâniei. Cu toate acestea, muzeele, mai ales din punctul de vedere al posibilitãþilorde cercetare ºi a manifestãrilor ºtiinþifice, au fost adevãrate oaze în oceanul istoriografieiromâneºti. Acest lucru l-am evidenþiat ºi cu altã ocazie ºi nu insist asupra acestui fapt50. Într-un sistem politic totalitar, cum a fost cel românesc, muzeele nu au putut supravieþui,dezvolta ºi manifesta decât aproape exclusiv în termenii dictaþi de politic.

48

I. Antonescu, , Contribuþia muzeelor la înfãptuirea programului ideologic al Partidului Comunist Român, înRevista Muzeelor ºi Monumentelor , nr. 9, 1987, p. 349 Ibidem, p. 3-450 G. Moisa, Istoria Transilvaniei în istoriografia româneascã 1965-1989 , Editura Presa Universitarã Clujueanã,Cluj-Napoca, 2003, p. 168-204; 231-255

13

Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi muzeele de istorie în România anilor ’80 - G....

Documents

Transcript of Cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi muzeele de istorie în România anilor ’80 - G....