Cultele religioase recunoscute în România

În România sunt recunoscute oficial 18 culte religioase, între care: Biserica Ortodoxă Română si Biserica Ortodoxă Sârbă (dominante), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformat-Calvină (protestantă), Biserica Greco-Catolică, Biserica Penticostală, Biserica Babtistă, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Biserica Unitariană, Cultul Musulman, Cultul Creştin după Evanghelie (Biserica lui Cristos), Organizaţia religioasă Martorii lui Iehova, Biserica Evanghelică-Lutherană de Confesiune Augustană (protestantă), cu germani, Cultul Creştin de Rit Vechi (Biserica Lipovenească), Biserica Evanghelică-Lutherană Sinodo-Presbiteriană (protestantă) cu maghiari, Biserica Evanghelică Română (neoprotestantă), Cultul Mozaic, Biserica Armeană.

Biserica Ortodoxă Română (BOR)

Ortodoxismul reprezintă religia marii majorităţi a românilor, peste 80% din populaţie. După numărul de credincioşi pe care-l are, BOR se situează pe locul 2 în lume dupa Biserica Ortodoxă Rusă.

Oficial BOR a luat fiinţă în secolul al-XIX-lea prin desprinderea Mitropoliilor Ungrovlahiei (a Ţării Româneşti) şi Moldovei de sub autoritatea Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în 1864 s-a proclamat autocefalia BOR faţă de Constantinopol, iar din 1865 Mitropolitul Ungrovlahiei a primit titlul de Mitropolit-primat deţinut pentru prima dată de Nifon (1850-1875). În 1872 s-a înfiinţat Sfântul Sinod, cea mai înaltă autoritate a BOR. După proclamarea independenţei României (9 mai 1877) au avut loc discuţii cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol pentru recunoaşterea oficială a autocefaliei BOR.  În 1885 patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a recunoscut autocefalia BOR, mitropolit primat fiind, Calinic.

După Marea Unire de la 1918 biserica ortodoxă din noile teritorii româneşti (Basarabia, Bucovina şi Transilvania) s-a unit cu Sfântul Sinod de la Bucureşti. În 1925 BOR a fost ridicată la rangul de Patriarhie, primul Patriarh fiind Miron Cristea (1925-1939).

Astăzi, BOR este organizată în 6 mitropolii: Munteniei şi Dobrogei, Moldovei şi Bucovinei, Clujului, Ardealului, a Olteniei şi Banatului.

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

S-a format între anii 1697-1701 prin unirea celei mai mari părţi a românilor din Transilvania cu Biserica Romei. Primii doi mitropoliţi care au acceptat unirea sunt Teofil Sereni şi Atanasie Anghel.

Organizarea definitivă a acestei biserici sub forma episcopiei de Alba-Iulia şi Făgăraş a survenit în 1716.

În secolul al XIX-lea Biserica Română Unită a primit o nouă organizare, în 1854 a fost ridicată la rang de mitropolie condusă de Alexandru Şterca Şuluţiu. Aceasă mitropolie avea 3 episcopii subordonate la Oradea, Gherla şi Lugoj.

În perioada interbelică cea mai mare parte a românilor din Transilvania au făcut parte din această biserică, însă în 1948 autorităţile comuniste au desfiinţat-o iar preoţii au fost arestaţi.

Biserica Romano-Catolică îşi face apariţia pe teritoriile locuite de români o dată cu primii călugări misionari, consolidându-şi poziţia prin cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei. Ca organizare în Evul Mediu au existat în Transilvania trei episcopii catolice la Cenad,Oradea şi Alba Iulia. După o perioadă de regres datorată Reformei religioase, catolicismul îşi reia dezvoltarea, fiind protejat de către Imperiul Habsburgic. În vremea regimului comunist catolicismul a avut mult de suferit, dar după 1989 situaţia acestei biserici s-a normalizat, azi fiind organizată în şase dieceze (Bucureşti, Alba Iulia, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Satu Mare).

CULTELE PROTESTANTE

Cultele protestante reprezintă confesiuni creştine desprinse din catolicism în urma Reformei religioase din secolul al XVI-lea. Cultele protestante au simplificat ritualul bisericesc, suprimând cultul sfinţilor şi al Fecioarei Maria, venerarea icoanelor, postul, iar cele 7 taine bisericeşti au fost reduse la două: botezul şi împărtăşania. Din punct de vedere organizatoric, s-a înlăturat primatul papal, ierarhia preoţească şi monarhismul. În România, cultele protestante sunt reprezentate mai ales în Transilvania.

Biserica Reformată Calvină are adepţi în rândul populaţiei maghiare, fiind recunoscută oficial în anul 1564 de către principele Transilvaniei, Ioan Sigismund. Este organizată în două eparhii la Oradea şi Cluj-Napoca, având ca organ de conducere Sinodul.

Biserica Evanghelică Lutherană s-a răspândit în Transilvania, în rândul populaţiei săseşti prin acţiunile pastorului Johannes Honterus din Braşov. Iniţial, sediul acestei biserici a fost la Biertan, iar din anul 1867 la Sibiu.

Biserica unitariană consideră că există un singur Dumnezeu, unic şi indivizibil, negând dogma Sfintei Treimi. Iisus Hristos este considerat om. Această religie a fost recunoscută oficial în 1568 în oraşul Turda, având adepţi în rândul populaţiei maghiare.

CULTELE NEOPROTESTANTE reprezintă principii şi concepţii teologice creştine apărute în secolele XIX şi XX, promovând un ritual simpificat la maxim.

Biserica Creştină Baptistă a apărut în Transilvania prin intermediul populaţiei germane şi maghiare. A câştigat adepţi mai ales după Primul război mondial, remarcându-se prin faptul că botezul nu este administrat copiilor, considerând că fiecare individ trebuie să decidă liber asupra credinţei adoptate. Nu are o ierarhie conducătoare, bisericie locale fiind autonome.

Cultul penticostal îşi are începutul la Arad în 1922 de unde s-a extins în Moldova, Banat şi Crişana. O particularitate a acestui cult este faptul că se afirmă în timpul adunărilor de cult, că Duhul Sfânt se

coboară peste credincioşi, aceştia devenind vorbitori precum apostolii. Penticostalii au o conducere colectivă centrală: Consiliul Bisericesc. Legătura cu bisericile penticostale din Europa se face prin intermediul Conferinţei Penticostale Europene.

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şapte îşi are începuturile în România în secolul al XIX-lea şi sunt legate de vizita pastorului polonez Czechowski din anul 1870. Adventiştii cred că a doua venire a lui Iisus este singura soluţie pentru problemele omenirii şi consideră trupul omului ca templu al Duhului Sfânt, motiv pentru care trebuie păstrat în deplină sănătate şi în armonie cu natura. Organul central de conducere este Uniunea de Conferinţe care dispune de un post de radio numit Vocea Speranţei.

Cultul Creştin după Evanghelie este organizat în comunităţi conduse de doi până la cinci fraţi bătrâni numiţi prezbiteri, care sunt şi vestitorii Evangheliei în comunitatea respectivă. Editează revista Calea Credinţei şi se manifestă prin evanghelizări şi opere de caritate.

Cultul Moziac este practicat de minoritatea evreiască din România, care este condusă de Federaţia Comunităţilor Evreieşti, care are sediul central la Bucureşti. Activitatea de cult se desfăşoară în temple şi sinagogi, unele fiind monumente istorice protejate de lege: Templul Coral şi Sinagoga Mare din Bucureşti şi Iaşi, Templul din Timişoara şi Templul Vechi din Botoşani. Mărturii despre organizarea comunităţii evreieşti de pe teritoriul românesc, există din secolul al XVI-lea, iar emanciparea lor completă se va produce prin Constituţia din 1923.

Cultul Islamic îşi are începuturile din secolul al XIII-lea, o dată cu stabilirea unor populaţii turco-tătare, după Marea invazie a mongolilor din 1241 şi colonizarea turcilor selgiucizi în Dobrogea, făcută de Imperiul Bizantin. Activitatea de cult se desfăşoară în moschei şi geamii în Dobrogea la Constanţa, Mangalia, Medgidia, Hârşova şi Tulcea.  

Cultele religioase nerecunoscute încă în România Pe lângă aceste culte recunoscute oficial în statul nostru, activează şi alte grupări religioase care, însă, nu sunt recunoscute deocamdată ca fiind culte: Biserica Mormonă (Biserica lui Isus Cristos şi a Sfinţilor din Urmă), Biserica Nou-Apostolică (neoprotestantă), Asociaţia Religioasă Nazariteană (neoprotestantă), Organizaţia Credincioşilor Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Credinţa Baha’i, Oastea Domnului, Congregaţionalişti ş.a.