Cel mai important capitol din această teorie, după părerea mea, este legea complementarităţii. Culorile complementare se află situate diametral opus pe cercul cromatic. Combinaţiile de culori complementare formează cele mai reuşite combinaţii, în sensul că, culorile sunt reciproc evidenţiate, creînd un contrast puternic. Totuşi, în compoziţiile grafice se recomandă folosirea lor ponderată din cauza contrastului atît de evidenţiat, sau alegerea unei culori de bază, cu o prezenţă mai mare, şi a unei complementare, care să o scoată în evidenţă foarte bine. O combinaţie complementară se poate echilibra şi cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru) sau nuanţelor neutre de bej, crem, maro.

Exemplu: Oranj şi Albastru.

Mai putem combina culorile folosind schema complementarelor cu disjuncţie (de rupere) sau split complementary. De data aceasta, se alege o culoare şi 2 culori din ambele părţi ale culorii complementare. Schematic, aceste combinaţii se formează schiţînd un triunghi isoscel (cu 2 laturi egale) înauntrul cercului cromatic. Culorile aflate la vîrfurile triunghiului vor fi culorile complementare cu disjuncţie. Această opţiune permite o armonie cromatică mai puţin stringentă decît schema complementară.

Exemplu: Galben, Violet-Albăstrui şi Verde-Albăstrui.

De asemenea, se pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de 3 culori spre exemplu) si armoniei analoage complementare primei (diametral opuse).

În interiorul cercului culorilor putem schiţa mai multe forme geometrice, pentru a crea combinaţii cromatice reuşite din 3 sau 4 culori. Unul dintre acestea este un triunghi echilateral (cu toate laturile egale). Culorile din vîrfurile acestui triunghi vor forma o schemă triadică. În acest caz putem obţine un echilibru cromatic mai domolit decît în cazul culorilor puternic contrastante din schemele complementare.

Exemplu: Galben, Roşu, Albastru.

Se recomandă ca proporţiile culorilor din schema triadică să fie în felul următor: 80% – 15% – 5%. Cel mai mic procent îl ocupă culoarea cea mai intensă, celelalte două – cu prezenţă mai mare, dar cu nivel de saturaţie mai mică. Unele surse spun că nuanţele dintr-o schemă triadică ar trebui să aibă toate aceeaşi valoare tonală, adică să fie toate sau întunecate, sau deschise, sau aprinse, sau pale, etc.

Un pătrat sau un dreptunghi din interiorul cercului culorilor ne pot ajuta să formăm schemele tetradice. Combinaţiile de 4 culori dispersate pe întreg cerc cromatic pot prezenta dificultăţi destul de mari în ceea ce priveşte folosirea proporţiilor reuşite, intensităţii, luminozătăţii. Dreptunghiul pare a forma culori legate de un anotimp, ce pot fi folosite pentru a reda senzaţiile specifice sezoniere. Schema cromatică formată de un pătrat poartă, de asemenea, denumirea de schema complementarelor duble, deoarece combină 2 perechi de culori complementare.

Exemplu pătrat: Oranj-Gălbui, Verde, Violet-Albăstrui, Roşu.

Exemplu dreptunghi: Oranj, Verde, Albastru, Roşu.

Ca regulă generală, specialiştii grafici ne recomandă să folosim o culoare dominantă în proporţie de 60% (din compoziţia noastră cromatică), 30% – culoarea complementară şi 10% – o culoare complementară adiţională. Nonculorile alb şi negru se pot adăuga la orice combinaţii cromatice, în proporţii diverse. De asemenea, să nu uităm de nuanţele neutre (în special în machiaj) de bej, crem, maro, care cu siguranţă nu vor intra în conflict cu armonia coloristică creată de noi.

Marci Populare

Maimeri Winsor & Newton Leonardo Cretacolor

Reeves Hand Made RoArt

Pfeil Sculpey Mabef Snazaroo Rotring Koh-I-Noor Harder & Steenbeck Paasche Fabriano Jacquard Lucas Art Krylon Escoda

Vezi toate marcile  

Pagina Principala Cum cumpar Livrare/Plata Ajutor Cupoane reduceri Partneri Contact

Teoria Culorilor

Teoria Culorilor – notiuni de baza partea 2

Culorile complementare puse una langa alta creeaza contrastul maxim, parand mai luminoase, mai intense. Totusi, legea contrastului culorilor lui Chevreul sustine ca: puse una langa cealalta, culorile vor parea alterate, ca si cand una a fost amestecata cu complementara celeilalte. Astfel, daca asezam o bucata de material galben pe un fond albastru, aceasta va avea o usoara tenta portocalie, deoarece portocaliul este culoarea complementara albastrului.

De asemenea, umbra unui obiect va contine si culoarea complementara celei predominante, de exemplu umbra unui mar rosu va contine si aceasta culoare. Este simplu de retinut: in roata culorilor, cele opuse culorilor primare sunt complementarele acestora. Complementara unei culori primare se obtine din amestecul celorlalte doua primare. Prin urmare complementara rosului este verde, a lui albastru este portocaliul, iar pentru galben movul. Complementara unei secundare este culoarea primara ce nu a fost folosita in obtinerea acesteia, adica pentru verde rosu, pentru portocaliu albastru, iar nu pentru mov galben.

Culorile tertiare se obtin prin amestecarea unei culori primare cu una secundara (cele secundare fiind obtinute la randul lor din doua culori primare). Proportiile in care acestea sunt amestecate creeaza diferite culori tertiare. Ele sunt denumite combinand numele culorii primare si al celei secundare, folosite in amestec. De exemplu amestecand rosu si portocaliu obtinem culoarea tertiara rosu-portocaliu.

Variatiile de maroniu si gri sunt si ele considerate tertiare, continand toate culorile primare.  Cea mai usoara metoda de a obtine maroniul este de a amesteca o culoare primara si complementara sa, in alte cuvinte portocaliu pentru albastru, mov pentru galben si verde pentru rosu, obtinand din fiecare pereche un maroniu diferit. Griul se obtine cel mai usor amestecand portocaliu (sau galben si rosu) cu albastru si apoi cu alb. Intotdeauna va fi necesar mai mult albastru decat portocaliu, dar va trebui sa experimentati pentru a afla cantitatea de alb. Puteti amesteca albastru si o culoare de pamant cum ar fi sienna arsa sau raw umber. Bineinteles, la acuarele, pentru a deschide o culoare adaugati mai multa apa, dar nu uitati ca griul se va mai deschide dupa uscare.

Este posibil sa obtineti nuante “murdare”, daca amestecati prea multe culori. Daca griul sau maroniul obtinut nu este pe masura asteptarilor, este de preferat sa incepeti procesul din nou, decat sa mai adaugati culoare in speranta reusitei.

Puteti printa o schema cu roata culorilor pe care sa o colorati singuri. Amestecarea culorilor cu succes este un exercitiu bun, desi aparent nu se merita sa pierdeti timp cu asa ceva. Pastrati roata la vedere atunci cand pictati.Va veti da seama de importanta acestor cateva notiuni dupa ce le veti folosi. Rezultatele vor fi pe masura.