ZIUA DE MARTI:

ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL (ZI DE PRĂZNUIRE – 7 IANUARIE)

SURSA TEXT: http://paginiortodoxe.tripod.com/acatistier/acatist_sf_ioan_botezatorul.html

După obişnuitul început, se spun CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icosul 1

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa: Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii; Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura; Bucură-te, cădere de pieire demonilor; Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi; Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti; Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor; Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii; Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor; Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor; Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor; Bucură-te, prin care se luminează făptura; Bucură-te, prin care se goneşte necazul; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 2-lea

Văzînd toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci atingîndu-te cu mîna de creştetul Stăpînului, ai grăit aşa: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întîi tuturor cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cîntare aducem ţie aşa: Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite; Bucură-te, plinirea a multă lumină; Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos; Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu; Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cîntăreţilor tăi; Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor; Bucură-te, minune mult mărită de îngeri; Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plîns; Bucură-te, lumină mai strălucită decît soarele; Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc; Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor; Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 3-lea

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile credincioşilor, celor ce cu credinţă cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ţie: Bucură-te, făcătorule de multe minuni; Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă; Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi; Bucură-te, mîngîietor al firilor celor necăjite;

Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul; Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi; Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor; Bucură-te, că îndepărtezi gîndurile cele pline de răutate; Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor; Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos; Bucură-te, prin care se luminează lumea; Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 4-lea

Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie săvîrşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cîntare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte, curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa: Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse; Bucură-te, scaun de nematerialnic foc; Bucură-te, mîngîierea sufletească a pămîntenilor celor necăjiţi; Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi; Bucură-te, stîlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor; Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor; Bucură-te, cîrmaci prealuminat celor ce înoată; Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămînzi; Bucură-te, stea mai luminată decît soarele; Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur; Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor; Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 5-lea

Proorocule, vrînd să mîntuiască Domnul pe pămînteni din înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului şi ai înmulţit pe pămînt darul din destul, sfinte, şi toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cîntăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mîna ta, cînd s-a atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cîntare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cînta ţie aşa: Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos; Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor; Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor; Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor; Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos; Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire; Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire; Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat; Bucură-te, comoara darului cea preacinstită; Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici; Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 6-lea

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada purtîndu-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzînd tăierea ta, tînguindu-se, au cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Proorocule, cînd ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind acestea, pînă cînd au văzut pe Acela botezat, şi cîntînd au grăit către tine unele ca acestea: Bucură-te, mărgăritar de mult preţ; Bucură-te, gura cîntărilor celor cinstite; Bucură-te, lauda cea dulce a proo-rocilor; Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor; Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor; Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi; Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor; Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii; Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor; Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor; Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ; Bucură-te, făclie mult-luminoasă; Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 7-lea

Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decît toţi pămîntenii, şi de cît toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimîntează toţi cunoscîndu-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă Stăpînul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creştetul Stăpînului de mîna ta care tremura, ne-a sfinţit pe noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea: Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti; Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;

Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor; Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor; Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină; Bucură-te, crin cu bun miros; Bucură-te, zvedenie înfricoşătoare; Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele; Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pămîntenilor; Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor; Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos; Bucură-te, prin care se închină cele de sus; Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 8-lea

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimîntat cînd a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut pînă cînd te-ai născut, şi îndată a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocîrmuitorilor slavă şi stăpînie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile vrăjmaşilor şi, lăudîndu-te, te măresc cu tocmită cîntare aşa: Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor; Bucură-te, vas cinstit al Domnului; Bucură-te, cîntare înfrumuseţată a Stăpînului; Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană; Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii; Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei, Bucură-te, că izvorăşti rîul înţelepciunii; Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie; Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase; Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi; Bucură-te, prin care s-au mîntuit credincioşii;

Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 9-lea

Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dînsa la închinare, şi pruncul în pîntecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei, înţelegînd dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au minunat şi au grăit aşa: Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite; Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întîi-zidit; Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie; Bucură-te, surpătorul mîndriei celor potrivnici; Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocîrmuitori; Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni; Bucură-te, că luminezi ochii inimilor; Bucură-te, că întuneci gîndurile cele rele; Bucură-te, cîntare frumoasă şi cu bun miros; Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune; Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor; Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 10-lea

Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cîntă Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar noi, fiind mîntuiţi, grăim către tine unele ca acestea: Bucură-te, folositorul cel tare al pămîntenilor; Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor; Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război; Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine; Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină; Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui dumnezeiesc; Bucură-te, că izvorăşti rîul vindecării; Bucură-te, că din tine curg pîraie minunate; Bucură-te, steaua care luminezi lumea; Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate; Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor; Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 11-lea

Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cîntări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvîrşim cu vrednicie, faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoşătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca acestea: Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;

Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi; Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi; Bucură-te, mîngîierea frumoasă a celor osteniţi; Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor; Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor; Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor; Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi; Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte; Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase; Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi; Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 12-lea

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cîntăreţilor tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei ce nu cîntă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudîndu-te cu cîntări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpînesc, botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbinţeală şi-ţi cîntă aşa: Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ; Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat; Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor; Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor; Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor; Bucură-te, pecetea celor două Testamente; Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi; Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor; Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe; Bucură-te, mirul celor cu bun dar; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 13-lea

Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credinţă, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întîi:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa: Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii; Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura; Bucură-te, cădere de pieire demonilor; Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi; Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti; Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor; Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii; Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor; Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor; Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor; Bucură-te, prin care se luminează făptura; Bucură-te, prin care se goneşte necazul; Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

…şi Condacul întîi:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !

Pentru rugaciunile Sfinţilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui

Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. † AMIN

Rugăciunea către Sfântul Arhanghel Gavriil

(ZI DE PRĂZNUIRE - 8 NOIEMBRIE)

O, mare arhistrategule al lui Dumnezeu Gavriile! Tu i-ai binevestit Preacuratei Fecioare Maria zămislirea Fiului lui Dumnezeu. Vesteşte-mi şi mie, păcătosului, ceasul straşnic al morţii mele şi roagă-L pre Domnul Dumnezeu pentru păcătosul meu

suflet ca să-mi ierte păcatele mele şi să nu mă oprească

diavolii la vămi. † AMIN

Rugăciunea de marti

SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-luni-96761.html

Doamne, Dumnezeul meu, osandit stau inaintea fetei Tale celei sfinte, si-mi marturisesc nevrednicia, neputinta si saracia mea cea mare. Pentru aceasta ma

rog Tie: O, izvor dulce si noianul indurarii, deschide stavilele cerului si ploua asupra mea bunatatile indurarii Tale, pentru ca sa pot scoate lacrimi, sa plang, sa spal si sa curatesc sufletul meu de intinaciunea pacatelor, cu cainta tare si adevarata. Si ca sa-mi dai acest dar, Stapane, pun mijlocitor pe Inaintemergatorul Ioan, catre care zic: O,

invatatorule al pocaintei si marite Proorocule, care esti mai mare decat toti proorocii, precum insusi Fiul lui Dumnezeu te-a numit in Sfanta Evanghelie, tu care ai aratat poporului pe Stapanul Hristos, tu care L-ai botezat in Iordan si ai vazut cerurile deschizandu-se, tu care ai auzit glasul Parintelui ceresc si ai vazut pe Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-se peste El. Rogu-te, ajuta-mi cu mijlocirea ta, tu care stai in cer inaintea Judecatorului vesnic, si fa-L sa se indure de mine, caci ai multa indrazneala la iubirea Lui. Intinde mana aceea cu care L-ai botezat si strica cugetele mele cele rele si ma intareste sa-mi petrec viata pe calea cea buna a lui Dumnezeu. O, Proorocule, lumineaza-mi mintea cu poruncile Domnului, ca sa le tin minte si sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele. Si sa stai langa mine in ora mortii mele, sa ma duci pocait inaintea Stapanului meu, Dumnezeu. Roaga-te inca si pentru toata lumea, ca Dumnezeu sa dea ajutor crestinilor, si celor vii si celor adormiti, sa-i odihneasca in necazurile cele multe, sa le dea toate cele de trebuinta si sa-i invredniceasca

Imparatiei Sale. † AMIN

Plînsul de marti seara - Sf. Efrem Sirul

SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/plansul-marti-seara-sfantul-efrem-sirul-

72557.html (Sfantul Efrem Sirul)

Vai mie, in ce fel de osanda stau, in ce fel de rusine zac? Nu este omul meu cel ascuns precum cel vazut. Pentru nepatimire vorbind eu, cugetarea rusinoaselor patimi

intru mine este ziua si noaptea. Pentru curatenie graind si scotand cuvinte, pentru inversunare gandesc. Vai mie, ce fel de cercare imi este mie gatita! Cu adevarat, cu chipul bunei-credinte sunt imbracat, iar nu cu puterea. Cu ce fata ma voi apropia la Domnul Dumnezeu, Cel ce cunoaste cele ascunse ale inimii mele? Atator rautati vinovat fiind, ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din Cer si sa ma arda pe mine, precum oarecand pe cei ce au adus foc strain in pustie, iesind foc de la Domnul, i-a ars pe dansii. Dar eu ce voi astepta, cel ce cu multa nemasurata greutate de pacate sunt infasurat? S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel bine-credincios, s-a intunecat gandirea mea. Pururea ma intorc ca un caine la a sa varsatura. Nu este intru mine indrazneala catre Cel ce cearca inimile si rarunchii; nu este intru mine cugetare curata; nu este intru mine lacrima intru rugaciune. Chiar daca voi suspina, doar imi racoresc fata cea intru rusine cufundata. Imi voi bate pieptul, lacasul patimilor, pravalia gmdurilor celor rele. Slava Tie, unule indelung-rabdatorule, slava Tie, unule bunule, Slava Tie, facatorule de bine al sufletelor si al trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi, pacatosii, Doamne! Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie «Doamne, Doamne» si nu fac voia Ta, pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, pentru solirile tuturor celor ce bine au placut inaintea Ta. Ca Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine; Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne, si ma

voi vindeca. Ca de nu vei zidi Tu, Doamne, casa sufletului, in zadar s-au ostenit ziditorii. Caci ma gatesc catre impotrivirea patimilor cand ma socotesc cu dansele, dar reaua mestesugire a balaurului imi slabanogeste taria sufletului meu prin dulceata; si, nefiind cineva care sa ma sileasca, ca un robit ma trag de dansele. Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde, si mireasma focului, inca tanar fiind, ma trage pe mine catre foc. Iarasi ma pornesc sa mantuiesc pe cel ce se cufunda, si din neiscusinta impreuna cu dansul ma cufund. Cert pe cel bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc sa ma fac eu, ticalosul, insumi eu fiind robit de dansele. Lumineaza-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca sa cunosc multimea patimilor mele. Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane, si sa lumineze gandirea mea cea intunecata si, pentru necunostinta mea, cunostinta Dumnezeiasca sa salasluiasca intru mine; ca la Tine nici un cuvant nu este cu neputinta. Tu, Doamne, marea cea neumblata ai facut-o bine calatorita norodului Tau oarecand. Tu din piatra vartoasa apa ai scos norodului Tau celui insetat. Tu singur pe cel cazut intre talhari l-ai mantuit cu bunatatea Ta. Milostiveste-Te, Doamne, pentru multa bunatatea Ta, spre mine, cel cazut intre talhari si legat cu legatura de reaua cugetare. Nimeni nu este care poate sa vindece durerea sufletului meu, fara numai Tu, Doamne, Cel ce stii adancurile inimii mele. De cate ori am pus, ticalosul, intru sine-mi hotar si ziduri am zidit intre mine si pacatul meu cel fara de lege si intre cei impotrivnici care asupra-mi navalesc cu razboi; si gandirea mea hotarele le-a trecut si zidurile le-a surpat,

pentru ca hotarele nu au intarire frica Celui mai bun si zidirile nu sunt intemeiate pe pocainta cea curata. Cine nu va plange pentru mine, ca pentru o mica dulceata focul cel fara de sfarsit l-am dispretuit si imparatia cea vesnica nu m-am silit sa o dobandesc? Am robit patimilor eu, ticalosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am facut dobitocesc si nu pot sa caut catre Domnul cel milosard. Am fost impodobit oarecand cu darurile cele de bogatie facatoare, iar acum saracia patimilor am iubit-o. Strain m-am facut de faptele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma. Pe jumatate sunt mort, prea scurta ramasita de viata avand. Plangeti-ma, Cuviosilor si Dreptilor, pe mine, care in patimi si in pacate sunt cuprins; plangeti-ma, lucratorii infranarii, pe mine, care sunt indracit cu pantecele si iubitor de dezmierdari; plangeti-ma, cei miluiti si cunoscatori cu dreapta socoteala, pe mine, care am fost miluit si am intaratat pe Cel ce m-a miluit. Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit viata imbunatatita, pe mine, cel ce cu chipul sunt imbunatatit, iar cu lucrurile patimas si nebagator de seama; plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavarsita catre Dumnezeu si catre aproapele aveti, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de dragoste stau; plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit rabdare si sunteti purtatori de roada, pe mine, cel nerabdator si neroditor; plangeti-ma, cei ce fara de rusine va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la inaltimea Cerului.

Plangeti-ma, cei ce v-ati agonisit blandete, pe mine, cel ce sunt strain de aceasta; plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, cel nemiluit; plangeti-ma, cei smerit-cugetatori, pe mine, cel inalt-cugetator si mandru. Plangeti-ma, cei ce neagoniseala Apostolilor v-ati agonisit, pe mine, cel impatimit de materie si insarcinat; plangeti-ma, cei credinciosi si intariti cu inima catre Domnul, pe mine, cel indoit la suflet, si putred, si netrebnic; plangeti-ma, cei ce plansul l-ati iubit si rasul l-ati urat, pe mine, cel ce am iubit rasul si am urat plansul. Plangeti-ma, cei ce aveti in minte Judecata cea de dupa moarte, pe mine - cel ce marturisesc ca o pomenesc, si cele impotrivnice le lucrez; plangeti-ma, mostenitorii imparatiei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului. Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel inviforat; intru acelea care puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi. Caci stiu ca, daca veti ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta noua pentru noianul bunatatii Sale. Si, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi, cei vrednici, sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului, ca nu am indrazneala, pentru multe pacatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a soli pentru cei pacatosi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei deznadajduiti. Sfintilor ai lui Dumnezeu, rugati-va imparatului pentru cel robit; rugati-va Pastorului pentru oaie; rugati-va Vietii pentru cel mort, ca sa trimita darul Sau si sa-mi intareasca lesne-alunecarea smeritului meu suflet.

Cad la indurarile bunatatii Tale, Stapane al tuturor. Primeste rugaciunea pacatosului; indulceste sufletul amarat de pacat; impartaseste celui insetat din izvorul vietii si ma povatuieste pe mine la calea vietii; baga-ma pe mine pe usa cea imparateasca, ca un stapan pe robul sau, ca sa ma slobozesc de robia patimilor celor necinstite, caci se tine legata inima mea ca intr-un lant de fier. Sa ma intampine pe mine indurarile Tale, Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, mai inainte de a ma trage cu cei ce lucreaza faradelegea. Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina lucrate de mine. Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde cand ma vor vedea pe mine osandit cei ce ma socotesc acum ca sunt fara de prihana! Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o eu, ticalosul, si patimilor m-am supus! Vai mie, suflete! Cum se innegreste soarele cu negura patimilor mele! Cum se strica viata de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fata a razei! Cum alegem stricaciunea in locul nestricaciunii! Cum ne-am framantat, suflete, in pamant cu patimile! Haina cea de Dumnezeu tesuta am netrebnicit-o si nevrednica de nunta cea imparateasca am facut-o. De buna voie ne-am vandut pacatelor. Vrajmasului vietii noastre robi ne-am facut. Ce vei zice Judecatorului in ziua aceea infricosata si groaznica? Am flamanzit pentru Tine, sau am insetat, sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Sau Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu indrazneala totdeauna striga Dascalul: Primeste, cel ce esti intru stapanire, fraul; cel intru robie, cinstea cea intocmai; saracule, bogatia cea nejefuita. Pentru ce nu vrei slobozenia, ci stramtorarea? Pentru ce astepti vreme, iar

nu gand? Pentru ce esti prieten celui viclean, si nu ai dor de mantuire? Pentru ce nu ajutam firii, avand vreme? Pana inca esti domn al gandurilor tale; pana nu se osteneste trupul si cugetarea; pana nu intru puterea altora zace binele tau; pana aratat iti este tie darul, iar nu cu indoiala, si de adancul inimii tale darul se apuca; pana cand lacrimile tale sunt vestiri pentru iesirea ta: intampina, stai vitejeste impotriva patimilor impreuna cu ajutorul lui Dumnezeu la razboi; fa vitejie asupra lui Goliat, sa nu apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai-nainte ucigasul, ca nu cineva din silitorii si din rapitorii imparatiei sa te incuie pe tine afara. Sa ne temem si sa ne pazim cu toata strajuirea, ca sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre. Caci daca marturiile cele catre oameni le intareste Dumnezeu cand in vazul tuturor s-au luat, cata va fi primejdia fagaduintelor acelora ale carora noi ne vom afla calcatori, si nu numai ai celorlalte pacate, ci si cand pentru insasi minciuna vinovati vom fi adevarului, si mai ales cand nu va mai fi a doua nastere din nou, nici plasmuirea din nou, nici asezare la starea cea dintai. Cumplit lucru este dupa ce a trecut targul, atunci a cauta negutatoria. Cumplit lucru este sfatuirea de pe urma si atunci a simti paguba, ca nu este dezlegare a pagubei dupa ducerea cea de aici si dupa amara incuiere si pecetluire a celor lucrate de fiecare. Ca vamesul suspin, ca si desfranata lacrimez, ca talharul slobod glas, ca fiul cel curvar strig catre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata: intareste sufletul meu cel slabit care s-a slabanogit cu betia dezmierdarilor. Tamaduieste bubele

acestuia si abaterile mintii mele. Spala-l pe acesta, care s-a innegrit cu putreziciunea pacatului, cu cinstitul Tau Sange. Acum este vreme bine primita, acum zi de mantuire. Cu multimea milei Tale intoarce-ma, Unule indelung-rabdatorule, si ma izbaveste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda desavarsit cuptorul patimilor, ci cu roua milei Tale stinge-l pe dansul. Vai mie, ca mi-ai daruit mie, Doamne, luminarea cunostintei si eu o lepad pe aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnavit si ma slabanogesc, si neincetat ma cerceteaza pe mine darul Tau si ma vindeca pe mine, si in tot ceasul am lepadat si lepad daruirea tamaduirilor lui! De cate daruiri, Stapane, m-ai umplut pe mine, pacatosul, si de-a pururea imi daruiesti, si eu, netrebnicul, sunt nemultumitor si nerecunoscator cu voirea! Totdeauna ma indulcesc de darul Tau, totdeauna ma luminez, adeseori ma intaresc, si totdeauna il lepad si intru amaraciunea mea iarasi ma schimb. Imi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele vesnice si ma tragi pe mine totdeauna catre viata, ca sa ma mantuiesc, iar eu intru indaratnicia mea raman de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un raspuns acolo. Bat ca sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne. Starui rugandu-ma, ca sa imi dobandesc cererea. Ca un fara-de-rusine, caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitului. Izbaveste-ma de pacatele cele ce m-au inconjurat, sanatos facandu-ma sa ma scol din patul pacatului celui de stricaciune facator. Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul rau, mai inainte de a ma apuca sfarsitul; ca sa gasesc dar inaintea Ta in ceasul mortii si al despartirii; caci in iad, cine se va marturisi Tie?

Albeste-mi vesmantul cel intinat mai inainte de a-mi veni porunca cea infricosata si a ma lua pe mine ne-gata si rusinat. Izbaveste sufletul necajit din gura leului si mantuieste-l pe dansul cu darul, cu indurarile si cu solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei de Dumnezeu, si ale tuturor

Sfintilor, ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. † AMIN http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html

www.protopopiatul-roman.blogspot.com

www.sfantuldimitrie.blogspot.com