PENTRU ZIUA DE LUNI:

ACATISTUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL

(ZI DE PRĂZNUIRE - 8 NOIEMBRIE)

SURSA TEXT: http://www.resurse-ortodoxe.ro/rugaciuni/acatiste-si-paraclise/acatistul-sfintilor-arhangheli-

mihail-si-gavriil/

După obişnuitul început, se spun CONDACELE ŞI ICOASELE:

Condacul 1:

Pe capeteniile ingerilor Treimii, pe Mihail si Gavriil, sa-i laudam noi toti, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amandurora si din nevoile cele de multe feluri ne izbavim; unuia graind: Bucura-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicand: Bucura-te, ingere al darului!

Icosul 1:

Arhanghele Mihaile, mai-marele cetei ingerilor celor fara de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul tuturor; de aceea cu bucurie laude de acest fel aducem tie:

Bucura-te, faptura a Mintii celei ce a facut lumea; Bucura-te, revarsarea luminii celei mai inainte de lumina; Bucura-te, cel ca focul, care stai aproape de Dumnezeire; Bucura-te, slujitorule neostenit al Treimii; Bucura-te, Duh infocat si nematerial dupa asemanarea lui Dumnezeu; Bucura-te, fiinta nemuritoare, laudatoare de Dumnezeu; Bucura-te, aparatorule de foc al cerului; Bucura-te, capetenia ostii celei nematerialnice; Bucura-te, luminatorule al cetelor celor bine multumitoare; Bucura-te, arzatorule al duhului celui nemultumitor; Bucura-te, prin care firea ingerilor s-a intarit; Bucura-te, prin care cel rau s-a surpat; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 2:

Pe ingerii cei nemultumitori vazindu-i trufindu-se si din cerul cel infocat cazand, o dumnezeiescule Mihaile, ca un rob multumitor stand, ai strigat: “Sa stam bine si sa luam aminte”, cantand Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2:

Gavriil, al mintilor celor ascunse si al tainelor Celui Preainalt partas te-ai aratat, facand mai inainte cunoscute cele ce aveau sa fie si bunele vestiri de

bucurie oamenilor spunandu-le. Pentru aceasta, cu dorinta ma grabesc a-ti canta tie:

Bucura-te, vazatorule al luminii celei necunoscute; Bucura-te, partasule al tainelor lui Dumnezeu; Bucura-te, cel ce descoperi cele ascunse ale vointei; Bucura-te, vestitorule de cele negraite ale lui Dumnezeu; Bucura-te, ca stralucesti cu mintea in stiinta cea ascunsa; Bucura-te, ca intru aceasta stiinta inveti pe fata pe oameni; Bucura-te, slujitorule al bunelor vestiri dumnezeiesti; Bucura-te, vestitorul lucrurilor celor imbucuratoare; Bucura-te, aratarea multor nestiinte; Bucura-te, ca mai inainte ai cunoscut cele ce aveau sa fie; Bucura-te, prin care in lume s-a adus bucuria; Bucura-te, prin care intristarea a fost indepartata afara; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului!

Condacul 3:

Proorocului Daniel mai mult decat tuturor proorocilor ai aratat taina cea straina a venirii celei infricosatoare a lui Hristos si a iconomiei, preamare Gavriile; si pe el l-ai inteleptit a canta cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Avand numirea de putere de la Dumnezeu, Mihaile, cu dumnezeiasca minte puternic in razboaie pururea te-ai aratat; si pe Iacov in lupta l-ai intarit ca sa biruiasca neamurile straine; pentru aceea marim puterea ta, zicand:

Bucura-te, cel ce esti mai puternic decat focul; Bucura-te, cel ce esti mai ascutit decat vapaia; Bucura-te, cel ce ai inecat ostile egiptenilor; Bucura-te, cel ce ai invins cetele canaanenilor; Bucura-te, ca pe Moise si Aaron i-ai intarit; Bucura-te, ca pe Isus al lui Navi indraznet l-ai facut; Bucura-te, cel ce deodata ostirea asirienilor ai taiat; Bucura-te, cel ce pe Simion al amoreilor l-ai lovit; Bucura-te, pierzarea lui Og, imparatul Vasanului;

Bucura-te, paza a marelui Moise; Bucura-te, prin care se pierd cei raucredinciosi; Bucura-te, prin care dreptcredinciosi se inalta; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 4:

Mihaile, capetenie a ingerilor, roaga cu solirile tale pe Dumnezeu pentru noi care prealaudatul tau praznic cu dragoste il cinstim, ca zilele noastre in fapte bune sa le petrecem, si ne invredniceste ca, viata cea mai buna dobandind, lui Dumnezeu impreuna cu tine sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 4:

Venit-ai de la Cel Preainalt, Gavriile, minte dumnezeiasca, aducand Anei si lui Ioachim bunele vestiri de bucurie cu dezlegarea sterpaciunii lor; pentru care, bucurandu-ne, tie cu credinta iti graim:

Bucura-te, aducatorule al stirilor frumoase; Bucura-te, cel care celor doritoare de prunci le aduci bucurie; Bucura-te, cel ce esti rodire data de Dumnezeu celor neroditori; Bucura-te, nastere placuta a lui Dumnezeu, a celor fara de copii; Bucura-te, ca fericitului stramos i-ai adus nastere marita; Bucura-te, ca fericitei stramoase i-ai dat odrasla pantecelui; Bucura-te, cel ce dezlegi legaturile nasterii de prunci; Bucura-te, cel care povatuiesti darul celor ce se nasc; Bucura-te, lauda a multor parinti; Bucura-te, mangaierea maicilor celor bune; Bucura-te, prin care creste neamul omenesc; Bucura-te, prin care nasterea mai inainte se vesteste; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului!

Condacul 5:

Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si Doamna lumii, venind in biserica Domnului, trimis ai fost, o Gavriile, sa-i aduci cu ingrijire hrana cereasca si totdeauna ai desteptat-o spre a canta lui Dumnezeu: Aliuia!

Icosul 5:

Pe stramosii cei de demult, care se rugau lui Dumnezeu, i-ai mantuit din multe rele, o Mihaile, iar poporului ales pururea i-ai fost inaintemergator; de aceea intr-acest fel graim tie:

Bucura-te, cel ce pe Isaac de junghiere l-ai scapat; Bucura-te, cel ce pe Avraam de bucurie l-ai umplut; Bucura-te, cel ce pe insetatul Ismail l-ai racorit; Bucura-te, straina mangaiere a Agarei celei ce plangea; Bucura-te, stalpul cel in chip de foc care pe Israel l-ai condus; Bucura-te, norul cel aurit, care pe Israel in cale il acopereai; Bucura-te, ca pe cei intai-nascuti ai evreilor i-ai pazit; Bucura-te, ca pe cei intai-nascuti ai egiptenilor i-ai omorat; Bucura-te, lauda stralucita a evreilor; Bucura-te, ingradire tare a Legii; Bucura-te, ca pe popor din Egipt ai scos; Bucura-te, ca pe el la pamant bun l-ai adus; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 6:

Cand S-a pogorit in muntele Sinai Marele Dumnezeu, vrand sa dea Lege evreilor, prin slujirea si mijlocirea ta, mare Mihaile, pe aceasta lui Moise o ai descoperit si l-ai invatat sa cante: Aliluia!

Icosul 6:

Lui Zaharia celui Sfintit, care odinioara - in locasul lui Dumnezeu - cerea scapare si mantuire pentru popor, i-ai vestit, o Gavriile, nasterea dumnezeiescului inaintemergator. De aceea de bunele tale vestiri spaimantandu-ne, graim tie acestea:

Bucura-te, cel ce ai vestit omenirii lucruri preaminunate; Bucura-te, cel ce pe Ingerul Tatalui l-ai aratat; Bucura-te, graire imbucuratoare catre Zaharia; Bucura-te, dulce auzire pentru Elisabeta; Bucura-te, ca pe Botezatorul lui Hristos l-ai binevestit;

Bucura-te, ca pe el al doilea Ilie, mai inainte l-ai vestit; Bucura-te, cel ce ai prevestit pe predicatorul pocaintei; Bucura-te, trambita cea tare rasunatoare a candelabrului luminii; Bucura-te, vestitorul inceperii Darului; Bucura-te, vestirea zorilor zilei; Bucura-te, semnul mantuirii oamenilor; Bucura-te, temelia imparatiei cerurilor; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului!

Condacul 7:

Dumnezeu Cuvantul, vrand mai inainte a Se intrupa pentru noi, taina aceasta numai tie, o Gavriile, a incredintat-o si slujitor al acesteia te-a ales pe tine; iar tu cugetand in sineti la minunea aceasta cantai asa: Aliluia!

Icosul 7:

Pe cei trei tineri de demult, din vapaia cuptorului i-ai scapat, Mihaile Arhanghele, aratandu-te preamarit si luminat cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu, incat de minunea aceasta tiranul s-a inspaimantat; de aceea graim tie:

Bucura-te, stingerea focului celui nepotolit; Bucura-te, atatarea vapaii celei pururea vii; Bucura-te, scaparea tinerilor feciori; Bucura-te, pazire a trupurilor celor neintinate; Bucura-te, ca tu, cu infatisarea ta, pe tiranul ai infricosat foarte; Bucura-te, ca tu pe Daniel proorocul, l-ai imputernicit; Bucura-te, cel ce ai rapit pe Avacum proorocul; Bucura-te, ca pe el in graba l-ai dus la Babilon; Bucura-te, invingerea cea tare a lui Ghedeon; Bucura-te, infrangerea cea stralucita a lui Madiam; Bucura-te, prin care se intaresc credinciosii; Bucura-te, prin care se infricoseaza tiranii; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 8:

Straina minune, vazandu-te pe tine Balaam vrajitorul, si in urma David proorocul, tie, o fericite Mihaile in graba cazand, s-au inchinat: unul de frica incremenind, iar celalalt lui Dumnezeu graind: Aliluia!

Icosul 8:

Ca un purtator de fulger atotstralucit si atotvoios ai venit catre cea plina de dar, Gavriile, aducandu-i bunele vestiri de bucurie. Pentru aceasta si noi, bucurandu-ne, te fericim pe tine, cantandu-ti:

Bucura-te, vestitorule al bucuriei celei nesfarsite; Bucura-te, dezlegatorule al blestemului celui de demult; Bucura-te, ridicarea lui Adam celui cazut; Bucura-te, mangaierea Evei celei intristate; Bucura-te, inalt lamuritorule al intruparii Cuvantului; Bucura-te, marite cunoscator al pogorarii lui Dumnezeu; Bucura-te, cel ce, bucurandu-te, ai zis Celei pline de dar: “Bucura-te”; Bucura-te, cel ce ai dezlegat cu “Bucura-te” toata intristarea; Bucura-te, stea care ai vestit Soarele; Bucura-te, luminatorule care ne-ai aratat lumina cea neapropiata; Bucura-te, prin care lumea s-a luminat; Bucura-te, prin care intunericul s-a desfiintat; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului!

Condacul 9:

Nasterea Mantuitorului o ai vestit cu bucurie pastorilor celor ce privegheau, Gavriile, bucurandu-te; si la inchinarea Lui pe magi, ca o stea luminoasa, i-ai condus si pe toti i-ai inteleplit a canta Celui nascut asa: Aliluia!

Icosul 9:

Ravnitor si puternic aparator al Tesalonicului celui nou te-ai aratat, Mihaile, purtatorule de lumina; si ajutator mare esti pururea popoarelor crestine, de multe nevoi scapandu-le si indemnandu-le a canta tie:

Bucura-te, cetatea poporului celui nou; Bucura-te, taria neamurilor crestine; Bucura-te, cel ce pe apostoli de multe ori i-ai intarit; Bucura-te, cel ce pe martiri tari i-ai facut; Bucura-te, ca pe Petru din legaturi si din inchisoare l-ai slobozit; Bucura-te, ca tu pe Irod indata l-ai omorat; Bucura-te, al Bisericii pazitor neinvins; Bucura-te, cel ce esti asupra ereticilor secure cu doua ascutisuri; Bucura-te, intarire puternica a cuviosilor; Bucura-te, sprijin luminat al ierarhilor; Bucura-te, prin care se lateste credinta; Bucura-te, prin care se micsoreaza ratacirea; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 10:

Sfarsitul a toata lumea cand se va face, Mihaile, trambita cea mai de pe urma vei trambita, dupa care mortii din pamant, sculandu-se, cu frica vor sta inaintea judecatorului nepartinitor, cantand impreuna cu tine cantarea: Aliluia!

Icosul 10:

Totdeauna numele tau, o Gavriile, purtatorule de lumina, arata luminat inaltimea randuielii tale, caci, dupa chemarea lui Dumnezeu, te-ai aratat cu cuviinta slujitor vrednic al Cuvantului, Dumnezeu-Omului; de aceea cu laude te fericim, graind:

Bucura-te, prin care logodnicul in taina s-a invatat; Bucura-te, prin care Fecioara de dansul a fost luata; Bucura-te, cel ce numele lui Iisus mai inainte l-ai spus; Bucura-te, cel ce ai vestit mantuirea lumii; Bucura-te, ca lui Iosif, logodnicului, i-ai descoperit taina; Bucura-te, ca pe Iisus in Egipt L-ai scapat; Bucura-te, cel ce pe Hristos din Egipt inapoi L-ai chemat; Bucura-te, cel ce ai vestit ca El va locui in cetatea Nazaret; Bucura-te, cel ce pe credinciosii magi, taina i-ai invatat; Bucura-te, ca pe dansii de Irod i-ai scapat;

Bucura-te, prin care Iisus a fost pazit; Bucura-te, prin care Irod a fost luat in ras; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului!

Condacul 11:

Deasupra pietrei mormantului celui primitor de Viata, sezand imbracat in alb si ca fulgerul stralucind, Gavriile, invierea lui Hristos ai binevestit femeilor, zicand lor “nu plangeti!” si cantand cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie lumii esti, Mihaile Arhanghele, stralucind mintile credinciosilor si povatuindu-le catre cunostinta cea dumnezeiasca si catre mantuire, luminand si mantuind de rautatile amagitoare pe toti care graiesc:

Bucura-te, aparatorule al tuturor credinciosilor; Bucura-te, facatorule a feluri de minuni; Bucura-te, neimputinata tamaduire a bolnavilor; Bucura-te, grabnica scapare a celor din robie; Bucura-te, cel ce ai aparat Manastirea Dochiarului; Bucura-te, ca pe aceasta o ai izbavit de navalirea saracinilor; Bucura-te, scaparea tanarului celui afundat; Bucura-te, aratarea aurului celui ascuns; Bucura-te, cel ce ai facut sa izvorasca izvor de aghiasma; Bucura-te, cel ce pe apa faci minuni; Bucura-te, infrumusetatorul Bisericii crestine; Bucura-te, ajutatorul Bisericii acesteia; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Condacul 12:

Dar dumnezeiesc daruieste celor ce serbeaza cu dragoste ziua amintirii tale, Mihaile, si celor ce te cheama pe tine la iesirea lor din viata arata-te ajutator si mai ales pazeste-ne pe noi cei ce in biserica ta cantam: Aliluia!

Icosul 12:

De la tine, o ingere al darului, invatandu-ne a canta in psalmi laude de bucurie dumnezeiestii intrupari, tie cele de multumire cu dor cantam si ca unui bun vestitor, marindu-te, asa-ti graim:

Bucura-te, bucuria celor intristati; Bucura-te, pazitorul celor asupriti; Bucura-te, bogatia nefurata a saracilor; Bucura-te, liman de mantuire al celor ce inoata; Bucura-te, arma prea puternica a credinciosilor; Bucura-te, lauda preamarita a preotilor evlaviosi; Bucura-te, intaritorule al manastirilor; Bucura-te, ingrijitorule minunat al bisericii acesteia; Bucura-te, aparatorule al celor ce pe tine te maresc; Bucura-te, preabunule aducatorule de bucurie al sufletelor; Bucura-te, binecuvantare dumnezeiasca a credinciosilor; Bucura-te, buna povatuire, a calugarilor; Bucura-te, Gavriile, ingere al darului! Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, dumnezeiestilor capetenii ale ingerilor, Mihaile si Gavriile, care stati aproape de scaunul lui Dumnezeu, laudele acestea ale noastre, ca banul vaduvei primindu-le, de gheena ne izbaviti pe noi, ca impreuna cu voi sa cantam: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Arhanghele Mihaile, mai-marele cetei ingerilor celor fara de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul tuturor; de aceea cu bucurie laude de acest fel aducem tie:

Bucura-te, faptura a Mintii celei ce a facut lumea; Bucura-te, revarsarea luminii celei mai inainte de lumina; Bucura-te, cel ca focul, care stai aproape de Dumnezeire; Bucura-te, slujitorule neostenit al Treimii; Bucura-te, Duh infocat si nematerial dupa asemanarea lui Dumnezeu; Bucura-te, fiinta nemuritoare, laudatoare de Dumnezeu; Bucura-te, aparatorule de foc al cerului; Bucura-te, capetenia ostii celei nematerialnice; Bucura-te, luminatorule al cetelor celor bine multumitoare;

Bucura-te, arzatorule al duhului celui nemultumitor; Bucura-te, prin care firea ingerilor s-a intarit; Bucura-te, prin care cel raus-a surpat; Bucura-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

si Condacul 1:

Pe capeteniile ingerilor Treimii, pe Mihail si Gavriil, sa-i laudam noi toti, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amandurora si din nevoile cele de multe feluri ne izbavim; unuia graind: Bucura-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicand: Bucura-te, ingere al darului !

Pentru rugaciunile Sfinţilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu,

miluieste-ne pe noi. † AMIN

PENTRU ZIUA DE LUNI:

SURSA TEXT: http://cuvioasacasiana.wordpress.com/2009/12/08/rugaciuni-catre-sfintii-arhangheli-pentru-

fiecare-zi-a-saptamanii/

Rugăciunea către Sfântul Arhanghel Mihail

(ZI DE PRĂZNUIRE - 8 NOIEMBRIE)

Mare arhanghele al lui Dumnezeu Mihaile, biruitorul demonilor, biruieşte-i şi zdrobeşte-i pe toţi vrăjmaşii mei văzuţi şi nevăzuţi. Şi roagă-L pre Domnul Atotţiitorul să mă mântuiască de toate necazurile şi de orice boală, de rana aducătoare de moarte şi de moarte năprasnică, o, mare

arhistrategule Mihaile, acum şi pururea şi în vecii vecilor. †

AMIN

Rugăciunea de luni

SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciunea-luni-96761.html

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc, ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale Dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si

fara de voie, si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine, dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici, si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l

spun cu glas neincetat in veci. † AMIN

Plînsul de luni seara - Sf. Efrem Sirul

SURSA TEXT: http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/plansul-luni-seara-sfantul-efrem-sirul-72556.html

(Sfantul Efrem Sirul)

Primeste rugaciunea gurii celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie sa il judeci nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea ratacita, ca pustiu m-am facut de toata osardia si cugetarea spre a ma indrepta pe sine-mi. Ca, dupa ce

m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, intunecat am sufletul meu si din betia patimilor impaclata am inima mea. Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea mea, rautatea, dobitocia. Voi spune iarasi toata a Ta veselie, dulceata pe care ai facut-o cu mine pentru bunatatea Ta, Iubitorule de oameni. Dintru intaia varsta m-am facut intaratator, fara de osardie catre bunatate, a toata rautatea aflator, a tot pacatul lesne lucrator. Si insuti, o, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea pentru indurarile Tale cele multe, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage iarasi pe mine darul Tau catre viata, si eu mai vartos catre moarte cu buna osardie ma duc, ca prea-reaua obisnuinta a trandaviei mele ma trage pe mine, si nevrand, catre sinesi. Grea este obisnuinta patimilor; leaga mintea mea cu legaturi nedezlegate; si dorite, si iubite se afla mie de-a pururea legaturile. Cu obisnuinta curselor ma leg eu, ticalosul, si ma bucur, legat fiind. Cufundat sunt intru iadul cel prea-amar si ma indulcesc. In fiecare zi vrajmasul innoieste legaturile mele, si eu ma bucur.

O, mult-mestesugirea vrajmasului! Ma leaga pe mine cu legaturi pe care eu nu le voiesc, insa de-a pururea imi aduce mie niste legaturi ca acestea si curse pe care eu cu multa dulceata le primesc; ca imi cunoaste aplecarea si voirea, ca este mai tare, si intru o clipeala imi aduce legatura pe care o voiesc. Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, ocara si rusinea; ca m-am ferecat eu ca si cu niste obezi intru voile mele. Ca, putand sa zdrobesc legaturile intru o clipeala de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu voiesc sa fac aceasta, de trandavire biruit fiind si obisnuintei patimilor cu aplecarea si voirea robind. Aceasta este iarasi mai cumplit si plans de rusine plin, ca eu cu voirile mele merg la vrajmasul meu. Ma leaga pe mine si ma omor in patimi de care el se bucura. Si, putand sa zdrobesc legaturile, nu voiesc. Putand sa fug de cursa, nu poftesc. Este oare altceva mai amar decat plansul si tanguirea aceasta? Este oare alta rusine decat aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar decat rusinea aceasta, decat a face cineva voile vrajmasului sau. Si asa aflandu-ma eu, netrebnicul, si cunoscand legaturile mele, le ascund pe ele cu chip de evlavie. Si constiinta mea ma mustra pe mine pentru acestea pe care le lucrez. Pentru fiecare ma mustra: Pentru ce nu te trezvesti, ticaloase? Au nu stii ca langa usa este infricosata zi a Judecatii? Scoala-te ca un puternic; rupe-ti legaturile tale. Intru tine este puterea dezlegarii si a legarii. Cu aceasta de-a pururea ma mustra pe mine sfanta constiinta, si nu voiesc din legaturile curselor sa ma izbavesc. Ma tanguiesc si suspin pentru acestea in fiecare zi, si intru insesi patimile ma aflu legat. Ticait si ticalos sunt eu, nesporit intru lucrul cel bun al vietii mele, netemandu-ma de cursele mortii. Trupul meu este imbracat cu chip de evlavie inaintea privitorilor mei, iar sufletul s-a ferecat in ganduri necuvioase ca in niste obezi. Din afara ma fac evlavios cu sarguinta, si din launtru sunt uraciune inaintea lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind si rau cu voirea. Si ce oare voi face in ziua cunostintei, cand Dumnezeu le va arata pe

toate inaintea Divanului? Mare frica ticaloseste inima mea adeseori, de vreme ce ma strang cu lanturile nemarginitelor mele faradelegi. Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci, daca nu voi imblanzi aici cu lacrimi pe Judecatorul. Pentru aceasta ma rog sa nu iti incui indurarile Tale, Stapane, intru urgie, ca insuti astepti intoarcerea mea. Caci nu voiesti sa vezi pe cineva in foc arzandu-se, ca voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Deci, indraznind la indurarile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta rugandu-ma: Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu si straluceste-mi mie raza de lumina in cugetul meu mai inainte de a ma duce eu la Judecata ce va sa-mi fie infricosata, unde nu este nicidecum cu putinta a ma pocai pentru rautati. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul, cum ma duc ne-gata cu totul si gol de fapte bune. Frica si temere ma cuprinde pe mine, ca ma vad pe sine-mi fara de osardie spre bunatate; si cu ganduri impotrivnice ma viscolesc, ca ma plec dracilor, care cu dezmierdarile spre pierzare ma amagesc. Intru multe ma socotesc a fi trebuincios, de nu ma va mustra constiinta mea. Ma aseman negutatorului trandav si lenevos care isi pagubeste zi de zi castigul. Asa eu, ticalosul, ma pagubesc de bunatatile cele ceresti intru multele invaluiri care ma trag pe mine la cele rele. Caci ma simt intru sine-mi cum ma fur in fiecare ceas si nevrand ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma spaimantez intru voirea mea, cea prea-rea intru scarbe, intru care de-a pururea pacatuieste in multe feluri. Ma spaimantez intru pocainta mea, cum nu are infranarea ca temelie tare a zidirii; ca nu o lasa pe dansa vrajmasul sufletului meu. In fiecare zi pun temelie a zidirii, si iarasi cu mainile mele risipesc osteneala mea. Nu a pus inceput bun pocainta mea cea buna. Sfarsit iarasi nu are prea-reaua mea lenevire. Cu voia rob m-am facut trandaviei de catre vrajmasul meu, prea-cu-osardie savarsind toate cele iubite lui.

Cine va da capului meu apa mult-nepovestita si ochilor mei izvoare de lacrimi, ca sa izvorasca de-a pururea lacrimi si sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu ca sa trimita darul Sau mie, pacatosului, si din marea cea innebunita - care cu valurile pacatelor se inviforeaza cu furtuni in fiecare ceas - sa traga sufletul meu? Caci voile mele au biruit ranile, care nicidecum nu primesc oblojiri de vindecare. Muierea aceea, curva, deodata intreg-inteleapta s-a aratat, fiindca s-a spaimantat si s-a sarguit, de vreme ce a urat lucrurile pacatului celui rusinos, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii. Iar eu, pentru patimile pacatului in fiecare zi rugandu-ma, nu ma departez de acestea, ci raman de-a pururea, nebunul, intru obiceiul meu cel rau. Spre nadejde de pocainta imi este asteptarea mea, mie, care ma fur intru desarta fagaduinta a ei. De-a pururea zicand sa ma pocaiesc, niciodata nu ma pocaiesc. Numai cu graiurile ma pocaiesc cu sarguinta, iar cu lucrurile la mare departare stau de pocainta. Iar daca sunt intru odihna, imi uit si firea mea, ca fac intru cunostinta raul si spre urgisire pacatuiesc. Isav loc de pocainta nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a facut pacatul, si nu rapindu-se a pacatuit; caci nu prin inselare, ci intru cunostinta a pacatuit. Si sfatuindu-se, si pe parintii sai i-a amarat, si de Dumnezeu nu s-a rusinat. Si Iuda vanzatorul loc de pocainta nu a aflat, ca impreuna cu Domnul fiind a pacatuit, si stia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului. Deci, pentru pacatele mele cele intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul? Si daca cel ce numai a gandit raul intocmai este cu cel ce l-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi ale faradelegilor mele? Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost inghititi, nimic nicidecum zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie asemenea au patimit. Si Saul, cu gandurile slujirii de idoli invoindu-se, s-a lepadat de la Dumnezeu. Si Ahitofel, numai sfatuind intru pacat, a murit. Si fii lui Aaron, gresind, s-au sfarsit. Si

Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocaintanu au aflat. Iau in minte fapta mea, si privesc la invoirea mea, si astept hotararea dreptatii, si aratat voi zice ca este dreapta. Pentru ce ma amageste chipul portului meu, strain fiind de faptele bune si cele impotrivnice facand inaintea lui Dumnezeu, Celui ce toate le vede? Bine mustrandu-se au patimit fariseii, cand Mantuitorul Hristos zicea ca fatarnic este chipul portului lor. Si mie inca de multe ori mi se intimpla atata nelesnire si greutate ca, de constiinta mea mustrandu-ma, ma ingretosez si aspra mi se pare mie ca este mustrarea. Amar este adevarul celor ce se sarguiesc sa il tainuiasca. Mi se va descoperi chipul portului si se vor arata viermii mei; si voi dezveli fata spoielii si vor vedea cei ce sunt de fata fatarnicia mormantului, si puterea faptei noastre vor socoti-o, si vor privi asemanarea cea fariseiasca. Si, pentru ca aici nu se face aratata, focul o va lamuri la Judecata, dupa cum zice Apostolul. Tinde-mi mie mana de ajutor, celui ce pe jos ma tarasc, Doamne; caci voind a ma scula, nu pot, fiindca sarcina pacatelor mele prea m-a ingreuiat si obiceiul cel rau ma opreste si ma tine pe mine. Vad, si ca intr-o negura umblu si intru mult intuneric. Misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Sarguitor sunt, dar degrab ma ingretosez. Ma rog sa ma izbavesc si postind ma stramtorez. Voie buna am, insa de oarecare sila ma impiedic. Catre slavoslovie sunt iubitor de osteneala, dar nu ma sarguiesc catre placerea de Dumnezeu. Cum voi indrazni sa cer lasare pentru pacatele mele cele mai dinainte, petrecerea mea cea mai dintai nicidecum uitand-o? Sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi care se strica, poftele amagirii celei mai dinainte nelepadandu-le? Vai mie, cum voi suferi mustrarile lucrurilor mele celor necuvioase si ale gandurilor! Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale! Gura nevrednica striga catre Tine, Stapane, si inima nu curata, si suflet intru pacate intinat.

Auzi-ma pe mine pentru bunatatea Ta si sa nu lepezi cererea mea; ca nu lepezi cererea celor ce se pocaiesc intru adevar. Iar pocainta mea nu este curata, ci stricata. Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat. Intareste inima mea intru frica Ta, Doamne. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Biruiasca bunatatea Ta rautatea cea dintru mine. Biruiasca lumina darului Tau intunericul cel dintru mine. Pleaca-Te, Bunule Doamne, nu pentru dreptatile mele, ca nu am nici o bunatate, ci pentru indurarile Tale si pentru multa si negraita bunatatea Ta. Ridica de a doua oara madularele mele, pe care le-a frant pacatul si lumineaza inima mea, pe care a intunecat-o pofta cea rea. Izbaveste-ma pe mine de tot lucrul rau, ca nu desavarsit sa ma surpe pe mine impotrivnicul. Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine. Sa nu-mi spui mie: «Amin zic tie, nu te stiu pe tine!» Mantuieste, Doamne, din moarte sufletul necajit, Cela ce ai stapanire peste viata si peste moarte. Caci Tu ai zis, Stapane: «Cereti si se va da voua!» Curata-ma, Doamne, de tot pacatul mai inainte de sfarsit si-mi daruieste mie, Iubitorule de oameni, intru toata viata mea aceasta putina sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunilor mele celor sufletesti, ca sa pot plati de aici din cele multe inscrisuri ale mele macar putine invinuiri; si acolo voi fi mantuit prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, cand va tremura tot sufletul de slava Ta cea infricosatoare. Asa, Stapane, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nascut, auzi-ma si primeste cererea pacatosului si nevrednicului robului Tau. Pacatos sunt eu, mai mult decat tot omul, in dar mantuieste-ma cu darul Tau, ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slava, si multumita, si inchinaciune iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului

Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. † AMIN http://paginiortodoxe2.tripod.com/predici_cleopa_duminici/index.html

www.protopopiatul-roman.blogspot.com www.sfantuldimitrie.blogspot.com