Cronica lui Stefan cel Mare-a fost scrisa în vremea lui Stefan cel Mare. - locul scrierii cronicilorI. Bogdan credea ca primele cronici s-au scris în manastiri (Bistrita, Putna). Dar cercetarile au dovedit (mai ales P.P. Panaitescu) ca sunt cronici de Curte, nu manastiresti. La un moment dat se fac referiri la un cutremur, când partea dintr-un zid s-a darâmat. Daca autorul s-ar fi gasit la Bistrita sau Putna, n-ar fi stiut ca domnitorul statea la masa în acel moment. Se fac referiri la anumite momente ale zilei, se preiau expresii ale domnitorului, pe care nu le putea retine decât cineva din apropierea lui. Unele fragmente corespund inscriptiilor de pe zidurile manastirilor ridicate de Stefan (pisanii). Citirea cronicii duce la concluzia ca e vorba de o lucrare alcatuita din porunca domnitorului.În paginile destul de sarace în momente de literatura ale acestor scrieri, impresioneaza lupta pentru apararea tarii si eforturile de centralizare a puterii într-un moment foarte dificil din istoria nationala.Originalul Cronicii lui Stefan cel Mare s-a pierdut. Au ajuns pâna la noi câteva copii:Letopisetul anonim al Moldovei, Letopisetul de la Putna, Cronica moldo-germana,Cronica moldo-polona si Cronica moldo-rusa.Letopisetul anonim al Moldovei reprezinta forma cea mai sobra si mai demna de încredere. Relateaza evenimente petrecute între 1457 si 1507, mai pe larg, referirile la perioada 1359-1457 fiind sumare.Letopisetul de la Putna I are ca titlu Povestire pe scurt despre domnii Moldovei si relateazaevenimente de la întemeiere (1359) pâna în 1526. Letopisetul de la Putna II povesteste evenimentele pâna la 1518. De mentionat ca acestletopiset descrie si lupta de la Codrii Cosminului.Cronica moldo-rusa începe cu o legenda despre originea moldovenilor. Urmeaza povestirea despre Dragos si întemeierea tarii Moldovei, cu concluzia ca moldovenii sunt de origine maghiara...Cronica moldo-polona, redactata pe la 1565, prezinta istoria Moldovei între 1352 si 1564 dupaun manuscris provenit de la Putna. Autorul adauga niste texte, scurte, despre tinuturile din Moldova dregatorii, oaste, judecati.Cronica moldo-germana, scrisa în germana medievala, are un titlu în limba latina. S-a pus problema cum a ajuns cronica interna în Germania, ca sa fie posibila copierea. Se pareca a fost dusa de o solie (1501) trimisa la doctorul Hartman Schedel, pe vremea când Stefan erabolnav de diabet si resimtea efectele ranii primite la Chilia. Doctorul era preocupat de istoria tarilordin Est si chiar publicase o carte în care vorbea si de Valahia (Liber Chronicarum, 1493). E foarte apropiata de Letopisetul anonim, din multe puncte de vedere. Pe 22 de file, hârtieveche, de la sfârsitul secolului al XV-lea, se povestesc evenimentele, în ordine cronologica, de larasturnarea lui Petru Aron Voda si urcarea pe tron a lui Stefan (1457) pâna în anul 1499 (înfrângerea lui Malcoci). Cronica ofera multe stiri pe care nu le gasim nici în variantele interne ale Cronicii lui Stefancel Mare. Ea vorbeste despre un ostas pe nume Purice, evocat si de Neculce în O sama de cuvinte, pune în lumina noua figura a lui Stefan, forta extraordinara a caracterului sau, geniul militar.Dupa Letopisetul anonim, ne dam seama ce era Cronica lui Stefan cel Mare. Ea începea cu

legenda despre Dragos, când, “cu voia lui Dumnezeu, s-a început Tara Moldovei”. Lista domnilor,cu multe greseli, contine date eronate. Evenimente importante pentru viata tarii sunt uitate: lupta cu polonii din Codrii Crasnei (1450), când tara a fost salvata printr-un efort urias de la cotropire, luarea Cetatii Chilia sub Alexandru cel Bun, înfiintarea Mitropoliei Moldovei s.a.Desi chipul lui Stefan domina paginile, totusi nu vom întâlni un portret, ca, mai târziu, laGrigore Ureche, nici judecati proprii asupra evenimentelor. Dumnezeu îl ocroteste pe “robul sau, Stefan”. Domnitorul apare ca un instrument al vointei luiDumnezeu de a îndruma istoria pe un anume fagas iar Stefan se sileste sa împlineasca voia Lui.Cronica lui Stefan cel Mare a fost continuata de trei calugari moldoveni, care vor scrie înlimba slavona: Macarie, Eftimie, Azarie. Cronica lui Macarie face parte din categoria cronicilor slavoneşti. Scrisă de Macarie în perioada în care era egumen la mănăstirea Neamţu, la îndemnul lui Petru Rareş, este o urmare a cronicii putnene şi descrie Ţara Moldovei pe perioada dintre anii 1504-1551. S-a păstrat într-o colecţia de texte la Biblioteca Academiei Teologice din Kiev, intitulată Povestiri în scurt despre domnii Moldovei.Conţinutul croniciiCronica are ca obiectiv continuarea istorisirilor din vechile cronici, prin prezentarea evenimentelor contemporane.Cronica lui Eftimie este cronica oficială a lui Petru Rareş, scrisă de egumenul Eftimie, ce cuprinde evenimentele din Moldova din perioada 1541-1553. La începutul cronicii, Eftimie afirmă că a dorit să continue munca episcopului de Roman, Macarie, la porunca domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, în ideea: „ca nu cumva cu trecerea vremilor să se cufunde şi acestea în adâncul uitării”.

Cronica lui Azarie este o cronică scrisă de călugărul şi cronicarul Azarie, la porunca domnitorului Petru Şchiopul. A fost descoperită de Ioan Bogdan într-un manuscris din secolul XVI-XVII, Povestire în scurt despre domnii Moldoveni, în Biblioteca Imperială din Petersburg. În cadrul cronicii, scrisă în limba slavonă, este acoperită perioada din istoria Moldovei dintre anii 1551 - 1574.