Critici postmoderni ai Bibliei si arheologia recentaMichael G. Hasel, doctor in filozofie

 incepand cu zorile cercetarilor arheologice din Orientul Apropiat, din anul 1799,  1. nicio

alta disciplina nu a oferit mai multe date cu privire la personajele, locurile si evenimentele din Biblie. Sfera arheologiei cuprinde intregul glob si scopul ei este intelegerea culturilor si a stilurilor de viata din Antichitate, printr-un studiu al ramasitelor materiale din trecut, care au impact atat asupra felului in care intelegem originile cat si, in fond,asupra a ceea ce suntem astazi. Acest pod dintre ce am fost si ce am devenit continua sa-i fascineze pe ganditorii din intreaga lume, care isi pun intrebari profunde: Cine sunt? De unde vin? De ce sunt aici? Astazi, dupa moartea modernismului, postmodernismul a devenit principalul element care sta la baza noilor conceptii despre lume. 2. Desi prin insasi premiza ei filozofica sfideaza definitia, Os Guiness a oferit acest rezumat: „Unde modernismul a fost un manifest al autoaprecierii si al increderii in sine a omului, postmodernismul este o marturisire a modestiei, daca nu chiar a disperarii. Nu exista niciun adevar, doar adevaruri. Nu exista niciun motiv maret, ci doar motive. Nu exista nicio civilizatie (sau cultura, credinta, norma si stil) privilegiata, ci doar o multitudine de culturi, credinte, norme si stiluri. Nu exista niciun fel de dreptate universala, doar interese si competitie intre grupurile de interese.“

3. in cele din urma, scrie Alister McGrath, profesor de teologie la Oxford, „aceasta dezamagire provocata de modernismul Iluminismului“ a dus la o filozofie in care „adevarul este acolo unde nu exista niciun adevar.“ 4. Aceasta premiza majora a dus la o reinterpretare radicala a Bibliei, care a avut ca rezultat, in ce priveste istoria biblica, un nou nivel de critica.

Niels Peter Lemche, de la Universitatea din Copenhaga, scrie ca adevaratele „amintiriistorice cu privire la istoria timpurie a Israelului nu se gasesc in naratiunile din Vechiul Testament“, de aceea, „nu putem salva istoria biblica a Israelului timpuriu.“ 5. intr-o alta colectie de eseuri, recent publicata, numita Poate fi scrisa o ‹Istorie a Israelului›?, Hans M. Barstad concluzioneaza: „Daca adevarul (verificabil) ar fi singura noastra preocupare, istoria Israelului nu doar ca ar trebui sa fie foarte scurta (cam zece pagini), dar ar fi si extrem de plictisitoare.“ 6. Cineva ar putea sa respinga aceste discutii, trimitandu-le la turnul de fildes al stiintei, si sa se intrebe care este impactul direct pe care il au asupra gandirii populare. Dar presa a acordat o mare atentie acestor reinterpretari. in U.S. News si World Report a aparut chiar un articol intitulat „Lupta pentru Istorie.“ 7. Conform unei carti populare, care poate fi gasita in marile librarii, Bible Unearthed (Biblia dezgropata), de Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, noua viziune cu privire la vechiul Israel ne spune ca „saga istorica din Biblie – de la intalnirea lui Avraam cu Dumnezeu ... pana la ridicarea si caderea imparatiilor lui Israel si Iuda – nu a fost o revelatie miraculoasa, ci o productie inteligenta a imaginatiei umane.“ 8. Recentul thriller bestseller „Codul lui Da Vinci“ i-a determinat pe multi oameni din intreaga Biblie sa se intrebe daca Biblia nu este cumva o simpla inselatorie religioasa. Acesti oameni se confrunta cu intrebari majore, care lovesc la esenta problemelor cu privire la credibilitatea Bibliei. 9. Sau, asa cum intreaba titlul unui bestseller, „Is the Bible True?“ (Este Biblia Adevarata?). 10. Pentru crestinatate, deoarece pretinde viabilitate intr-o lume care se schimba cu repeziciune, raspunsurile la aceste intrebari sunt esentiale.

William G. Dever, unul dintre arheologii cei mai de seama ai Orientului Apropiat, vorbeste despre aceste puncte de vedere intr-o carte recenta, intitulata „Ce au stiut scriitorii Bibliei si cand au stiut asta?“. El scrie: „Ironia este ca in ultima vreme majoritatea atacurilor letaleaduse Bibliei si veracitatii ei, atat in privinta teologiei cat si in cea a istoricitatii ei, vin nu din partea dusmanilor traditionali – atei, sceptici sau chiar acei‚ comunisti fara Dumnezeu, de care se temeau credinciosii pana nu demult – ci de la prietenii bine intentionati ai Biblie. 11. Arheologia este una din disciplinele cele mai de seama, care ne permite sa ne aparam impotriva revizionismuluipostmodernist, deoarece in fiecare an sute de arheologi sapa pentru a dezvalui trecutul. Descoperirile din ultimii 15 ani au oferit raspunsuri serioase, sprijinite de dovezi concrete impotriva criticismului postmodernist. Vom examina cateva din aceste domenii intr-un scurt eseu. 

Personaje: David si Goliat

De-a lungul secolelor relatarea despre David si Goliat a fascinat imaginatia celor care studiaza Biblia. Este vorba de credinta unui tanar nepregatit din punct de vedere militar, care infrunta un luptator filistean inarmat. Este istoria unei armate israelite, care da inapoi in Valea Terebintilor, in timp ce filistenii isi bat joc de ei si de Dumnezeul lor. Cinci pietricele impotriva scutului de fier, a coifului si a sabiei. Dar care este istoria din spatele povestirii? Au existat Goliat si David?

in 1992 Philip Davies, profesor de studii biblice la Universitatea Sheffield, apeland al arheologie, scria: „‚Imperiul’ biblic al lui David si Solomon nu are – inca – nici cel mai slab ecou in rapoartele istorice.“ 12. El a tras concluzia ca David si Solomon nu sunt mai istorici decat Regele Arthur al Mesei Rotunde. Dar argumentul sau este bazat pe tacere. in opinia lui Davies si a altor cercetatorimoderni, personajele si povestirile din Biblie trebuie sa aiba un echivalent in istorie (arheologie). „Daca nu se face asta, nu poate exista nicio baza reala pentru a sustine ca ‚Israelul’ biblic are vreo relatie cu istoria.“ 13. Pana la proba contrarie, Biblia nu este adevarata. 14. Dar aceste argumente, bazate pe tacere, sunt periculoase in orice stiinta. in arheologie, unde sute de arheologi lucreaza astazi in Orientul Mijlociu, pot fi devastatoare.

Anul urmator, in iulie 1993, arheologii de la Tel Dan, din nordul Israelului, au facut o descoperire remarcabila. in afara portilor orasului, a fost descoperita, intr-un zid, o piatra de bazalt intr-un zid. intorcand-o, un voluntar a descoperit o inscriptie. Cel care sapase si lingvistul au publicat mai tarziu textul, care vorbea despre o alta victorie a regelui aramaic Ben-Hadad, care se lauda ca a invins „casa lui David“ si „casa lui Israel.“ Pe baza scrierii, inscriptia este datata in anul 850 i.d.Hr. 15. Importanta acestei inscriptii consta in faptul ca mentioneaza pentru prima data numele David. Este folosit in contextul mentionarii „casei lui David“, numele dinastic folosit uneori in Biblie pentru Iuda (1Regi 12:26; 14:8; 2Regi 17:21). Ideea este ca nu are nicio logica sa numesti o dinastie dupa numele cuiva care nu a existat.

in vara anului 2005 a fost facuta o descoperire arheologica nemaipomenita, care arunca si mai multa lumina asupra povestirii cu David si Goliat. Conform Bibliei, Goliat venea din Gat (1Samuel 17:4), unul din cele cinci orase ale filistenilor. in timpul sapaturilor moderne de la Gat (Tel-es-Safi), conduse de Aren Maier, de la Universitatea Bar-Illan, din Tel Aviv, s-a descoperit o bucata dintr-un vas de ceramica, pe care era o inscriptie. Conform doctorului Maier, in expunerea sa de la American Schools of Oriental Research, din Philadelphia, noiembrie 2005, 16. literele apartin unei scrieri proto-canaanite (caractere semitice). Literele, scrise fara vocale, sunt: ALWT si WLT. Totusi, in timp ce scrierea este semitica, limba este indo-europeana. Astfel, construite, numele ar putea fi: „Wylattes“ sau „Alyattes“. Pentru un israelit, ar suna Wylattes ⁄ WLT ⁄ Goliat. Ca numele sunt scrise intr-o limba indo-europeana, intr-o scriere semitica, este un fapt semnificativ. Indo-europeana arata catre o origine egeeana (greaca), Biblia declarand ca asta e originea filistenilor (Geneza 10:14). Faptul ca este folosita scrierea semitica indica niste adaptari ale limbajului in forma scrisa, de la mediul local canaanit, unde s-au stabilit filistenii.

Unde s-a gasit inscriptia? Pe masura ce arheologii descopera strat cu strat orasele antice, ei pot data vestigii in acele straturi. Aceasta inscriptie a fost gasita sub ramasitele masive ale orasului pe care arheologii le-au identificat cu campania militara a lui Hazael din Siria (2 Regi 12:17). Inscriptia este pecetluita intr-un context stratigrafic si poate fi datata in secolul X-IX i.d.Hr, in jurul anului 950 i.d.Hr., dar nu mai tarziu de anul 880 i.d.Hr. Cadrul este important, deoarece stabileste ca numele „Goliat“ era cunoscut in orasul filistean Gat cu aproximativ 70 de ani dupa ce a fost relatata in 1Samuel 17 intalnirea dintre David si Goliat. Doctorul Maier, un arheolog respectat, care este in momentul de fata director la Institutul Arheologic de la Universitatea Bar-Ilan, concluzioneaza ca in timp ce s-ar putea ca inscriptia sa nu faca referire directa la personajul Goliat din Biblie, ea se refera la „numele unui Goliat sau doua nume asemanatoare cu acesta.“ Prin asta declara ca aceste nume erau folosite in orasul filistin Gat, cativa ani dupa relatarea biblica a conflictului dintre David si Goliat.

 Locuri ⁄ orase: Hator, Ghezer si Monarhia UnitaConform cu 1Regi 9:15, 16 Solomon a intarit orasele Hator, Meghido, Ghezer si

Ierusalim. Ce dovezi arheologice exista cu privire la aceasta? in anii ’50 ai secolului trecut, cand arheologii lucrau la Hazor, ei au descoperit o piatra monumentala, care data de pe vremea lui Solomon. Yigael Yadin, arheolog de la Universitatea Ebraica, a prezis ca porti asemanatoare vor fi descoperite in alte locuri mentionate in textul biblic. Ipoteza lui a fost confirmata. La sfarsitul

deceniului al VII-lea al secolului trecut, sapaturile facute la Gezer au dezvaluit o piatra care avea aceeasi arhitectura si care a fost datata de arheologi in secolul al X-lea, pe vremea lui Solomon. Textele gasite in cele doua locuri confirma identificarea cu Hator si Ghezer. Dar criticii postmoderni au inceput sa puna la indoiala aceasta corelare cu activitatile lui Solomon, declarand ca poarta ar trebui datata mai tarziu.

17. in 1990 am avut privilegiul sa particip la sapaturile reinnoite de la Ghezer. in aceasta perioada, lucrand cu profesorul William G. Dever, de la Universitatea din Arizona, am descoperit dovezile necesare pentru a plasa poarta in secolul al X-lea. 18. Aceasta data a fost reconfirmata de noile sapaturi de la Gezer, din anul 2006. in ultimele trei veri (2003-2006), Southern Adventist University a fost implicata in sapaturile reinnoite de la Hator, cea mai mare asezaravechi-testamentara din Israel. 19. Aceste doua asezari au oferit dovezi impresionante pentru perioada lui Solomon. Portile acestor orase si zonele din jur au produs ceramica rosiatica si lustruita din secolul al X-lea. Arhitectura ambelor porti consta din pietre cioplite fin, care amintesc de paragraful biblic in care sunt descrisi muncitorii fenicieni talentati, care au fost angajati de Solomon pentru a-si incheia lucrarea. Astazi arheologii continua sa dezgroape dovezi care confirma descrierile biblice din secolul al X-lea.

 Politica ⁄ Culturi: Canaan si Filistia Niels Peter Lemche a declarat cu indrazneala ca nici Canaanul, nici canaanitii nu erau

prea bine definiti in al doilea mileniu i.d.Hr. in cartea sa: „Canaanul si tara lor“, el scrie: „Evident, locuitorii asa-zisului teritoriu canaan, din Asia de Vest, nu aveau nicio ideea claracu privie la marimea actuala a Canaanului, nici nu stiau exact unde era situat acesta.“ 20. in esenta, „canaanitii din Orientul Apropiat antic nu aveau identitate de sine.“ 21. Concluziile lui Lemche au fost puse sub semnul intrebarii, 22. insa el nu si-a schimbat interpretarea surselor istorice, pe care le numeste „imprecise“ si „ambigue.“

Aceasta istorie revizionista a Canaanului si a canaanitilor pur si simplu nu gaseste suport in dovezile arheologice disponibile. Termenul „canaan“ apare pentru prima data in textele din Orientul Apropiat si bazandu-se pe aceste dovezi au definit majoritatea cercetatorilor aceasta regiune. Textele din orasul antic Ebla, localizat in Siria (in jurul anului 2400 i.d.Hr.) mentioneaza pentru prima data Canaanul, ca pe o tara sau o regiune. Arhive ale textelor antice cuneiforme de la Alalakh si Mari indica de asemenea ca oamenii din aceasta regiune erau cunoscuti sub numele de canaaniti si se face o distinctie clara intre acestia si alte grupuri. Scrisorile de la Amarna, gasite in Egipt, ofera documente folositoare cu privire la organizarea politica a Canaanului din jurul anului 1400 i.d.Hr. Aici, sintagme cum ar fi „tot Canaanul“, „orasele Canaanului“, „regiunile Canaanului“ si „tara Canaanului“ exprima o entitate geografica si teritoriala, cu anumite granite mentionate, care constituie provincia egipteana din vestul Asiei.

23. Egiptenii se refera la Canaan si la canaaniti de 15 ori in rapoartele campaniilor militare din regiune. in aceste descrieri, locuitorii nu sunt doar descrisi, ci si pictati pe zidurile templelor din Egipt. Aceste desene indica faptul ca tara Canaanului avea multe orase si locuitori si se intindea de la Gaza, in sud, pana la partile sudice ale Lebanonului modern. 24. Cu siguranta ca din aceste texte sapate de arheologi sunt multe care arunca lumina asupra acestui teritoriu antic la care se face referire in Scriptura.

Biblia ii descrie pe filisteni ca pe un grup al carui stramos a fost Caftor sau Crete (Geneza 10:14; Ieremia 47:4; Amos 9:7). in 1992, Tomas L. Thompson scria: „Opinia ca filstenii au fost o populatie straina care au imigrat in Palestina trebuie cu siguranta respinsa.“ 25. El a pretins ca dovezile arheologice sunt „superficiale“ si a declarat ca ceramica „filistina“ nu reflecta poporul filistean. Si ca nu este nicio justificare pentru a considera ca olarii acestia reflecta o sinteza a traditiilor ceramice a mai mult de un grup de populatii. 26. Din nefericire, acesta ipoteza cu privire la ceramica si alta cultura materiala nu s-a dezvoltat, lasandu-i pe arheologi sa se intrebe ce a vrut sa spuna Thompson. Dar in ultimii 20 de ani arheologia a aruncat multa lumina cu privire la filistenii din Biblie.

Bazandu-se pe texte si ceramica egipteana (pictata cu aceleasi motive ca la Micene si alte razboaie egeene), opinia traditionala este ca filistenii nu au fost un grup indigen de popoare, ci fie invadatori, fie un grup care a migrat din lumea egeeana. Sculpturile egiptene ale lui Ramses III, la Medinet Habu, ii descriu pe acesti „oameni ai marii“ ajungand cu corabii si care. Papyrus

Harris I sustine ca egiptenii spuneau: „filistenii au fost facuti cenusa“, referindu-se faptul ca ei au distrus puterea militara a Egiptului.

27. Pentru a sustine aceasta reconstructie pot fi citate rapoarte arheologice. Devastarea multor locuri din sudul Levantului, in timpul tranzitiei dintre era tarzie a bronzului si era timpurie a fierului, a fost atribuita acestor grupuri disperate a „oamenilor marii“, din lumea egeeana (greaca.) Aceste colectiide ceramica din orasele filistine, cum ar fi Askelon, Asdod, Tel Migne-Ekron si Tel Qasile, au produs articole de olarit remarcabil de noi, cu influentele egeene care au urmat acestor distrugeri, 28 iar analiza activata cu neutron a confirmat ca acesta ceramica este mai degraba locala decat importata. Noi tipuri de arhitectura, care indica influenta egena, includ: (1) vetre la EKron si Qasile, cu paralele la Pylos, Micene si Tiryns, Grecia; si (2) trasaturi ale megaronului egenian (cea mai mare incapere dintr-o casa), evidenta la Ekron. Mai mult chiar, influentele cultice ii sunt atribuite statuetei„Ashdoda“, cu paralele din Micene. Sapaturile din aceste locuri si din altele sugereaza ca filistenii aveau o cultura sofisticata si avansata, in comparatie cu israelitii contemporani. 29. Nu e de mirare ca Samson a fost tentat sa mearga la filisteni (Judecatori 14:1).

 ConcluzieArheologia reprezinta una din disciplinele care are de-a face exclusiv cu realia – vestigii,

cladiri, orase si tari – fapte tangibile, tridimensionale sau chiar evenimente din trecut. Pe masura ce aceste monumente continua sa fie descoperite an de an, lumea biblica iese la lumina tot mai mult, oferindu-ne o imagine a bogatei si variatei ei sfere. Este nevoie tot mai mare de cercetari arheologice minutioase in Orientul Mijlociu. Cercetatorii si istoricii biblici, confruntati cu provocarile postmodernismului, se indreapta tot mai des catre domeniul arheologiei ca sursa primara de informatii cu privire la istoria biblica. Desi arheologia se afla inca in stadiul de pruncie, incepe sa umple detaliile marii povestiri biblice din cele mai indepartate inceputuri ale ei. in aceasta cautare, rapoartele oferite de pietrele din Orientul Mijlociu continua sa puna sub semnul intrebarii pretentiile revizioniste ale postmodernismului.

 Nota autoruluiMichael G. Hassel (Doctor in filozofie la Universitatea din Arizona) preda Studii si

Arheologie din Orientul Apropiat, la Southern Adventist University, unde este si directorul Institutului de Arheologie si custodeal Muzeului Arheologic Lynn H. Wood. in 2005 a fost savant eminentla Institutul American de Cercetari Arheologice din Nicosia, din Cipru. Adresa sa de e-mail este: mhasle@sputhern.edu. Acest articol a aparut pentru prima data in revista College and University Dialogue, 18:2 (2006).