Critică asupra lucrării “Proactive Computing”Petre Vlad-Ştefan

Facultatea de Automatică şi Calculatoare,Universitatea Politehnica din Bucureşti Splaiul Independenţei, nr. 313, sector 6, cod poştal 060042, Bucureşti, ROMÂNIA

vlad@vladpetre.com

Abstract— Proactivitatea defineşte acţiunea de a anticipa anumite evenimente şi de a lua decizii menite să schimbe cursul firesc al lucrurilor.

Keywords— Proactive computing, dispozitive inteligente, microcontrolere.

I. INTRODUCERE

Prin prezenta lucrare doresc să îmi exprim punctul de vedere cu privire la nevoia de a schimba Ştiinţa Calculatoarelor, nevoie susţinută de cercetătorul David Tennenhouse în articolul său intitulat „Proactive Computing” şi publicat în anul 2000.

II. CONŢINUT

În anul 2000, cercetătorul David Tennenhouse publică un articol în cadrul ACM (Association for Computing Machinery), în care este exprimată nevoia de a schimba paradigma Ştiinţei Calculatoarelor. În articol, intitulat „Proactive Computing”, cercetătorul dezaprobă faptul că oamenii de ştiinţă din domeniul Tehnologiei Informaţiei s-au concentrat prea mult pe calculatoarele interactive în detrimentul celor proactive şi afirmă că „este timpul pentru o schimbare”. David Tennenhouse propune lumii ştiinţifice să îşi redefinească scopurile, pentru ca societatea umană să depăşească etapa calculatoarelor interactive.

În linii mari, articolul mi s-a părut destul de plauzibil pentru acele timpuri. Fapt pentru care împărtăşesc unele idei ale autorului, dar le dezaprob pe altele. În continuare, am să comentez atât idei cu care rezonez, cât şi idei cu care nu sunt de acord. De asemenea, voi analiza ceea ce s-a adeverit, precum şi ceea ce nu s-a adeverit între timp.

Autorul afirmă că primul pas pe care trebuie să îl facă lumea ştiinţifică pentru a îşi schimba scopul, îl reprezintă reexaminarea fundamentală a frontierei dintre lumea reală şi lumea virtuală. Al doilea pas pe care trebuie să îl facă lumea ştiinţifică este reprezentat de nevoia de a schimba constantele de timp în care un calcul este aplicat. În fine, al treilea pas este reprezentat de schimbarea abordării filozofiei calculatoarelor din „conduse de om” în „supervizate de om”. După părerea mea, cel de-al treilea pas este cel mai important şi ca atare ar fi trebuit menţionat primul. De altfel, eu cred că înşişi inginerii ar trebui să se debaraseze de trecut şi să îşi schimbe filozofia / mentalitatea / abordarea curentă, pentru a fi în concordanţă cu ultimul pas şi pentru a fi capabili să (re)creeze.

„Sistemele proactive trebuie să fie puternic conectate cu lumea din jurul lor, folosind senzori şi actuatori.” - Deşi evoluţia poate că nu a fost atât de rapidă pe cât şi-ar fi dorit

autorul, în prezent avem sisteme care monitorizează mediul înconjurător şi care iau anumite decizii automat în funcţie de datele culese (exemplu: un sistem anti-incendiu, o centrală de încălzire).

„Sistemele proactive trebuie să răspundă la stimuli mult mai rapid decât ar putea-o face un om.” - Îarăşi, poate că autorul şi-a dorit o evoluţie mai accelerată decât ceea ce am avut în ultimii ani, însă progres există. Un exemplu banal în acest sens îl reprezintă sistemul ESP (Electronic Stability Program) din dotarea autovehiculelor.

„Majoritatea industriei IT este orientată pe automatizarea lucrului la birou, pe e-commerce.” – La acest capitol, eu nu văd nici o evoluţie în ultimii ani. Ba chiar aş putea spune că am avut de-a face cu o uşoară involuţie, dacă ar fi să judecăm lucrurile din punctul de vedere al autorului. Astăzi, mai mult ca oricând, industria IT este orientată către e-commerce, către munca de birou, către servicii.

„În cele din urmă, Internetul va ajunge să fie disponibil în aproape orice arie geografică, fiind capabil să deservească aproape orice dispozitiv încorporat.” – Previziunea autorului s-a adeverit. Astăzi, Internetul este mult mai accesibil decât acum 10 ani, în aproape toate ariile geografice. Paradoxul constă în faptul că, elementul principal care a condus la răspândirea Internetului din punct de vedere geografic este dispozitivul mobil bazat pe interacţiune (laptop/telefon mobil).

„Multiplexarea senzorilor.” – Este o altă idee care se regăseşte în ziua de azi pusă în practică. Un dispozitiv încorporat, dotat cu senzori multipli, poate să deservească mai mulţi utilizatori simultan, fiecăruia livrându-i datele de care are nevoie sub formă de serviciu RESTful (Representational State Transfer).

„Dispozitivele proactive vor fi capabile să lucreze de la egal la egal, şi nu doar sub forma actuală master-slave.” – Din păcate, cercetările nu au fost îndreptate către acest scop, fapt pentru care, în prezent reţelele de senzori fără fir funcţionează tot după modelul master-slave.

„Puţini studenţi în domeniul Ştiinţei Calculatoarelor studiază la facultate teoria controlului.” – Afirmaţia aceasta este la fel de adevărată ca acum 10 ani. Ba chiar aş putea adăuga faptul că în ziua de astăzi se pune şi mai puţin accent pe teoria controlului în facultăţile de profil.

„Elementele de control din cadrul sistemelor proactive vor fi interconectate cu ajutorul reţelelor bazate pe pachete de date.” – Autorul a anticipat bine. Având în vedere evoluţia Internetului, reţeaua globală bazată pe schimbul de pachete de date, nu prea văd cum lucrurile ar fi putut să ia o altă turnură.

„Vehiculele ce nu au nevoie de oameni le vor depăşi ca număr pe cele interactive.” – Aceasta este una dintre cele mai radicale idei prezentate în articol. Da, sunt de acord că aici se va ajunge, însă mai trebuie să treacă încă câteva zeci de ani până la înfăptuire.

„Reducerea implicării omului în crearea de software.” – Aceasta este o altă idee radicală prezentată în lucrare, dar cu care nu sunt deloc de acord. În prezent, nu s-au făcut progrese în acest sens şi nici nu cred că vor avea loc în următoarele decenii.

III. CONCLUZIE

În încheiere, având în vedere faptul că împărtăşesc în linii mari viziunea autorului, că o mare parte din (pre)viziunile sale s-au adeverit şi că dispozitivele încorporate proactive ne fac viaţa mai uşoară (mult mai uşoară decât telefonul mobil – dispozitiv bazat pe interacţiune, care uneori poate fi o adevărată pacoste), nu pot decât să reiau cuvintele autorului şi să le întăresc:

„În ultimii 40 de ani, Ştiinţa Calculatoarelor s-a concentrat numai asupra a 2% din necesităţile computaţionale ale lumii. Este timpul să construim sisteme proactive.”