Cristian Badilita - Mitul Ingerilor Cazuti

8/9/2019 Cristian Badilita - Mitul Ingerilor Cazuti

http://slidepdf.com/reader/full/cristian-badilita-mitul-ingerilor-cazuti 1/7

Cronica OrtodoxaIoan Casian si mitul ingerilor cazuti (de Cristian Badilita)

In toamna anului trecut, Colegiul Noua Europa a organizat o conferinta internationala dedicata Sf. Ioan Casian. Cu acest prilej, tinarul teolog Cristian Badilita, colaboratorul permanent al revistei noastre, a tinut o remarcabila conferinta, pe care, cu acordul autorului, o reproducem integral. Continuarea acestui studiu va putea fi citita in numarul din luna martie al revistei ?Cuvintul?. Traducerea, din limba franceza, a textului dlui Cristian Badilita ii apartine profesoarei si traducatoarei Elena Soare.In cartea a 8-a a Convorbirilor duhovnicesti (cap. 20), Gherman, prietenul lui Casian, cere unuia dintre calugarii desavirsiti din desertul Nitriei, pe nume Serenus, lamuriri privind legaturile fiilor lui Dumnezeu cu fiii oamenilor, despre care vorbeste Fac. 6, 1-4. Iata, in versiunea din Septuaginta, pasajul la care se refera tinarul novice:Si dupa ce au inceput ase inmulti oamenii pe pamint si li s-au nascut fiice, Fiii lui Dumnezeu, vazindca fiicele oamenilor sint frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine avoit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: ?Nu va ramine pururea in oamenii acestia, pentru ca sint numai trup. Deci zilele lor sa mai fie o suta douazeci de ani!? in vremea aceea s-au ivit pe pamint uriasi, mai cu seama de cind fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii: acestia sint vestitii viteji din vechime. Intrebarea lui Gherman continua intr-un fel discutia asupra naturii demonilor si a originii acestora: ?Ce trebuie sa gindim despre acesti ingeri apostati, despre care se spune ca au avut legaturi cu fiii oamenilor? Aceste cuvinte se pot oare aplica in sensul literal naturilor spirit

uale?? (8, 20). Expunerea lui Serenus se desfasoara in mai multe etape. O data admis faptul ca pentru pasajul respectiv nu este posibila o interpretare literala, Serenus propune o solutie de compromis, care consta in a prezenta pe scurt citeva antiquae traditiones privind originea si perpetuarea raului in istorie. Aceste ?traditii stravechi? raporteaza faptele urmatoare (8, 21):* Seth s-a nascut,dupa moartea lui Abel, pentru a mosteni dreptatea si cuviinta fratelui sau .* Inca de la inceputul istoriei omenesti exista doua neamuri, radical opuse unul altuia: cel al lui Seth, semintia dreptilor, si cel al lui Cain, neamul ticalosilor. Aceste doua neamuri sau linii biologice ar fi ramas despartite foarte multa vreme: ?Neamurile coborite din Seth cel drept nu au primit legaturi decit cu cei din neamul si din singele lor, si au ramas mult timp credinciosi sfinteniei parintilor lor si stramosului lor comun, fara a se murdari cu rautatile si ticalosiile neamului celui rau, care pastra in el saminta necredintei? (8, 21); de unde si

numele de ?ingeri ai lui Dumnezeu?(angeli Dei) pe care Biblia il atribuie reprezentantilor sai. Dimpotriva, ?fiii lui Cain? sint numiti ?fii ai oamenilor? (filii hominum).* ?Aceasta fericita si sfinta despartire a durat intre ei pina cindfiii lui Seth (?), vazind pe fiicele celor care se nascusera din singele lui Cain, si vazind frumusetea lor, si-au luat sotii dintre ele?.* ?Acestea au trecut sotilor lor pacatele parintilor lor, si i-au facut sa cada de la sfintenia in care se nascusera si de la simplitatea stramosilor lor?.* Evenimentul respectiv a dus la o serie de catastrofe de ordin psihologic si ontologic. Fiii lui Seth au uitat foarte repede uera physicae philosophiae disciplina, mostenita de la stramosii lor, cunoastere pe care Adam o detinea intr-un mod firesc. Aceasta uitare este insotita de o reconvertire a ?stiintei naturale? in scopuri cu totul profane: ?El (neamul lui Seth cel decazut) a instituit cu nerusinare arta ciudata a farmecelor, a miracolelor si practicile superstitioase ale magiei?. In paralel, cult

ul monoteist, decazut, s-a transformat in cult politeist.* Amestecul celor douaneamuri a dat nastere unei generatii de monstri, uriasii, primii oameni care autrait nu din munca lor, ci din furturi violente. Ei se remarca prin crudelitas,uiolentia, truculentia, ca si prin inormitas corporum. Din acest moment, potopul se impune ca solutie obligatorie pentru reinnoirea omenirii cazute. Dupa potop, legea scrisa o inlocuieste pe cea a firii. Intr-adevar, spune Serenus, ?legea scrisa nu trebuia sa fie data dintru inceput; pentru ca era fara folos, cita vreme legea fireasca raminea in picioare si nu era cu totul stricata? (8, 24).* In sfirsit, aceleasi ?vechi traditii? spun ca curiosarum rerum notitia (?stiinta lucrurilor ciudate?) nu a pierit o data cu potopul, ci a fost salvata de catre Ham,



unul dintre fiii lui Noe. Ham era initiat ?in artele blestemate si profane? . ?Stiind ca nu putea sa aduca pe arca, unde trebuia sa intre impreuna cu tatal sau, care era drept, si cu fratii sai cei vrednici, o carte care pastra amintirea lor, el a sapat retetele criminale si traditiile profane (scelestas artes ac profana commenta) pe lame de metal, pe care apa nu putea sa le strice, si pe pietrefoarte tari? (8, 21). Astfel, el a salvat memoria malefica a omenirii.In paginile care urmeaza, ne propunem sa facem o noua lectura a exegezei lui Casian in interiorul traditiei patristice, urcind in timp si pina la unele texte esentiale din literatura iudaica apocrifa. Pentru aceasta, vom urma schema din Convorbirea 8, cap. 21, pe care tocmai am prezentat-o desfasurat. Marturiile luate in considerare vor fi discutate in ordine strict cronologica .Fac. 6, 1-4 nu contine nicio aluzie la cadere si cu atit mai putin la o pedeapsa oarecare a ?fiilor lui Dumnezeu? . Dupa M. Delcor, pasajul biblic ar fi avut drept scop sa explice originea uriasilor, care au fost eroii faimosi din vechime (e vorba, asadar, despre personaje pozitive), si de a ?arata ca prezenta raului in lume are drept origine oruptura in ordinea divina prestabilita, in relatiile dintre lumea cereasca si anoastra? .1) Povestirea in amanunt a caderii ingerilor apare pentru prima data in prima parte a 1 Enoh, apocrifa redactata probabil in aramaica, la inceputul secolului al II-lea i.H. ?Fiii lui Dumnezeu? sint aici ingeri care traiesc in zona celesta a cosmosului. Ei se indragostesc brusc de fiicele oamenilor, ?tinere si frumoase? (6, 1), si hotarasc sa se insoare cu ele. Pentru aceasta, coboara pevirful muntelui Hermon dupa ce au jurat sa ramina uniti orice li s-ar intimpla.In numar de doua sute, ei se ?spurca amestecindu-se cu femeile? (7, 1), care dau nastere unor fiinte gigantice ?inalte de trei mii de coti? (7, 2), atit de laco

me incit nu se satura niciodata. Foamea lor, mereu neastimparata, ii impinge sadevoreze oameni, animale si chiar sa se sfisie intre ei.Pe de o parte, ingerii le invata pe femei ?leacurile, farmecele si botanica? (7, 1); pe de alta, ei le arata barbatilor ?metalele si felul de a le lucra?, podoabele, vrajitoria, astrologia etc. (8). Aceste invataturi perverse ineaca pamintul in singe, desfriu si vicii. Ca pedeapsa, Dumnezeu ii va arunca pe ingerii cazuti ?in crapaturile pamintului? pregatind totodata lichidarea uriasilor, ale caror suflete vor continua totusi sa-i bintuie pe fiii oamenilor si ai femeilor ?pina in ziua sfirsitului? (16). Ingerii se fac de doua ori vinovati: o data, pentru ca ?s-au spurcat amestecindu-se cu singele femeilor? (15, 4), comportindu-se ?ca fii ai pamintului? (15, 3), iar nu ca ?fii ai cerului? ; si a doua oara, pentru ca au dezvaluit taineimportante iubitelor lor (17, 3). Reprosul cel mai puternic ramine totusi acelade a nu fi stiut sa pastreze pura natura lor spirituala, care exclude a priori f

eminitatea (conotata peiorativ).2) Greseala ingerilor este povestita si in Cartea Jubileelor (aprox. sec. II-I i.H.). Spre deosebire de 1 Enoh, ingerii apar aici ca investiti de Dumnezeu insusi cu o misiune de salvare a omenirii amenintatesa dispara. In cursul acestei misiuni ei se lasa sedusi de frumusetea muritoarelor si comit ireparabilul (5,1). Caderea ingerilor are drept consecinta imediatadecaderea tuturor speciilor terestre si aparitia violentei (5, 2). Punctul inedit fata de marturia precedenta este transmiterea de catre Veghetori a unor invataturi vrajitoresti prin intermediul scrisului. Kadnam, nepotul lui Noe, care s-anascut dupa potop si care stia sa citeasca, descopera la un moment dat o ?inscriptie pe care cei vechi?, adica oamenii dinainte de potop, ?o sapasera in stinca. El a citit-o si a copiat ceea ce era scris si prin aceasta s-a ratacit : in ease gasea doctrina Veghetorilor, dupa care acestia practicau divinatia cu ajutorul soarelui, al lunii si al stelelor? (8, 3-4). El a copiat inscriptia respectiva

, dar s-a ferit sa-i vorbeasca despre ea lui Noe, ?ca sa nu il intristeze?. Prin aceasta descoperire, Kadnam a inaugurat o traditie ezoterica paralela celei transmise deschis de catre bunicul sau.3) Cel de-al treilea care a incercat o demitizare a fragmentului, atribuindu-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. Casian va asuma implicit, dupa parerea noastra, exegeza lui Philon, despre care va fi aflat fie direct de la sursa, fie indirect, prin scrierile lui Origen, Didim, Ioan Gura de Aur etc., o influenta din partea lui Ambrozie si a lui Augustin nefiind nici ea total exclusa (desi foarte putin probabila).Philon respinge inca de la primele rinduri ale tratatului sau De gigantibus (6-18) interpretarea alegorica a fragmentului biblic in discutie. Pentru el, fiicele oamenilor reprezi



nta fructele viciului, care se opun celor trei fii ai lui Noe, fructele virtutii. Al doilea punct: dupa exegetul alexandrin, lectiunile ?inger?, ?demon?si ?suflet? - prezente in traditiile manuscrise diferite ale Septuagintei -?sint doar nume diferite care trimit la una si aceeasi realitate? (16). Prin urmare, ingeriidespre care vorbeste in Fac. 6, 1-4 ?uzurpa numele de ingeri, necunoscind pe fiicele dreptei socotinte, stiintele si virtutile, ci cauta pe muritoarele care setrag din oameni muritori? (17) pe de alta parte, ceilalti ingeri, care tinjesc dupa cunoastere si virtute, reprezinta sufletele curate ale filosofilor. In sfirsit, schema exegetica a lui Philon identifica legaturile intre ingeri si fiiceleoamenilor cu legaturile intre intelectul, de natura divina, si patimile naturiipamintesti, dupa o schema tipic platoniciana. Din aceasta perspectiva, uriasii reprezinta categoria oamenilor trupesti. Intr-adevar, dupa o teorie expusa in Degigantibus (60-61), exista trei feluri de oameni : cei care, prin natura lor, apartin pamintului - ?alearga dupa placerile trupesti? si ?se ingrijesc sa se bucure de ele? ; cei care, prin natura, apartin cerului - ?artisti, savanti si umanisti? (technitai, epistemones kai philomatheis); si cei care apartin in chip absolut lui Dumnezeu - preotii si profetii, ?care, nevoind sa aiba vreo legatura cuRepublica lumii si sa devina cetateni ai cosmosului, depasesc tot ce tine de sensibil pentru a ajunge in lumea inteligibila? . Uriasii reprezinta omenirea cares-a despartit de dreapta socotinta ?masluind banul cel mai bun? si deci tradindprincipiul insusi al propriei lor existente. Prin urmare, la Philon din Alexandria, Fac. 6, 1-4 beneficiaza de o lectura in acelasi timp demitizanta si alegorica, operatie care merge impotriva traditiei reprezentate de 1 Enoh si de Cartea Jubileelor. El nu inlatura caracterul de entitati divine al ?ingerilor?, dar ii a

bstractizeaza puternic. De fapt, ceea ce numim ?lectura demitizanta? a mitului nu este in realitate decit o lectura filosofica, abstractizanta, in cheie platonica.4) Cu Flavius Josephus (Antichitati iudaice I 67 sq) ne aflam inca si mai aproape de discursul lui Abba Serenus. Flavius Josephus pune in evidenta ruptura care exista dintru inceput intre linia lui Seth si cea a lui Cain (nu vorbeste despre nici o unire trupeasca intre ingeri si femei). Descendentii lui Seth, ne spune el, erau cu totii oameni de bine, practicind virtutea in mod natural, nu impusa normativ. Ei au pastrat aceasta comoara multa vreme, caderea lor neavind nici o cauza precisa, ca in relatarea lui Casian, ci fiind mai degraba un proces ?firesc? si inevitabil. Iata fragmentul: ?Timp de sapte generatii, acesti oameni au continuat sa-l considere pe Dumnezeu stapinul tuturor lucrurilor si sa ia in toate virtutea drept calauza; cu timpul, insa, ei s-au indepartat de ea, pentru afolosi rau obiceiurile stravechi: nu au mai cinstit cum se cuvine pe Dumnezeu si

nu le-a mai pasat de dreptatea fata de oameni, ci au aratat in faptele lor zelul pentru rele indoit fata de cel pe care-l aveau inainte pentru virtute? (AJ I 72). Episodul unirii dintre ingeri si femei este invocat, dar nici o relatie nu este riguros stabilita intre acest episod si cel care povesteste caderea neamului lui Seth. Marturia lui Flavius Josephus, desi destul de imprecisa, aduce o completare deosebit de semnificativa la interpretarea lui Philon. Pe de alta parte,ea ne relateaza modul in care stiinta pozitiva a lui Seth a fost transmisa generatiilor urmatoare: ?Pentru a nu lasa omenirea sa piarda descoperirile, si ca sanu fie acestea distruse inainte de a fi cunoscute (?), ei au facut doua stele, una din caramida, alta din piatra, si au gravat descoperirile pe amindoua, asa incit daca cea de pe caramida ar fi disparut in timpul potopului, ar fi ramas ceagravata in piatra pentru a le descoperi oamenilor cele scrise? (AJ I 70-71).5) Omiliile pseudo-clementine, scriere apocrifa crestina care dateaza probabil din p

rima jumatate a secolului al III-lea d.H., acorda o mare importanta mitului nostru, situindu-l in centrul celei de-a opta omilii. La inceput, povesteste Pavel,Dumnezeu a creat pe om dupa chipul sau, revelindu-i tainele sale sub forma uneilegi naturale si eterne. Cita vreme acesta si apoi descendentii sai au respectat aceasta lege, ei nu au suferit nici o napasta, necunoscind tristetea, chinul, maladiile. Totusi, asa cum nu aveau constiinta raului de care erau crutati, nu aveau nici constiinta binelui de care se bucurau. Putin cite putin, nerecunostinta a pus stapinire pe ei, ?asa ca au ajuns sa creada ca nici macar nu exista dumnezeire? (8, 11). Aceasta atitudine nerecunoscatoare si dispretuitoare fata de Dumnezeu a aprins furia ingerilor care salasluiau in regiunea inferioara a cerului.



Ei au cerut lui Dumnezeu ingaduinta de a cobori pe pamint si de a-i pedepsi exemplar pe vinovati. Textul continua: ?Cererea lor fiind indeplinita, ei s-au preschimbat in tot felul de lucruri: caci, fiind de esenta divina, puteau cu usurinta sa se transforme in orice voiau. S-au facut deci pietre pretioase, perle careatrageau privirea, purpura minunata. (?) S-au schimbat si in patrupede, in reptile, in pesti, in pasari, in tot ce vreti?(8, 12). Apoi au imbracat si firea omeneasca,?ca sa arate ca este cu putinta a duce o viata sfinta? (8, 13). Din nefericire, au luat si slabiciunile acestei firi, lasindu-se invinsi de patimile trupesti. S-au amestecat cu femeile, s-au spurcat si au pierdut orice putere ingereasca.Atunci cind ?fiicele oamenilor?au cerut sa fie rasplatite, ?ei au descoperitmaruntaiele pamintului?, ?stralucirea metalelor extrase din mine, aurul, arama,argintul, fierul si alte minereuri, cu toate pietrele pretioase. Si pe linga aceste pietre fermecate, ei au transmis si mestesugurile potrivite, au initiat pe oameni in magie si i-au invatat astronomia, virtutile radacinilor si toate acelelucruri pe care mintea omeneasca nu ar fi putut niciodata sa le descopere singura; i-au invatat sa topeasca aurul, argintul si metalele asemenea lor si sa vopseasca vesmintele in felurite culori. Intr-un cuvint, tot ceea ce e destinat impodobirii si placerii femeilor a fost inventat de catre demonii inlantuiti in trup? (8, 14). Din unirea ingerilor cazuti cu femeile s-au nascut uriasii, primele creaturi care s-au hranit cu carne. Ei sint fiinte muritoare, dar dupa moarte sufletele lor continua sa bintuie prin ?lume?, astfel ca Dumnezeu s-a gindit sa le impuna o regula de viata, destinata sa le limiteze puterile la acea parte a omenirii care nu recunoaste legea lui Dumnezeu.

Ioan Casian si mitul ingerilor cazuti (II) (Cristian Badilita)

6) Lactantiu (sec. III-IV) trateaza mitul caderii ingerilor din perspectiva apologetului. Pentru el, ingerii ramin ingeri, iar peripetiile lor sint invocate inscopul precis de a demonstra desertaciunea si absurditatea religiei pagine. In afara de aceasta, autorul Institutiilor divine cunoaste din surse directe diferitele traditii orientale (Oracolele sibiline, Oracolul lui Istaspe) din care se inspira copios. Se poate remarca o anumita similitudine intre scenariul sau si cel propus in omiliile pseudo-clementine. Atunci cind oamenii au inceput sa se inmulteasca pe pamint, povesteste el, Dumnezeu le-a trimis ingeri, pentru a-i proteja de intentiile diavolului. Numai ca acesta s-a dovedit mai viclean decit adversarii sai si a reusit sa-i corupa, impingindu-i ?incetul cu incetul la pacat" si?unindu-i cu femeile". ?Atunci, nemaifiind primiti in cer din cauza pacatelor in

care se adincisera, ingerii au cazut din nou pe pamint" (Ins. Div. II 15,3), devenind ?sateliti" ai lui Satan, altfel spus, demoni. Copiii lor, nascuti din legaturile cu fiicele oamenilor, bintuie straturile atmosferei sub-lunare, constituind categoria demonilor pamintesti. Conform etimologiei lui Lactantiu, demonii isi trag numele din daemonas, ?cei care cunosc esenta lucrurilor". Cu toate acestea, lor ?nu le-a fost dat sa cunoasca si planurile lui Dumnezeu", ceea ce explica ambiguitatea oracolelor pe care le livreaza. Demonii ii inspira pe magi si aucapacitatea de a intra in trupurile fiintelor pamintesti. ?Apoi, o data ce si-au inceput lucrarea ascunsa in maruntaie, le distrug sanatatea, provoaca boli, iiingrozesc prin vise, le zdruncina judecata, provocindu-le crize de nebunie" (ibid.). Folosesc aceste tactici pentru a isca frica si adorarea prin frica. Dupa Lactantiu, demonii sint cei care au inventat astrologia, arta haruspiciilor, necromantia, tot ce tine in general de domeniul magiei. Tot ei au ?transmis mestesugu

l de a face imagini si statui" cu alte cuvinte, au introdus prin pictura si sculptura practica idolatriei. Prin siretlicurile lor perverse, ei deformeaza adevarul, pretinzind ca inovatiile lor reproduc un model divin si cistigind prozelitiprin oracole mincinoase si false minuni. Asa cum se poate constata, mitul caderii ingerilor, folosit in scopuri apologetice, furnizeaza o explicatie in acelasitimp simpla si coerenta asupra originii si mentinerii credintelor pagine pina la aparitia crestinismului. Conditia principala pentru ca aceasta explicatie sa stea in picioare este ca exegetul sa nu se indoiasca nici o clipa de autenticitatea mitului, altfel spus de valoarea lui epistemologica. Apologetii se situeaza in descendenta directa fata de traditia mitologizanta (reprezentata de 1 Enoh, de



Jubilee si de Omiliile pseudo-clementine) si in opozitie complementara fata de interpretarea alegorica a lui Philon sau Origen.7) Conferinta lui abba Serenus insista, dupa cum am vazut, asupra credintei in existenta a doua ?rase umane" - una perfecta, ocrotitoare a virtutii, cealalta rea, simbolizind viciul si decadenta. Umanitatea pervertita se trage din Cain, cea virtuoasa din Seth, personaj pecare anumite miscari gnostice, in speta sethienii, l-au ales ca model paradigmatic1. Sethienii isi trag numele ?sectei" lor de la cel de-al treilea fiu al lui Adam, pe care il identifica cu adevaratul Hristos. Ei considera ca intreg cosmosul se afla sub stapinirea ingerilor, pe care l-au si creat (Dumnezeu nefiind si demiurg). Tot ingerii i-au nascut pe Cain si pe Abel, cuplul primordial, izvorulneintelegerilor si certurilor fara sfirsit. Dincolo de ei se afla Maica, numitasi Principiul feminin, care poarta in sin saminta dumnezeiasca. Dupa moartea lui Abel, ea da nastere, ?din propria-i dorinta", lui Seth, ?punind in el saminta si scinteia de sus". Dar ingerii, cuprinsi de gelozie, strica si aceasta noua creatie, amestecindu-se cu oamenii. ?Maica" hotaraste sa distruga lumea prin potop, pentru a nu mai pastra decit saminta buna. Totusi, spune textul lui pseudo-Tertulian, ?ingerii au introdus pe ascuns in arca saminta lui Ham" (p. 218). Epifanie confirma aceste informatii, adaugind si altele, inedite: ?Ingerii au scapat inca o data vigilentei divine si au introdus in arca pe Ham, nascut din saminta lor. Astfel, opt suflete au fost salvate pe arca lui Noe, dintre care sapte suflete curate, si al optulea, Ham, provenind de la o putere straina: el a fost introdus fara stirea Maicii. Ingerii au dorit sa se intimple asa. Pentru ca, spun sethienii, ingerii aflasera ca toata saminta lor urma sa fie inghitita de potop si prin urmare l-au ales pe Ham, pentru ca neamul cel rau, pe care ei l-au creat, sa

fie salvat. Din acesta s-au nascut uitarea si inselaciunea, inclinatiile nefiresti, pacatoase si rele care se amesteca in lume. Astfel lumea s-a intors la haosul dintii si s-a umplut din nou de relele de dinaintea potopului."Mitul sethianprezinta citeva similitudini izbitoare cu scenariul propus de abba Serenus:- Cele doua tipuri opuse de umanitate: a lui Cain si Ham, a lui Abel si Seth; pentrusethieni, primul tip a fost creat de ingeri, nu de insusi Dumnezeu, ca in traditia ecleziala.- Seth reprezinta un model de virtute si dreptate.- Ingerii se amesteca cu oamenii (inclusiv cu descendentii lui Seth), provocind potopul ca un remediu necesar contra raului universal.- Ham, unul dintre fiii lui Noe, asigura perpetuarea raului in lume dupa potop. Dupa Serenus, el sapa in piatra si in metal tainele revelate de ingeri; dupa mitul sethian, ingerii profita de un moment de uitare sau de neglijenta din partea Maicii, pentru a-l introduce in arca pe blestematul Ham.Exista sanse ca abba Serenus (sau Casian) sa fi cunoscut de la surs

a traditiile sethienilor, cu atit mai mult cu cit, dupa marturia lui Epifanie, erezia a fost intemeiata si s-a raspindit mai ales in Egipt. Se stie, pe de altaparte, ca texte sethiene, precum Apocrifa lui Ioan, Evanghelia egiptenilor, Apocalipsa lui Adam sau cele Trei stele ale lui Seth, au fost descoperite la Nag Hammadi, un loc foarte apropiat de comunitatea lui Pahomie. In acest caz, ar fi oare o indrazneala prea mare sa admitem ca acesti calugari din nordul Egiptului vor fi avut si ei cunostinta, direct sau indirect, despre traditiile al caror ecouil reprezinta acest grup de texte? Oricum ar fi, un lucru mi se pare evident: in timp ce viziunea sethienilor e intemeiata pe un dualism radical care merge pina la mizantropie, viziunea lui Serenus e mult mai senina si moderata. Ca reprezentant al elitei crestine, interlocutorul lui Casian are tot dreptul sa se reclame de la modelul de perfectiune intrupat de Seth, dar se fereste sa transforme acest model intr-un simbol al dispretului fata de lumea profana.8) Augustin2 vorbes

te despre Fac. 6, 1-4 in tratatul Despre Heptateuh (quaest. 3) si in cartea a 15-a din De ciuitate Dei. El cunoaste toate cele trei variante de traducere pe care le propun diversele versiuni ale Bibliei grecesti sau latine : ?ingeri", ?fiiai lui Dumnezeu", si ?fii ai zeilor", dar, spre deosebire de Philon, se arata favorabil celei de-a doua variante. Interpretarea sa improspateaza subiectul, inscriindu-se in acelasi timp intr-o traditie deja destul de bine stabilita. Descendentii lui Seth si ai lui Cain constituie, dupa episcopul de Hipona, populatiilecelor doua cetati faimoase: ?Pe de o parte, cetatea cereasca ratacind pe acest pamint, pe de alta parte, cetatea paminteasca ce nu doreste si nu iubeste decit bucuriile pamintesti" (15,15). Aceasta inseamna ca Seth ar inchipui un tip genera



l de umanitate, reperabil pretutindeni in istorie. El nu este neaparat cel de-al treilea fiu al lui Adam, ci fiul care imita si perpetueaza cu fidelitate ?sfintenia fratelui sau" ucis, Abel; numele sau inseamna ?inviere", iar in descendenta sa, lucru semnificativ pentru subiectul de fata, nu se numara nici o femeie; mai mult, ?numarul de generatii care se succed prin Seth, de la Adam la Noe, estede zece, numarul dreptatii" (15,20). Istoria omenirii constituie trama in care cetatea lui Dumnezeu se amesteca aproape indiscernabil cu cetatea diavolului, intrucit, atita vreme cit va dainui pe pamint, cetatea lui Dumnezeu nu poate rezista necontaminata de forta raului. ?Astfel, scrie Augustin, neamul omenesc crescind si devenind tot mai stapin pe liberul sau arbitru, s-a produs un amestec, aproape o confuzie a celor doua cetati, intemeiata pe legaturile nelegiuirii. Iar aceasta dezordine isi are originea in femeie, nu in sensul ca femeile, precum ceadintii, lasindu-se amagite, i-au impins la rindul lor pe barbati la savirsirea pacatului, ci fiind deja corupte de la bun inceput in cetatea paminteasca, in mijlocul locuitorilor ei pamintesti, i-au amagit cu iubirea pe locuitorii cetatii viitoare (ceresti), in trecere doar prin lumea aceasta, pe fiii lui Dumnezeu care s-au topit dupa frumusetea lor. (?) Tradind, asadar, binele suveran propriu celor buni si alunecind spre un bine mai mic, comun si celor buni, si celor rai, fiii lui Dumnezeu se lasa amagiti de iubirea fiicelor oamenilor si, pentru a le poseda, ei adopta felul de viata al cetatii pamintesti, lepadindu-se de credinta pe care o cultivau in cetatea sfinta" (15, 22). Dupa Augustin, fiii cetatii ceresti, acceptind dragostea profana a creaturilor, transgreseaza regula virtutii, definita ca ordo amoris. Dar, insista el, ?ingerii, spirite pure, pot intretine legaturi trupesti cu femeile?". In ce il priveste, el refuza sa creada ca ingerii

?cei sfinti" ai lui Dumnezeu ?pot ajunge la un asemenea grad de cadere", neexcluzind totusi faptul ca anumite duhuri venerate de pagini - ca, de pilda, Silvanii si Faunii - ar fi capabile de asemenea fapte impotriva firii. In ultima instanta, in ochii lui, aceasta problema de ordin teologic gaseste o solutie dintre cele mai rezonabile la nivel filologic. Intr-adevar, spune el, numele de inger, cusensul lui grec de ?mesager" sau ?trimis al lui Dumnezeu", este atribuit si citorva personaje virtuoase din NT, intre care cel mai celebru ramine Ioan Botezatorul (Mc. 1,2). Cit priveste enigma uriasilor, Augustin o rezolva in modul urmator: pe de o parte, acestia existau deja inainte de unirea fiilor lui Seth cu fiicele lui Cain (dupa spusele Scripturii insesi); pe de alta parte, ei apar destul de des in decursul istoriei, faptul de a fi urias neavind nimic extraordinar. Siciteaza un caz foarte apropiat de epoca sa: ?Acum citiva ani - povesteste - atunci cind se apropia ceasul cind sabia gotica ameninta cetatea romana cu distruger

ea, locuia la Roma, cu tatal si cu mama sa, o femeie de statura uriasa; din toate partile oamenii navaleau sa o vada. Si se mirau ca nici unul nici altul dintre parintii ei nu se numarau printre cei mai inalti oameni" (15,23). In concluzie, comentariul episcopului de Hipona se caracterizeaza deopotriva printr-o puternica doza de realism si printr-un foarte subtil simt metafizic. Interpretarea luio intilneste pe cea propusa de abba Serenus, inscriindu-se insa intr-un cadru mai vast, al viziunii teologice si soteriologice din De ciuitate Dei. Seth si Cain devin, pentru Augustin, personaje-cheie in epopeea mintuirii, simbolurile celor doua entitati in acelasi timp metafizice si istorice (cele doua cetati complementare si antagonice) care se vor infrunta pina la sfirsitul istoriei pamintesti.ConcluziiA venit momentul sa tragem citeva concluzii. Sa semnalam mai intii bogatia variantelor si a interpretarilor carora mitul le-a dat curs atit in mediul iudaic, cit si in cel crestin. Ginzberg, pe care l-am lasat deoparte in mod delib

erat, citeaza, in celebra sa culegere de texte folclorice, multe alte episoade inedite, care nu pot figura totusi ca marturii cu drept deplin intr-o lucrare filologica si istorica (fie si pentru faptul ca marturiile respective nu se pot data cu precizie). Aceasta bogatie constituie o dovada evidenta a interesului de care s-a bucurat, in mod constant, mitul caderii ingerilor, din secolul al II-leai.Hr. pina in secolul al V-lea d.Hr., date alese ca limite temporale pentru ancheta noastra. Inainte de a reveni la discursul lui abba Serenus, sa incercam sa punem putina ordine in informatiile culese din texte. Daca le privim mai indeaproape, ne dam seama ca marturiile noastre propun trei abordari principale ale mitului. Prima abordare, pe care am putea-o numi ?mitologica", este valabila pentru



1 Enoh, Jubilee, pasajele din Lactantiu si din Omiliile pseudo-clementine. In toate aceste texte, mitul, luat ad litteram, are menirea de a explica fie originea raului si intrarea pacatului in lumea terestra; fie caracterul malefic al anumitor practici, precum magia sau divinatia; fie, in cazul apologetilor, originea ? falsei" religii pagine, instaurata in urma unei catastrofe de dimensiuni cosmice. Cea de-a doua abordare este cea alegorico-filosofica sau metafizica. Ea se intilneste la Philon din Alexandria, cu dubla echivalenta pe care acesta o stabileste intre ingeri si intelecte, pe de o parte, giganti si patimi trupesti, pe dealta parte. Schema philoniana va fi reluata, in mediile crestine, de catre Origen, Didim, Ambrozie si, direct sau indirect, de Casian insusi. In sfirsit, cea de-a treia abordare, care se va impune cu forta incepind cu secolul al IV-lea, este abordarea alegorico-istorica. Ea apare pentru prima oara la Flavius Josephus,iar sfintul Ioan Gura de Aur, Augustin si Casian o vor asuma, fiecare in felul sau. Acesti autori vad in mitul legaturii fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor o imagine simbolica a conflictului, etern, intre doua tipuri de omenire: una rea si perversa, sau doar nedesavirsita, nascuta din saminta lui Cain; cealalta buna si credincioasa, desavirsita spiritual, nascuta din Seth. Ei opereaza o demitizare, in cheie istorica, a datelor povestirii initiale (din capitolul Genezei), nu fara anumite puncte de contact cu credintele gnosticilor sethieni. Trebuietotusi sa spunem ca aceasta demitizare nu s-a realizat niciodata integral.Discursul lui Serenus, din cartea a 8-a a Convorbirilor duhovnicesti, desi apartine celei de-a treia familii, atit prin metoda de interpretare, cit si prin mesajul pe care il transmite, pastreaza urme usor reperabile ale celorlalte doua ?traditii". Intr-adevar, respingerea unei interpretari literale a pasajului din Scriptura

aminteste neindoielnic de tipul de abordare al lui Philon. Pe de alta parte, daca am largi analiza noastra la intregul discurs dezvoltat in cea de-a 8-a Conferinta, am observa ca el se sprijina in mai multe locuri pe miteme, privitoare laoriginea demonilor, in voga printre apologeti (miteme prezente si in scrierile apocrife). Cu acest grup de texte, Casian impartaseste si alte teme si atitudini, ca de pilda misoginismul, amnezia si transmiterea raului de catre Ham. Tertipul prin care Ham, fiul lui Noe, ajunge sa salveze de la uitare stiinta perversa aomenirii coincide cu cel despre care ne informeaza Cartea Jubileelor si FlaviusJosephus: inscrierea in caramida, piatra sau metal, adica in materiale greu de distrus. Relatarea lui Casian ne propune deci un fel de sinteza a mai multor traditii iudaice si crestine, probabil in scopul de a inscrie sensul unui modus vivendi monastic intr-o traditie venerabila, care merge pina la inceputurile omenirii. Calugarii egipteni sint, pare a sugera autorul, mostenitorii indepartati ai ?

dinastiei" lui Seth, care incearca sa pastreze puritatea si integritatea invataturilor dumnezeiesti. Sau, mai exact, ei erau acesti mostenitori, caci, dupa Casian, epoca de aur a monahismului se apropie de sfirsit, semnele decadentei inmultindu-se pe zi ce trece: h?las! ?ingerii lui Dumnezeu" sint pe cale de a cadea din nou in bratele perfide ale ?fiicelor oamenilor".(Traducere de Elena Soare)1. Prezentam acest mit pornind de la marturiile lui pseudo-Tertulian, Aduersus omnes haereses, si ale lui Epifanie, Panarion = Aduersus haereses.2. In aceasta versiune las deoparte marturiile lui Ioan Gura de Aur si Ambrozie.

Cristian Badilita - Mitul Ingerilor Cazuti

Documents

Transcript of Cristian Badilita - Mitul Ingerilor Cazuti