Onofrei George,an II,grupa III

Criminalitatea “ca orice fenomen social” reprezintă un sistem cu proprietăţi şi funcţii proprii. Analiza ştiinţifică specifică criminologia operează cu termeni specifici, cum sunt:

- criminalitatea reală – este un concept ce presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată;

- criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea faptelor penale sesizate justiţiei şi cercetării criminologice (Miclea, 2010, p. 10);

- criminalitatea legală cuprinde totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat hotărâri definitive de condamnare;

- cifra neagră a criminalităţii – faptele infracţionale comise şi rămase necunoscute din diferite motive reprezintă diferenţa dintre criminalitatea reala şi criminalitatea aparentă. Cifra neagră a criminalităţii face obiectul cercetării criminologice.

Crima - un prim obiect al cercetării criminologice

Noţiunea de crimă folosită în studiile de criminologie are o accepţiune mai largă şi se referă la infracţiune în general şi nu la noţiunea de crimă folosită în limbajul penal ce are un sens mai restrâns şi face referire la infracţiunea contra vieţii ori alte fapte mai grave.Termenul de infracţiune este înlocuit în criminologie cu cel de “crimă” de la care de fapt, etimologic, îi vine şi numele. Un alt concept utilizat în literatura de specialitate este cel de “acţiune criminală”Totalitatea acestor fapte umane reprezintă criminalitate şi, ca elemente ale acesteia, criminologia le analizează individual, le descrie, le stabileşte conexiunile şi caracteristicile în cadrul general al criminalităţii, explicându-le cauzele şi condiţiile producerii lor.Crima. Înţelesurile posibile ale noţiunii de crimă:

-sensul comun – în sens comun prin crimă se desemnează, de regulă, o infracţiune intenţionată îndreptată împotriva vieţii persoanei, fie că este vorba de omor, de omor calificat, pruncucidere; aceeași denumire o regăsim utilizată în cazul unor infracţiuni care au un alt obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane.

-sensul penal – în sens penal crima desemnează o infracţiune gravă, pentru care legiuitorul stabileşte pedepse diferite şi proceduri speciale, în raport cu celelalte infracţiuni

1

Onofrei George,an II,grupa III

Criminalul

Acesta este de fapt “creatorul” criminalităţii. Din punct de vedere juridic, criminalul este persoana care a comis cu vinovăţie una sau mai multe infracţiuni prevăzute de legea penală“Trecerea la act” (comiterea infracţiunii), concept introdus în limbajul de specialitate de Etienne de Greef, este activitatea prin care o persoană devine subiect al studiului criminologie, activitate care-i deosebeşte pe indivizii infractori de non infractoriCa subiect de studiu, persoana care a comis infracţiunea, criminalul, trebuie să fi fost şi condamnat printr-o hotărâre judecătorească. Criminalul era singurul obiect de studiu la începuturile Criminologiei, când aceasta era cunoscută sub numele de dată după cel de-al doilea război mondial, în SUA. răspândindu-se ulterior în ţările anglo-saxone, în ţările scandinave, ulterior în fosta R.F. Germania şi Elveţia - “antropologie criminală”Lucrarea lui Cesare Lambrozo “L'uomo delinquente”, publicată la Milano, în 1876, este rezultatul cercetărilor autorului, efectuate asupra a câtorva mii de infractori, stabilind anumite caracteristici tipice acestor categorii de oameni.

Criminalul, în criminologia zilelor noastre, continuă să fie figura centrală a cercetărilor ştiinţifice, el fiind analizat atât medical, psihologic cât şi social, urmărindu-se formarea personalităţii acestuia anterior comiterii crimei, “antifactum” precum şi în momentul “trecerii la act dar şi “post factum”, stabilind în funcţie de individualitatea persoanei un program de reinserţie socială a acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1. Banciu, Dan (1999). Control social și sancțiuni sociale. Ed. Fundatiei Victor.

2. Boroi, Alexandru (1991). Aspecte teoretice și practice privind infractiunile de omor și vătămările cauzatoare de moarte. Bucuresti: Ministerul de Interne - Serviciul Editorial

3. Amza, T. & Amza, C.P. (2008). Criminologie. Tratat de teorie şi politică criminologică. Bucureşti: Lumina Lex.

2

Onofrei George,an II,grupa III

3