I I r x n r i c

Creşterea şi concentrarea urbanăin România

' • • sJ

Vladimir Trebiei

Deşi oraşe au existat încă In antichitate — unele de proporţii chiar foarte mari1- blcina urbanizării este de dată relativ recentă. Apărută In secolul al XlX-lea şi fiind led de revoluţia industrială, ea a căpătat, In ultimele decenii, dimensiuni noi care au impoH] deopotrivă, oamenilor de ştiinţă — sociologi, demografi, urbanişti, geografi, Jgienişti-a factorilor de decizie la scară naţională, ca una din problemele cele mai acute ale eoni raneităţii. Mai m ult — Conferinţa mondială a populaţiei (Bucureşti, 1974) a atestat lucru — problema constituie o preocupare to t mai importantă la nivelul organismelor Ini ţionale.

Procesul de creştere şi de concentrare urbană, alături de fenomene pozitive de caretă] Însoţit, generează o seamă de implicaţii şi consecinţe economice, sociale, culturale, sânii».] demografice, unele avlnd un caracter profund negativ. De aceea este explicabilă prcocu] prezentă In numeroase ţări, de a influenţa procesul de creştere şi concentrare urbani, măsuri de planificare urbană, de sistematizare a teritoriului. Conferinţa mondială a popult; a analizat această problemă2 şi a atras atenţia asupra necesităţii dcsconcentrărli industrii dezvoltării regionale echilibrate, redistribuirii teritoriale a populaţiei. Este semnificativ In sens documentul Populaţie, resurse şi mediul înconjurător. în încheiere, se menţioneazăd nouă formă de aşezare a populaţiei (,,pcupleincnt” ) este necesară In lumea Întreagă did intenţionează să se obţină aşezări de populaţie mai integrale şi mai bine echilibrate''.

Experienţele naţionale In acest domeniu prezintă un marc interes. Urbanizarea in nia, integrată In dezvoltarea social-cconomică, Intr-o concepţie sistemică, In care rolul prii 11 au industrializarea, politica generală de dezvoltare teritorială a forţelor dc producţie, ternatizarea teritoriului naţional oferă clteva constatări şi concluzii cu privire la tlii trategiei alese şi sugestii pentru anum ite generalizări teoretice. Unele din aceste concluzii

fost consemnate In mod pozitiv cu prilejul unor studii şi seminalii iniei naţionale, cum a recentul seminar, organizat sub auspiciile O.N.U. la P iteşti3.

în cele ce urmează se Încearcă să se pună In lumină clteva trăsături ale creşterii şi centrării urbane In Roinănia, stăruindu-se asupra unor aspecte cantitative. Conceptele,ii şi metodele dc descriere şi analiză a urbanizării sini presupuse cunoscute4 *.

1 Wolf Schneider, Omni prezentul Rabilan. Oraşul ca destin al oamenilor dc la Ur la Ul¡ Bucureşti, Edit. politică, 1968. După cstiniaţiile autorului, cel mai vechi oraş nr fi Ieril (actualm ente In Iordania) care ar fi fost Întemeiat tu 5000 dc ani l.c.n., urmat dc (mileniul al V-lca), Uruk, Susn, lleraelopoleos, Troia, Memfis şi altele, njunglud, In pci dc maximă Înflorire, la populaţii dc sule de mii de locuitori (p. 81).

2 O.N.U. E/CONF. 60/5. Conférence mondiale de la population. Population, ressort et envíronement ; şi E/CONF. 60/4. L 'évolution démoginphiqtie et le développement icol que et social.

3 Office des Nations Unies ă Genève. Séminaire européen sur , ,L'industrialisation les zones rurale ; son incidence sur l’individu et la collectivité" (Piteşti, du 21 scplembTi 1-er octobre 1975).

4 Informaţii se pot găsi in : Henry S. Shryock, Jacob S. Sicgel and Associates, Tht thods and Materials of Dcmography. Pureau o f the Censúa, Washington, 1971, vol. 1 (dP şi 6); Manual V il i , Àlethods for Projections o f Urban and Rural Population, United Nati New York, 1974; O.N.U. I.a croissance dc la population mondiale, urbaine et rurale.

, .Viitorul social", an V, nr. 1, p. 122 — 131, Bucureşti, 1976

CREŞTEREA ŞI CONCENTRAREA URBANĂ ÎN ROMÂNIA 123

«r

Insuficienţa surselor statistice nu ne permite caracterizarea procesului de urbanizare In decursul secolului al XlX-lca. Se afirmă6 că gradul de urbanizare In jurul anului 1831 In Ţara Romanească şi Moldova s-ar fi ridicat la 6,5% din populaţia totală, că In acelaşi an populaţia «j»şului Bucureşti ar fi fost de 65 000 locuitori, iar a oraşului Iaşi de circa 60 000 locuitori.

Informaţii despre repartizarea teritorială a populaţiei In mediul urban şi rural s-au cules, la toate rccensămînturile noastre, lnceplnd cu cel din 1838®. în analiza noastră ne vom mărgini )a perioada ol cărei Început este marcat de reccnsămlntul din 29 decembrie 1930. Trebuie făcută precizarea7 că la recensămintele din anii 1930 şi 1948 In mediul urban s-a cuprins populaţia oraşelor şi comunelor suburbane; la reccnsămlntul din 1956 şi In anii următori a fost cuprinsă populaţia oraşelor şi populaţia unui număr de 183 localităţi asimilate oraşelor (conform H.C.M. nr. 261 din 1956); la reccnsămlntul din 1966 şi la 1 iulie 1967, In mediul urban s-a cuprins populaţia oraşelor şi populaţia unui număr de 238 localităţi asimilate oraşelor (conform H.C.M. nr. 1492 din 1966); In anii 1968—1974 a fost cuprinsă populaţia municipiilor, oraşelor şi comune­lor suburbane, potrivit împărţirii administrativ-teritorialc din 1968. Imaginea cea mai generală a urbanizării ne-o dă tabelul 1.

Tabelul nr. 1

Populaţia loială, urbană, a municipiilor şl oraşelor la recensămintele din I93D, 1948, 1956 şi 19€6 şlestimajia la 1 iulie 1914

(nivel de urbanizare In %).

29 decem­brie

193025 ianuarie

194821 februarie

195615 martie ‘

1966 11«

1 iulie 1974

1 Populaţia totală (P) 14 280 729 15 872 62 4 17 489 450 19 103 163 21 028 8412 Populaţia urbană(U) 3 051 253 3 723 139 5 474 264 7 305 714 8 978 9173 Populaţia municipii- 'lor şi oraşelor (MO) 3 051 253 3 723 139 4 746 672 6 743 887 8 143 212

4 Populaţia oraşelor cu peste 20 000 loc (OR > 20 000) 3 829 301 5 003 098 6 552 474

5 Nivel dc urbanizare

( î * )21,4 î 23,4 31,3 38,2 42,7

21,4 23,4 27,1 35,3 38,7l p )Î0R> 20000 \

'• l P % )21,9 26,2 31,2

Pentru scopuri de comparabililatc s-a propus In literatura demografică folosirea număru­lui dc 170 de oraşe (fără Municipiul Bucureşti)8, existent la reccnsămlntul din 1956. Urmărirea evoluţiei acestui „eşantion" ne permite anumite constatări cu privire la particularităţile proce­sului dc urbanizare, făclnd abstracţie dc Împrejurările care ar putea afecta comparabilitatea dotelor. In anul 1971, situaţia se prezintă astfel:

__________________________________

* Vasilc Cucu, Oraşele României, Bucureşti, Edit. ştiinţifică, 1970 (citind Istoria României, vol. III, Bucureşti, Edit. Academici, 1964, p. 982).

• Populafia României. Seria CICRED, Bucureşti, Edit. Meridiane, 1974, p. 937 Anuarul slalistic al Republicii Socialiste România 1975, D.C.S., 1975, p. 8.8 I. Mcasnicov, Contribuia la studiul migraţiel interne In România, In „Revista de sta-

Uiţlcă", nr. 8, 1968 şi nr. 2, 1969; I. Ilristache, I. Mcasnicov, VI. Trebici, Demografia oraşelor României şi unele probleme statistice, In „Revista de statistică", nr. 7, 1973.

124 VL. TE E Bl CI

Tabelul nr, 2

Populaţia urbani, a municipiilor şi oraşelor, a celor 17« de oraşe ş| aeomaatlorrobarbane, Ia I Iulie I97d

1 Populaţia urbană2 Populaţia municipiilor şi oraşelor

(236)3 Populaţia comunelor suburbane (147)

Din populaţia municipiilor şi oraşelor(236)

4 Populaţia Municipiului Bucureşti (1)5 Populaţia celor 170 de oraşe6 Populaţia celorlalte 65 oraşe

Cifre absolute %

8 978 917 100,08 143 212 90,7

835 705 9,3

1 565 872 17,46 019 748 67,0

567 529 6,3

Mediul urban din ţara noastră — potrivit determinării sale oficiale — este relativ gen, atlt prin includerea comunelor suburbane (o zecime din populaţia urbană), cit şi dat cuprinderii unei tipologii Întinse a oraşelor ca mărime şi profil economic.

Tabelul nr. 3

\anUrnl municipiilor şi oraşelor, mărimea medie şl valorile minime şi maxime in Mii IUI,1548, 155«, 1946, 1974

Populaţia Anii municipiilor

şi oraşelor

1930 3 051 253 1948 3 723 139

1956 4 746 672

1966 6 743 887

1974 8 143 212

Numărul municipiilor şi oraşelor

171

236

236

Mărimeamedie Cel mai mic oraş Cel mai martorf

21 487 Eforie (872) Iaşi24 547 Băile

Govora (1156)Timişoara

27 758 BăileGovora (1 590)

Cluj

28 576 BăileGovora (2 189)

Cluj

34 505 Băile :iuj-Govora (1 562) Napoca

(1028»

(1547»

(185 KS

(2187«

* F&ri Municipiul Bucureitl

Dimensiunea medic a oraşului din România este mică (34 500 In 1974), particuli ce trebuie avută In vedere la caracterizarea procesului de concentrare urbană.

In ansamblu, evoluţia populaţiei urbane In perioadele 1930—1940 şi 1946-lW caracterizată de datele de la p. 125.

Reprezentarea grafică a evoluţiei populaţiei urbane (f$g. 1) scoate in evidenţi 8* caracteristic: in cadrul unei creşteri accentuate, de tip Insă liniar, se Înregistreazăs»8^ 1956, 1966 şi 1968, adică cu prilejul declarării ca oraşe a unor localităţi ptnă atunci rut#1 2 3 4 5 6 * care, In decursul timpului, au doblndit caracteristicile economice, administrative, culturale ale oraşului. Din cele trei surse de creştere a populaţiei urbane un rol foarte lro| l*a jucat ultimul factor.

Ritmurile medii anuale de creştere a populaţiei urbane pc perioade slnt !

CREŞTEREA $1 CONCENTRAREA URBANA ÎN ROMÂNIA 125

Tabelul nr. 4populaţia urbană a României <1 Iulie) şl nivelul de urbanizare

A nji

Numărul populaţiei (mii per­soane)

Nivel dc urbani­zare ( %)

AniiNumărul popula­ţiei (mii persoane)

Nivel de urbani­

zare(%)

AniiNumărul popula­ţiei (mii persoane)

Nivel de urbani­zare ( %)

.«a/)* 2 908 20,6 1949 3 875 24,1 1963 6 234 33,1. a O I 2 969 20,7 1950 4 035 24,7 1964 6 317 33,41 W *

iù%2 3 042 20,9 1951 4 175 25,4 1965 6 417 33,7iyj--033 3 113 21,1 1952 4 299 25,9 1966* 7 344 38,4< 0 3 4 3 184 21,3 1953 4 424 26,3 1967 7 468 38,7iQ35 3 262 21,6 1954 4 566 26,8 1968 7 909 40,1t9%6 3 335 21,9 1955 4 681 27,0 1969 8 096 40,51937 3 407 22,1 1956* 5 515 31,1 1970 8 258 40,8J

1036 3 475 22,3 1957 5 620 31,5 1971 8 423 41,11939 3 542 22,5 1958 5 726 31,7 1972 8 591 41,6J v v

1940 ! 3 624 22,8 1959 5 811 31,9 1973 8 761 42,11946 3 605 22,8 1961 5 912 32,1 1974 8 979 42,7I V *

1947 3 632 22,9 1962 6 030 32,51948* 3 747 23,6 1962 6 110 32,7

* Cifra 6e deosebeşte de ce» furnizată de recena&mlnt. Intruclt populaţia cale dată la 1 iulie al anului mpectK.

Tabelul nr. 5Ritmurile medii anuale dc creştere a populaţiei totale şi urbane In perioada 1930-1914

Ritmul mediu anual de creştere (%) aPerioada

populaţiei totale populaţiei urbane

Creşterea medic anuală a populaţiei urbane

(spor)

1930-1940•

1,20 2,31 71 6001950-1960 1,21 3,82 107 7001960-1970 0,96 3,40 234 6001970-1974 0,94 2,10 180 2501950-1974 1,06 3,38 206 000

în general, ritmul de creştere a populaţiei urbane este aproximativ dc trei ori mai mare decit cel al populaţiei totale, In perioadn 1950—1974, ceea ce este caracteristic perioadei de puter­nici expansiune a industrializării. înainte dc război, deşi superior ritmului dc creştere a popu­laţiei, cel de creştere a populaţiei urbane a fost relativ modest.

Dacă Insă luăm perioade semnificative ca cele marcate dc două recensăminte şi dc Împăr­ţirea teritorial-administrativă din 1968, deci care ar permite relevarea creşterii urbane numai pe'baza creşterii naturale şi migraţiei nete, imaginea este următoarea:

Tabelul nr. 6Ritmurile medii tonale de creştere » populaţiei urbane In trei perioade

Perioada Ritmul dc creştere (%)

Creşterea medie anuală

1948-1955 3,2 133 4001956-1965 1,8 100 2221968-1971 2,1 178 333

1£ 2 *

>■ M«/*

JTL IIIM ^ J l i 0 2 ~ î C!&2fX&-

• J !L S■Si-S3 0 - £*•5

iJTnÙirL

^armsanr 3 h £ Ecebpï^smcsBir ’dJÇ EoyciTt^«s:- -r*»- ~m z H un-o

Æ=±3iB3tnst *

- - I # *

~ l V *»

Z2i : i

O

E u z m m e jcsm c i « -snmmn*

m : r :ih tW-

um

jfemarr j r a ■ im n “ 2 F 7 i — I 3 i8 f c . e i

m n r i r c œ r a r

jn r C T T r r iL . t o x o t t s j £ T O m a ^ r t f f e M T i «5 s je n r x ilignf! œ jx^cinL œ

Tren n-Til. i t m K toe*.~ '~ í¿ rrraTfr...es» ;

is 4 jg irm iia i r I t

soni' rnimraaifc r x n C a e ingm aiggr i rurmnpBr * n n û î r d i m g

^ Fyn & ¿t Trfenri ^tgarrüT ,nmfr^ ungg ifiA T r m f l r ca».Æ

r* i» fwI t u n

Etjftfr Taas-r i —

M» » firr y m i ^ n ^ j r ~ t t -> 3 K : Æ C E C Î *» r y r n i z g g Æ. l a a Ü l j f o J I Ë . i n ^ j i t n r a i i r r

.: f ^ T T ^ j r r - ' « s j e k h i s e .b i s h s e e ^ g f c j f s â . — e t s e - T a¿ e m n m m s j x i r r (ñ* - T f f r r r r * t - j i m y ^ i n r a £ i T a r j r r i r r n r ih t ? ^ ñ u p u n i r m

JL ■ Ertúnjiercit Ë 13*. C~ <&*aræse!E siiâiôeasr- ste ^~nsJm rtrraîm w w iitcaa ua. 3 ! ixgf rílnzg£ «R Tr ä r r Trarr-- *£3 r n ^ r ^ T oSir in ^ % lñ ¿ SSiTTK ÄmtBSBE. Ot S L t

íhS & m rä i or rsn í ír ! 1 .? V — rêsrâm-r r»-n"rg tt- tw im jftimcfnígite® e 2 U var. j r T t f i rn -J 3 r c s i m i a n t - s t * C G a n ñ i_ c e 3 ^ 1 V ê

¿ K A T li-aH i — ^ i f l l l TOMUCtf

■!**<r w i C ItClUJun

p í.t.' ¡Batraj rÖTE IBcfr N ig r t ; » V»ñ»- .r-rr— pnyî «TTmTmr 3~'

- "^fcntXE ÎÊïre-fB Srrm . -T jr-n-.rYn? jrgjrtr*.ra Trapn-tmftr csife?t m 6lsC3*»: xÍ Í C R ^ ^ ttttS v r^ ü T ÍS l i r f w n g f c C S^X a iM » O rl» l(

ira. I t » 4 < itEEfciÄr C K CBM•àsrcarâji; T rftaaHir arag ¿e gamcggDËsæ S s-^e am merf , - ^ ^

L n jm & C a á io r r ä n u t s t ® 1 ? ^ ; ? 3 d Œ ^ ^ - t j u £ v ijj» 3 ö

2* j KUl I

St k fiirfffm ce c ro fis e je TOgnàtfiSe: ixihme —a íG S ^ fO ir — i t a t e ferfc i ä iunrfär

*jk& t JL a r n z m t í ' - C e r ^ x a x a J

st e t «fir. . Xa- -.nr -rt:s¿ae ¡»atEf^ le a â L ca c® ssèt

_ _ »— *“

l e i * V B t tie ra n e ç a i .

c c c f c îT .C * » -

v u m u m L «kt ^Sio» pRt-

- 2 l r i i f t ù

3 s j e s :èz. a & â 5 n " î% t f t ¿ c a rs s s s rL à 1 R Í - 15«« tSÂlm M is a i

s&tàdHt 8b ■irnmryi

1 Dr- A . G « ¿fe-. D . C- C « ra 3 T L

* ' 13—BT. 3L 5a '4»

t e

coUiriff ^ ^ ~v

j.¿o »li. 1KEB1CI

Tabelul nr. Srtoporţla persoanelor n&scute In alţi localitate deelt aceea In rare

domiciliază, la i960

Proporţia persoane­lor născute în alta

localitate (%)

TOTALMunicipiul BucureştiMunicipii şi oraşe avlnd peste 100 000 locui­tori*50 000-100 000 locuitori 20 000 - 50 000 locuitori 10 000— 20 000 locuitori

50,962,5

60,165,860,147,545,245,4

5 0 0 0 - 10 000 locuitori sub 5 000 locuitori* Fără Municipiul Bucureşti

lităţii geografice în această perioadă de industrializare a ţării. Se apreciază11 ci la «J mondială creşterea urbană se datorează, în proporţie de 50 %, migraţiei nete. Cifra penlww noastră este cu puţin mai mare (59%) pentru perioada pînă in 1966.

în analiza concentrării urbane se poate avea în vedere, în primul rlnd, distribuţia jş! laţiei in oraş sau in aria metropolitană, a cărei formulă, stabilită de Colin Clark12 este o» ţie exponenţială:

1n care: A şi li — constante; e — baza logaritmilor naturali, x — distanţa dc la centrul»1 şului, y — densitatea populaţiei rezidente. Potrivit acestei ,,legi”, densitatea populaţiei «ii de la centru spre marginea oraşului, urmînd curba am intită. |

Mai importantă este însă concentrarea populaţiei pe tipuri de mărime ale oraşelor,iw inerarea In oraşe foarte mari. Aceasta impune o clasificare a oraşelor după mărimea te® după alte caracteristici. V. Cucu13 propune pentru ţara noastră următoarea clasificare»«t şelor: oraşe mici (sub 10 000 locuitori şi 10 000—20 000), oraşe mijlocii (20 OOO-ăOOSl 30 000-50 000; 50 000—100 000); oraşe mari (100 000—200 000 locuitori; 200 OOO-5Q0WI■oraşe foarte mari (peste 500 000 locuitori). I

Gruparea poate fi acceptată în scopuri operaţionale. Mai există o tipologic economida oraşelor, propusă de I. Measnicov, în trei grupe m ari: oraşe In care populaţia activă este m pată cu precădere în sectorul, ,primar” ; cele în care sectorul predominant este,.secundarii a treia, în care proporţia cca mai ridicată este în sectorul , , terţiar“ . Aceste tipuri,lariikl lor, se clasifică după mărime. I

Trebuie remarcat dc la început că în tipologia urbană din România , ,oraşele foarte mii slnt reprezentate numai de municipiul Bucureşti, iar , ,oraşele mari“ sînt de fapt cuprfl Intre 100 000 şl 200 000 locuitori. Abia în ultimii ani, trei oraşe au intrat In grupa oraţii cu peste 200 000 locuitori. J

în aceste condiţii, In care mărimea medie a unui oraş este dc aproximativ 35 000 loci|| şi ţintnd seama de avantajele concentrării urbane, dc ordin edilitar, economic, culUrfl administrativ—concentrarea populaţiei urbane, pînă la un anum it nivel, trebuie consideji ca un fenomen pozitiv. Acest proces este Însoţit de o mai bună repartizare tcritorinlăa oraţ#l ceea ce este caracteristic politicii dc urbanizare şi sistem atizare a teritoriului din RomiiJ

O primă imagine a concentrării urbane se obţine din evoluţia numărului de mun# şi oraşe după clasa de mărime şi ponderea populaţiei fiecărei clase în populaţia totali a m* «ipiilor şi oraşelor.

n A.J. Jaffe, R.J. Rios, Migration io Cities and the Growth of the economieallg population during the 1060' s, în I.U.S.S.P. International Population Conference, Lite,* 1, 1974, p. 243-250.

12 Colin Clark, Urban Population Densities, In , , Journal of Royal Statistical Sort* Series A, 114 (4), 490-496, 1951.

13 Vasile Cucu, Oraşele României, Bucureşti, Edit, ştiinţifică, 1970, p. 49.

1

CEEgTEEEA §1 CONCENTEAEEA UE BANA IN ROMÂNIA 129

Tabelul nr. 9Număra! şl ponderea popularei municipiilor şi oraşelor In anii 1956, 1966 şl 1974

1956 1966 1974Grupa de mărime Numărul Ponde- Numărul Ponderea Numărul Ponde-

derea(%)

oraşelor rea(%)

oraşelor (%) oraşelor

Toate 171 100,0 | 236 j 100,0 ( 236 | 100.0

Municipiul Bucureşti 1 24,8(

1 20,3 1 19,2100 000-300 000 / 18,1 12 26,4 14 29,650 000-100 000 9 13,8 9 8,3 13 11,220 000-50 000 25 15,5 43 18,9 56 20,910 000- 20 000 60 18,5 76 16,1 72 12,35 000- 10 000 50 7,8 76 8,4 65 6,1

Sub 5 000 20 1,5 19 1,0 15 0,7

Ponderea municipiului Bucureşti a scăzut sistematic, ceea ce poate fi interpretat pozitiv ca tendinţă de încetinire a concentrării excesive metropolitane. Oraşele mari şi-au sporit siste­matic ponderea; aproape jumătate din populaţia municipiilor şi oraşelor României se găsea, in 1974, In municipiile şi oraşele avind peste 100 000 de locuitori. Numărul oraşelor foarte mici (sub 5000 locuitori) şi ponderea populaţiei lor au scăzut sistematic. Informaţii suplimentare polii obţinute cu ajutorul curbei lui Lorenz şi raportului lui Gini. Reproducem calculul acestor indicatori pentru anul 1974.

Tabelul nr. 10Gruparea municipiilor şi oraşelor după numărul lor şi după numărul populaţiei — 1974

Grupe de mărime

Numă­rul

loca­lită­ţilor

Numărulpopulaţiei

Proporţia după numărul

Proporţia cu­mulată a

X*Y{+1 x i+aYflocali­

tăţilorpopu­laţiei

locali­tăţilor (Yi)

popu­laţiei(X,)

O) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8)

TOTAL 236 8 143 212 1,0000 1,0000 _ _

Municipiul Bucureşti 1 1 565 872 0,0042 0,1920 0,0042 0,1920 0,0032 0,0011200 000 - 299 999 3 639 611 0,0127 0,0780 0,0169 0,2700 0,0171 0,0082

< 100 000-199 999 11 1 775 697 0.0466 0,2180 0,0635 0,4880 0,0579 0,038150000 -9 9 999 13 909 802 0,0551 0,1120 0,1186 0,6000 0,2135 0,095920 000 49 999 56 1 700 173 0.2373 0,2090 0,3559 0,8090 0,5347 0,331710 000- 19 999 72 999 179 0,3051 0,1230 0.6610 0,9320 0,8726 0,65645000- 9 999 65 499 103 0.2753 0,0610 0.9363 0,9930 0*9930 0,9363

Sub 5 000 15 53 775 0.0637 0,0070 1,000 1,000 —

w ~Sume — — — — — — 2,6920 2,0977Raportul Ginidiferenţa 0,5943dintre sutnc) — — — — — —

În mod similar se procedează cu gruparea tuturor localităţilor (municipii, oraşe şi comune).

Curba lui Lorenz pentru 1956, 1966 şi 1974 pentru populaţln oraşelor şi populaţia totală este reprodusă In fig. 2. Pentru aceiaşi ani raportul lui Gini este de 0,615689 (1956); 0,613625 (1900) şi 0.5913 (1974). PenLru tonte localităţile României raportul lui Gini este de 0,366302 (1050), 0,39293 (1906) şi 0,4321 (1974). Pentru oraşe, raportul lui Gini arată un nivel relativ

* - c. 1050

i

Y- ■

♦

. K

K ,

*

^ + J*" ' À* .•» ’

' •/ ' ' X• k . %

î.'V i_sr* ^4 '

/ u y** *> k**» H

dJ ùi /?'/ M (ß (U fiß %9h hfiii fi t \iii<ii!âlt t finfiiYt! n Hi ;

' i »

fT /A/#

kUtti

i.

W*

m

m

sw

m

m m

• *MiIih»h II MOfjiil tuufthn («.(«Aulei < ( i i i »|»h i »»<»«<tt «IftOMilM H lui /lji(. (ft(<*|# 1(1(10(1(1 1(1(1,)!

i¡t w*o

n*j*ti*»*» «» 4 'W n fi f*aiaiţ£i 4j* ,. A w jttw jm rrm r*, ftr 6 « ^ «* ym xsn. f.i i*mn\fc>aG* iiw . 1 ¿pavata Ha imiuouvfvsHae,, H&f/*rtdi R « mr

Ulruo^rt «rt* ftu&frsxtf ţţ. «fir mHterfoirii sm #r$ia mfyemaţiMtfiniăf xf>. f'iW***»,»,

^ fru» !m £pd* rfta, % JPW*U «ff (*»•**> £to<Wt (te irtentfAet #E1 ft* - W- 15■0ţ% .4* nr,f4 4 «lajHt/vpoeţi* Jntot iW4*Am»» pornit fcsKîJftfwfti jf /teieifliie oea*e ray'v-^¡¡s*lo f iTw- jk wh: fj «tU4Ue HifauMfe H«t xi<Mme ftutae «orieSaiie ^esiţe.

f i r , ţ fJ f io r i i e m u m m m t f 4* f & > m * m r m i # t m r 0 G 4

f ' m p n J a ţ j . t , îjw - î / t t * r * A t j i feocf y t ' t * ' i iref> jt" ( * M 2b- 7 s x & 3 lfV «oft, i |

X S t1 ) f i tL

i t w * w % t ^ % n —¿ s a ţ % z \ * y > \ 7V t Y x K - 3 M 2 »

v ' m w * % n ~ % U 4Z 7♦ W t '/A *. - V l l f S S *

Brtyfr’» î m 7' / c m t 74 - X H t2lA W w > * m — «3 £25? M % f ,% T Q A f / A .

O l V H t M i j t h W ' r 74 t I<W7W - % f f t4p*aa# » , 1 7 *0 7 17% W i ~ 1 M lfl> i i ui i h , V/ii V A v a * 21*

l i iw m U 2 K /1 « 1£ 6*9l i i 1 f f t ' A H W t m o l 235 47*l i m w , l U f / 4f ,2 I

r.'jjK M o f t ) f i W ( 77< t m m I 931h t J k li- m m f 04 V i Z 1 2 252

( a f i * f o t 7 p t t i * n r n U o * l t u a \ i * I d u n l  i n * * priveşte raportul <1« m i n i m e I n t r e oraşe, fetrpwtarţ «* f * f - 4* l A r u \ n y f f r x i m t i i y ţ i discutabil »1 acestei c u r b e , ie puse problema di-

, / f y l i H t * " * / t t x y i i u i , I n condiţiile c o n c r e t * n i * { t r i l n o a s t r e , D i f e r i t e Ipoteze avansează jjlb* 4* W t M t t * I H n d * o f * * p u n / 4 U m r * u n u l o r * ş o p t i m . Desigur, a c ru t l mărime variază d e

p u i , U t l * t t * t n I n m ţ l * d e o seri* d e va r i n M l * e c o n o m i c e , e d i l i t a r e , cu ltu rale , sociale ete-rreşierM ţf concentrării urbane trebuie continuau cu unele estimaţii de prog-

><wi, (toM M*m* Ha Ufidlnl*!* de pini acum ţi de obiectivele prevăzute ts planul de slste- mtfm* 4 UdlUtfhiUd In perioada Ut7(i-~UH*0,

iV* **

l* UiuniinltA ţl metoda mărimii lungului. avlnd formula P| ■■ — , tn care : I‘j — popu-n

iMr, iHiinnl nraţuliii respectivi K - mărimea celui mnl m are o ra ţ. Do p ildă, populaţia

jlotiMM piodra Olui'Naimrn ••» determinai astfel î - ■« 782 036,2

t

7 I VLAIMMIit THKliK IC

slimiil, proporţia populaţiei vîrslnlec ar ajunsa ia 17% in anul 2000, seilzlml m ur In ocolul al XX M ea7.

Situa ţ la dcmogra li ca este complexa şl, din pnealc, puţin sludlala. Lipsa unor studii temeinice pe care ar li trebuit să ni la dea demografia, sociologia, economia, antropologia şi alte .ştiinţe înrudite, face dificila evaluarea eficacităţii politicii demografice, a eforturilor consi­derabile ce se fac pentru sporirea natalilăţii, Îmbunătăţirea sănătăţii poporului, scăderea mor- bidităţii, mortalităţii, consolidarea familiei, modificarea structurii pe vlrslc a populaţiei, dez­voltarea raţională a populaţiei în profil teritoriul. S-a mai remarcai şi cu alte prilejuri situaţia ncsatisfăcătoare a demografici, ca ştiinţă în România, modici la l.ca studiilor publicate, caracte­rul lor predominant descriptiv. Domenii întregi rămtn neccrcelatc. Analiza cauzală a factorilor sociali, economici, psihologici, culturali, a influenţei acestora asupra populaţiei şi variabilelor demografice este aproape inexistentă. Cauzele slut multe şi nu este locul să le amintim aici. Comisia Naţională de Demografic, înfiinţată în 1971, uvînd în atribuţiile sale — printre altele efectuarea de studii şi coordonarea cercetărilor nu a publicat dc foarte multă vreme vreo lucrare consacrată demografici româneşti.

Kămîncrca în urmă a demografiei româneşti, tot mai evidentă în raport cu progresele mari realizate dc această ştiinţă pe plan internaţional, devine lot mai Îngrijorătoare. Populaţia — ,,avuţia supremă a fiecărei ţări”, „omul la plural”, — în ciuda importanţei sale excepţionale, este puţin cunoscută.

Relansarea, lntr-un cadru organizat, a studiilor demografice, devine un imperativ al prezentului şi viitorului. CI leva obiective prioritare pot fi indicate de pc acum.

1. Iniţierea şi dezvoltarea studiilor demografice dc tip longitudinal şi a celor de demogra­fie istorică. Cele cîteva studii publicate în revista noastră 8 sînt un început promiţător.

2. Organizarea şi efectuarea unei anchete asupra fertilităţii In continuarea anchetei Ministerului Sănătăţii din 1978, în cadrul Anchetei Mondiale a Fertilităţii. Programul acestei anchete va trebui să cuprindă detaliat chestionare pentru a cunoaşte opinia populaţiei, in spe­cial a femeilor, cu privire la motivaţiile care stau la baza deciziilor de a avea copii, a dimensiunii familiei, a factorilor care favorizează sau împiedică realizarea dimensiunii proiectate.

3. Analiza aprofundată a mortalităţii, cu identificarea principalelor cauze dc deces, în vederea combaterii eficiente a acestora, inclusiv cu sprijinul populaţiei.

4. Organizarea de studp şi cercetări intcrdisciplinarc privind familia, căsătoria, divorţul, pc bază de eşantion reprezentativ, care să evidenţieze eventualele modele noi.

5. Efectuarea unor studii comparative internaţionale privind tendinţele demografice şi legislaţia, cu concluzii privind posibilitatea influenţării active a principalelor variabile demografice.

6. Efectuarea unor prognoze demografice ştiinţifice, cu relevarea factorilor şi consecin­ţelor şi publicarea lor pentru informarea populaţiei.

7. Amplificarea publicării datelor statistice cu caracter demografic ar putea avea un rol important în crearea unei opinii active în sinul populaţiei pentru problemele demografice. Publicarea anuală a unui raport asupra situaţiei demografice — aşa cum practică unele ţări cu politică natalistă — ar fi de incontestabilă utilitate.

8. Lărgirea şi perfecţionarea învăţămîntului demografiei în cadrul învăţămintului superior şi introducerea predării clementelor de demografic în învăţămintul mediu ar contribui la o mai bună înţelegere a problemelor populaţiei, la aplicarea de metode şi modele noi.

Sînt doar cîteva sugestii; problemele ar urma să fie examinate temeinic şi să formeze conţinutul unui program adecvat, cu obiective pe termen lung. în felul acesta, demografia românească va putea să depăşească stadiul nesatisfăcător in care se găseşte şi să devină un au­xiliar preţios, indspcnsabil al acţiunii sociale şi un factor dc potenţare a eficacităţii acesteia in realzarea obiectivelor importante prezente şi viitoare legate de populaţia României.

7 T. Rotariu. Influenţa fertilităţii asupra evoluţiei demografice a României. în : „Viitorul social”, anul LXXX, mai—iunie, 1987, p. 241—248.

* V. Gheţău, Durata căsătoriei şi fertilitatea. în : „Viitorul social”, anul LXXIX, m a i —iunie 1986, şi V. Gheţău, Fertilitatea unor generaţii feminine tn România, î n : „Viitorul social", anul LXXX, noiembrie—decembrie 1987.

*\

Î

4

\V

s ă ' 1a s tf1

lateCCa

tâţîiviuţ a msociigrârregh

as uf terei vede şi sc zeaz; auto unei persr

sau i ca fi a tut da toi caţii briloi sister ci, o mai i

de se«

dintrţ

ttientc

, Uzare;^ n ţ j b

!t

V ii,

]Cl ''ICC"•are , * a

*ferŞi

”V'IT(