Creatorul

În general, operele de artă au fost gândite de artişti cu un scop precis, ele având

ca destinaţie finală impresionarea celor care iubesc cultura. Asta deoarece în

momentul în care se stabileşte primul impact între artist şi cel căruia i se

adresează, ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu înţelegerea operei de

arta şi integrarea semnificaţiei în propriul sistem de gândire, receptorul va începe

să se simtă din ce în ce mai influenţat de noua taina descoperită. Se creează

astfel o legătura între artist şi receptorul său, cel din urmă, sedus fiind, se va lasa

modelat cu buna-ştiintă de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte

permanentă din viaţa lui mentală şi sufletească. Artistul are responsabilitatea de

a crea prin operele sale modele de caractere viabile şi de a descoperi sacrul în

locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman.

În viziunea mea, artistul este un fel de magician, un vrăjitor de suflete care aduce

astfel în viaţa cititorului, prin opera sa, o lume misterioasă, nemaivazută şi,

pocnind din degete, îl trezeşte pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii

care dau farmec vieţii.

În primul rând, există o aură halucinatorie a oricărei opere de artă care evocă

misterul, straniul într-un mod nedeclarat, dar persistent. Acest mister nu trebuie

să fie creator de vid, însă nici de adulaţie, pentru că semnificaţia lui poate

pendula între extreme şi acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Omul

trebuie să întrezărească lucid încă de la început puterea pe care o creaţie o

poate exercita asupra sa, pentru a nu se lăsa copleşit de ea, ci pentru a învăţa

din ea.

În al doilea rând, artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi

plini de înţelesuri, mai buni, mai blânzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltaţi.

Oricum ar fi opera de artă, frumuseţea ei stă în încremenirea tuturor formelor

sale de manifestare în nişte rame fixe care, pentru oameni, reprezintă un joc

nesfârşit al regăsirii şi despărţirii de lume.

În altă ordine de idei, poeziile devin creaţii artistice în adevăratul sens al

cuvântului când, după ce au fost citite, stăruiesc în mintea cititorului prin

profunzimea, delicateţea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel,

aşa cum susţine şi Octavian Goga, adevărata poezie există, în sensul spiritual,

abia în momentul în care îi sunt pătrunse tainele şi înţelesurile, reuşind să

impresioneze mai mult decât nişte versuri iscusit alese.

Creaţia lirică de mare valoare intelectuală capătă importanţă prin mesajului

înălţător, frumos şi pur, el însuşi ca idee sau sentiment, astfel că adevărata artă

este transmiterea unor gânduri de mare profunzime într-o formă personală de

către fiecare poet în parte.

În concluzie, susţin că însemnătatea unei creaţii lirice este dată de “puterea” pe

care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dăinuire în

gândurile sale.

O creaţie lirică valoroasă prelungeşte freamătul lăuntric şi

după ce a fost parcurs textul poetic, determinând cititorul să mediteze asupra

conţinutului ideatic, să simtă şi după aceea emoţia estetică.

În susţinerea acestei aserţiuni, mărturisesc impactul emoţional pe care l-a avut

asupra mea poezia lui Marin Sorescu, intitulată atât de sugestiv, “Echerul”, pe

care am reţinut-o fără să-mi propun neapărat asta, ci mi s-a imprimat în minte şi

în suflet cu mare uşurinţă, aproape fără să-mi dau seama.

În altă ordine de idei, nu orice fel de versuri devin memorabile sau impresionează

cititorul, ci numai acelea care insuflă stări emoţionale şi idei interesante, adică

numai cele care creează o conexiune spirituală între actanţii comunicării poetice.

În concluzie, doar “adevăratele poezii” stârnesc reacţii afective puternice şi

uneori neaşteptate asupra cititorului, percepţii senzoriale care durează şi după

parcurgerea textului.

Omul creator de frumos cu ajutorul viselor, creeaza opera literare, creeaza sentimente, reactii affective puternice si neasteptate asuupra noastra. Pe hartie se poate orice in vise.

Artist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de înţelesuri, mai buni, mai blânzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltaţi.

pentru oameni, reprezintă un joc nesfârşit al regăsirii şi despărţirii de lumea reala