Lucrare de seminar la dogmatica pe semestrul II

CREAREA, NATURA SI CADEREA INGERILOR

Prof. Preparator Marian ValerianProf. Stefan Pomian

Realizator Adriana Berci

2006

Cine si cum sunt ingerii ?

Cuvântul "înger" derivă din grecescul "angelos" care înseamnă "mesager". După cum ne sugerează şi

numele lor, îngerii au rolul de a intermedia relaţia omului cu Dumnezeu, transmiţând mesajele de la

Divinitate către om şi invers, de la om către Dumnezeu. Dar ei nu sunt doar nişte simpli mesageri în

înţelesul strict al cuvântului ; ei au sarcina şi de a ne ghida şi susţine pe lungul drum al vieţii.

Îngerii reflectă perfecţiunea divină: bunătate şi generozitate infinită, fiind capabili de o dragoste

nelimitată şi beneficiind mereu de o mare fericire pe care doresc să o împărtăşească cu noi. Ei cunosc

instantaneu consecinţele nenumărate ale unui principiu sau miile de faţete ale realităţii. Cunosc secretele

naturii, stăpânesc legile care guvernează Universul, sunt păstrătorii unei ştiinţe foarte vaste şi a unei

înţelepciuni infinite. Ei lucrează constant pentru binele omului, întotdeauna şi pretutindeni. Chiar dacă noi

nu percepem prezenţa lor şi nu le acordăm nici un gând, îngerii veghează asupra noastră în orice clipă, ne

ajută în momentele dificile şi ne apără de tot felul de pericole.

Îngerii se află pretutindeni: ei veghează asupra caselor, ne însoţesc în călătorii, sunt alături de

persoanele care suferă şi care au nevoie de susţinere şi consolare în momentele de descurajare. Nefiind

îngrădiţi de legile impuse de materie, ei se pot deplasa cu o viteză inimaginabilă pentru noi, care suntem

constrânşi de legile spaţiului şi ale timpului ; este suficient să ne gândim la ei şi imediat sunt alături de

noi, gata să ne ofere ajutorul lor preţios.

Incă de la naştere, fiecare fiinţă umană este lăsată sub protecţia unui înger care are sarcina precisă

de a o asista în orice moment al vieţii sale, fără s-o abandoneze niciodată. Fiecare persoană are deci

propriul său înger păzitor, indiferent de rasă, cultură sau religia de care aparţine. Chiar şi persoanele care

spun că sunt atee, materialiste convinse sau cele care refuză să creadă într-o altă dimensiune decât cea

terestră, au un înger personal.

Dar ce face mai precis îngerul nostru păzitor? Probabil că n-o să ştim niciodată cu precizie în cursul vieţii

noastre terestre. Nu ştim niciodată exact cât de mult veghează şi câte fac pentru noi proprii părinţi pe care

îi cunoaştem şi îi percepem fizic, cum am putea şti precis câte fac îngerii care nu sunt vizibili ochilor

noştri fizici ? Dar, dintre numeroasele lucruri pe care le fac, putem enumera câteva dintre ele.

Îngerul nostru personal ne fereşte de pericolele care ne pândesc fără ca noi măcar să le bănuim ; ne

îndeamnă să ne deschidem către ceea ce este bun şi să evităm răul ; are sarcina de a transmite mai departe

rugăciunile noastre şi intervine neobosit pentru ca noi să primim întotdeauna dragostea divină.

În împrejurări particulare, îngerul păzitor se manifestă şi sub aparenţe perceptibile nouă, iar când este

absolut necesar, poate lua formă umană pentru a disipa confuzia şi dezorientarea celui căruia i-a fost dat

să-l vadă. Numeroase persoane care au intrat în contact cu îngerii îi descriu ca fiind creaturi înaripate,

radiind de lumină şi schimbându-şi fără încetare culoarea şi forma. Relatările celor care spun că au

întâlnit un înger într-un moment particular al vieţii lor sunt destul de diferite. Aceste persoane vorbesc în

general despre fiinţe în carne şi oase care le-au ajutat în situaţii de urgenţă, pentru ca ulterior să dispară în

mod misterios. Nimic nu ne împiedică să credem că persoanele întâlnite aparent întâmplător într-un

moment al vieţii (poate chiar în circumstanţe banale) ar putea fi îngeri : fiinţe cu care ne intersectăm în

drumul nostru şi care, înainte de a pleca, au rostit cuvinte potrivite pentru a ne lumina şi a ne modifica

profund viaţa.

CUM SǍ INTRǍM ÎN CONTACT CU ÎNGERUL PǍZITOR

Îngerul nostru păzitor petrece mult timp cu noi. Cel mai adesea, nu putem să-l vedem şi chiar avem dificultăţi în a-i percepe prezenţa. Dar credinţa în prezenţa sa alături de noi ne conferă deja o stare de siguranţă. Altfel spus, nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat, chiar dacă noi considerăm că nu merităm (conform standardelor umane) şi suntem perfect conştienţi de greşelile noastre. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.

Dar cum să facem să intrăm în contact cu el? Cum să ne exprimăm dorinţele şi cum să-i ascultăm sfaturile preţioase? Dacă fiinţele umane şi îngerii trăiesc în două realităţi diferite, cum este posibil să stabilim un dialog?

Există mai multe modalităţi de a comunica cu îngerii şi oricare dintre ele poate fi eficientă; important este ca cererile să le fie adresate cu dragoste şi cu inima încrezătoare. Contactul cu îngerii poate avea loc chiar şi în timpul somnului, deci într-un mod total inconştient. Unii oameni preferă să mediteze, alţii să comunice prin intermediul viselor. Depinde de structura proprie şi de disponibilităţile fiecăruia.

A recurge la ajutorul îngerilor presupune un mod de viaţă "natural"; să nu ne gândim că ar fi necesar să ducem o viaţă plină de misticism. Atunci când căutăm comuniunea cu îngerii nu facem altceva decât să acceptăm să ne rezervăm un spatiu de meditaţie şi linişte, îndepărtându-ne astfel de vacarmul vieţii cotidiene pentru a ne consacra regăsirii păcii interioare. Dar toate acestea nu se obţin într-o zi: prin paşi mici putem parcurge un drum lung, iar atunci când suntem dispuşi să privim înapoi, vom constata că viaţa noastră într-adevăr s-a schimbat.

http://lumeaingerilor.ro/angel01.php

Crearea ingerilor

Dumnezeu Creatorul a facut mai intai lumea ingerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca sa slujeasca voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu in acelasi timp.

Scopurile principale pentru care au fost creati ingerii care formeaza lumea nevazuta sunt: pentru a-L slavi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Lc. 2,14); pentru a implini voia lui Dumnezeu cea Sfanta (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Lc. 1,26); pentru a-i ajuta pe oameni sa se mantuiasca (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufletele oamenilor dupa moartea trupeasca si a le duce in Rai (Lc. .16,22).

Sfanta Scriptura ne spune ca sunt noua cete ingeresti si trei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avuta de Sfantul Apostol Pavel. Sfantul Dionisie Areopagitul, in cartea sa "Despre ierarhia cereasca" spune ca cetele ingeresti se impart in trei grupe triadice: 1. prima grupa triadica ingereasca: serafimii, heruvimii si tronurile; 2. a doua grupa triadica ingereasca: domniile, stapaniile si puterile; 3. a treia grupa triadica ingereasca: ingerii, arhanghelii si incepatoriile.

Dumnezeu isi descopera vointa Sa la ingerii din ceata superioara, iar acestia, la randul lor, o comunica celorlalti ingeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaza in ordine descendenta, de la serafim la inger si fiecare ierarhie ulterioara este consacrata numai cu acele cunostinte, pe care este capabila sa le cuprinda la nivelul respectiv al dezvoltarii spirituale.

Cuvantul "inger" inseamna sol sau trimis. Ingerii au capatat acest nume datorita slujirii lor, indreptata de la Atotmilostivul Dumnezeu catre mantuirea oamenilor. Sfantul Apostol Pavel ne spune: "Ingerii nu sunt, oare, toti duhuri slujitoare, trimise sa slujeasca pentru cei ce vor mosteni mantuirea?" (Evrei 1,14). Sfantul Grigorie Teologul precizeaza: "Ingerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasca, dar si in virtutea harului imbelsugat se deplaseaza ca gandul peste tot. Si, pretutindeni, sunt alaturi de fiecare, atat datorita iutimii cu care isi indeplinesc slujirea, cat si datorita subtilitatii esentei lor. Crearea ingerilor a precedat crearea lumii materiale a omului" (Iov 38,7). Sfantul Ierarh Dimitrie al Rostovului scrie: "Ingerii au fost facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, asa cum a fost creat mai tarziu omul". Iar Sfantul Ignatie Brianceaninov ne asigura ca: "Chipul dumnezeiesc la ingeri si la om, consta in intelegerea din care emana duhul, ce ajuta gandul si-l insufleteste. Acest chip este asemenea prototipului si este nevazut, asa cum nevazut este si la oameni. El conduce intreaga faptura a ingerului si a omului. Ingerii sunt, deci, fiinte vii, rationale, imateriale, nemuritoare, capabile sa slaveasca in imnuri pe Dumnezeu, fapturi limitate in timp si in spatiu si ca urmare au o infatisare proprie".

Sfantul Apostol Pavel ne limpezeste scopul creatiei: "Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El" (1 Coloseni 1,16). Din Apocalipsa aflam ca nu putem cunoaste exact numarul ingerilor: "Si era numarul ingerilor zeci de mii de zeci de mii si mii de mii" (Apocalipsa 5,11).

Fara a cunoste exact firea ingerilor, putem insa sa fim siguri ca, ingerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumina, care raspandesc stralucirea dumnezeiasca. Cand, insa, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arata si trupeste, pentru a fi perceputi de oameni, pastrandu-si insusirile suprafiresti.

http://www.razboiulnevazut.org/capitol.php?id=1263

1

1.2. Când au apărut diavolii?

Lucifer, fiind înger de lumină si căpetenia celei de a doua trepte îngeresti, în loc să progreseze în sfintenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat harul Duhului Sfânt si astfel s-a transformat în diavol (Le.10,18). Impreună cu el au căzut si îngerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12).

Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: "Am văzut pe satana, căzând ca un fulger din Cer..." (Luca 10,18). Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiti au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu si trimisi în Iad, până în ziua în care vor fi judecati pentru păcatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: "Dumnezeu, n-a crutat pe îngerii care au păcătuit, ci legându-i cu legăturile întunericului în Iad, i-a dat să fie păziti, până la judecată" (2 Ptr. 2,4). Sfântul Apostol Iuda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: "pe îngerii care nu si-au păzit vrednicia, ci au părăsit locasul lor,i-a pus la păstrare, în întuneric, în lanturile vesnice, spre ziua judecătii celei mari" (Iuda 6).

Diavolii au însusirile îngerilor, cu diferenta că, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti, ei n-au rămas în starea lor de sfintenie si bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mândriei si vicleniei. Asadar, întâiul vinovat de păcat si întemeietor al răutătilor este diavolul: "...pentru că, de la început diavolul păcătuieste" (1 loan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că asa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinatia spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însusi, prin propria vointă, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmas, mincinos si defăimător.

Sfântul prooroc Iezechiel spune:"...tu erai pecetea desăvârsirii, deplinătatea întelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu"; "fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale si până s-a încuibat în tine nelegiuirea" (Iezec. 28,15).

Decisiv, răul nu ti-a fost dat tie din afară, ci tu însuti l-ai zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învată scopul principal al lucrării diavolesti pe pământ: "Diavolii se numesc asa, nu pentru că asa s-au făcut sau

1

pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din întelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei".

Oamenii, având trup si suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sunt lipsiti de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpăneste si actionează numai răul.

Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată fată de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fată de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire si într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere.

Ei îsi găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârsi păcate trupesti, ei păcătuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.

Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricăror influente de afară, din partea făpturilor. De aceea, demonii si-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, stiind că Dumnezeu îsi iubeste făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor, pentru a-i duce le pierzarea vesnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu si inspiră ură, perfidie si minciună între oameni. Ispititor (Matei 4,3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12,31; 14,30; 16, 11).

In Vechiul Testament, diavolul este duhul răutătii, de a cărui fiintă tine însăsi păcatul, zavistia si minciuna. Pentru că El, de la început a fost ucigător de oameni si nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. "Când grăieste minciuna, grăieste dintru ale sale, căci este mincinos si tată al minciunii" (Ioan 8,44).

Sfintii Părinti ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuti din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinti, preoti si călugări, după care lumea se va sfârsi, datorită păcatelor oamenilor.

Libertatea vrăjmasilor nostri depinde de sufletele omenesti care se mântuiesc si, de aceea, îi atacă pe oameni asa de tare, ca să tragă cât mai multe suflete în Iad.

Dacă sufletul omului, după moartea trupului, ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu si-a îndeplinit misiunea încredintată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. 0 altă cauză pentru care diavolul luptă asa de tare pe oameni este si dorinta de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor1.htm

Aspiratia lui Lucifer--   "Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor , fiu al  zorilor!   "Cum ai fost doborit la pamint, tu, biruitorul neamurilor!   "Tu ziceai in inima ta: imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu;  voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miaza-noaptei."   Isaia 14:12,13