Crăiasa Zăpezii rezumat

7/17/2019 Crăiasa Zăpezii rezumat

http://slidepdf.com/reader/full/craiasa-zapezii-rezumat 1/13

Crăiasa Zăpezii

de Hans Christian Andersen

repovestire

Povestea este împărţită în şapte povestiri (şapte capitole), fiecare cu titlul său.

„nt!ia povestire, în care e vor"a de o o#lindă şi de cio"urile ei$

%e spune că era odată un vră&itor at!t de rău, înc!t părea să fie chiar cel rău(diavolul) pe păm!nt, care a născocit o o#lindă... ' o#lindă a răului, în care, dacă seuita cineva, vedea totul schimonosit. cenicii vră&itorului au plim"at o#linda pe laoameni, ca ei să vadă numai răul din lume, mărit şi întins. ar apoi au vrut să se urcela cer, să arate o#linda în#erilor şi lui umne*eu, ca şi acolo să schimonosească... %evede însă că puterea divină i+a oprit, că au scăpat o#linda din m!nă şi ea s+a spart înmii de cio"uri, care + din nenorocire + s+au împrăştiat în lume. nele au intrat înochii oamenilor, făc!ndu+i să vadă totul numai în rău (erau cio"uri mici, nu afectauvederea, doar că ... înrăiau oamenii), altele în inimă + şi atunci acelora li se făceauinimile de #heaţă..., din alte cio"uri îşi făcuseră oamenii ochelari şi #eamuri... iȘ

unele cio"uri erau purtate de v!nt şi puteau a&un#e la oricine...

„A doua poveste, n "ăieţel şi o fetiţă$



n acele vremuri tul"uri, în care cio"urile o#lin*ii vră&ite se tot împrăştiau, trăiau şidoi copii, un "ăieţel şi o fetiţă, a- şi erda, care se iu"eau ca doi fraţi, fiindvecini. C!t era vreme "ună, ei se &ucau l!n#ă trandafiri. /arna era mai #reu... şi eiascultau poveşti despre Crăiasa 0ăpe*ii, re#ina fluturilor al"i + adică a ful#ilor de

nea... ntr+o seară, chiar, lui a- i s+a părut (ori a fost realitate) că însăşi Crăiasa0ăpe*ii a intrat la el în odaie,

1otul p!nă într+o "ună *i, c!nd un cio" din acea o#lindă "lestemată îi intră lui a- şi în ochi, şi în inimă... 2ă daţi seama ce de*astru3 4ietul "ăiat a început să vadă totulpe de+a+ndoaselea, a rupt trandafirii, nu mai asculta poveşti şi se făcuse o"ra*nic35icuţa erda suferea, nu înţele#ea ce se înt!mplase.

C!nd a venit iarna, a- şi+a le#at săniuţa la o alta mai mare, ca să fie tras, cum avă*ut că fac şi "ăieţii mai mari din oraş. hinionul lui6 a le#at+o tocmai de saniaCrăiesei 0ăpe*ii, care l+a răpit... A vrut "ăiatul să desprindă săniuţa, dar nu a putut.A vrut şi să spună o ru#ăciune, să cheme pe cineva în a&utor, dar nu+şi aminteadec!t ta"la înmulţirii. 7i aşa s+a vă*ut el luat de Crăiasă. Aceasta i+a dat douăsărutări pe frunte, în urma cărora copilul nu+şi mai aminti nimic, nici de ai lui, nici de

trandafiri, nici de erda. / se părea minunată Crăiasa cea în#heţată şi rece.

„A treia povestire, rădina vră&itoarei$

n urma lui a-, lumea a cre*ut că "ăiatul a murit, că s+a înecat în r!ul de la

mar#inea oraşului, unde a că*ut cu săniuţa. 8a început, şi erda a cre*ut tot aşa,dar odată cu venirea primăverii a început să ai"ă speranţă6 a- trăieşte3 erda s+adus p!nă la r!u, să+l între"e dacă e a- în#hiţit de el sau nu. Chiar şi+a aruncatpantofiorii roşii în apă, cei noi, ca să i+i dea r!ului, la schim" pentru "ăieţel. Aşasunt copiii, ei cred că toate se re*olvă uşor.



9etiţa s+a urcat într+o "arcă de pe malul r!ului, ca să arunce pantofiorii la ad!nc.4arca s+a desprins de mal şi fetiţa a pornit fără să vrea în călătoria ei spre a-... /s+a făcut frică, dar a continuat drumul, cu speranţa în suflet.

2!ntul a dus "ărcuţa spre o livadă cu cireşi, în care se afla căsuţa unei vră&itoare.:u era una rea, ci una care se plictisea şi tare ar fi vrut ca erda să răm!nă cu ea.;a a scos fetiţa din apă şi a pieptănat+o cu un pieptăne care a făcut+o pe erda săuite de toate. Avea vră&itoarea o #rădină minunată, cu toate florile păm!ntului, care înfloreau mereu. erda, trăind la oraş, nu vă*use asemenea minunăţii... (darvră&itoarea, hoaţă, făcuse să dispară trandafirii din #rădină, ca aceia să nu+i

amintească erdei de a- şi de căutarea ei).

Cum vră&itoarea uitase să scoată trandafirii de pe pălăria ei, erda tot şi+a amintit.%+a dus repede în #rădină şi a căutat o tufă cu trandafiri. :u a #ăsit niciuna. Atuncierda a pl!ns şi lacrimile ei au scos din păm!nt trandafirii ascunşi de vră&itoare.eci fetiţa şi+a amintit de a- şi i+a între"at pe trandafiri dacă ştiu ceva de el, emort sau viu< „:u e mort$, at!t au ştiut trandafirii.

A încercat ea să afle mai mult de la celelalte flori din #rădină (şti i doar că înț

poveşti florile vor"esc), dar nu a aflat dec!t povestea lor, nu ştiau nimic de a-.Atunci erda a fu#it din #rădina vră&itoarei şi a continuat drumul, desculţă.Pantofiorii roşii rămăseseră plutind pe r!u. Pierduse mult timp la vră&itoare, de&avenise toamna afară.

„A patra poveste, Prinţul şi prinţesa$



1ot mer#!nd, erda înt!lneşte un cioroi vor"ăreţ (desi#ur, şi păsările vor"esc înpoveşti, nu numai florile). ;a îi spune povestea ei, iar cioroiul crede că l+a #ăsit pea-, pentru că prinţesa din ţara lor a căutat un soţ deştept, care să nu fie intimidatde fala palatului, şi a #ăsit un "ăiat care pare să semene tocmai cu a-. /u"ita

cioroiului, o cioară de la palat, o a&ută pe erda să pătrundă pe furiş la palat, săvadă cu ochii ei pe t!nărul cel deştept. :umai că... nu era a-.

erda se împrieteni cu prinţul şi cu prinţesa (care au iertat ciorile pentru că auadus o necunoscută în palat) şi le spuse povestea ei. Ciorile au fost avansate în ran#(cu dreptul de a primi toate firimiturile de la masă), şi nu au vrut să *"oare li"ere.../ar erda a plecat mai departe, în lume, încărcată de daruri, cu #hetuţe noi şi cu o

caleaşcă din aur plină de dulciuri... Cu tristeţe a plecat erda de la acei oameni "unişi de la acele ciori "une.

„A cincea poveste, 9etiţa t!lharilor$

5erse ce merse erda p!nă ce nimeri cu caleaşca ei într+o pădure a t!lharilor.Aceştia îi luară totul, voind chiar şi pe ea să o omoare, şi aşa s+ar fi înt!mplat, dacănu ar fi ocrotit+o fetiţa t!lharilor, care era răsfăţată şi putea face tot ce voia. ;achinuia nişte porum"ei şi un ren şi locuia în palatul t!lharilor, un loc tare ur!t, plinde ciori şi "uldo#i...

Porum"eii i+au spus erdei că l+au vă*ut pe a-, cum era dus în sania Crăiesei

0ăpe*ii, în 8aponia, unde e mereu fri# şi #hea ă. /ar renul ştia drumul p!nă acolo. Ațdoua *i, fetiţa t!lharilor, care nu avea o inimă rea, a a&utat+o pe erda să fu#ă curenul spre 8aponia. /+a dat şi cele necesare, ca să nu+i fie fri# şi foame.



„A şasea poveste. 8apona şi finlande*a$

erda a a&uns cu renul la casa unei lapone, care i+a dat un mesa& pe o "ucată depeşte uscat, pentru o finlande*ă, ce locuia mai aproape de conacul Crăiesei0ăpe*ilor. 9inlande*a i+a primit în casa ei, unde era cald, cald, iar ea le ştia petoate6 ştia unde e a- şi că are un cio" de o#lindă în inimă şi praf de o#lindăfermecată în ochi. 9inlande*a a apreciat puterea erdei, care vine din inima eicurată şi pură, înc!t o a&ută pe cale şi oamenii, şi animalele, şi plantele. Apoi i+aporuncit renului să o ducă pe fetiţă p!nă la #rădina Crăiesei 0ăpe*ilor şi să o laseacolo.

;i, dar Crăiasa 0ăpe*ii era pă*ită de o armată de... ful#i uriaşi, cu diferite forme,care o înspăim!ntau pe fetiţă (care acum era desculţă în *ăpadă...). Atunci ea a spuso ru#ăciune, şi din răsuflarea ei s+au format în#era i care au luptat cu ful#ii şi cuș

fri#ul. 9etiţa avea acum calea li"eră şi nu mai de#era.

„A şaptea poveste. Ce se înt!mplase la palatul Crăiesei 0ăpe*ii şi ce s+a maipetrecut în continuare$

2ai, ce palat avea Crăiasa 0ăpe*ii333 Cu *iduri din *ăpadă, ferestre şi uşi din v!nt şisaloane din v!rte&uri de *ăpadă..., iar luminile erau de la aurore "oreale. 1otul erapustiu, rece, în#heţat, fără veselie şi voioşie. n mi&locul saloanelor era un lac în#heţat, iar "ucăţile de #heaţă puteau alcătui un pu**le uriaş. a-, v!năt de fri#(dar nu simţea fri#ul, de la sărutările Crăiesei 0ăpe*ii), încerca să forme*e cuv!ntul„veşnicie$ în pu**le+ul de #heaţă. /nima lui nu se transformase cu totul în #heaţă,transformarea era treptată şi mai avea foarte, foarte puţin...



erda a învins v!ntul de la uşi, spun!nd ru#ăciunea de seară, apoi l+a #ăsit pe a-.

8+a îm"răţişat, dar a- nu o recunoştea şi nu simţea nimic. er#a a pl!ns iarlacrimile ei au că*ut pe pieptul lui şi i+au topit cio"ul din inimă. Atunci a început şi elsă se înduioşe*e şi a pl!ns şi el, p!nă a topit şi cio"ul din ochi. A"ia atunci şi+arevenit.

Piesele de pu**le s+au aran&at sin#ure şi au format cuv!ntul „veşnicie$, iar Crăiasa0ăpe*ii promisese că îl va lăsa pe a- să fie propriul stăp!n şi îi va da o pereche de

patine noi, dacă va reuşi să+l forme*e.Copiii au plecat din palat, pe spinarea renului + care îi aştepta, alături cu o femelăren, trec!nd înapoi pe la finlande*ă, pe la laponă..., apoi au reînt!lnit+o pe fetiţat!lharilor, care era sătulă de hoţiile din pădure şi fu#ise călare în lume. ;a le+a *iscă prinţul şi prinţesa (cei care îi dăruiseră herdei caleaşca de aur) au plecat înstrăinătate, că cioroiul de la palat a murit...

Apoi a- şi herda au plecat p!nă au a&uns acasă, în oraşul lor. 1oate erau ca înainte, numai că era primăvară şi ei şi+au dat seama că crescuseră= acum erauoameni mari. %+au aşe*at pe scăunelele lor, su" trandafiri şi au ascultat cum "unicale citeşte din 4i"lie6 „acă nu sunteţi ca nişte copii, nu veţi intra în împărăţiacerurilor$. A a că ei, deşi crescuseră oameni mari, au rămas copii în sufletul lor, şiș

au înt!mpinat cu "ucurie vara

Basmul lui Andersen cuprinde sapte povestiri despre

experientele care ii maturizeaza treptat pe doi prieteni,Gerda si Kai, punandu-le la incercare fidelitatea, curajul si

puterea de a infrunta situatii dificile.

Copilaria lor fericita ia sfarsit in momentul in care cateva



cioburi din oglinda creata de vrajitorul cel rau patrund in

inima si in ochii lui Kai, facandu-l insensibil la tot ce iubise

pana atunci. n starea in care era, baiatul se lasa amagit de

stralucirea albei Craiese a !apezii si o urmeaza pana lapalatul ei din apropierea "olului #ord.

"rietena sa Gerda, sfatuita si ajutata de elementele naturii,

de plante si animale, pleaca sa-l caute si nici o piedica sau

tentatie intalnita in cale n-o poate opri. $randafirii din

gradina vrajitoarei, ciorile din castel, printul si printesa,

fetita talharilor, renul, lapona si finlandeza o sprijina si o

indruma, impresionati cu totii de puterea si hotararea ei.

n salonul inghetat al Craiesei !apezii, Gerda topeste cu

lacrimile ei bulgarele de gheata din inima lui Kai si ii reda

libertatea si firea vesela pe care o avea inainte. "alatul cel

rece ramane in urma ca un vis urat, iar cei doi se intorc in

orasul lor, unde vara isi intrase in drepturi.

%upa toate incercarile prin care au trecut, Kai si Gerda,

acum oameni in toata firea, inteleg mai bine indemnurile

crestine invatate de la bunica lor si vor ramane mereu copii

in adancul sufletului.

Fisa de lectura “Craiasa Zapezii” H.C.AndersenCaligrafie, gramatica, putere de sinteza si mai ales MORALA !!!

Aceasta este fisa de lectura realizata azi la scoala de Vera, dupa ce toata saptamana a citit

povestea imprumutata de la biblioteca.

Au fost odata doi prieteni pe nume Karl si Gretchen. Lui Karl i-au intrat doua cioburi dintr-o

oglinda vrajita, unul in ochi si unul in inima. Totul frumos, el vede urat si totul urat, el vedea

foarte urat. El fusese furat de Craiasa ape!ii in sania ei alba. Gretchen se ingrijorase de



prietenul ei si s-a dus sa-l caute. Este o calatorie lunga, plina de aventuri. Ea a intrebat

lucrurile din natura. Ea se intalnise cu un cioroi "o cioara baiat# care i-a spus de o printesa care

vroia sa se casatoreasca cu un print cu parul lung care semana cu Karl. Gretchen era sigura ca-

i Karl si se duse la printesa. $rintul nu era Karl dupa chip. Gretchen se duse la o fetita de talhar

care dormea cu cutitul in mana. Gretchen lua renul fetitei de talhar spre $olul %ord. Gretchen ii

scoase cioburile din ochiul si inima lui Karl. El isi adusese aminte de Gretchen.

&orala' %u te desparti niciodata de prietenii tai, ca ti-ar fi dor de ei

DIE SCHNEEKÖNIGINnach Hans Christian Andersendraatisiert !"n Susanne Z#llin$er%" das Eis &"hnt...Gerda_und_Kay_sind_die_besten_Freunde_bis_eines

Tages_der_Teufel_einen_gemeinen_Plan_ausheckt:Er_lässt_einen_Zaubersiegel_in_Tausende_!litter"ersringen#_$ird_ein_%ensch_&'n_einem_dieser!litter_ getr')en*_ s'll_ sein_ +er"_ "u_ einemKlumen_Eis_gefrieren#_!'_geschieht_es_mit_Kay#Er_,ird_&'n_der_!chneek-nigin*_der_+errscherin.ber_ !chnee_ und_ Eis*_ entf.hrt#_ /ie_ %acht*_ diesie_ .ber_den_0ungen_hat*_ ist_ s'_ gr'1*_ dass_Kayalle_ %enschen_ &ergisst*_ die_ ihm_ &'rher_ am+er"en_ gelegen_ sind_ und_ alles*_ ,as_ in_ seinen2ugen_ fr.her_ sch-n_ ,ar*_ ist_ nun_ farbl's_ und

unbedeutend#_ /ie_ !chneek-nigin_ gibt_ Kay_ ein3ätsel_auf*_das_4Eissiel_des_5erstandes6*_dessen7-sung_"unächst_aussichtsl's_erscheint#_!'llte_esihm_ denn'ch_ gelingen*_ es_ "u_ l-sen_ 8_ s'_ &ersricht _sie_ihm_8_ist_er_frei#_ 9nterdessen_macht_Gerda_sich_auf*_ihren_Freund"u_ retten#_ is_ sie_den_Palast_ der_!chneek-niginerreicht*_ hat_ sie_ ;ed'ch_ n'ch_ einige_ 2benteuer"u_bestehen#_Zum_Gl.ck_ist_sie_dabei_nicht_alleine* _denn_durch_ihr_her"liches_$esen_ge,innt_sieeinige_ +elfer*_ die_ ihr_ "ur_ !eite_ stehen#_ <b_ es

Gerda_ und_ Kay_ am_ Ende_ gelingen_ ,ird*_ das3ätsel_"u_l-sen_und_die_!chneek-nigin_"u_besiegen=Ein_ "auberhaft_ fr'stiges_ %ärchen_ .ber_ die%acht_der_7iebe_ab_>_0ahren



Als der teuflische piegel der chnee"nigin in tausend t#ce zerbirst, fliegt eines von ihnen indas Auge des leinen $a%s, dem daraufhin alles auf der &elt schlecht erscheint. $urzerhandschlie't er sich der b"sen chnee"nigin an, die ihn in ihr chloss nach (innland entf#hrt.

)erda, die ahnt, *elches furchtbare chicsal ihren (reund ereilt, macht sich unerschrocen auf

und geht auf die uche nach ihm. +nterst#tzt *ird sie auf ihrer spannenden Reise von $rhen,-lumen, lchen, einer Rubertochter / und den $indern im 0ublium, die eifrig mitfieberten

12ie chnee"nigin34 Am nde siegt doch das )ute / Lesen ie mehr auf4

chlie'lich *ollten die 2arsteller, die besondere -otschaft hinter diesem lassischen Mrchenvermitteln, die -otschaft, dass es selbst in einer alten &elt (reundschaft und Liebe gibt, die am

nde das -"se besiegt

Anders als im Original von 5ans Christian Andersen geh"rt der piegel, der alles ch"ne

hsslich und alles -"se sch"n aussehen lsst, nicht dem 6eufel, sondern dem ungeduldigen undgehssigen Obertroll 72ietmar $uhlemann8. 2er 9auberer der 6rume 76homas )erner8 zerst"rt

ihn : ohne zu *issen, *elches +nheil er damit anrichtet.

9*ei plitter treffen $ai in Auge und 5erz. ;berzeugend gelingt Louis t#ve die Ver*andlung

vom lieben (reund zum islotz4 12iese Rosen haben &#rmer<, motzt er )erda an. 2ann

versch*indet er, um chlitten zu fahren : da erscheint ihm die chnee"nigin 7$atharinachneider8 und l"scht mit ihren is#ssen seine rinnerung an )erda und nimmt ihn mit auf ihr

chloss auf pitzbergen am =ordpol. -evor die b"se, einsame ch"nheit flieht, versetzt sie

)erda in den 1chlaf des Vergessens<.

)erda, die >ulia von Canstein als mutige ?unge (rau gut ver"rpert, liegt daraufhin

zusammengerollt vor dem Vorhang. 2er 9auberer fragt 1&ollen *ir )erda einfl#stern, *er es

*ar@< 1>a< rufen die $inder, 1es *ar die chnee"nigin!<

mmer *ieder *erden die 9uschauer mit einbezogen. Als )erda mithilfe der *eisen chneeeule

7=athalie $raaz8 im 0alast der chnee"nigin nach $ai sucht, ruft sie den $indern zu4 15abt ihr$ai gesehen@< 1>a, lins!<

5A=2L+=)

Vor langer, langer 9eit erschuf ein 6eufel einen piegel, der alles ch"ne und )ute verzerrte und

hsslich aussehen lie'. 12ie sch"nste Landschaft sah *ie geochter pinat aus.< 2as -"se trat



darin gut hervor. ines 6ages ?edoch fiel der piegel dem 6eufel aus den 5nden und zersprang

in viele tausend t#ce, gro'e und leine, die, ?e nach Ver*endung durch die Menschen, vielBrger und Ver*irrung stifteten. 6rafen sie einen im 5erzen, so *urde es so alt *ie is und

trafen sie einen in die Augen, so sah er alles um sich herum nur noch hsslich und b"se. overteilten sich die plitter des 9auberspiegels #ber die ganze &elt.

(#r die =achbarsinder $a% und )erda gibt es im ommer nichts ch"neres, als unter dem

Rosenbusch eines 0flanzastens, der auf der #beraus gro'en gemeinsamen 2achrinne z*eier

stdtischer 5user steht, zu spielen und zu trumen. 2a *ird die &aise $a% von plittern des9auberspiegels getroffen4 in plitter trifft sein 5erz, das sich in einen islumpen ver*andelt.

in anderer plitter gert ihm ins Auge und er findet das ch"ne nur noch hsslich. =icht nur,dass er sogleich die Rosen abrei't, die er *urmig findet, er verspottet )erda, ist r#pelhaft gegen

alle, die es gut mit ihm meinen, und schlie't sich b"sen -uben an.

m &inter ist es der gr"'te pa' der >ungen, ihre chlitten an vorbeifahrende $utschen

anzuhngen. Als die prchtige $utsche mit der *ei' bepelzten sch"nen chnee"niginvorbeifhrt, hngt $a% sich an und *ird entf#hrt. 2ie $"nigin zieht ihn zu sich in die $utsche.

2ie $lte ihres $usses t"tet ihn beinahe, aber er sp#rt es nicht. r verfllt ihrer alten ch"nheitund plappert stolz, 1dass er sogar $opfrechnen mit -r#chen< "nne. =un lebt er in einem alten

6raum in ihrem 0alast.

Als er im (r#hling immer noch nicht zur#c ist, beschlie't )erda, ihn zu suchen. n einem -oot

treibt sie stundenlang einen gro'en (luss ab*rts, bis sie bei einer guten 9auberfee landet, eineralten (rau, die in einem 5uschen inmitten prchtiger ommerblumen *ohnt. ie ist einsam und

macht )erda ihr Vorhaben vergessen, so dass diese viele Monate gl#clich in dem )artenverbringt. Als sie sich *ieder erinnert und aus dem e*igen ommergarten flieht, ist es schon

ptherbst.

m Laufe ihrer uche ommt sie in ein "nigliches chloss. 0rinz und 0rinzessin, die von ihrer

)eschichte ger#hrt sind, versehen sie mit &interleidern, darunter einem Muff , und stellen ihrf#r die &eiterreise eine goldene $utsche mit -ediensteten zur Verf#gung.

n einem &ald *ird die $utsche von Rubern #berfallen, und alle -ediensteten *erdenermordet. 2ie Rubermutter ?edoch hat eine recht *ilde 6ochter, die von )erdas $leidern und

auch ihrer nat#rlichen Anmut fasziniert ist und )erda unter ihre Obhut nimmt, nicht ohne sie mitihrem langen Messer zu itzeln. Auch sie lsst sich durch )erdas )eschichte er*eichen. ie

schent )erda ihr Lieblingsrentier, das recht froh ist, den Messerspielchen entronnen zu sein,und lsst sie *eiterziehen.

Mit der 5ilfe *eiser (rauen, einer Lappin, danach einer (innin, findet )erda schlie'lich daschloss der chnee"nigin, eine Ansammlung hunderter leerer alter issle, alle von altem

http://de.wikipedia.org/wiki/Waise


http://de.wikipedia.org/wiki/Muff_(Kleidung)

http://de.wikipedia.org/wiki/Muff_(Kleidung)




=ordlicht erhellt. m gr"'ten, der mehrere Meilen lang ist, ist der 6hron der $"nigin. 5ier

schleppt $a%, fast sch*arz gefroren vor $lte, die er *egen seines islumpens im 5erzen unddes $usses der $"nigin nicht sp#rt, isplatten herum und versucht vergeblich, das &ort

1*igeit< zu legen. 2ie $"nigin hat versprochen, dass dieses &ort seine (reiheit erm"glicht. r *ei' aber nicht, *ie er es schaffen soll, denn der plitter im Auge verhindert es. o legt er denn

stndig *ie in einem b"sen 6raum rtselhafte Muster.

o findet ihn )erda vor. $a% erennt sie nicht einmal. )erda *eint um ihn und die 6rnen lassen

sein isherz schmelzen und die plitter versch*inden. Von selbst erscheint das &ort 1*igeit<und die beiden "nnen davonziehen. Als sie schlie'lich zu 5ause anommen, sind sie er*achsen

ge*orden.

+G0000000000000000000000000000000000000000000000000

DIE SCHNEEKÖNIGIN > Zusammenfassung des OriginalsDer Teufel selbst, hatte einen Siegel gema!ht, "el!her die Eigens!haft besa#, dass allesGute und S!h$ne nur gan% &lein, alles H'ssli!he daf (r (bergr)# in seinem *ild ers!heinenlie#+ lle, die seine Zaubers!hule besu!hten liefenmit dem Siegel umher und s) assiertees, dass er ihren H'nden entfl)g und %ur Erde st(r%te+ Die St(!&e fl)gen rings herum in die

"eite -elt, und ") sie .eute in das uge be&amen, da blieben sie sit%en, und da sahen die/ens!hen alles 0er&ehrt+ Einige /ens!hen be&amen s)gar eine &leine Siegels!herbe indas Her% und ihr Her% "urde einem Klumen Eise glei!h+Drinnen in der gr)#en Stadt lebten %"ei Kinder+ Der 1unge hie# Ka2, und das /'d!hen hie# Gerda+ DieEltern ")hnten einander gerade gegen(ber in %"eiDa!h&ammern+ Im S)mmer sielten die Kinder

gemeinsam auf einem 3)rsrung %"is!hen denD'!hern, im -inter sa#en sie %usammen mit derGr)#mutter und drau#en st)b der S!hnee+4Das sind die "ei#en *ienen, die s!h"'rmen4, sagtedie Gr)#mutter+4 Haben sie au!h eine *ienen&$nigin54fragte der &leine Knabe, denn er "usste, dass unter



den"ir&li!hen *ienen eine s)l!he ist+4Die haben sie64 sagte die Gr)#mutter+ 4Es ist dieS!hnee&$nigin und sie fliegt man!he-interna!ht dur!h die Stra#en der Stadt und bli!&t%u den 7enstern hinein, die s)f)rt%ufrieren+4 m n'!hsten Tag sa#en die Kinder "ieder bei der Gr)#mutter+ Die 8hr s!hluggerade f(nf, da 9ammerte Ka2: 4u6 Es sta!h mir et"as ins uge und das Her% tut mir "eh647)rtan "ar Ka2 fre!h %u Gerda und der Gr)#mutter, aber es "ar das &leineSiegelslitter!hen, "el!hes ihm in dem Her%en sa#+

n einem -intertag, als es s!hneite, ging er mit

seinem gr)#en S!hlitten %um /ar&tlat% undGerda lief hinter ihm her, "eil sie mit ihm%usammen r)deln ")llte+ Ka2 lief 9ed)!h "eg, ummit den anderen &e!&en 1ungen auf dem gr)#en;lat% s!hnell "ie der -ind dur!h den S!hnee %usausen+ ls Gerda an&am, sah sie n)!h "ie Ka2seinen &leinen S!hlitten an einen r'!htigengr)#en S!hlitten gebunden hatte und mit ihmdur!hs Stadtt)r hinaus da0)nfuhr und ihr "argan% 'ngstli!h %umute um ihren 7reund+Na!h einer langen Zeit hielt der S!hlitten an und Ka2 &letterte auf den Kuts!hb)!& und nun&)nnte er sehen, dass gr)#e <entiere den S!hlitten%)gen+ 47riert di!h n)!h54, fragte dieS!hnee&$nigin, die den S!hlitten gefahren "ar und &(sste Ka2 auf die Stirn+ D)!h nun "arihm n)!h &'lter als 0)rher und die S!hnee&$nigin &(sste Ka2 n)!hmals, und l$t%li!h hatteer die &leine Gerda, die Gr)#mutter und alle daheim

0ergessen+ Die S!hnee&$nigin trieb die<entiere an und s)f)rt sauste der S!hlitten l)s, s)s!hnell, dass er na!h &ur%er Zeit fl)g+*ald darauf &am der 7r(hling mit "'rmerem S)nnens!hein undGerda ents!hl)ss si!h, Ka2 %u su!hen+ Sie lief lange und gelangte



an einen 7luss, an dem sie si!h ausruhen ")llte+ Na!h &ur%er Zeith(fte eine Kr'he auf Gerda %u und fragte, ")hin sie s) alleinunter"egs "ar und Gerda fragte die Kr'he, )b sie Ka2 ni!htgesehen habe+ 8nd die Kr'he ni!&te gan% bed'!htig und sagte:4I!h glaube, i!h "ei#: Es &am ein 1unge auf einem S!hlittengefahren, hielt 0)r dem S!hl)ss an und die ;rin%essin, die s!h)nlange einen 7reund su!hte, freute si!h (ber den *esu!h und lie#

den 1ungen ni!ht mehr f)rt+ Seitdem lebt der 1ungeim S!hl)ss unddie beiden sind ein Her% und eine Seele

Crăiasa Zăpezii rezumat

Documents

Transcript of Crăiasa Zăpezii rezumat