Craciun Madalina-Ioana DOSTTAT.pdf

8/18/2019 Craciun Madalina-Ioana DOSTTAT.pdf

1/10


2/10

EFICIENTĂ ECONOMICĂ-CONCEPT, ROL, IMPORTANTĂ

Desfășurarea eficientă a activității intreprindeii de turism, în economia de piațăreprezintă condiția esențială a existenței sale. Din acest motiv, asigurarea unei eficiente ridicate,

atât în ansamblu cât și separate, reprezintă obiectul întregii munci de conducere și totodacriteriul succesului sau insuccesului acestuia. De aceea, situația economico-financiară aîntreprinderii reprezintă bază adoptării tuturor deciziilor și acțiunilor care angajează cheltuisuplimentare.

Rolul, locul și importanța eficienței economice în activitatea firmei de turism

Eficiența în expresia cea mai generală, este definite ca raportul util și efortul făcut pentruobținerea lui. În această accepțiune veniturile și cheltuielile apar că elemente fundamentale aeficienței întreprinderii, expresie valorică a efectelor și eforturilor, cele două componen

definitorii ale acesteia.Practic, eficiența economică a activității întreprinderii luată în ansamblu în mod distincse determină pe bază comparării veniturilor cu cheltuielile.

Sinteza acestei comparații este exprimată de profitul (beneficial) și este reflectată dsituația economico-financiară.

Eficiența în domeniul serviciilor are mai multe determinări. La modul cel mai genereconomia definește corelația dintre mijloacele pe care societatea le investește pentru funcționaserviciilor și rezultatelor obținute.

Ca și mijloace, putem considera: cheltuielile cu muncă vie și materializata, iar crezultate: venitul net obținut pe unitate de efort. Judecată, după multitudinea de mijloaantrenate în realizarea serviciilor, eficiența trebuie să răspundă unor criterii, cum ar fi:

- gradulde utilizare a forței de muncă;- gradul de utilizare a bazei tehnico-materială;- gradul de utilizare a fondurilor financiare.Indicând aceste aspecte ale activității firmei de turism, efficient ocupă un loc important

ceea ce privește evaluarea activităților desfășurate, a modului în care se adaptează cerințel pieței, a rentabilității firmei.


3/10


4/10

După locul de apariție:- efecte directe ( la nivelul activității analizate)- efecte indirecte ( la beneficiarii produselor de bază, cazare)După momentul în care apăr:- prezente;

- viitoare.În acest caz, la luarea deciziei de alocare a resurselor trebuie avut în vedere nu numa

efectul actual, imediat, ci și el ce se poate obține în urmă reinvestirii profiturilor obținute. Caurmare, se impune cuantificarea factorului tim p care reclamă că efectele economice ce se obținîn cel mai mare volum, în prima parte de funcționare a obiectivelor economice.

Indicatorii de caracterizare a eficienței economice

Orice program de activitate (producție, investiție, promovare a progresului tehnic,organizare, aprovizionare, desfacere) presupune mai multe modalități de realizare. La rândul

fiecare modalitate are la bază mai multe variante de proiecte, fiecare, caracterizându-se printr-ovarietate de informații referitoare la efortur i-efecte, raport existent între acestea, durată derealizare a activității, durată de obținere a aefctelor economico-sociale. De aceea, pentru alegereavar iantei optime se folosește un sistem de indicatori de eficienta economic ace surprind acesteinformații sub aspect cantitativ și pe cât posibil calitativ.

Indicatorii folosiți în aprecierea activității economice se pot clasifica după mai mulcriterii.

Unul dintre aceste criterii îl constituie sferă de cuprindere (și de referință) în funcție dcare se împart în:

- capacitatea de cazare;- încasările din prestări turistice;- cazare;- alimentația publică;- servicii suplimentare.Indicatori care cunatifica eforturile pentru înfăptuirea activității respective:- mărimea imobilizărilor;- cheltuieli de producție;- numărul total de salariați și structură acestora.Indicatori referitori la perioadă în care se desfășoară activitatea analizată:- dimensiunea perioadei cercetare-proiectare- producție-desfacere;- durata de amortizare, etc..

Indicatorii prezentați până acum nu sunt indicatori propriu-ziși de eficiență economică,deoarece ei nu asigură comparabilitatea între efectul economic obținut și efectul care a generezultatul respectiv.

O altă categorie o constituie indicatorii sintetici, căi care reflectă rezultatele întregactivități desfășurat; dintre aceștia, se remarcă, prin însemnătatea lor deosebită: profitul, ra profitului, rată rentabilității, vulumul și nivelul cheltuielilor. Acești indicatori se întâlnesc, regulă, la nivel microeconomic și exprimă capacitatea firmei de a-și asumă riscuri și de a utilizefrontieră posibilităților de producție.


5/10

Profitul în formă brută se obține ca difernta între venituri (încasări) și cheltuieli (costuriiar în formă netă, după deducerea impozitului. În determinarea profitului apăr particularitățifuncție de formă pe care o iau rezultatele și care depinde de profilul agentului economic: astfîn cazul uneiintreprinderi hoteliere sunt luate în calcul încasările (într -un sens lar, veniturile) dinactivitatea de cazare și idn prestații suplimentare.

În evaluarea eficienței, mai expresivi decât indicatorii absolute sunt cei relative, îsituația de față rată profitului și/sau rată rentabilității.Rata profitului reprezinta marimea relative a profitului (calculate procentual) în raport d

un teren de referință ce reflectă efortul depus pentru obținerea acestuia. În funcție de modelul eexprimare a efortului, în practică economică se delimitează mai multe forme și, respectivmodalități de calcul pentru rată profitului, și anume:

- profitului, determinate raport procentual profitului (P) vaoarea activelortotale-proprii împrumutate (AT):Rpe =P/AT x 100

- rata comercială a profitului, calculate că raport procentual între masa profitului (P) și totalul încasărilor (veniturilor), respective cifra de afaceri.

Rata comercială a profitului este considerate formă cea mai elocvență de exprimare a

eficienței activității în sectorul terțiar inclusive a turismului, și, că atare, cea mai utilizată. Ctoate acestea ea nu reflectain sens riguros eficientă, întrucât nu asigură o comparație între surserezultate, fiind un indicator de tipul effect/effect.

Rpe = P/CA x 100- rata financiară a profitului, rezultat al raportului procentual dintre masa profitulu

(P) și activele (capitalurile) proprii (AT/K):Rpe = P/AP sau P/K

- rata rentabilității, se determină că raport procentual între masa profituluu șcheltuielile (costurile) de producție și/sau comercializare a vacantelor (Ch):

Rr =P/Ch x 100Un alt indicator de cuantificare a eficienței în turism este volumul (nivelul absolu

cheltuielilor și se obține prin însumarea tuturor eforturilor (costurilor) necesare activității. Acecheltuieli se prezintă într -o structură diversă și se diferențiază după mai multe criterii.

Astfel, din punct de vedere al destinației sau localizării, se poate vorbi de cheltuieli d producție, proprii hotelurilor și restaurantelor și cheltuieli de distribuție-comercializare, specificeîntreprinderilor de transport și agențiilor de voiaj.

Din punct de vedere al volumului activității, se disting cheltuieli variabile, care semodifică relative proporțional cu variația cifrei de afaceri (salarii, materii prime alimentare băuturi, transport aprovizionare și stocare) și cheltuieli fixe, caracterizate prin stabilitate termen scurt (amortizări, chirii, administrație, unele cheltuilide întreținere).

De asemenea, cheltuielile se diferențiază în funcție de posibilitatea repartizării lor asupfiecărui produs, prestație sau activitate, în: cheltuieli directe și indirecte.

Nivelul relatival cheltuielilor (costurilor) pune în evidența consumul total de resurse (Chîn raport cu rezultatele economice obținute, respectiv încasările sau cifră de afaceri (CA):

Nch = Ch/ CA x 100Analizând în ansamblu indicatorii sintecici, rezultă ca eficiență, este o mărime variabi

în timp și spațiu, dependența de multitudinea de factorisi că sporirea acesteia să se poată realacționând asupra determinanților săi, resepctiv:

- volumul, calitatea și structura producției turistice,- pretule de vânzare a vacantelor și, corespunzător, volumul încasărilor.


6/10

- cheltuieli ( nivel și structură) de producție și comercializare, precum și asupra unoelemente asociate acestora.

Turismului poat eficient, așa cum-arătat, prin intermediul unor indicatori parțiali,surprind fie randamentul utilizării factorilor de producție, fie rezultatele obținute într -uncompartiment activității.

Din categorie fac :- productivitatea muncii (W), expresie cheltuirii resurselor umane; cea , se prinraportarea încasărilor / cifrei de afaceri () la numărul lucrătorilor (L): W = / L, dar poate fi lucalcu profitul, obținându-se contribuția fiecărui lucrător la realizarea acesteia: W = P/L

- productivitatea / randamentul capitalului (rk), indicator construit pe aceleaș principii și care reflectă modul de utilizare a resurselor materiale și financiare (K): rk = CĂ / K în acest caz se poateluă că termen de referință, determinându-se aportul activelor l acrearealui.

În cea de-a două categorie de indicatori parțiali, respectiv cei care se diferențiază pecomponente ale activității, din cadrul acesteia se individualizează, prin conținut șimodul decalcul, cei referitori la eficientă:

- transporturilor turistice- cazări hoteliere- turismul internațional.Altă grupă de indicatori ai eficienței economice sunt indicatorii care caracterizeaz

eficientă factorilor de producție ce participă la desfășurarea procesului de prestație. Principafactori ai creșterii economice sunt: resursele materiale, umane și financiare.

Între indicatorii de referință ai resurselor se disting:- volumul vânzărilor pe m suprafața de desfacere = venituri / suprafața desfacere

care exprimă: volumul vânzărilor pe un m suprafața de desfacere-este un indicator de tipul efect/ efect și se urmărește maximizarea vânzărilor pe m suprafața desfacere, atât în cadrul activităde cazare cât și de alimentație publică.

- veniturile obținute la 1000 lei mijloace fixe = venituri / mijloace fixe* 1000-care seexprimă în funcție de valoarea mijloacelor fixe ale unității. Se urmarste maximizareaacestuiindicator, prin creșterea veniturilor fie pe bază unor prestații de calitate, fie pe bază modernizămijloacelor fixe, a creșterii valorii lor concomitant, a creșterii veniturilor mai mult deccreșterea valorii mijloacelor fixe.

- profit net la 1000 lei mijloace fixe = profitul net / mijloace fixe* 1000. Indicatorude bază al studierii resurselor umane se constituie:

o Productivitatea muncii = vlumul încasărilor/numărul de salariați W=V/N. În acecaz, productivitatea muncii ex primă valoarea prestației realizată în medie de un salariat

o Profitul net de salariat-care exprimă profitul net obținut în medie de un salariat; p=Pn/N

Printre indicatorii de structură ai forței de muncă pot fi evidențiați:o Ponderea personalului operativ în numărul total de salariați.;o Ponderea personalului deconducere în numărul total de salariați.

Relația dintre eficientă și calitate are conținut complex și poate fi abordată atât din punde vedere al producătorului, (latură economică), definite, în opinia specialiștilor, prin costresurselor modalitatea de utilizare a acestora (consumuri, tehnologii) și rezultatele cheltui


7/10

rsurselor, cât și din punct de vedere al utilizatorului (latură socială), evaluate prin gradul desatisfacție al urilizatorului, evaluarea pin gradul de satisfacere al individului, măsură în care cece oferă clienților răspunde așteptărilor acestora. Optimizarea relații calitate-eficientă oferăgaranția desfasuraii unei activități în concordanță cu exigențele consumatorilor și cerințe pieței..

În perspectivă măsurilor și direcțiilor de sporire a eficienței economice, pentru a asigurăviziune cât mai detaliată, este necesară adoptarea acestor măsuri având în vedere trei domedistincte:

1. măsuri care se cer adoptate în domeniul resurselor umane;2. măsuri care trebuie adoptate în domeniul resurselor materile;3. măsuri care trebuie adoptate în domeniul resurselor financiare.Eficientaeconomică este o categorie deosebit de complexă și ște influențată de o mulțime

de factori care se pot claisfica după mai multe criterii:a) După modul cum acționează în vederea creșterii eficienței economice, se distin

factori cu acțiune directă și factori cu acțiune indirectă.În categoria factorilor cu acțiune directă se pot include:

- Ridicarea nivelului de pregătire profesională a forței de muncă;- Îmbunătățirea profesională în sensul creșterii calității capitalului fix utilizat în procesul de producție;

- Perfecționarea metodelor de conducere, organizare;- Promovarea preogrsului tehnic prim modernizarea și oferirea unor servicii d

calitate.Factorii cu acțiune indirectă conduc la perfecționarea activității unităților economic

situate în aval de unitatea analizată și au efect implicit asupra creșterii activității economicesocietății comerciale.

În categoria factorilor cu acțiune indirectă se diting:- Modernizară activității unităților situate în ramurile conexe;- Creșterea gradului de confort;- Modificarea structurii cererii și reorganizarea exigențelor hotelului; b) După caracterul lor, factorii creșterii eficienței economie se pot împarțiîn factori

tehnici, economici, naturali, sociali și politici.În catgoria factorilor tehnici se includ în special măsurile care vizează promovare

progresului tehnic în direcția creșterii randamentului utilajelor, a productivității muncii.Factorii economici constituie, în condițiile unei economii de piață, cel mai importan

element de stimulare a creșterii eficienței economice. Aici se includ principalele pârgheconomice și modul de repartizare al acestora (prețul, creditul, dobânda).

Factorii naturali-condiții de clima, monumente, atracții turistice.Factorii sociali-cointersarea materială, îmbunătățirea condițiilor de muncă, crearea unor

condiții corspunzatoare de muncă și viață.c) După sferă de cuprindere, factorii de creștere a eficienței economice se mai po

grupă în factorii generali care aplicați oricărui domeniu d activitate (promovarea progrsultehnic) și factorii specifici unor anumite activități.

Indiferent de grupă de care aparțin, trebuie reținut ca aceștia acționează nu atât pe căcantitative, cât mai cu seamă prin forme calitative, deci a acelora care țin de calitatea saalriatil


8/10

calitatea capitalului fix și a celui circulant.

Măsuri de sporire a eficienței activității economice în domeniul resurselor umane

Resursele umane reprezintă domeniul cel mai ajustabil la nivelul unui agent economic

deoarece reacțiile individuale sau grupă față de de o anumită măsură sunt dificil de previzionatCel mai important indicator al eficienței utilizării forței de muncă este productivitateamuncii. Pentru a schimbă această tendința în una crescătoare s eimoune în primul rând motiva personalului. Motivarea personalului este n instrument foarte sensibil și deci trebuie utilizat dode specialiști. Dacă motivațiile sunt prea mari, nu-și îndeplinesc scopul ("suprarecunoasterea"unui merit nu determină o dăruire mai accentuată a salariatului în muncă depusă), iar dacă su pea mici deasemenea nu-și ating scopul (:subrecunoasterea" unui merit nu impulsioneazăsalariatul la unefort fizic și/sau intelctual accentuat).

În altaordine de idei, motivarea poate fi negativă sau pozitivă (cât are în vedere creștereeforutilor și contribuției personalului la realizarea obiectivelor firmei pe bază amplificărsarcinilordin participarea la procesul muncii, ca urmare a realizării sarcinilor atribuite; nagativ

vizează sporirea eforturilor și contribuției personalului firmei la îndeplinirea obiectivelor sale bază diminuării satisfacțiilor în procesul muncii sau a amenințării cu rducerea lor, dacă sarcinși obiectivele de realizat nu sunt realizate).

Motivarea mai poate fi economică sau moral spirituală (cea economică reprezintmotivarea realizată prin mijloace clasice ce vizează satisfacerea aspirațiilor și astepatrilor natură moral spirituală, ce vizează în primul rând sistemul lor de valori, atitudinile comportamentele salariaților, acestea sunt acordate de către manageri încrederii în salariaexprimarea de mulțumiri și laude, lansarea de avertismente, acordarea de titluri onorifice medalii, organizarea de ceremonii pentru anumite persoane sau evenimente din cadruorganizației.

Modalități de sporire a eficienței activității economice în domniul resurselor materiale

Dimensiunile și calitatea activității turistice sunt, în bun amasura, condiționate de gradde echipare a teritoriului cu miijloace specifice, dar și de dotare tehnică a sectoarelor adiacenteacelor care concura, într-o proporție nai mare sau mai mică, la producția, comercializarea șiconsumul produselor (vacantelor).

Cu alte cuvinte, bază tehnico-materială deopotrivă cea specifică și infrastructura joacă unrol majorîn dezvoltarea turismului, creșterile în domeniu neputând fi concepute în afară unosporuri cantitative și calitative ale capitalului tehnic.

Pe de altă parte bază tehnico-materială, prin natură proprie, este supusă unui proces deuzură, fizică și morală, ceea ce impune, pentru continuarea activității înlocuirea permanențăcomponentelor sale.

În raport cu modul particular în care se consumă și se înlocuiesc rsursele materiale sîmpart în capital fix și capital circulant.

O zonă turistică de mare activitate nu se poate constitui în ofertă înainte de a beneficia dotările necesare primirii și întreținerii călătorilor. Amploarea fluxurilor turistice estdeterminată deopotrivă de cerere și de factorii acesteia, dar și de gradul de dotare tehnicăteritoriilor. Pe măsură ce cresc exigențele turiștilor față de calitatea serviciilor și nivelul d


9/10

confort, apăr mutații în criteriile de selecție a destinațiilor de vacanță, are loc o sporire importanței bazei tehnico-materiale.

Resursele materiale în turism sutn o componența a ofertei turistice, deoarece priintermediul echipamentelor, utilajelor, mobilierului se satisface cererea turistică.

Pentru creșterea eficienței resurselor materiale se au în vedere următoarele aspecte:

- Reinvestirea unei părți din profit pentru modernizarea echipamentelor, utilajelormobilierului, pentru adaptarea ofertei la cererea clienților;- Dotarea unității cu echipamente noi care să asigure oferiră unor servicii

suplimentare către clienți;- Îmbunătățirea echipamnetelor de bucătărie;- Menținerea echipamentelor, utilajelor și a mobilierului deja existent în stare d

funcționare pe o perioadă cât maiindelungata.

Modalități de sporire a eficienței activității economice în domeniul resurselor financiar

Comparabile cu sistemul circulator din oprice organism viu, resursele financiare, asigu

viață oricărui agent economic. Din acest motiv resursele față de care exigență unei întreprindeste de neconceput- prezintă o importantă deosebită, iar utilizarea eficientă a acestora est eunobiectiv primordial al oricărei firme.

Evaluarea reurselor financiare pornește de la studierea veniturilor și cheltuielilor, acontului de profit și pierdere.

Pentru creșterea activității hotelului este necesar că gradul de ocupare al capacității dcazare să depășească pragul de rentabilitate.

Pentru creșterea activității gradului de ocupare trebuie:- Să crească numărul de turiști anuali;- Să crească durată medie a sejurului;Aceste obiective s evor realiză prin:- Oferirea unei game variate de servicii;- Atragerea populației locale în unitatea de alimentație publică;- Menținerea unei clientle de tranzit și de afaceri.Creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare va determină și creșterea raț

rentabilității, prin creșterea încasărilor și deci a profitului.Se poate atinge acest obiectiv prin:- Creșterea productivității muncii;- Cointersarea personalului pentru atingerea obiectivelor de către hotel;- Modernizarea echipamnetelor;- Introducerea tehnicii de calcul moderne.


10/10

BIBLIOGRAFIE

1. Balaure V. - Marketing- Ed. Uranus, București, 20002. Emilian R. - Managementul serviciilor- Ed Expert, București, 2000 3.

Firoiu D. - Economia turismului și amenajarea turistică -Note de curs- Ed Sylvi, București 4. Florescu C. - Marketing-Ed. Marheter- Grup Academia de marketing și management, București 1992

5. Ionica Maria - Economia serviciilor, Ed Uranus, București, 20006. Kotler Philip - Managementul Marketingului 7. Lupu Nicolae - Hotelul, Economie și Management, Ed All Beck, București, 2000 8. Minciu Rodica - Economia Turismului- Ed. Uranus, București, 2001 9. Neagu Vasile -Servicii și Turism, Ed. Expert, București, 200010. NMEagu Vasile - Managem entul Turistic și serviciile în turism - Ed Sylvi, București, 200011. Olteanu V. - Marketingul Serviciilor- Teorie și practică - Ed. Uranus, București 1998. 12. Smedescu Ion - Marketing - Ed Sylvi, Bucursti, 2003

Craciun Madalina-Ioana DOSTTAT.pdf

Documents

Transcript of Craciun Madalina-Ioana DOSTTAT.pdf