Costurile Sistemelor de Men Tenant A

5/17/2018 Costurile Sistemelor de Men Tenant A - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/costurile-sistemelor-de-men-tenant-a 1/26

[COSTURILE SISTEMULUI DE MENTENANTA] October 27, 2011

1

COSTURILE SISTEMELOR DE MENTENANTA (COSTURI ASCUNSE, DISFUNCTIONALITATI, PRAGUL DE DISPONIBILITATI,

OPTIMIZAREA PRIN COSTURI)

Studente:

BARBU ANDREEA BUNCIANU DIANA

An II IMSL




2

Cuprins:

I. Definitia mentenantei

II. Sisteme de mentenanta

III. Costurile sistemelor de mentenanta

3.1. Generalitati

3.2. Costurile ascunse ale mentenantei

3.3. Costul disfunctionalitatii

3.4. Pragul de disponibilitate




3

I. Definirea mentenanţei

Mentenanţa nu este o descoperire a lumii moderne. Vechimea acesteiactivităţi se pierde în timp, ea fiind prezentă de-a lungul întregii istorii a omenirii,

fie că a fost sau nu conceptualizată.

Fiind în atenţia oamenilor de ştiinţă încă din fazele de început ale tehnicii,

termenul „mentenanţă” are multiple definiţii, care încearcă să scoată în evidenţă

diferite aspecte.

De exemplu, în diverse dicţionare, găsim următoarele explicaţii:

MAINTENIR (a menţine) – conservation, defense, protection…. (conservare,

apărare, protecţie).

MAINTENANCE – to hold in a existing state …. ( a menţine în starea

existentă).

REPAIR (reparaţie) – to restore to the good condition …. (a readuce în bune

condiţii).

ENTERTAIN (întreţinere) – to mantain in a good condition …. (a menţine în

bună condiţie).

A MENŢINE - a păstra ceva în aceeaşi stare sau formă în care se află la un

moment dat, a face să dureze.

A ÎNTREŢINE – a păstra în stare bună, în bune condiţii; a face să dureze, a

menţine.

În dicţionarul amintit mai sus, toţi termenii româneşti îşi au ca origine limba

franceză, deci considerăm că termenul „mentenanţă” îşi găseşte justificarea înlimbajul curent, cu unele remarci:

mentenanţa implică activităţi de întreţinere şi reparaţii;

este eronat să admitem că doar efectuarea de activităţi de întreţinere şi

reperaţii reprezintă „mentenanţă”.

În concluzie, considerăm că termenul care va caracteriza cel mai cuprinzător

fenomenul studiat este „mentenanţă”, iar acesta va avea drept componente de bază




4

activităţile de întreţinere şi reparaţii, dar şi cele administrative şi manageriale, în

întreaga lor complexitate.

Se consideră că „mentenanţa” reprezintă o treaptă superioară a deservirii

mijloacelor fixe, către care trebuie să aspire toate întreprinderile, o nouă cultură şi ooptică modernă, care conduce la obţinerea unei eficienţe maxime a activităţii

economice.




5

II. Sisteme de mentenanţă

La baza organizării modului de desfăşurare a activităţilor de

mentenanţă stau aspecte legate de amplasare întreprinderii, profilului de activitate,caracteristicile mijloacelor de producţie existente.

Abordarea sistemică presupune considerarea următoarelor forme de

organizare a mentenanţei care, în funcţie de resursele alocate şi de obiectivele

urmărite, sunt destinate a asigura disponibilitatea optimă a sistemelor tehnice,

figura 2.2.

a) Mentenanţa corectivă

Reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea unui mijloc

de producţie sau după degradarea funcţiei sale în mod neprevăzut.

Aceste activităţi constau în localizarea defectelor şi diagnosticul

acestora, repunerea în funcţiune cu sau fără modificări şi controlul bunei

funcţionări.

Se descompun în două sub-tipuri:

mentenanţa curativă, care reprezintă activităţi de mentenanţă corectivă,

care au ca obiectiv repunerea unui mijloc de producţie într-o stare

specifică de funcţionare, care îi permite îndeplinirea funcţiilor sale.

Aceste activităţi pot fi reparaţii, modificări sau amenajări care au ca

obiect suprimarea defecţiunilor.

mentenanţa paliativă, ce presupune activităţi de mentenanţă corectivă

destinate a permite unui mijloc de producţie, în mod provizoriu, îndeplinirea integrală sau parţială a funcţiilor sale. Se apelează în mod

curent la depanare, această mentenanţă paliativă fiind în principal

constituită din acţiuni cu caracter provizoriu care trebuie urmate de

acţiuni curative.




6

b) Mentenanţa preventivă

Mentenanţa preventivă este mentenanţa care are ca obiect reducerea

probabilităţilor de defectare sau degradare a unui bun sau serviciu.

Tipurile de mentenanţă preventivă pe care le putem aminti sunturmătoarele:

mentenanţa sistematică, respectiv mentenanţa realizată prin activităţi

de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii capitale, constituite

într-un plan tehnic normat de intervenţii, specific fiecărui tip de utilaj în

parte;

mentenanţa condiţională, cu semnificaţia mentenanţei realizate prin

intermediul urmăririi parametrilor de uzură a elementelor sau

subansamblurilor-cheie ale utilajelor, prin intermediul unor

instrumente specifice (analizoare de cauză, de vibraţii, de ulei etc.),

urmărind ca intervenţiile de mentenanţă să fie realizate înainte de

apariţie defectului;

mentenanţa previzionară, ce reprezintă mentenanţa preventivă

subordonată analizei de evoluţie urmărită de parametrii semnificativi aidegradării bunului, ce permite întârzierea şi planificarea intervenţiilor.




7

SISTEME DE

MENTENANŢĂ

MENTENANŢĂPREVENTIVĂ

MENTENANŢĂCORECTIVĂ

Mentenanţăsistematică

Mentenanţăcondiţională

Mentenanţăprevizionară

Mentenanţăcurativă

Mentenanţăpaliativă

Fig. 2.1 Clasificarea costurilor activităţii de mentenanţă

Activitatea oricărui subsistem al unei firme presupune combinarea după

anumite reguli şi în anumite proporţii a factorilor de producţie implicaţi în scopul

realizării de produse sau servicii.

Costul este definit ca fiind „sumă de bani cheltuită pentru producerea sau

cumpărarea unui bun, efectuarea unui serviciu etc.”, dar şi ca „un sacrificiu de

resurse sau de valoare”.

Costurile activităţii de mentenanţă le putem clasifica după mai multe criterii,

cum ar fi:

modul de evidenţiere în timp;

aria de extindere;

modul de provenienţă;

tipul de sistem de mentenanţă;

destinaţie etc.




8

Pentru a face o delimitare a categoriilor de costuri implicate de mentenanţă, în

cele ce urmează vom încerca să dezvoltăm câteva clasificări.

Pentru evidenţierea costurilor în timp, de-a lungul ciclului de viaţă al

utilajului, se foloseşte noţiunea de cost global. Componentele acestui cost sunt evidenţiate în figura 2.2.

În costul global se regăsesc cheltuielile de mentenanţă, pentru fiecare tip de

utilaj în parte şi pe anumite perioade de timp.

Pentru a fi estimat cu o precizie destul de bună, însă nu diferenţiază pe

structură diferitele categorii de costuri.

Este un factor hotărâtor în achiziţia sau înlocuirea unui utilaj.

Dacă clasificăm după aria de extindere se evidenţiază costurile de mentenanţă:

echipamentului, utilajului, instalaţiei;

liniei tehnologice;

secţiei;

întreprinderii.




9

C O S T G L O B

A L

D I R E C T

S E M I D I R E C

T

I N D I R E C T

- posesie de stoc piese de

schimb- costul activităţilor de

mentenanţăefectuate de personalul

productiv- costul rebuturilor datorate

non - fiabilităţii

- nerespectarea volumului

şi a termenelor - investiţii suplimentare- cost stoc de siguranţă- pierderea de imagine

de firme

- insatisfacţia clientului

- manoperă- piese de schimb- subcontractări

Fig. 2.2 Componentele costului global

Dacă se clasifică costurile după modul de provenienţă, vom face

clasificarea pornind de la diagnosticul indisponibilităţii echipamentelor, utilajelor

şi instalaţiilor, evidenţiind costurile ce apar ca urmare a diferitelor tipuri dedefecţiuni, aşa cum apare în fig. 4.2.




10

Din această clasificare rezultă clar provenienţa costurilor, însă nu toate

sunt uşor de evidenţiat prin documente contabile.

Mai mult unele dintre ele, cum ar fi costurile pierderilor de imagine de

marcă, nu pot fi exprimate prim metode uzuale.

PROVENIENŢĂ

A V A R I I G R A V E

P E N E

M I C R O - D E F E C Ţ I U

N I

N O N - C A L I T A T E

C o s t u l p i e r d e r i l o r

C o s t

u l a s i g u r ă r i i

E f e c t a s u p r a i m a g i n i i d e m a r c ă

P e

n a l i z ă r i

C o s t u l m ă s u r i l o r l u a t e

P i e r d e

r i d e p r o d u c ţ i e

C o s t e c h i p

a m e n t e

e x c e d e n t a r e

P i e r d e r i d e

m i c r o p r o d u c t i v i t a t e

m i c r o r a n d a m e n t

P i e r d e r i d e

C o s t u

l r e b u t u r i l o r

C o s t u

l

C o s t u

l r e c l a m a ţ i i l o r

d e t e c t ă r i i

Fig. 2.3 Clasificarea costurilor mentenanţei

în funcţie de provenienţă




11

III. Costurile sistemelor de mentenanţă

3.1. Generalitati

Volumul activităţii de mentenanţă este dificil de estimat, întrucât

parametrii de performanţă ai funcţionării utilajelor sunt fundamentaţi pe baze

statistice variaţia lor realizându-se în limite foarte largi. Ca urmare, considerăm că

principalul element de dimensionare a activităţii de mentenanţă va fi „costul”,

structurat pe tipuri de mentenanţă sau utilaj.

Criteriul economic ce stă la baza calculului de dimensionare este costul

total mediu de mentenanţă pe unitatea de timp, ce capătă aspecte specifice funcţie de

sistemul de mentenanţă adoptat. Ca urmare vom întâlni:

costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp (C1);

costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp (C2).

În cele ce urmează, vom încerca să detaliem fiecare din aceste categorii

dintre costuri.

a) Costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp

Ţinând cont de sistemele de mentenanţă corectivă, vom evidenţia

următoarele categorii de costuri:

costul total mediu de mentenanţă curativă pe unitatea de timp (C11)

C11 =

MTBF

Pp

, [lei/oră]

În care:

p = costul unei intervenţii preventive (lei);

P = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (lei);

MTBF = media timpului de bună funcţionare, respectiv media intervalului de

timp scurs între două defectări succesive (determinat statistic) (ore).

costul total mediu de mentenanţă paliativă pe unitatea de timp (C12)




12

C12 =MTBF'

P'p

, [lei/oră]

În care:

p = costul unei intervenţii preventive (lei); P’ = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (mai mare decât P)

(lei);

MTBF = media timpului de bună funcţionare după perioada normată (mult

mai mic decât MTBF obţinut iniţial) (ore).

O reprezentare grafică a evoluţiei de principiu a acestor categorii de

costuri este prezentată în fig.3.1.1.

Costde

mentenanţă

TimpMTBF'MTBF T

C

C

C

C

C

12

11

21

23

22

Fig. 3.1.1 Costurile sistemelor de mentenanţă




13

b) Costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp

Conform clasificării sistemelor de mentenanţă prezentate, vom întâlniurmătoarele categorii de costuri:

costul total mediu de mentenanţă sistematică pe unitatea de timp (C21)

C21 =

tm

tFPp , [lei/oră]

În care:

F(t) = probabilitatea de defectare a elementului critic considerat în perioada

de serviciu. La sfârşitul acestei perioade, va fi necesară o intervenţie corectivă (în

general F(t) ≠ 0);

M(t) = durata medie de utilizare a elementului critic considerat (ore).

costul total mediu de mentenanţă condiţională pe unitatea de timp (C22)

C22 =MTBFKc

gp

, [lei/oră]

În care:

g = costul de aplicare al mentenanţei condiţionale, exprimat ca sumă de

cheltuieli de achiziţionare a captorilor şi senzorilor necesari şi a celor de citire,

decodificare şi interpretare a datelor culese;

Kc = coeficient de intervenţie condiţională, ce creşte de regulă MTBF.

costul total mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp (C23)

C22 =

MTBFKp

gp

, [lei/oră]

În care:

Kp = coeficient de intervenţie previzionară, care va mări substanţial MTBF.

Analiza costurilor sistemelor de mentenanţă este exemplificată în studiul de caz

următor, realizat pentru o maşină de rabotat.

Datele tehnice necesare derulării studiului au fost preluate din

normativele de funcţionare ale maşinii unelte, iar cele referitoare la costuri au fost

puse la dispoziţie de către managerul de producţie.




14

Se apreciază următoarele:

-costul unei intervenţii preventive la o maşină unealtă este de 800.000 lei;

-în cazul în care maşina s-ar defecta (defecţiune de complexitate medie), se apreciază

că repunerea în funcţiune s-ar face cu un cost de 5.000.000 lei;-la o durată normată de funcţionare de 10.000 h, MTBF ar fi de 200 h;

-în cazul în care s-ar aplica o mentenanţă sistematică, probabilitatea de defectare

F(t) ar fi de 0,3, corespunzătoare unei durate medii de utilizare m(t) de 300h;

-pentru mentenanţa acestui tip de maşină se mai poate apela la un dispozitiv de

control al parametrilor tehnologici de funcţionare pentru principalele subansamble,

care costă 10.000.000 lei la o durată de funcţionare garantată de 2.000 h de

funcţionare;

-o intervenţie condiţională este apreciată ca având un cost de 250.000 lei conducând

la un coeficient Kc de 1,5;

-ultimele tipuri de dispozitive de urmărire generală a parametrilor de funcţionare

costă 30.000.000 lei, dar producătorul garantează, pentru 4000 h de funcţionare,

un coeficient Kp de 1,9, la acelaşi cost de aplicare a metodei;

-o parte din maşini sunt cu durata normată de funcţionare depăşită, ca urmare, cu

toate eforturile, nu se poate obţine un MTBF’ mai mic de 50 h;

-maşinile noi sunt garantate pentru o durată de funcţionare de 1000 h.

Pe baza informaţiilor de mai sus, se va încerca analiza comparativă a diferitelor

politici de mentenanţă ce se pot aplica maşinii unelte de rabotat.

Conform relaţiei (1), obţinem costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea

de timp ca fiind:

C11 = 29.0002005.000.000800.000

lei/oră

Dacă utilajele s-ar utiliza peste durat normală de funcţionare, costul mediu de

mentenanţă paliativă pe unitatea de timp ar fi:

C12 = 116.00050

5.000.000800.000

lei/oră

Dacă am utiliza o mentenanţă sistematică, atunci costul total mediu de mentenanţă

sistematică (C2) ar deveni conform (2):




15

C21 = 7666,6300

0,35.000.000800.000

lei/oră

În cazul în care am opta pentru achiziţionarea unui aparat de măsură şi control,

atunci costul de aplicare al mentenanţei condiţionale g devine conform relaţie (5):

g = 1.250.000250.0002002.000

10.000.000 lei

Ca urmare, costul total mediu de mentenanţă condiţională C22 va deveni:

C22 = 6833,332001,5

1.250.000800.000

lei/oră

Aplicarea metodelor de mentenanţă previzionară va conduce la

cheltuieli g calculate ca fiind:

g = 1.750.000250.0002004.000

30.000.000 lei

Costul mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp C23 va

deveni:

C23 = 6710,522001,9

1.750.000800.000

lei/oră

Din analiza rezultatelor putem trage următoarele concluzii:

-cea mai economică politică de mentenanţă este cea previzionară (C23 = 6710,5

lei/h). Aceasta implică însă achiziţionarea de A.M.C. care la acest moment este

scump, însă îşi arată eficienţa în timp. În plus, vor fi evitate costurile de non-calitate

ale produselor obţinute;

-cu o investiţie mult mai mică, se poate însă opta pentru mentenanţa condiţională, --

-care va conduce de asemenea la costuri reduse, apropiate de cele ale mentenanţeiprevizionare;

-dacă nu se dispune de fonduri pentru aplicarea mentenanţei condiţionale, atunci

mentenanţa sistematică este cea mai convenabilă din punct de vedere al costului orar

(C21 = 7666 lei/h);

-mentenanţa corectivă este deosebit de costisitoare, conducând la un cost total

mediu de mentenanţă de 29.000 lei/h;




16

-dacă am dori să utilizăm maşina de rabotat numai pe perioada de garanţie (în care

nu vom avea cheltuieli de mentenanţă corectivă, iar MTBF poate fi considerat ca

fiind de 1000 h), după care să-l înlocuim, atunci cea mai convenabilă alternativă este

mentenanţa corectivă, costul mediu pe unitate de timp fiind în acest caz:

C’11 = 8001000

800.000

MTBF

p lei/oră

-cel mai convenabil cost (800 lei/oră) se obţine dacă recurgem la înlocuire utilajului

la momentul MTBF, însă acest lucru va conduce la cheltuieli de investiţii deosebit de

mari. Această strategie prezintă avantajul posibilităţii de a avea în permanenţă o

dotare de ultimă oră, costurile unitare de producţie putând fi menţinute la un nivel

acceptabil pe baza creşterii productivităţii.

Ca o observaţie în multe din întreprinderile studiate nu se cunoaşte

valoarea pentru nici una din categoriile de costuri dezvoltate anterior, şi ceea ce este

mai grav, nu există nici măcar curiozitatea de a le şti.

Este o urmare a lipsei generale de resurse, care se repercutează grav

asupra mentenanţei, conducând la o involuţie a organizării către politicile curative

sau chiar paliative.

Premiza de la care se pleacă este că, pe durata MTBF, nu ar trebui să se

producă nici o avarie, numai că, odată produsă, aceasta devine mult mai costisitor de

remediat decât dacă am apela la o altă politică, sistematică de exemplu.

Astfel, pe termen scurt există, cel puţin statistic, probabilitatea de a face

economii, dar pe termen mediu, o dată cu depăşirea repetată a MTBF, se poate

ajunge la situaţii dezastruoase.

3.2. Costurile ascunse ale mentenanţei

Costurile ascunse reprezintă acele categorii de cheltuieli care nu se

regăsesc în evidenţele contabile, dar care se manifestă şi influenţează indicatorii de

performanţă ai firmei.

Întrucât sunt costuri care „nu se văd, dar se simt” trebuie îndepărtateprin măsuri tehnico-organizatorice.




17

Dificultatea constă în a identifica categoriile de costuri şi, mai mult, în a

le evalua.

Documentele şi evidenţele contabile ale firmei ne pot furniza cu

exactitate valori ale principalelor categorii de costuri de mentenanţă, aşa cum au fostele prezentate anterior.

Acestea constituie partea evidentă a cheltuielilor de mentenanţă. Dar în

forma astfel identificată, ele cuprind de fapt o serie întreagă de alte costuri ascunse.

Din acest motiv, pentru ilustrarea fenomenului se face analogie cu un

aisberg, care, precum ştim, are o parte vizibilă şi o alta ascunsă sub nivelul apei, fig.

3.2.1.




18

SALARIIMATERIALE

CONSECINŢECOMERCIALE ALE

NERESPECTĂRII

TERMENELOR

COSTUL

NON-SECU-

RITĂŢII

PIERDERI DE

PRODUCTIVITATE

A UTILAJELOR

PIERDERI DE

PRODUCTIVITATE A

MATERIALELOR

PIERDEREA

IMAGINII

DE MARCĂ

PIERDERI

DATORATE

TOXICITĂŢII ŞINOXELOR

COSTUL

DEMOTIVĂRIIPERSONALULUI

ALTE

COSTURI

ASCUNSE

CONSECINŢE

COMERCIALEALE NON-

CALITĂŢII

SUBCONTRACTARE

Fig. 3.2.1 Iceberg-ul costurilor mentenanţei




19

Din figura 3.2. rezultă „costurile vizibile”, situate „deasupra nivelului

apei”, dar şi o multitudine de alte costuri, „ascunse”, situate sub linia de plutire a

aisberg-ului.Dintre costurile ascunse identificăm:

- costul non-securităţii, apărut ca o consecinţă a climatului de neîncredere în

performanţele şi capacitatea utilajelor de a-şi îndeplini funcţiunile în bune

condiţii;

- consecinţele comerciale ale nerespectării termenelor, legate în special de

pierderea încrederii clienţilor tradiţionali ai firmei;

- pierderile de microproductivitate a utilajelor, datorate în special cauzelor

legate de micro-defecţiuni şi micro-opriri;

- pierderea imaginii de marcă, ce conduce la pierderea unor segmente de piaţă

şi de clienţi tradiţionali, datorită pierderii preferinţelor pentru anumite tipuri

de produse;

- pierderile de productivitate a materialelor, legate de lipsa de câştig datorată

utilizării ineficiente a acestora;

- pierderile datorate toxicităţii şi noxelor industriale; apar ca urmare a

deteriorării sănătăţii personalului şi a riscului de îmbolnăviri profesionale;

- costul demotivării personalului rezultă ca urmare a situării acestuia pe trepte

inferioare de motivaţie, cu consecinţe asupra productivităţii şi calităţii muncii

prestate;

- consecinţele comerciale ale non-calităţii, legate de pierderile de categorii de

clienţi, cu implicaţii directe asupra volumului de produse vândut etc.

3.3. Costul disfuncţionalităţii utilajelor

Prin disfuncţionalitate înţelegem starea unui utilaj sau instalaţie în care

aceasta încetează de a-şi mai îndeplini funcţiunea conform parametrilor pentru care

a fost proiectat şi conceput (parametrii nominali).




20

a) Costul disfuncţionalităţii raportat la numărul de ore de funcţionare

Costul de disfuncţionalitate se poate exprima ca o sumă între:

- costul mentenanţei corective (C) a utilajului în cauză, ce cuprinde cheltuielilecu salariile, cu piesele de schimb, cu lubrefianţii etc., antrenate de repunerea

în funcţiunea echipamentului;

- costul indisponibilităţii unităţii de producţie (I).

În componenţa costului de indisponibilitate distingem:

- costurile imediate, în care sunt cuprinse:

- pierderile de producţie şi pierderile declasate;

- penalităţile pentru nerespectarea termenelor de livrare;

- cheltuieli legate de eliminarea întârzierilor;

- pierderile antrenate de non-calitate etc.

- costurile fixe, care au în componenţă:

- marja beneficiului pierdut;

- amortizări;

- dobânzi etc.

- costurile consecinţelor grave, urmare a unor evenimente nedorite şi cu

probabilitate redusă de apariţie, cum ar fi:

-accidente;

-catastrofe naturale;

-defecţiuni critice;

-explozii etc.

De remarcat că (C) este caracteristic utilajului, în timp ce (I) estecaracteristic liniei tehnologice sau unităţii de producţie din care acesta face parte.

Prin urmare costul de disfuncţionalitate (Cd) poate fi exprimat prin

relaţia:

Cd = C + I (lei)

Ca indicator de caracterizare a disfuncţionalităţii avem costul

disfuncţionalităţii pe oră de utilizare, care se poate exprima prin relaţia:




21

Cdo =TSR TBF

IC

[lei/oră]

În care:

TBF – timpul de bună funcţionare (măsurat de la punerea sau repunerea înfuncţiune până la momentul defectării) (ore);

TSR – timpul de staţionare în reparaţii (timpul de efectuare a unei intervenţii

corective) (ore).

b) Costul orar mediu de disfuncţionalitate

Costul calculat anterior va avea valori specifice fiecărui tip de utilaj sau

instalaţie în parte şi poate fi calculat cu o precizie suficient de bună în condiţiile în

care parametrii constituenţi pot fi determinaţi statistic.

Pornind de aici, rezultă un alt indicator denumit costul orar mediu de

disfuncţionalitate, ce poate fi exprimat ca fiind:

C’ do =MTSR MTBF

IC

[lei/oră]

În care:

MTBF – media timpului de bună funcţionare a utilajului (ore);

MTSR – media timpului de staţionare în reparaţii (ore).

Amintim faptul că MTBF şi MTSR se pot determina statistic pentru

fiecare tip de utilaj în parte.

Pentru a calcula costul global de disfuncţionalitate pentru o anumită

durată de utilizare se foloseşte un indicator specific denumit cost cumulat de

disfuncţionalitate a utilajului pentru timpul de exploatare, ce se poate exprima prinrelaţia:

Cdc = tMTSR MTBF

IC

[lei/oră]

În care:

T – durata de utilizare a utilajului, cu condiţia ca în acest timp costurile C şi I

să rămână constante.

Ca exemplu de calcul al acestor categorii de costuri, este prezentat încontinuare calculul costului de disfuncţionalitate pentru o pompă de apă de 4,5 kW.




22

Studiul a fost realizat la o pompă de apă dotată cu o staţie de pompare

ce deserveşte un sistem de irigaţii.

Echipamentul acoperă irigarea a 10 ha/12h, realizând un venit de

300.000 lei/ha (tarif în vigoare în luna aprilie 2005).O intervenţie corectivă de dificultate medie se realizează de regulă în 48

h, costul acesteia (C ) fiind estimat la 2.000.000 lei.

Pentru simplificarea studiului, s-a considerat că preţurile şi tarifele

rămân constante în timp, nerecurgându-se la actualizări.

În aceste condiţii, costul indisponibilităţii pentru unitatea de producţie (I)

devine:

I = 12.000.000300.00012

1048 lei

Prin urmare, costul mediu al disfuncţionalităţii pe oră de utilizare Cdo

va fi conform relaţiei (9):

Cdo = 3874143600

12.000.0002.000.000

lei

Dacă pompa ar fi utilizată pe toată durata normală de funcţionare,

estimată la 15.000 h, acest lucru va antrena costuri cumulate de disfuncţionalitate

C’do (10):

C’do = 3874 x 15.000 = 58.200.000 lei

În concluzie fiecare oră de funcţionare a pompei aduce o cheltuială de

3874 lei, conducând în final la costuri pentru întreprindere de 58.200.000 lei.

3.4. Pragul de disponibilitate al utilajelor

Orice indisponibilitate a unei unităţi de producţie atrage de la sine o

serie întreagă de consecinţe nefaste în ceea ce priveşte costurile antrenate.

Pentru a caracteriza buna funcţionare a acesteia, utilizăm un indicator

specific denumit disponibilitate.




23

Indicatorul de eficienţă care o caracterizează se numeşte

disponibilitatea medie, ce are la bază determinări statistice proprii fiecărui tip de

utilaj şi se poate exprima prin relaţia:

Dm = Timp de disponibilitate / Timp de disponibilitate + Timp de indisponibilitate

Exemplificăm în continuare câteva valori ale disponibilităţii medii:

0,91 – pentru întreprinderile cu foc continuu;

0,89 – pentru maşini-unelte;

0,81 – pentru o macara.

Prin urmare, pragul de disponibilitate al unui utilaj reprezintă

disponibilitatea minimă începând de la care utilajul asigură un raport pozitiv

venituri-cheltuieli.

Disponibilitatea prezintă două laturi:

tehnică, legată de capacitatea utilajului de a-şi îndeplini funcţiunea tehnică pentru

care a fost conceput;economică, cu referire la modul în care este îndeplinită funcţia

economică.

Obiectivele urmărite vor fi:

- asigurarea unui raport optim venit/cheltuieli pentru utilajele din dotare;

stabilirea unor politici de mentenanţă adecvate stării generale a activităţii

desfăşurate de întreprindere;

- identificarea de valori tehnice minimale de utilizare a echipamentelor din

dotare.

Estimarea pragului de disponibilitate se face în următoarele ipoteze:

- indisponibilitatea este singura cauză care conduce la pierderi; - condiţiile comerciale sunt favorabile (producţia pierdută va putea fi revândută

la acelaşi preţ după recuperarea întârzierilor);

- producţia este direct proporţională cu disponibilitatea.

Pentru analiză ne vor interesa:

- valoarea serviciilor de mentenanţă efectuate şi încasate (S);

- cheltuielile de exploatare a unităţii de producţie (CH);

- marja brută a beneficiului (Mb), exprimată prin relaţia:




24

Mb = S – CH

Se admite că toate aceste elemente au o creştere liniară ci

disponibilitatea, ca urmare avem reprezentarea lor grafică ilustrată în fig. 3.4.1.,

unde sunt prezentate grafic mărimile amintite anterior. Admiţând ipotezele de mai sus, putem exprima valoarea serviciilor S ca

fiind:

S = a x Dm

În care:

a – coeficient de proporţionalitate a volumului serviciilor faţă de

disponibilitate.

De asemenea, exprimăm CH cu ajutorul relaţiei:

CH = b x Dm + CH0

În care:

b – coeficient de proporţionalitate a cheltuielilor CH faţă de disponibilitate;

CH0 – cheltuieli fixe.

Cheltuieli,venituri

Disponibilitate0

CH

Cheltuieli

variabile

Cheltuielifixe

CH

CH

CH

CH

CH

D

DD

M

M'

SS

A

AA

A

o'

o

m' m

i

1

i

i

i

i'

i'

1

1

1'

1'

1

Fig. 3.4.1 Pragul de disponibilitate




25

În punctul M de intersecţie a dreptei veniturilor S cu cea a cheltuielilor

totale CH marja beneficiului obţinut MbM = 0, de unde rezultă valoarea pragului de

disponibilitate ca fiind (DM):

DM = ba

CH0

Deci pentru ca firma să obţină beneficiu, este necesară asigurarea unei

disponibilităţi D > DM.

Un exemplu de calcul al pragului de disponibilitate este prezentat în

studiul de caz următor.

Pentru a crea o imagine asupra dimensiunii reale a pragului de

disponibilitate, metoda de calcul prezentată mai sus a fost aplicată în cadrul unei

firme de tricotaje, la o maşină circulară de tricotat tip MULTISINGLE, la care se

obţine o producţie practică de tricot tip patent (de diferite rapoarte) din fir de

bumbac, în medie de aproximativ 18 kg/schimb.

Piaţa acestui tip de produs se consideră a fi favorabilă la un preţ de

320.000 lei/kg (tricot crud).

Întrucât efectuarea de actualizări şi luarea în considerare a tuturor

cheltuielilor directe sau indirecte legate de utilaj ar complica analiza, în cele ce

urmează s-a recurs la o serie de aproximări, astfel încât să se evidenţieze influenţele

de fond ale disponibilităţii.

Investiţia iniţială a fost considerată ca fiind de aproximativ

900.000.000 lei (în momentul efectuării studiului), echivalentă achiziţionării unui

utilaj nou. Amortizarea utilajului este prevăzută a se realiza în 10 ani.

Costurile de mentenanţă, conform statisticilor din această ramură

industrială, reprezintă 8% din valoarea investiţiei, în timp ce o valoare egală cu 21%

din aceasta se va cheltui pentru regie şi diferite taxe.

În urma exploatării utilajului, se va obţine un venit anual cumulat de S

= 550.000.000 lei, în condiţiile în care cheltuielile de exploatare (CH) sunt de

aproximativ 320.000.000 lei.




26

Se pune problema calculului disponibilităţii minime, începând de la care

firma obţine profit, respectiv a pragului de disponi bilitate.

Cheltuielile fixe CH0 se pot exprima ca fiind:

CH0 = [1/10 + 8/100 +21/100] x 900.000.000 = 270.000.000 leiConsiderând o disponibilitate de 100%, (D = 1) din (13) vom avea:

a = S = 550.000.000 lei

iar din (14):

b = CH – CH0 = 320.000.000 – 270.000.000 = 50.000.000 lei

Va rezulta:

a – b = 550.000.000 – 50.000.000 = 500.000.000 lei

Drept consecinţă, unei disponibilităţi de 100% îi corespunde o variaţie

de marjă brută de 500.000.000 lei.

Ca urmare, o variaţie de 1% a disponibilităţii antrenează o scădere a

acesteia de 5.000.000 lei.

Calculând pragul de disponibilitate conform relaţiei (17), obţinem:

DM = 0,540500.000.00

0270.000.00

Conform acestui calcul, vom acoperi cheltuielile dacă reuşim să obţinem

pentru utilaj o disponibilitate de minim 54%.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care piaţa ar rămâne favorabilă, trebuie

să se asigure condiţiile tehnice şi economice ca maşina de tricotat să funcţioneze

efectiv 54% din timpul disponibil pe perioada unui an.

În caz contrar, funcţionarea maşinii va conduce la pierderi.

Costurile Sistemelor de Men Tenant A

Documents

Transcript of Costurile Sistemelor de Men Tenant A