Costin Clit, Pr. Ionuţ Alexandru Figher, Bisericile Din Satul Frenciugi, Comuna Drăguşeni...,...

7/22/2019 Costin Clit, Pr. Ionuţ Alexandru Figher, Bisericile Din Satul Frenciugi, Comuna Drăguşeni..., Iaşi, Editura PIM, 2014

http://slidepdf.com/reader/full/costin-clit-pr-ionut-alexandru-figher-bisericile-din-satul-frenciugi-comuna 1/148

COSTIN CLIT

PR. IONUŢ ALEXANDRU FIGHER

BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA

DR ĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI



Coperta I: Bisericile cu hramurile „Sfânta Treime” şi „ Sfinţii Constantin şi Elena” din satulFrenciugi.

Coperta II: Pisania şi catapeteasma bisericii cu hramul „Sfânta Treime”; iscălitura luiAlexandru Râşcanu, ctitorul bisericii. Fotografii: Mădălin Daniel Ţibichi.Tehnoredactare: Lucian Clit.



COSTIN CLITPR. IONUŢ ALEXANDRU FIGHER

BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA

DR ĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI

Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt preasfinţitului

TEOFANMitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Editura

2014



5

Cuvânt înainte



6



7

Prefaţă

Gândurile marelui istoric Nicolae Iorga, exprimate în prefaţa lucrării Inscripţii din bisericile României, publicată la 1905, au fost şi au rămas deactualitate. „ Biserici şi mănăstiri, unele drese, şi foarte rău drese, altele în toatămăreţia vechimii lor, acopăr tot pământul ţerii, cu sutele. De când s-a încheiatcu evlavia părinţilor noştri, nimeni nu li-a avut grija, dacă nu s-a întâmplat sănemerească la ele vreun preot gospodar, vreun egumen cu tragere de inimă,cari au fost de tot rari şi cari şi-au închinat viaţa clădirii ce li se încredinţase.S-a ruinat tot ce ajunsese a se dărâma, şi cine a vrut să strice şi să mâzgâleascăo clădire îndoit de sfântă, fiindcă e şi a lui Dumnezeu şi a strămoşilor, a fostlăsat să pângărească în voie. Odoare scumpe s-au sfărâmat, s-au azvârlit prin

poduri, ca la biserica Colţii din Bucureşti, - după însăşi mărturia parohului,teolog şi profesor de religie, s-au înstrăinat, s-au strămutat în casa preoţilor

fără conştiinţă şi fără cinste, s-au furat de hoţi şi s-au mistuit de focuri care puteau fi prevăzute şi împiedicate”.

Satul Frenciugi, aşezat la limita fostelor ţinuturi istorice, Vaslui şi Iaşi, aavut o evoluţie sinuoasă în ceea ce priveştea evoluţia administrativă şi

jurisdicţia bisericească. S-a aflat sub jurisdicţia şi ascultarea Episcopiei

Romanului până la începutul secolului al XIX-lea, când după răpirea Basarabieide către ruşi la 1812, trece la Eparhia Huşilor, văduvită de teritoriile din stângaPrutului prin tratatul de la Bucureşti, iar după desfiinţarea acesteia la 1949, decătre ateii comunişti, a trecut la Episcopia Romanului şi Huşilor, şi din 1968 laMitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Biserica cu hramul „Sfânta Treime” („Sfânta Troiţă”), ctitoria boierilorAlexandru şi Casandra Râşcanu, nepoata Episcopului Ioanichie, a fost sfinţită la8 noiembrie 1781, finalizarea lucrărilor (mai ales cele legate de înzestrarea cuicoane și obiecte de cult) petrecându-se probabil pe la 1802. Ctitorii au dotat

biserica cu cele de trebuinţă, cărţi bisericeşti, în paginile cărora se păstreazăslovele iubitorilor de Dumnezeu, icoane, veşminte şi odoare bisericeşti. Din celemai vechi timpuri, oamenii au simţit nevoia să se închine lui Dumnezeu şi să -iaducă Jertfe în locuri anume alese în acest scop, de obicei locuri înalte care săsugereze prezenţa harică a divinităţii, aşa cum a ales şi familia Râşcanu spaţiul

pentru edificiul religios ctitorit, în jurul căruia se află amplasat şi cimitirulvechi. Noua ctitorie se află pe locul uneia mai vechi, sau din apropiere, dovadăfiind şi piatra de mormânt din 5 iunie „7208” (1700). Aici a existat un cimitirfoarte vechi.



8

Cunoscutul istoric Gheorghe Ghibănescu, absolvent al cursurilorseminariale de la Seminarul Teologic din Huşi, după cercetarea trecutuluif amiliilor Cuza, Racoviţă şi Catargiul, se apleacă şi asupra familiei Râşcanu,care „de şi mai puţin însemnată în prevazul istoriei, a avut momente însă, când

membri de ai acestei familii au putut imprima vremii rostul persoanei lor şi auluat parte directă la înfăptuirea actelor politice de aşa natură ca să asigure o pagină celebră în istoria neamului lor ”. În volumul de faţă încercăm săcreionăm destinul membrilor familiei Râşcanu, vorbitori de limbă greacă, cares-a împletit cu cel al locuitorilor din satul Frenciugi. Pe lângă grija de celenecesare sufletului, Râşcăneştii au oferit suportul învăţării slovelor în tinda

bisericii sau pe lângă conacul boieresc situat în preajmă.Micuţa biserică din Frenciugi a rezistat vremurilor, asigurând spaţiul

pentru rugăciune şi exprimarea evlaviei ortodoxe. Instaurarea regimuluicomunist nu a afectat evoluţia vieţii bisericeşti rurale, perpetuată din vremurileimemorabile în satul Frenciugi, preoţii făcându-şi datoria cu care au fostinvestiţi, perioadele de slujire ale acestora fiind destul de lungi, asigurândveşnicia cunoscută a satului. Preoţii au fost în fruntea tuturor iniţiativelor şiacţiunilor de asistenţă socială, morală, religioasă, au făcut necontenit educaţiecetăţenească prin solidarizarea tuturor creştinilor. Totodată, preoţimea a înţelesiniţiativele ierarhilor de la Roman, Huşi şi Iaşi şi le-a sprijinit prin toată râvna şi

puterea, în întărirea operei bisericeşti. Prin activitatea misionară a preoţilor afost evitată pătrunderea neoprotestantismului în rândurile creştinilor din satulFrenciugi, localităţile vecine confruntndu-se cu acest fenomen atipic.

Schimbările din sânul societăţii româneşti de după evenimentele dindecembrie 1989 şi căderea regimului ateo-comunist s-au resimţit şi înmentalitatea tinerilor preoţi, care au iniţiat lucrările de construcţie ale unui nouedificiu religios în acelaşi spaţiu cu al bisericii „Sfânta Treime”.

După 233 de ani de la ctitoria lui Alexandru Râşcanu şi 199 de ani de la publicarea documentelor privitoare la familia Râşcanu de către GheorgheGhibănescu în binecunoscuta colecţie Surete şi izvoade, volumul X (1915), lainiţiativa preotului Ionuţ Alexandru Figher apare acest volum, în care seregăseşte evoluţia istorică a satului Frenciugi, date despre ctitorii şi trecutul

bisericii cu hramul „Sfânta Treime”, slujitorii ei şi altele. Necesitatea edităriiunei lucrări era imperioasă, în primul rând de sfinţirea noii biserici cu hramul„Sfinţii Constantin şi Elena” la 25 mai 2014, de către Înaltpreasfinţitul Teofan,Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei cu un sobor de preoţi, printre care preotulMihail Roşu, protopopul Protopopiatului 3 Iaşi, arhimandritul Vichentie Lupu,stareţul mănăstirii Rafaila, judeţul Vaslui, şi în al doilea rând din cauzanecunoaşterii trecutului acestui sat de locuitorii săi, învăţătorul de aici, întrebatfiind, nu a putut să ofere informaţii despre anul înfiinţării şcolii.

Costin CLIT



9

Satul Frenciugi - Repere istorice

Satul Frenciugi, potrivit unor surse, este situat „ pe un mic podiş, la N. de satul Parpaniţa, de-a dreapta pârâului Rebricea”. La 1900 satul deţine o suprafaţă de 835 hectareşi o populaţie de o sută de familii (562 suflete)1. Pârâul Rebricea „izvorăşte din pădurea

statului, numită Valea Satului, de sub coasta dealului Bordea, din partea de N. a com. ValeaSatului; curge spre S., prin valea cu acelaşi nume şi, trecând în com. Bodeşti, se uneşte cu

pârâul Cucoara, mai în jos de târguşorul Rateşul Epureanului; trece apoi prin şesul satuluiScânteia, face hotarul între com. Bodeşti şi Scânteia; intră pe teritoriul com. Parpaniţa,atinge teritoriul com. Negreşti şi Buhăeşti şi, la locul numit Postovarul (com. Bârzeşti), se

varsă în râul Bârladul, după ce primeşte mai mulţi afluenţi”2.Satul Frenciugi este aşezat pe valea Stavnicului, hidronim a cărui sens etimologic este

explicat prin pârâu cu multe iazuri şi heleştee pe dânsul3. Cercetătorul Mircea Ciubotaruconsideră hidronimul respectiv de origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar„ sensul de „pârâu cu iazuri” al numelui Stavnic este un argument mult mai convingătordecât ipoteza unui herghelegiu4 , care nu ar putea motiva etimologia unui hidronim important

precum Stavnicul ”5. Pârâul Stavnic „izvorăşte din dosul dealurilor Hadâmbului, şi udă şi satul Mironeasa; pârăuaşele care îl formează se unesc în unul singur în dreptul satului Cioca Boca şi Cioroaia. Atinge satul Bâcul şi puţin mai în jos primeşte pe stânga pârăuaşul ce vinedinspre Şcheia şi Drăguşeni. De aici apele unite iau numirea de apa lui Durduc, udă pedreapta Frenciugi, iar pe stânga pe coastă stau satele Căzăneşti şi Glodeni. Mai la vale udă

pe dreapta satele Rediu şi Parpaniţa şi se varsă în Bârla în dreptul satului Voineşti”6.Schimbarea cursului Stavnicului între moşiile Drăguşeni, de pe malul stâng, şi moşiileŞăndreni şi Frenciugi, de pe celălalt mal, s-a petrecut în secolul al XVI-lea7, documenteleînregistrând această transformare prin hidronimele Stavnicul cel Bătrân, Stavnicul acela Săcu,Stavnicul Vechi sau Stavnicul cu Apă (cursul nou din secolul al XVI-lea)8.

Hotarnica Şendrenilor din 25 mai 1838, realizată de aga Matei Buhuş, comisul VasilePogor şi Lascarachi Mihalachi, prezidentul judecătoriei ţinutului Fălciu, aminteşte scrisoareade schimb din 10 noiembrie 1835 de la Mihail Sturza (1834-1849), „după care n-au rămasîndoială că Frenciugii este trup întreg de moşie la ţinut Vasluiu, cu vad de moară în apaStavnicului, cu sălişte de lăcuinţi vechi, cu câmpu de hrană şi cu pădure”9. Moşiile Şendreni

1 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României,vol. III, Stab. Grafic J.V. SOCECU, Bucureşti, 1900, p. 422-423.2 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României,vol. V, Stab. Grafic J.V. SOCECU, Bucureşti, 1902, p. 221. 3 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), vol. X (Documente cu privire la familia

Râşcanu), Tipografia „DACIA” P. & D. ILIESCU, Iaşi, 1915, p. XXVIII.4 A se vedea Iorgu Iordan, Toponimia românească, p. 531-532.5 Mircea Ciubotaru, Comuna Ipatele, I, Studiu istoric. Toponimie, Ediţia a doua, Iaşi, Editura ALFA, 2013, p.238.6 Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. XXVIII-XXIX.7 Mircea Ciubotaru, op. cit., p. 145.8 Ibidem, p. 236-237.9 Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 306, nr. CLIV.



10

şi Frenciugi erau despărţite la 29 august 1761 de un „drumuşor ce vine de la Childeşti şimerge până în Stavnic, unde a fost moara stolnicului Vasile Costachi”10. Între Alexeşti şiFrenciugi întâlnim două movile, apreciate cu probabilitate a fi tumuli, nedataţi, „în lipsa unorelemente arheologice specifice”11.

Satul Frenciugi este situat din punct de vedere geomorfologic în podişul Sacovăţului

din cadrul subregiunii Podişului Central Moldovenesc şi a regiunii Câmpiei Moldovei.Studiile geologice ale zonei unde este amplasată biserica nouă şi cea veche reflectă prezenţaformaţiunilor de vârstă sarmaţiană şi cuaternară. Sarmaţianul este reprezentat de argilamarnoasă, bazală, vânătă cenuşie, prezentă la adâncimi de peste 14 metri pe versant şi la bazaacestuia, iar în zona superioară a versantului şi pe platou la adâncimi de 18 şi 20 metri. Pe

platou şi la partea superioară a versantului cuaternarul este reprezentat de soluri vegetale şiumpluturi de pământ în grosimi de 0,80 – 1 m, argilă de culoare galben cafenie, păroasă,sensibilă la umezire, în grosimi de 6-7 metri, praf argilos nisipos în grosimi de 2-3 metri,orizont care se laminează pe versant până la dispariţie, argilă stratificată de culoare galbencafenie, cu intercalaţii şi pungi de nisip, strat în grosimi de 4-6 metri, sub care este prezentorizontul marnos degradat „in situ” în grosimi de 1-2 metri. Pe versant, pachetul argilos cât

şi cel granular se efilează până la dispariţie, apărând în suprafaţă argile prăfoase deluviale, pachet în grosimi de 1-3 metri, sub care este prezent orizontul argilos şi argilele stratificate până la stratul bazal. La baza versantului întâlnim soluri şi umpluturi de pământ în grosimi de0,80-0,90 m., argilă vânătă cafenie, plastic vârtoasă, în grosime de 3-4 metri, un pachetgranular saturat în grosimi de 0,50-1 metru şi orizontul marnos degradat „in situ” în grosimide circa 2 metri12.

Toponimul Frenciugi este asociat unui vechi proprietar Ivan Frenciuc13, care ar fi trăit pe la 1400, în timpul domnului Alexandru cel Bun (1400-1432). Ivan Frenciuc a avut o fiică,anume Anuşca ce trăia pe la 1440, a cărui copii sunt Singur şi Stana14.

Se pare că toponimul Frenciugi (Frenciuci) îşi are orginea într -un Frânciug (Frânciuc),care ne duce cu gândul la pronunţia ucrainiană (terminaţia ciuc) a cuvântului Francisc(Franciscus).

Redăm în continuare explicaţia dată de istoricul Gheorghe Ghibănescu: „ Frenciuci,Frenk6ki , scris şi Fren[6[i ne duce la rostirea malo-rusă a cuvântului Franciscus. vslFrag\ , Fren0qc\; mlrs. Fran]ï[oc ; din numele Franţa – Franca – a ieşit apoi apoi Fr2nkuga= frenţă, sfrenţe, malafrenţă. – Sensul derivat de boerie, sfrenţe, ne-a venit prin Polonia„Francowacieč, sfrancowacieč être verolé”; - De boala aceasta vorbesc cronicarii din secl.al XVIII, ceia ce arată că nu putem da începuturile acestei boale la noi, pe la 1400, şi cădoar Ivan Frenciuc nu putea fi altul decât Ivan Francisc, un străin, oştean polon,împământenit cu ocini la noi de vechii voevozi ai ţării. / Orice altă tulpină nu e de căutat;aşa nu punem în legătură numele Frenciuc cu tulpina frant, fripon, rusé, scha’k, francic,

friponneau; potlogar întrucât nu vedem legătură între un vechi boer la ţară şi un potlogar derând. În mlrs, Frang mai înseamnă şi stutzer suller Herr, petit -maïtre”15.

De-a lungul timpului toponimul Frenciugi apare în documente sub diferite forme:Frunciuci (1772), Frenciucii (1774, 1776, 1790, 1791, 1795, 1809,1813, 1814,1821, 1831,1844) Frani (1774), Frănciugii (1780, 1832, 1833, 1839, 1840, 1843, 1844, 1851, 1853, 1854,

10 Ibidem, p. 307; Vezi şi la Mircea Ciubotaru, op. cit., p. 144.11 Mircea Ciubotaru, op. cit., p.15.12 Proiectul de autorizaţie al bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din parohia Frenciugi, martie 2008. 13 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, X, p. XXIX.14 Ibidem, p. XXX.15 Ibidem, p. XXIX, nota 1.

11

1857, 1858, 1859, 1863, 1865, 1871, 1876), Frinciucii (1812, 1814), Frinciugii (1812, 1837),Frînciugii (1814), Frănciucii (1812, 1814, 1823, 1824), 1833, Frăciucii (1814), Fraciuncii(1834), Frenciuţii (1835), Frengiogii (1839), Frănciogii (1840), Frănceştii (1841), Frănţioţii(1841), Frînciugii (1841), Freciugii (1844), Frănciugii (1846), Frănciuţii (1847), Frengiugii(1854), Frănguşei (1857), Frănciogei (1858), Frănciuzii (1859), Frăciungii (1860), Frenciuzii

(1861), Franciuzii (1861), Frăncigii (1862), Trenciugii (1906), Frengiucii (1908, 1912, 1913,1917)16.Tradiţia populară, consemnată de preoţi în diverse memorii, face referire, fără nici un

suport documentar, la înfiinţarea satului după bătălia de la Vaslui din 10 ianuarie 1475 şicolonizarea cu locuitori de către Frenciug, un căpitan din oastea domnului Ştefan cel Mare(1457-1504), care drept răsplată ar fi primit moşia dintre Stavnic şi Alexeşti.17Unii, fără nicio bază documentară, explică toponimul prin originea „de la oarecare franceji, poate arendaşia d-lui Râşcanu”. Satul ar fi fost locuit de răzeşi încă din timpul domnului Ştefan cel Mare,dar „în urmă s-a stabilit o colonie de ruşi”,vorbitori de limbă rusă. În cimitirul bisericii s-ar fi

păstrat o piatră de mormânt din 1404 (sic).18 În anul 1490, între ianuarie şi înainte de 9 martie, Ştefan cel Mare (1457 -1504)

întăreşte lui Lazor Micşun „un sat pe Bârlad, mai jos de gura Strajnicului şi mai jos de Rădăslăveşti, anume Găureştii, şi moară la Bârlad, şi un cut în acelaşi hotar ”, cumpărate cuo sută de zloţi tătăreşti, de la Singur şi sora sa Stana, nepoţii lui Ivan Frenciuc19.

Pentru truda slujbei efectuate în timpul domnilor Ştefan cel Mare (1457-1504) şiBogdan cel Orb (1504-1517), spătarului Clanău şi soţiei sale Dragna, li se confirmă la 2martie 1508, în curtea domnească de la Huşi, de către Bogdan cel Orb (1504 -1517),stăpânirea peste satele Rusii, Buciumii şi Bârgăoanii, de pe râul Bârlad, cumpărate de la fraţiiMihul şi Ion, şi de „ semenţiile lor Elena”20, nepoţii stolnicului Radul Gârbovăţ, cu 300 dezloţi tătărăşti, precum şi „un sat în gura Strajnicei, anume Radoslăveşti, unde au fostu

Radoslav, ce-au fost cumpărat acel sat luminatul şi răpousat părintele domniea meale Ştefanvodă, dela Singura şi dela sora ei, Stanca, feciorii Anuşcăi, nepoţii lui Ivan Frănciuc, dreptu52 zloţ tătărăşti şi după jaloba a lui nostru credincios boiarin, Clănău spătariul şi anepoatei sale, a noastră seminţie, Dragna, le-au fost dat lor acel sat Radoslăveştii, unde au

fost Radoslav”21. Ioan Bogdan pune în discuţie lecturarea hidronimelor Strajnic şi Stavnic,considerând „ Frenciugii sau Frânciugii, din sus de Căzăneşti şi de Negreşti, evident satul lui

Frenciuc”22.

16 Tezaurul toponimic al României Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale1772-1988, Partea 1. A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), A-O, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1991,

p. 431.17 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967; Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi dinIaşi, dosar cuprinzând inventarierea bunurilor de valoare istorică, artisitică şi documentară a Bisericii din satulFrenciugi (1967).18 Chirilă Râşcanu, Comuna „Parpaniţa”(Vaslui), în „Opinia” Ziar conservator. Cotidian, Iaşi, Anul I, nr. 197,din 30 decembrie 1897, p. 1.19 Ioan Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, volumul I (1457-1492), Atelierele Grafice Socec & Co.,1913, p. 393-395, nr. CCVIII; Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. III (1487-1504), volumîntocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980, p. 107 -108, nr.56; Documente privind Istoria României (în continuare DIR), Veacul XV, A. Moldova, vol. II (1476-1500),Editura Academiei Române, 1954, p. 116-117, nr. 109;20 Vara lor.21 DIR, Veacul XVI, A. Moldova, vol. I (1501-1550), Editura Academiei Române, 1953, p.75 – 76, nr.. 71.22 Documentele lui Ştefan cel Mare, volumul I, p. 395.

12

Printre martorii prezenţi în zapisul din 15 august 1586, prin care Tudora Ţiţul avândut partea sa din Drăguşeni vornicului Necoară Bantăş, nepotul său, se numără şi Simionşi Ioil din Frenciuci (Freaşiuşe)23.

Un Tudor Scântee vinde partea sa din Drăguşeni vornicului Bantăş prin zapisul din 12ianuarie 1596, în care apar ca martori şătrarul Poiană şi Ionaşcu din Frenciuci (Freaciuci)24.

Ştefan Tomşa II (a. 21 / 31 decembrie 1611 – p. 12 / 22 octombrie 1615; octombrie1621 – septembrie 1623) porunceşte din Iaşi la 8 aprilie 1613 diacului Rusu din Frenciuci săcerceteze jal ba lui Ionaşco din Boţeşti pentru o datorie a lui Băiseanul în valoare de 20 degalbeni ungureşti şi „tu să faci lege dreaptă cu oameni buni, ca să aibă el a stăpâni partea deocină din Boţeşti, partea de jos din jumătate de sat partea lui de cumpărătură, până când leva plăti banii să aibă el a cosi şi a ara”25.

La 30 iunie 1617 domnul Radu Mihnea (a. 26 iulie / 5 august 1616 - 9 / 19 februarie1619; septembrie 1623 – p. 13 / 23 ianuarie 1626) întăreşte Sorei, fiica lui Toader Groza,soţia fostului vornic Grigori, stăpânirea pe o „ una parte de moşie din satul Alexăşti, din altriile parte, o al triile parte şi cu loc de moară ... şi cu loc de prisacă, cari li-au fostcumpărătură tatălui său Toad<er> Groza dela Adrăbuş, drept 180 galbini tătărăşti şi un

uric de cumpărătură ce l -au avut tatăl ei Toader Groza dela Petru v<oe>vod, pe una partede moşie din satul Frănciocii, din giumătate de sat, o al şaptile parte, ce i-au fost luicumpărătură dela Ioil, fiiul lui Dumitru, drept 130 galbini tătărăşti”. Partea din Frănciuci erasituată „în gârla Stavnic şi cu loc de prisacă”. Documentele amintite au fost pierdute „învreme când i s-au furat toată stare lui şi averea”26.

Perilipsisul hârtiilor Frenciugilor, din ianuarie 1808, consemnează cărţile domneşti aledomnilor Gaspar Graţiani (1619-1620) din 29 martie 1620 şi Alexandru Iliaş (1620 -1621;1631-1633) din 15 iunie 1621 care pomenesc moşia Frenciugi27.

23 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, X, p. 10, nr. IV; Respectiv p. XXI.24 Ibidem, p. 12-13, nr. VII; Respectiv p. XXI.25 DIR, Veacul XVII, A. Moldova, vol. III (1611-1615), Editura Academiei Române, 1954, p. 133, nr. 208.26 DIR, Veacul XVII, A. Moldova, vol. IV (1616-1620), Editura Academiei Române, 1956, p. 183-184, nr. 226.27 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 220, nr. CXVII; Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumulXXVI (1641-1642), volum întocmit de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p.74-75, nr. 79.



13

Pe la 1633 sunt atestaţi Bejan, Vasile sin Rusoae, Ionaşco, Constantin şi Mihăilă dinFrenciuci28.

În zapisul de vânzare din 15 aprilie 1641, prin care Necula vătavul vinde părţile saledin Drăguşeni lui Cerchez, sunt consemnaţi printre martori Văscan şi Simion din Frenciuci29.

Popa Simion din Mogoşăşti şi Vasile Poiană de Frenciuci sunt martori la tranzacţia

din 26 septembrie 1642 prin care Vărvara, fiica lui Văscană din Sacaluş, ţinutul Vaslui, soţiaPelei din Grauri, şi cu fiul său Dumitraşco, vând a lor „direaptă ocină şi moşie den sat din Petreşti, den partea Tănseştilor, ce să va alége partea noastră den câmp, şi den vatra satului, şi den pădure şi cu tot venitul ”, cu cinci zloţi30.

Simion din Frenciuci apare ca martor în zapisul de vânzare din 15 octombrie 1642, prin care Gligore Ţapul şi fraţii săi vând părţile lor din Drăguşeni.31La 4 octombrie 1643Andronic din Frenciugi şi Vasile, feciorul Rusoi, vând lui Andoca şi Măricuţa a lor dreaptăocină şi moşie ce se va alege partea părintească din Drăguşeni cu tot venitul.32

Istratie, Olentie şi Gligorie cu soţia sa Chelsie din Frenciugi vând la 10 aprilie 1649 alor „direaptă ocină şi moşie din sat din Drăguşani, din Căuceşti” lui Andoca cu şapte lei şi

jumătate. Printre martori se numără şi Vascan din Frenciuci.33

La 11 februarie 1652 este dat un zapis de mărturie lui Apostolachi 2 sulger, „ pentru jumătate de sat Frenciuci (Frenţuci)”, cumpărat cu 200 lei, de la Omenghie, fiul Neniului şi aDochiei, nepotul lui Constantin din Frenciugi34.

Apostolachi Milescu, vtori sulger, a cumpărat jumătate din satul Frenciugi la 11februarie 1652.35 Ionaşco, fiul lui Andronic din Frenciugi, dă la 1 octombrie 1654 părţile salece se vor alege din Frenciugi, vistiernicului Solomon, pe partea vândută de fratele săuAndocăi pitarul din Căzăceşti36.

La 20 martie 1657 fraţii Bejan şi Gheorghe, fiii lui Andronic din Frenciugi, rudeleapropiate ale lui Omenghie, răscumpără cu 200 de lei jumătatea de sat din Frenciugi de laApostolachi Milescul, însă îi revând la 24 septembrie 1657.37

Obştea răzeşilor pe partea din Căuceşti vând la 10 iunie 1656 pitarului Andoca şiMăricuţei părţile lor din Drăguşeni, partea de jos ce se numeşte Căuceşti, patru bătrâni, cu192 de lei. Printre vânzători se numără şi Vasile, fiul Rusoe, Bejan fiul lui Andronic, VasilieBeşănă, Mihail din Frenciuci, iar ca martor întâlnim pe Istratie din Frenciuci.38

În faţa lui Gheorghe Ştefan (3 / 13 aprilie-28 aprilie / 8 mai 1653; 8 / 18 iulie 1653-3 /13 martie 1658) a venit fostul pitar Andoca la 29 iunie 1656 cu „ zapis de mărturie de la popaSimion din Mogoşăşti, şi de la popa Onăşiţă din Negreşti, şi de la Gligorie Hiacia dinCăpoteşti, şi de la Simion şi de la Istratie din Frănciuci, şi de la Cerkez şi de la Apostol din

Drăguşeni şi de la alţii mulţi oameni scriindu şi mărturisindu cum au vinit înnaintia lorGligorie Ţapul şi Scănteae, şi Gavril şi Sava şi sora lor Mariica din Petreşti, şi DamiianŞurinescul din Scănteae, şi Alexa din Spineani, şi Vasilie şi Dumitru şi Gavril Ciuleaiu şi

28 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 19, nr. XII; Respectiv p. XXI;29 Ibidem, p. 20-21, nr. XIV; Respectiv p. XXI; Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumul XXVI(1641-1642), volum întocmit de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p.74-75, nr. 79.30 Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumul XXVI, p. 478, nr. 587.31Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 23-24, nr. XVI; Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumulXXVI, p. 480-481, nr. 594.32Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 75, nr. XLII.33 Ibidem, p. 76, nr. XLIII.34 Ibidem, p. 220, nr. CXVII.35 Ibidem, p. XXXI.36 Ibidem, p. 220, nr. CXVII.37 Ibidem, p. XXXI.38 Ibidem, p. 77-78, nr. XLV.



14

Ursul din Scănteae, şi Ghiorghiţ ficiorul lui Vas(i)lie Drăguşanu şi Gligorie Bejan ficiorul lui Andronic şi Vas(i)lie Beşină, şi Mihăilă din Frănciuci, şi Istratie şi Olentie, şi Gligorie Butiman din Frănciuci, şi Ionaşco şi Costantin ficiorii Păscăliţii din Dumeşti şi Sohiica fata Drăguşanului, şi Ionaşco ficiorul Antoniei, şi Ionaşco ginerili Capcei din Scănteae şi Ionaşco ficiorul Bozianului, şi Vladin ginerele Focşei din Scănteae”, care şi-au vândut a treia parte de

sat din Drăguşeni, de pe apa Stavnicului, ţinutul Vaslui, act întărit de domn.39

Fraţii Bejan, Ionaşco, Ileana, Gavril, feciorii lui Andronic din Frenciuci dau zapis demărturie la 20 august 1657 pentru ocina din Căuceşti, vândută cu ştirea lor de Bejan pitaruluiAndoca „ şi în câmpu, şi-n poiană, şi cu tot venitul ”, printre martorii de la tocmeală găsindu-se şi Rango din Frenciuci.40

Marele vistiernic Solomon cumpără la 1 octombrie 1657 de la Ionaşco, fiul luiAndronic Piciorag din Frenciuci a sa „dreaptă ocină şi moşie, câtă să va aliage”din satulFrenciuci şi o parte de moşie vândută de Bejan, fratele său din Căuceşti pitarului Andoca„încă să aibă a ţine aicea la Frenciuci, pentru acea paarte de acolo”.41

Misail egumenul şi soborul mănăstirii Bârnova vând la 30 ianuarie 1667 luiApostolachi, mare paharnic din Frănciuci, satul Căpoteşti de peste codru, în ţinutul Vaslui,cu vecini, pentru 500 de lei bătuţi, bani cu care s-a acoperit mănăstirea şi s-au reparat

39 Ibidem, p. 41-42, nr. XXVII.40 Ibidem, p. 81, nr. XLVIII.41 Ibidem, p. 81-82, nr. XLIX.



15

beciurile. În document se specifică: „ scriem şi mărturisim cu cest zapis al nostru pentru sat pentru Căpoteşti, ce iaste peste codru, în ţinutul Vasluiului, care sat au fost direaptăcumpărătura a iubitorului nostru Miron Barnovsc(h)i vodă şi l -au dat danie şi au miluit

sv(â)nta mănăstire noastră cu acest sat; Şi de când s-au săvârşit răpăosatul Miron Barnovsc(h)i vodă acesta sat neavând noi putinţă să-i folosim de multe nevoi ce simtu pre

ţară, au tot îmblat vecinii înc(h)inându- să pre la boiari şi pre la turcii carii au fost iazagiidomneşti şi iarăş(i) vecinii dintr -acesta sat din Căpoteşti, fiind moşii şi părinţii lor şi eidirepţi vecini dumisale păharnicului Apostolachi din satul său din Frénciuci, şi au fugit deacolo din Frénciuci în sat în Căpoteşti, de au lăcuit tot acolo”42.

Domnul Gheorghe Duca (noiembrie 1665-21/31 mai 1666; decembrie 1668-decembrie 1671; ianuarie -10/20 august 1672; decembrie 1578-noiembrie 1683) întăreşteegumenului mănăstirii Galata din Deal stăpânirea asupra moşiei din satul Frănciuci, ţinutulVaslui, dăruită de feciorii răposatului Apostolache, fost mare spătar, în schimbul satului

Căpoteşti, dăruit mănăstirii de tatăl lor 43

.La 19 martie 1689 domnul Constantin Cantemir (15/25-iunie 1685-16/26 martie1693 ) întăreşte stăpânirea mănăstirii Galata din Deal asupra moşiei Frenciugi (Frenciuci),ţinutul Vaslui, până când îi va da Ştefan postelnicul altă moşie „de potriva Căpoteştilor”, căcis-au pârât cu egumenul Ion logofătul şi Ştefan postelnicul, fiii răposatului Apostolache

42 D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 6 ; Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva IstoricăCentrală a Statului, vol. III, p. 310, nr. 1432; Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi,volumul II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, Editura „Dosoftei”, 2000, p.134-136, nr. 152.43 D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 7 ; Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva IstoricăCentrală a Statului, vol. IV, p. 140, nr. 565.



16

spătarul, care a dat mănăstirii moşia Căpoteşti, unde a şi fost îngropat, dar care s-a doveditapoi că a fost a altor oameni, iar acum Ştefan postelnicul cere să i se dea moşia Frănciugi44.

44 D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 8; Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva IstoricăCentrală a Statului, vol. IV, p. 266, nr. 1182.



17

La 22 noiembrie 1698, Urâta, fiica Fuioagăi, vinde vel vistiernicului Iordachi Ruset şisoţiei sale 19 pământuri în Şurineşti „care parte au fost schimbătură tătănemeu Fuiogăi de la

Musteţoae din Frianciugi”.45 Ispisocul domnului Mihai Racoviţă (25 decembrie 1715-26 septembrie 1726) din 23

noiembrie 1718 ne arată ca proprietară a satului Frenciugi pe Zmaranda, mama lui Neculai

Bucium, „dat zăstre de tatăl său Ştefan Milescu”, fiul Alexandrei şi a sulgerului Apostol (amai avut soţie pe Nazariia, „din care se trage Ionaşco stolnicul ”). În 1711, odată cu plecarealui Dimitrie Cantemir în Rusia, „ s-au dus şi Marie giupăneasa sărdarului Ştefan Milescu cuun copil şi doă copile şi mergând acolo s-au măritat copila ce avea mai mare după unToader Şliahtă”, iar în a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat (decembrie 1709-23noiembrie / 4 decembrie 1710; 26 septembrie 1711-25 decembrie 1715) „viind mama

Zmarandii Buciumoae sărdăreasa Mileasa în ţară cu copilul ei Frangoe şi cu ginerele eiŞliahta, au început a vinde toate moşiile bărbatului ei Milescului, fără ştire lui Costandin

Bucium ginerelui său şi a niamului ei, şi nu i-au agiuns că au vândut alte sate bune şi alesăce-au fost a Milescului, au vândut şi satul Frenciucii zăstre fiicii sale Smarandei, unui Ilie

Abageriul de la care şi luasă 250 lei”46.

La 28 noiembrie 1718 se judeca Ilie Abagerul din Iaşi cu Maranda (Zmaranda), fiicafostului sărdar Ştefan Milescu şi a Maricăi, care venind din ţara căzăcească la Iaşi împreunăcu ginerele său Toader Şliahta şi un fiu Frangole, „au luat negoţu şi bani gata Mileasca”învaloare de 250 de lei de la jeluitor. Marica „neavând bani să o plătiască, s-au dat toate

zapisăle de moşie, ce-au fost a satului Frenciucii”, „ pentru acea datorie să ţie satul sau să-lvânză, să- ş ia banii, dară Ilie Abagearul fiind om strein şi cu dughian cu meşterşugul l ui, n-au putut să ţie el satul Frenciucii, ce l -au scos la vânzare”şi l-a vândut vel spătarului IonPalade. Maranda (Zmaranda), fiica lui Ştefan Milescu, s-a plâns divanului şi a „luat satul

Frenciucii, că au fost a ei dat de tatăsău, din drepte moşiiile lui ce-au avut de la părintele lui Postolachi spătarul, şi când s-au logodit cu Bucium postelnicul, atunci i l-au dat tatăsău”.După căsătorie postelnicul Bucium a stăpânit satul Frenciuci „ şi au avut mori gata şi de a

zeace tot el au luat ”. Prin cartea de judecată din 28 noiembrie 1718 marii boieri hotărăsc caIlie Abageariul să aibă libertatea de-a lua satul Mileştii pentru a-l scoate la vânzare „ să- şi iabani şi să plătiască el banii spătarului Paladi”. Satul Mileşti este zălogit de hatmanulDumitraşco Racoviţă din neamul Cehăneştilor.47

Abia la 28 decembrie 1720 domnul Mihai Racoviţă (25 decembrie 1715-26septembrie 1726) întăreşte judecata marilor boieri din 28 noiembrie 1718, hatmanulDumitraşco Racoviţă, fratele domnului, obţinând astfel satul Mileşti.48

Mihai Racoviţă rânduieşte hotarnici la 28 iulie 1720 (diacul Toader Străjescul şi alţii)„ca să meargă la satul Frenciucii a Zmarandii Buciumoaii postelnicesii fata sărdar Milesculci să hotărăsc cu Căzăneştii şi cu Drăguşanii”, pentru alegerea locului Frenciugilor, iar dacă

„ar fi avut Zmaranda Buciumoae şi altă parte din alt trup de moşie acolo afară Freciuciinegreşit ar fi cerut judecată de atunce şi ar fi arătat -o de s-ar fi trecut în carte de poroncă,ca să o hotărască şi pre aceia şi să o uniască cu satul său Frenciucii”(vezi hrisovul din 28iunie 1814)49.

Grigore al II-lea Ghica (26 septembrie 1726-5 aprilie 1733) rânduieşte hotarnici la 25aprilie 1732, în urma cererii postelnicelului Neculai Bucium „ca să meargă la silişte la

45 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), Iaşi, Tipografia „Dacia” P. & D. Iliescu,1913, vol. VIII, p. 156, nr. CXXVII.46 Idem, Surete şi izvoade, X, p. 233, nr. CXXI.47 Ibidem, p. 83-85, nr. LI; Vezi şi p. 231-232, nr. CXXI.48 Ibidem, p. 85-89, nr. LII.49 Ibidem, p. 232, nr. CXXI.



18

Frenciuci, s-ăi aliagă şi s-ăi hotărască părţile sale de moşie şi de cumpărătură ce va fi avândde la moşul său Ştefan Milescu”50. În raportul din 20 iulie 1812 privitor la pricina de hotarîntre Drăguşeni şi Căzăneşti a căminarului Iordachi Răşcanu şi jicnicerul Pan. Buzdugan esteamintită hotarnica din 5 iulie 1732 realizată de vornicul de poartă Mihălachi Pătrău şi diaculIoniţă Străzăscu, rânduiţi din porunca domnului Grigore al II-lea Ghica (26 septembrie 1726

– 5 aprilie 1733; 16 noiembrie 1735-3 septembrie 1739; octombrie 1739-13 septembrie1741), „ să dispartă moşia Căzăneşti în doaă, giumătate cea din sus dinspre Drăguşeni şidespre Frenciuci ce o trage Neculai Bucium post. de pe maicăsa, fata Milescului celui dinvechiu stăpân a moşiei Frenciucii şi giumătate Căzăneştilor parte cea din gios ce era a lui

Ioniţă Buzdugan şi a Sandului Roşca”. Hotarnica respectivă se „aneriseşte” de boieriidivanişti la 20 iulie 1812.51

Opisul documentelor din 30 ianuarie 1844 înregistrează copia întărită de pe zapisuldin 21 septembr ie 1744 prin care Bucium „vinde logofătului Sandu Sturza moşia sa

Frenciugii, prin care să dovedeşte că moara lui Negel au fost cu apropiere de aşăzarea lui Bucium din satul Frenciucii, care moară este şi astăzi statornicită tot pe acel loc”52.

Ioan Mavrocordat (20 iullie 1743-mai 1747) trimite carte domnească la 17 iunie 1745,

biv vel paharnicului Ştefan Ruset, ispravnicul ţinutului Vaslui, pentru cercetarea pricinii de pământ dintre stolnicul V. Costachi şi Ion Mătăsarul, având în vedere îndreptarea hotar elorîntre Drăguşani şi Giurgeşti şi alte moşii, „numai unde s-or împreuna Drăguşenii cu

Frenciugii moşie dmlui vel log. să nu hotărăşti până va trimite şi dmlui vrl log. vechiluldumsale cu scrisorile dumsale, şi atunce veţi hotărî şi despre Frenciugi, iar de cătră altemoşii să le îndreptaţi hotarăle pe unde au îmblat din vac”.53

Vasile Carp, biv vornic glotnii, şi Toma Perjul, orânduiţi prin poruncă domnească deŞtefan Roset biv vel paharnic, ispravnicul ţinutului Vaslui, hotărnicesc la 20 iunie 1745

partea din Drăguşeni, de pe apa Stavnicului, ţinutul Vaslui, a lui Vasile Costache biv velstolnic, împresurată de fraţii Ion şi Sandu Mătăsarul şi alţi răzeşi din Giurgeşti54.

Din 23 martie 1747 datează scrisoarea de schimb dintre vel spătarul Ion Sturza şi Nicolae Bucium, primul dând „ satul întreg Frenciucii pe Stavnicu”, cumpărat de tatăl său, precum şi suma de 200 de lei, primind în schimb satul întreg Horjeştii, cu siliştile Cojana,Cucuieşti şi Ulmenii de pe Răcătău, Putna.55

Postelnicul Neculai Bucium vinde de veci la 20 mai 1753 „vărului său NeculaiCogălniceanu a sa ocină şi moşie ce au avut de pe maicăsa Zmăragda fiica Milescului cluceranume Frenciugii pe apa Stavnicului în ţinutul Vasluiului, o silişte şi giumătate cu toate celece sânt pe dânsele.”Zapisul este eliminat din cercetările de la 20 iulie 1812.56 Postelnicul

Neculai Bucium, fiul Marandei, nepotul clucerului Milescu, văr cu Neculai Cogălniceanu,vinde a sa parte de moşie şi ocină din Frenciuci „ce sintu pe apa Stavnicului la ţinutulVasluiului, o selişte şi giumătate cu casă gata, şi cu 2 vaduri de moară, unul den sus de casă

la cotul râpilor la rediu, şi altu vadu în opustul morii den sălişte ce vine pe părăul Skei undeeste iazul cel bătrân despre sore răsare, cu locu de crâşmă la drum, cu locu de prisacă lângăcrâşmă cu 3 poeni de fân, cu locu d eţarină în deal, cu locu stărpu de păscutu, şi cu altu locude prisacă den gios la rediu despre răsăritu, despre Căzăneşti, şi aceste locuri sântu denspreCăzăneştii lui Buzdugan peste Stavnic cu Căzăneştii să hotărăscu stălpită; iar peste Stavnicu

50 Ibidem, p. 232-233, nr. CXXI.51 Ibidem, p. 66, nr. XL.52 Ibidem, p. 309-310, nr. CLVII.53 Ibidem, p. 95, nr. LVII.54 D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 12. 55 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade , X, p. 96, nr. LVIII56 Ibidem, p. 67, nr. XL.



19

despre apus o sălişte întriagă, iar cu locu de ţarină, cu locu d e prisacă în câmpu, şi cu altuloc de casă suptu pădure şi cu locu stărpu de păscut şi cu rămnicel ce au fost de peşte, şi culocu de fănaţu pe supt margine cu pădure şi cu luncă, care aceste den sus să hotărăscu cu

Drăguşenii lui Vasile pah. Costachi şi cu Şendrenii lui Enachi Buzilă ”, cu preţul de 400 sutede lei. Vânzătorul şi-a oprit pentru sine două vaduri de moară, un loc de prisacă „unde sintu

stupii lui Lascăr în rediu den sus de casă”, un loc de crâşmă între mori, cedate apoicumpărătorului.57 Postelnicelul Neculai Bucium, prin zapisul din septembrie 1753, arată în faţa

divanului vânzarea moşiei Frenciugi şi termenul de patr u zile pentru cedarea zapiselorvechi58.

Pitarul Neculai Cogălniceanu s-a aflat în conflict cu clucerul Gligoraş Costachi,deoarece a cosit poiana situată „ pe lângă Stavnicul vechiu în gura părăului Ţărăncuţei”(a sevedea mărturia dată de Enachi Darie la 16 mai 1813 în faţa protopopului de Vaslui Neculai,în biserica din Drăguşeni)59. Conflictul dintre pitarul Neculai Cogălniceanu şi stolnicul VasileCostachi este atestat şi de cartea domnească din 20 iunie 1758 a lui Scarlat Grigore Ghica(februarie 1757 august 1758)60. În 1761 este dată mărturia lui Nica şi a lui Ilei Moşneag

privitoare la despărţirea dintre Frenciugi şi Şendreni61.Pitarul Neculai Cogălniceanu vinde lui Ioanichie, episcopul Romanului (15

septembrie 1747 - †15 ianuarie 1769), la 10 ianuarie 1768, satul Frenciugi „ce ieste în ţinutulVasluiului pe Stavnic, cu casă şi cu moară în Stavnic cel are cumpărat de la Neculai Bucium

postelnicel, şi din giumătate de sat Căzăneşti a trie parte ce o ave cumpărătură de la Dinul Roşca”. La 20 martie 1768 episcopul Ioanichie acordă danie moşia Frenciugi şi a treia partedin jumătate de sat Căzăneşti clucerului Alexandru Râşcanu şi soţiei sale Casandra62.

În timpul războiului ruso-otoman dintre 1768 şi 1774, „în vremea oştirei de la Romanţov”63 s-a cerut vătavului Nani din Frenciugi nişte răgoz, iar acesta din urmă i-arăspuns „că de la părăul Ţărincuţii în sus n-are treabă fiind a Drăguşenilor ”.64

Domnul Grigore Alexandru Ghica (18 martie 1764-25 ianuarie 1767; 28 septembrie1774-1 octombrie 1777) dă carte domnească la 16 august 1777 biv vel banului SandulMiclescul şi biv vel paharnicului Sandul Miclescu pentru a se hotărnici proprietăţile biv vel

paharnicului Alexandru Râşcanu, anume Frenciugii, sat întreg şi a treia parte din jumătate desat din Căzăneşti, pe care o are danie.65

Încercarea Mariei Holban din 1807-1809 de a se întinde peste hotarul ce urma drumulChildeştilor, părăsit de mult, va fi amintită de către răzeşii din Ipatele. Drumul Childeştilordespărţea la Stavnic trei case din satul Frenciugi, amplasate pe moşia Şendreni, de la care era

perceput adetiul casei. În 1829 erau aici zece case66.Raportul boierilor din Divan, înaintat senatorului Crasno Milaşevici la 20 iulie 1812,

aminteşte „harta inginerească ce s-au arătat în divan alcătuită de fiinţa moşiilor Drăguşanii

a căminarului Răşcanu, Frenciugii a stolnicesei Maria Holbăneasă şi Căzăneştii jicnicerului Buzdugan ce sânt în pricină”şi „ s-au văzut că moşia Drăguşeni, a căminarului şi moşie

57 Ibidem, p.105-107, nr. LXI.58 Ibidem, p. 233, nr. CXXI.59 Ibidem, p. 109-110, nr. LXV.60 Ibidem, p. 233, nr. CXXI.61 Mircea Ciobotaru, Comuna Ipatele, p. 147.62 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 233-234, nr. CXXI.63 Rumianţev Piotr Alecsandrovici (1725-1796), conte, general, feldmareşal rus, comandant al trupelor ţariste înrăzboiul din 1768-1774.64 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 112, nr.LXV; Vezi şi p. 234, nr. CXXI. 65 Ibidem, p. 54-55, nr. XXXVI.66 Mircea Ciobotaru, Comuna Ipatele, p. 147.



20

Frenciugii a stolnicesei mergu alăture pre valea Stavnicului, avându între dănsele hotardispărţitoriu pârăul Stavnicului şi lovăscu amândouă cu capetele lor cele din gios în coastelemoşiile Căzăneştii a jicnicerului Buzdugan care Căzăneşti sânt pe de amândoă părţile deStavnic mergând, această moşie cu deosăbitu cursu a ei, adică lungime sa din Stavnic sprerăsărit până în zare ce se hotărşte cu Crăciuneştii şi iarăşi din Stavnic spre apus până în

zare ce să hotărăşte cu moşie Negreştii a dmsale vornic Neculai Hrisoverghi”.67

Din 1813, Iordache Râşcanu înaintează jalbă „cerând sinisforà cu sora sa cea maimare pentru averea părintească şi mai ales pentru maicii lor ”. Maria Holban era datoarevornicului Şerban Negel cu sinet, motiv care a determinat-o să scoată la mezat moşiaFrenciugi68.

Căminarul Iordachi Râşcanu şi sora sa Maria Holban se judecau la 19 februarie 1814 pentru moşiile Drăguşeni şi Frenciugi, aşa cum ne demonstrează anaforaua boierilor. IordachiRâşcanu a dat jalbă domnului „cu arătare că averile părinteşti ce le-au rămas în clironomieîmpărţitoare la dmlui şi la doai surori, din care dmneei stolniceasa Marie Holbăneasă ar ficăsătorit -o mai înainte părintele dmsale, cu izvod de zestre, dându-i dintru ale sale ce-au

socotit împreună şi toate averile rămasă de la răposata maica dmlosale”, o parte a averii

rămasă de pe tatăl lor fiind vândută la sultan mezat cu preţul de 21260 de lei, folosiţi pentru a„întâmpina cheltuielile îngropării şi grijile sufletului şi datoriile la creditorii răposatului şiînzestrărei Ecaterinei cei mai mici surori ce au rămas în casa părinţască”, pe care acăsătorit-o în 1810. La 1809 stolniceasa Maria Holban se împrumuta de la fratele săi cu 200de galbeni, pe care a refuzat să-i restituie, „ supt cuvânt că are a trage şi dmneei parte dinclironomia” Ecaterinei, decedată curând după căsătorie. Este prezentată o diată (izvod dezestre), fără veleat şi lună, încredinţată de mitropolitul Iacov şi Antonie, episcopulRomanului. „ Deci văzându- să la giudecată această scrisoare, aeve sau cunoscutînstrâmbătăţire ce au pricinuit răposat boeriu fiilor săi, întâiu că unind averile soţii sale cu a

sale le numeşte că ar fi numai a sale, şi al doile că nepăzind dreaptă analoghie, au dat unuiaîntreit şi la doi numai o a patra parte, în care a a patra parte au rămas atât schivernisirevieţii sale cât au mai trăit şi cheltuielile îngropării, i a grijilor sufletului său, cât şi platadatoriilor la creditorii săi; şi înzăstrare cei mai mici fiice rămasă în casă după mutarea sadin viiaţă (pentru care au şi îndatorit la ceasurile săvârşirei sale pe dmlui căminarul a ocăsători) cum la aceasta s-au încredinţat giudecata din însuşi socoteala ce au arătat dmluicăminar asupra banilor ce-au cuprins vânzare prin soltan mezat a casălor cu locul lor din

Eşi şi a viilor ce să văd prin acel chip de diiată dată în partea sa şi a surorii sale Ecaterinei,care socoteală de bani au dat în destulă pliroforie judecăţii că dmlui din averile părinţeştirămâne cu aclirie în loc de clironomie”69.

Lupul Balş, vel logofăt, expune la 27 februarie 1814 motivele, după pravilă, denesemnare a anaforalei în procesul dintre căminarul Iordache Râşcanu şi Maria Holban70.

Vel logofătul D. Sturza face cunoscut la 14 mai 1816 căminarului Iordachi Râşcanu porunca domnului pentru ziua de 21 mai, pentru vinderea moşiei Frenciugi „cu hotărâre să să facă harecĕ ”71.

La 28 iunie 1814 s-a decis ca stolniceasa Maria Holban „ piste matca Stavnicului deacum înainte nu poate să triacă, oprită fiind de însuşi scrisorile moşiei sale Frenciucii ”, iarcăminarul Iordache Râşcanu să-şi întregească moşia Drăguşănii până la „matca veche aStavnicului, după cum pe despre răsărit s-au dovedit că s-au stăpânit până în boor din colţul

67 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 66, nr. XL.68 Ibidem, p. 188, nr. CX.69 Ibidem, p. 117-,119, nr. LXVII.70 Ibidem, p. 225-226, nr. CXX.71 Ibidem, p. 123, nr. LXVIII.



21

Căzăneştilor, şi cu întindere în jos până în hotarul moşiei Căzăneştii a Buzdugăneşt ilor, înlinie arătată la hartă de stare moşiilor, cari s-au dovedit acum că iaste margină de sus aCăzăneştilor despărţitoare din Stavnic spre răsărit de cătră Drăguşăni, şi din Stavnic spreapus de cătră Frenciuci, iar nu prin mijlocul Căzăneştilor după cum să dovideşte şi dinînsuşi hotărâtura acei hotarnice pomenite din anii 7240 şi din ace linie de gios pe de

amândoă părţile Stavnicului până în hotarul moşiei Boţăştii”72

.Protestele lui Iordache Râşcanu faţă de vânzarea făcută de Maria Holban s-au doveditzadarnice, moşia Frenciugi fiind cumpărată de logofătul Costache Conachi, vărul vorniculuiŞerban Negel, pe care „îndată o face schimb cu hatmanul Matei Negel ”73. Matei Negel, fiullui Vasile Costachi Negel, a dat în 1793 moşia Drăguşeni Aniţei, jupâneasa postelniculuiCostandin Lambrino, a cărui fiică, Paraschiva, s-a căsătorit cu Iordache Râşcanu74.

În anul 1820 Iordache Râşcanu înaintează o jalbă domnului Mihai Şuţu (12 iunie1819-29 martie 1821) „cerându- şi cea după pravile părintească moştenire”, considerândvânzarea silnică şi nelegiuită, însă datorită cererii logofătului Costache Conachi jăluitorul a„lăsat vadiaoa însemnată de înfăţoşare, când nu după multă vreme s -au întâmplat în acest

pământ nenorocirea adecă revoluţia”75.

În aprilie 1821 boierii divanului cer isprăvniciei Vasluiului stoparea risipirii satelordin ţinut, datorată tulburărilor provocate de intrarea eteriştilor în Moldova, precum şiadoptarea de măsuri pentru efectuarea lucrărilor agricole specifice anotimpului76.

În timpul domnului Scarlat Callimachi (12 august 1806-octombrie 1806; 24 iulie1807-1 iunie 1810; 27 august 1812-20 iunie 1819) s-a răpit dreptul lui Iordache Râşcanu şi aMariei Holban în satul Frenciugi, pe care îl cere vornicul Iordache Râşcanu prin jalba din 29martie 1823, adresată domnului Ioniţă Sandu Sturza, prin care se plânge de supărările

provocate de spătarul Matei Roset pentru opt scutelnici şi cinci slugi cu care a mai rămasstolniceasa Maria Holban, iar „aceşti opt oameni s-au fost şi dispărţit din ceilanţi săteni şi li

să plătia birul osăbit, şi ei lucrează la o viişoară ce iau mai rămas spre agiutoriu a vieţii sale”. Matei Roset îi obligă să treacă sub stăpânirea sa sau să părăsească moşia „ şi i-au popritcu sâla ca să nu să apuci di lucrul viei care pără acu stă în pământ ca să să piarză şi acest

puţin agiutor ci are biata sorumea, după ce ea pără acu li-au plătit dările şi birul lor ”. Dupăsosirea de peste Prut (probabil după 1821), Matei Roset a „mai luat vreo câţiva oameni dindrepţi birnicii satului pi cari sat eu îi avem scutelnici încă anul trecut şi s-au făcur slugi şi nunumai că pe sat l -au lăsat încărcat cu birul lor, dar nu-i lasă nici rămăşiţile pe cât i-am avut

scutelnici ca să mi le împlinească şi să-mi plătiască ci îmi sânt datori pentru care birnici şi satul în trecuta luna au jăluit ”. Vornicul Iordache Râşcanu se roagă domnului „a nu rămâne sorumea şi fără acest puţin agiutori din pricina dumisale, şi al doile şi pentru birnicii carivoeşti dumnealui ai lua din bir, să să îndatorească a-mi împlini toate rămăşiţile păr la 10 aacestei luni ci i-am avut scutelnici”77.

Visteria Moldovei intervine la ispravnicii ţinutului Vaslui prin adresa din 31 martie1823, în privinţa celor opt scutelnici vieri din birnicii satului şi cinci slugi fără bir lăsaţi „derăposatul domn Scarlat Calimah Voevod ca să-i aibă spre agiutorul petrecerii dmneei

stolniceasa Marie Râşcanu acolo îân satul Frenciugi”, urmând să plătească birul şi să fiescutiţi de orice havalele. „Şi pentru că toate rămăşiţurile ce va avea dmlui vornic Râşcanuasupra satului Frenciugi din vreme ce i-au avut să-i împlinească după zapisul ce va fi. S -au

72 Ibidem, p. 235-236, nr. CXXI.73 Ibidem, p. 188, nr. CX.74 Mircea Ciobotaru, Comuna Ipatele, p. 146.75 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 189, nr. CX.76 Ibidem, p. 168-169, nr. CI.77 Ibidem, p. 172-173, nr. CIII.



22

dat hotărâre şi de aice ca scutelnicii şi slugile dmsale stolnicesei să rămâe în apărare şirămăşiţurile dmsale vornicului să le împlinească toate”. Totodată, ispravnicii ţinutului Vasluiurmau să nu îngăduie spătarului Matei Roset „a urma ci afară de scutelnicii dmsale

stolnicesăi care după dreaptă cislă au a să deosăbi cu birul şi al plăti în osăbi cu răsurile lui şi afară de acle 5 slugi cari nu au să fie supăraţi întru nimica ceilalţi toţi birnici ai satului

pomenit au a să cislui după starea fieştecăruia. Şi din birnici nici de cum slugi să nu poatălua dmlui spatar. Iar fiind şi alţi oameni acolo fără amestec de bir cu ceilalţi lăcuitori peaceia în numărul slugilor rangului dmsale să i să dea”78. Conflictul dintre stolniceasa MariaHolban şi spătarul Matei Roset pentru cei opt vieri şi cinci slugi nu era încheiat la 26noiembrie 1823, când vornicul Iordache Râşcanu se plânge domnului printr-o jalbă79.

Din adresa isprăvniciei ţinutului Vaslui din 22 mai 1823 către poruşnicul IordachiCumpănă rezultă restul de bani (35 de lei) pe care îl datorau 7 locuitori din „ Frănciuci, caren-au urmat în datorire lor pentru câtă vreme i-au scutit dumnealui”, pentru care poruşnicul a„împlinit o iapă cu mânz care s-au şi socotit preţul 60 lei de către alţi fruntaşi”80.

Iordache Râşcanu s-a adresat judecăţii încă din timpul domnului Scarlat Callimachi,însă s-a lovit de uneltirile Mariei Holban, sora sa, şi moşia Frenciugi „ce era în gâlcevire şi

după hotărârea divanului se găsea împărţitoare între părintele meu şi sora sa să seînstrăineze prin vânzarea de veci în mezat de cătră mătuşa mea aceea adică pe giumătate seafla stăpânind -o fără credinţă, care din mână în mână trecând, au ajuns acum la casarăposatului hatman Rosăt ”(conform unui proiect de jalobă, anterior datei de 7 august 1836)81.

Informaţiile de mai sus despre moşia Frenciugi se regăsesc şi în jalba fraţilor TeodorRâşcanu şi arhidiaconului Iosif Râşcanu, adresată consulului general Rickman la 7 august1836.

Isprăvnicia ţinutului Vaslui cere la 21 mai 1821 ocolaşilor plăşii Fundurilesechestrarea averii de la şapte oameni din Frenciugi „ci sânt rămăşiţă cu zilele scutelei dinanul trecut dmsal e vornic Iordachi Râşcanul ”. Datoria acestora se ridica la 315 lei82.

Izvodul întocmit la 4 ianuarie 1824 de poruşnicul Iordachi Antohi şi isprăvnicelul Gh.Gologan în prezenţa vornicului Iordache Râşcanu şi a vechilului spătarului Matei Roset,indică zilele boierescului lucrate de vierii şi slugile stolnicesei Maria Râşcanu din Frenciugi,anume Nichifor Cozmei, C. Cozmei, Grigore Chioru, Vasile Purice, Ilisei Benţa, Iacob sinIlisăi, Nichita Creţu (vieri), Mihai Cozmei, Ioan a Mălancei, Iacob Cozmei, Petru Bran şiMiron Bran (slugi)83.

La 4 mai 1827, moşia Frenciugi se afla în proprietatea hatmanului Roset, care prin jalba sa face cunoscută împresurarea ei de către vornicul Râşcanu, precum şi ridicarea uneimori „ pe driapta moşiei Frenciugi”. Cartea divanului Cnejiei Moldvei din 13 octombrie 1830atestă jalba hătmănesei Smaranda Rosăt84.

Moşia Frenciugi ajunge în stăpânirea hatmănesei Zmaranda Roset, care înainte de

anul 1834 pentru ca să „ se scapi de o judecată nepriincioasă dumisale, au vândut -o domnuluide acum Mihail Sturza; acesta din urmă o cumpără luând asupra sa toate pricinile acesteimoşii, o urmare împotriva pravilelor ”(potrivit jalbei din 7 august 1836)85.

78 Ibidem, p. 173-174, nr. CIV.79 Ibidem, p. 179-180, nr. CVII.80 Ibidem, p. 262, nr. CXLIV.81 Ibidem, p. 183-184, nr. CIX.82 Ibidem, p. 175, nr. CV.83 Ibidem, p. 182-183, nr. CXVIII.84 Ibidem, p. 313, nr. CLVIII.85 Ibidem, p. 190, nr. CX.



23

La 10 noiembrie 1835, Mihail Sturza dă prin schimb postelnicului CostacheBurghelea moşia Frenciugi, „di a o stăpâni în putere scrisorilor vechi şi nou”86, preluând şilitigiile cu vecinii (Căzăneşti, Drăguşeni şi Şendreni)87. Postelnicul Costachi Burghelea se

judeca în anul 1838 cu spătarul Iordache Ganea în faţa Divanului Domnesc. Însărcinat cu întocmirea unei noi hotarnice, logofătul Coastachi Conachi nu s-a prezentat la starea locului.

Documentele au fost din nou cercetate la 25 mai 1838. Comisul Burghelea „va fi mulţumit deaceastă hotarnică, fiindcă acum se recunoaşte ca făcând parte din moşia sa Frenciugi şilocul dintre Stavnicul Vechi şi Nou, care fusese dat în stăpânirea Paraschivei Râşcanu subnumele de Şăndreni”. O nouă „socotinţă” în această pricină este încheiată la 15 iunie 1843

prin intermediul căminarului Ioan Gherghel şi spătarul Grigore Cuza, arbitrii spătaruluiCostachi Burghelea şi a vornicesei Paraschiva Râşcanu88.

Învoiala din 6 septembrie 1839, întărită de domnul Mihail Sturza, prevede alipirea părţii din Şendreni la moşia Frenciugi, „dar să rămână în stăpânirea lui Iordache Gane pânăla moartea sa, în schimbul unei jumătăţi de vie de la Odobeşti”. La 15 iunie 1851 ConstantinBurghele urma să fie despăgubit pentru partea din Şăndreni de către Gheorghe (Iorgu), Gane,fiul Nastasiei, sora lui Costandin Burghele, noul proprietar 89.

Moşia Frenciugi se afla la 1842 în stăpânirea spătarului Costache Burghele, cumnatulspătarului Iordache Gane, proprietarul Şendrenilor, aflaţi în conflict. Costache Burghelea aavut două surori, Nastasia şi Smaranda, prima căsătorită cu Grigore Gane, tatăl lui IorguGane; şi Smaranda, căsătorită cu spătarul Iordache Gane, fără a avea moştenitori. Grigore şiIordache Gane erau veri. Iordache şi Smaranda Gane au înfiat „ pe nepotul lor de soră şi devăr ” iar averea a rămas lui Iorgu Gane, socrul lui Artur Sion90.

Procesul pornit de spătarul Costache Burghelea pentru împresurarea moşiei Frenciugide către vorniceasa Paraschiva Râşcanu a fost câştigat de cea din urmă la 30 ianuarie 1844.Opisul de documente atestă moara comisului Vasile Costachi Negel aflată la 24 mai 1829 înstăpânirea vornicesei Paraschiva Râşcanu, proprietara moşiei Drăguşeni91. ParaschivaRâşcanu şi stolnicul Costache Burghelea se judecau la 30 august 1844 în faţa Divanului Ţăriide Jos, jurnalul încheiat la 12 martie 1845 fiind contestat de către vorniceasa ParaschivaRâşcanu, proprietara moşiei Drăguşeni92.

Zapisul din 25 februarie 1842 atestă opt locuitori din satul Frenciugi – Grigoraş, fiullui Cioban, Alexa Cosova, Iacob, fiul lui Alexa Cosova, Dumitraşcu, fiul lui IoanGherghinciuc, Costantin, fiul lui Ioniţă Găină, Toma, fiul lui Grigoriţă, Alexandru, ginerelelui Horodincă – care cumpără două stoguri cu fân în valoare de 12 galbeni de la Sotir LeondieCicinca, „titulernic sovetnic”. Zapisul a fost scris de către dascălul Ştefan93.

Moşia Frenciugi va fi moştenită de C. Burghelea, fiul lui C. Burghelea (trăia la 1915), care ovinde la mezat lui Sturzescu, de la care trece la D. Mavrocordat, apoi la Şelariu şi arendaşulSteiner, farmacist din Focşani, proprietarul din 191594.

În 1907 moşia aparţinea arendaşului evreu August Steiner care reclama la 19 martiecă a fost „victima agresiunii louitorilor din cătunul Frenciugi; au sosit în număr de aproapeoptzeci înarmaţi cu ciomege cerând pământul deşi am dat şi i-am asigurat că le dau pământ

86 Ibidem, p. 311, nr. CLVIII.87 Mircea Ciobotaru, Comuna Ipatele, p. 147.88 Ibidem, p. 148.89 Ibidem, p. 148.90 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 307-308.91 Ibidem, p. 310, nr. CLVII.92 Ibidem, p. 337-338, nr. CLXIX.93 Ibidem, p. 337, nr. CLXVI.94 Ibidem, p. 308.



24

cu preţul care-l cer iei, au vrut să mă bată şi numai prin minune am scăpat în casă unde m -am baricadat în ultima odaie, de unde am putut vedea sălbătica devastare; au distrus toatăcasa cu tot ce conţinea, m-au ameninţat cu moartea şi numai după ce au văzut că suntemînarmaţi , n-au pătruns îm ultima odaie, însă mi-au dat termen de 12 ore ca să plec de acolo

pentru totdeauna. Am lăsat tot avutul meu acolo între care 150 lei, cai, maşini agricole şi

cereale”. August Steiner identifică pe „devastatorii săteni”din Frenciugi: Gheorghe Pricopi,Chirilă Mihai, Manole Mihutescu, Toader Mihutescu, Toader Cociobanu (cel care l -aameninţat cu moartea în cazul nepărăsirii localităţii în termen de 12 ore), Toader Iteni, IonCostache Malance, Gheorghe Lipşa, Costache Eamandachi (i-a răpit o vită), VasileHurdugan, Ion Grădinaru, Ilie Grecu, Gheorghe Creţu, Vasile Amărioarei, Dumitru Chelur,

Nicolae Păduraru, Ion Pintilie, Ion Săvuc, Alexandru Teodor (a se vedea plângerea formulatăde August Steiner procurorului tribunalului Vaslui). Costache Coşovanu din „cotuna”Frenciugi, comuna Drăguşăni, cere procurorului tribunalului Vaslui, analizarea situaţiei sale,fiind implicat „în rescolele ce s-au întâmplat prin judeţ, fapte de care eu mă cunosc de locvinovat , şi fiind că eu sunt un muncitor de pământ ameninţat din această cauză a -mirămânea totul în părăsire”şi a fi lipsit de hrana zilnică pe o perioadă mai lungă de timp,

„ p(i)erind de fo(a)me cu soţia mea dinpreună cu 6 copii, toţi mici care nu pot munci în loculmeu fiind cel mai mare de 7 ani”. Procurorul general de pe lângă Curtea de Apel pune subacuzare pe locuitorul Meleti Simota, major din „cotuna” Frenciugi, comuna Drăguşeni,„ pentru faptul că în ziua de 8 martie împreunaţi cu ceată cu alţi locuitori”necunoscuţi şinedovediţi, „cu rea voinţă şi fără drept au sfărmat poarta locuinţei lui August Steiner ”„ şiintrând în casă au stricat tot ce au găsit în calea lor şi apoi s-au retras”. În actul de acuzaresunt enumeraţi şi capii răscoalei din satul Bâcu, comuna Borăşti, anume: Gheorghe Niţă,Vasile N. Lupu, Gheorghe Chiţescu, Vasile Gh. Vieru, zis Albu, Ilie Ciumală, Ion V.Anastasici, Vasile Gri. Babuştei, Costache Bistriceanu, Dumitru Bontaş, Costache Aelenei,Cost. Savin, Dumitru Chifănescu, Cost. V. Vieriu, Vasile T. Mironeanu (minor), ManoleChirilă şi Costache V. Chifănescu (minor), care „în ziua de 9 Martie 1907, înpreunaţi înceată, cu rea voinţă şi fără drept ” au distrus din proprietăţile arendaşului.

Proprietara moşiei Frenciugi în 1945 era Clara Scharf. Practicarea mor ăritului este atestată şi de prezenţa morilor în Evul Mediu, dar şi a

celei de vânt la 190095. Printre ocupaţiile cu tradiţie se numără şi creşterea vitelor. Inventarulanimal la 1900 constă 737 vite. 222 vite mari cornute, 405 oi, 24 cai şi 95 râmâtori96.Prezenţa prisăcilor în documentele amintite mai sus ne indică şi practicarea apiculturii, pelângă agricultură.

Locuitorii din satele parohiei Frenciugi au participat la marile evenimente în care afost implicat neamul românesc: războiul de independenţă din 1877-1878 şi la cele douăconflagraţii mondiale dintre 1916-1918, 1941-1945, precum şi la evenimentele din decembrie

1989, care au dus la căderea comunismului. Parohia era formată din trei sate: Frenciug, Bâcuşi Drăguşeni. În satul Drăguşeni locuitorii au ridicat două monumente, unul în faţa clădiriiPTTR şi a primăriei, al doilea datează din anul 1971, fiind amplasat în faţa bisericii, pe careerau scrise numele celor jertfiţi în războaile dintre anii 1877-1878, 1916-1918 şi 1941-1945.În anul 1991 credincioşii din satul Frenciugi la propunerea preotului paroh au ridicat în faţa

bisericii din Frenciugi un monument de piatră în memoria eroilor din 1877-1878, 1916-1918,1941-1945 şi 198997.

95 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României,vol. III, Stab. Grafic J.V. SOCECU, Bucureşti, 1900, p. 423. 96 Ibidem, p. 423.97 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.



25

Numele eroilor din satul Frenciugi sunt inscripţionate în piatra monumentului din faţa bisericii vechi: Dumitru Nechifor, Nicolaie Mihuleac, Constantin Păduraru (1877-1878);Vasile Hurdugan, Gheorghe Alexa, Iordache Moraru, Gheorghe Malancea, PetracheMalancea, Ilie Hurdugan, Neculai Prisecaru, Ilie Grâu, Vasile Cruciuc, Alexa Dumitru,Dumitru Butnaru, Ştefan Stratulat (1916-1918); Alexa D. Gheorghe, Ghergheleah Gherghe,

Vasile Malancea, Nică V. Simotă, Traian Bizan, Gherghe Cozmei, Grigore Ipate, ToaderSimota, Dumitru Dascălu, Jenică Moraru, Gheorghe T. Cociobanu, Toma Gherghelac, Vasile N. Păduraru, Toader Dascălu, Petrache Gh. Alexa, Vasile Amanci, Ştefan Comişescu,Petrache Simota, Ghiţă Mihai, Jănică Frunză, Costache Frunză, Vasile Chiharoi (1941-1945);Ionel V. Panainte (decembrie 1989)98.

În viaţa comunităţii, alături de biserică, un rol important l-a avut şcoala, care a formatoameni şi chiar personalităţi în domeniul literaturii, în pofida aparenţei sărăciei, invocată cudiverse prilejuri în documentele păstrate. Membrii consiliului şi comitetului parohial dinFrenciugi, întruniţi la 28 martie 1962, au luat la cunoştinţă despre conţinutul adresei SfatuluiPopular al comunei Drăguşeni, cu nr. 279 / 28 martie 1962, „ prin care ni se cere a se dacontracost piatra ce avem la Biserică, fiind necesară pentru construcţia şcolii din sat. Având

în vedere necesitatea construirii localului de şcoală, precum şi faptul că noi nu mai putemconstrui un lăcaş de biserică, precum şi faptul că actualul lăcaş de biserică are nevoie dereparaţie, noi cu toţii aprobăm a se da toată piatra adusă de noi din cariera Ipatele”, dupăcare este încheiată o înţelegere. Şcoala din Frenciugi primeşte piatra amintită la 15 aprilie1962 (actul de primire fiind semnat de Nicolaie Ciobanu, maistrul contractant).99

98 În arhiva parohiei Frenciugi se păstreză raportul preotului Ioan Popa de la biserca din Drăguşeni, prin careinformează protoieria Iaşi despre identificarea a două tabele speciale din carton cu prilejul curăţeniei dinclopotniţă şi podul pridvorului, a căror conţinut îl redăm: „ În amintirea vitejilor / Acatrinei Nicolae, soldatregim. 5 linie. / Calintin Ioniţă, ” soldat regim. 5 linie. / Ciuvan Vasile, soldat regim. 5 linie. / Morţi pentru ţară,în războiul pentru neatârnare din 1877-1878. / Patria recunoscătoare; „ În amintirea vitejilor / Frunză Ion,

soldat regim. 7 călăraşi. / Miron Vasile, soldat regim. 7 linie. / Piruş Apostu, soldat regim. 13 dorobanţi. / Morţi pentru ţară în războiul de neatârnare d in 1877-1878. / Patria recunăscătoare; Arhiva Bisericii dinFrenciugi, dosar 188 / 1976.99 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108.



26

Documentele fac referire la unii dascăli care au slujit ţăranii din Frenciugi. Începândcu 1 septembrie 1946 sunt înaintaţi la gradul I învăţătorii Constantin Agapie şi EcaterinaAgapie de la şcoala din satul Frenciugi şi Dumitru D. Grosu de la şcoala din comunaDrăguşeni100. Sursele vremii indică înaintarea în grad de la 1 septembrie 1946 la următoriiînvăţători din judeţul Vaslui: Constantin Agapi (comuna Frenciugi), Constantin Giurgea

(Şcoala nr. 2 B, Vaslui), Ioan Hulubiuc, Ecaterina Hulubiuc (comuna Dumeşti), DimitrieIchim, Despina Ichim (Şcheea), Constantin Stejar (comuna Butucăria), Haralamb Chiron(comuna Drăgeşti), Ioan Ursache (Negreşti)101.

Administrativ, satul Frenciugi a făcut parte din ţinutul istoric al Vasluiului. Odată cucrearea ocoalelor după 1741 (transformate în plăşi, în 1864), satul Frenciugi a fost arondat laocolul Fundului (1772, 1774102), Fundului de Jos (cca 1780, 1803, 1809, 1816, 1820, 1830),Şacovului (1833), Rebricei (1834), Fundului (1834), Fundurilor (1835, 1838, 1839,1841,1844, 1845, 1846, 1853, 1854, 1857, 1859, 1861, 1863). După legea comunală adoptată întimpul guvernului Mihail Kogălniceanu (1864), satul Frenciugi este arondat la comunele:Parpaniţa (1865, 1871, 1873), Drăguşeni (1876), Parpaniţa (1887, 1892, 1896, 1904), Drăguşeni (1906, 1908, 1912, 1913, 1917), Frenciugi (1925, 1926), Negreşti (1929),

Drăguşeni (1931), Bâcu (1932), Drăguşeni (1929, 1942, 1943), Bâcu (1943), Drăguşeni(1950, 1952, 1954, 1956), Şcheea (1968)103. La 1897 satul Frenciugi era situat în comunaParpaniţa.104 Satul Frenciugi este inclus astăzi în comuna Drăguşeni, fost sat al comuneiŞcheia între 1968 şi 2004, când în urma unui referendum a devenit comună separată. Din anul2008 administraţia comunei este coordonată de primarul Viorel Ciobotaru (P.S.D.).

Nr. Anul Satul Comuna Parohia Plasa /Ocolul

Familii Suflete

1858 Frenciugii Fundurile 70

1875 Frenciugi Drăguşeni 129Parpaniţa Fundurile 78

1900 Frenciugi Parpaniţa Funduri 100 5621939 Bâcu,

Frenciugi,Cioca-Boca

Bâcu 287 1586

1948 Frenciugi Frenciugi 180 720

100 „Monitorul oficial”, Anul CXIV, nr. 287, din 11 decembrie 1946, p. 31 B. 101 „Monitorul oficial”, Anul CXV, nr. 113, din 20 mai 1947, p. 4023;102 Redăm anul atestării la ocolul respectiv. 103 Tezaurul toponimic al României Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale1772-1988, Partea 1. A., p. 431.104 Chirilă Râşcanu, Comuna „Parpaniţa”(Vaslui), în „Opinia”Ziar conservator. Cotidian, Iaşi, Anul I, nr. 197,din 30 decembrie 1897, p. 1.105 Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia Huşilor, dela 1858-1859, în „Cronica Episcopiei Huşilor”, Editată cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Ioachim, Iaşi,Editura „Bonitas”, IX, 2003, p. 826. 106 Costin Clit, Tablouri eclesiastice inedite privind bisericile din ţinutul istoric al Vasluiului de la 1875 şi 1879 ,în „Elanul”Revistă editată de Asociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” dinGiurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 34, decembrie 2004, p. 4.107 Ibidem, p. 8.108 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, op. cit., vol. III, p. 423.109 Ar hiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938.



27

1967 Frenciugi Drăguşeni Bâcu-Frenciugi

193 676

1969 Frenciugi Bâcu-Frenciugi

199 751

1975 Frenciugi Frenciugi-

Şcheia

199 597

1994 Frenciugi Frenciugi 141 314

110 Fişa din 19 aprilie 1967 înregistrează 180 capi de familie; Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 239 / 1978-1982.111 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967 ; Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi dinIaşi, dosar cuprinzând inventarierea bunurilor de valoare istorică, artisitică şi documentară a Bisericii din satulFrenciugi (1967).112 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 102/ 1969. 113 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 137 / 1975.114 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.



28



29

Ctitorii bisericii - Familia Râşcanu

Spătarul Alexandru T. Râşcanul, fiul lui Toader jicnicerul, s-a căsătorit cu Casandra,fiica stolnicului C. Gândul, botezată de Ioanichie, episcopul Romanului (15 septembrie 1747-†15 ianuarie 1769). La 2 ianuarie 1768, când îi cunună, i-a dat danie pe ţiganca Ioana „ fiindcă eu i-am cununat pe dumnealor şi pe giupăneasa dumisale Casandra am şi botezat -o”. Ladata căsătoriei Alexandru Râşcanu era „crucer” (clucer). 115 C. Gândul a fost căsătorit în douărânduri, odată cu Maria Pascal, fata de casă a Ecaterinei Mavrocordat Vodă, împreună avândo fiică Catrina, măritată cu Ştefan Feştilă, şi a doua oară a fost căsătorit cu Maria, fiica lui C.

Nastasă vist. de casa vornicului Roset, împreună o au pe Ruxanda-Casandra. Alexandru T.Râşcanul, treti logofăt, este pomenit în sama Moldovei din 1763 la scăderile sfertului de iuniecu doi liuzi. Clucerul Alexandru Râşcanu şi soţia sa primesc o casă în Bârlad, amintită de un

zapis din 20 octombrie 1768.

116

Lupul Balş vel logofăt arată în motivaţia din 27 februarie 1814 că „voind Vlădica sămărite pe nepoata sa, i-au dat zestri moşia” Frenciugi. Casandra era nepoata EpiscopuluiIoanichie117. Alexandru Râşcanu cunoştea limba greacă, dovadă fiind şi nota scrisă pe spateleunui sinet al ginerelui său Andrei Holban din 14 august 1795. Alexandru Râşcanu avea la 14august 1795 rangul de spătar 118. În unele chestionare realizate de preoţii bisericii estesusţinută ipoteza originii greceşti a ctitorilor bisericii.

La 20 martie 1768 E piscopul Ioanichie dă danie moşia Frenciugi şi a treia parte din jumătate de sat din Căzăneşti clucerului Alexandru Râşcanu şi soţiei sale Casandra119.

În motivaţia vel logofătului Lupul Balş din 27 februarie 1814 se arată motivelenesemnării anaforalei în procesul căminarului Iordachi Râşcanu cu sora sa Maria Holban. „ să

nu se uite şi aceasta să se treacă în anafora, căci aud că unii făcând o tălmăcire nesocotită a scrisorii de danie a Episcopului Ionichiia, şi negândind la prostime oamenilor de atunce vor să o numească ligaton, neştiind fără îndoială ce va să zică ligaton şi necercetând mai înainteca să-s înveţe ci este legaton, pravila numeşte ligaton numai darul acela care se face cu

pricină de moarte şi car ile se dă în stăpânire după moarte testatoriului, aici nici pricina demoarte au fost, nici lucrul acesta sau dat după moarte, ce fiinţa adevărului este acesta, căvoind Vlădica să mărite pe nepoata sa, i-a dat zestri moşia aceasta, iar di pomeneşti în

scrisoare şi pe r ăposat spătar Râşcanu îl pomeneşte ca pe un bărbat a nepoatei sale, dupăobiceiul di atunci, şi după prostime oamenilor de atunce de trebuinţă socotesc, că ar fi să săadaogă şi aceasta că de şi până acum n-au făcut jăluitor nici o cerere, nimică nu-l vătămatăcerea, căci pravila la împărţelele între fraţi rânduieşte o îndelungată vreme, hotărând ca

până la împlinirea a treizeci de ani, are voe fieştecare a ceri dreptul său, când va voi, deci sfârşitul anaforalii să nu fie „înştiinţare” ci să fie arătată curat socoteala noastră, adică jumătate de Frenciuci dodevindu- se că este dreaptă avere a căminarului Râşcanului, partece i se cuvine din clironomia mumii sale, nimine de partea aceea nu poate să se atingă suptnici un cuvânt de pricină şi rămâne ca după putere şi hotărâre pravililor să să deosebească

115 Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), vol. X ( Documente cu privre la familia Râşcanu), Tipografia „Dacia” P & D. Iliescu, Iaşi, 1915, p. XXVII; respectiv p. 108-109, nr. LXIV.116 Ibidem, p. XXVIII; respectiv p. 150.117 Ibidem, p.225-226, nr. CXX.118 Ibidem, p.250-251, nr. CXXXVII.119 Ibidem, p. 233-234, nr. CXXI.



30

jumătate de Frenciuci şi să se dea în deplină şi veşnică stăpânire jăluitorulu, rămânând însăîndatorat a da socoteală prin jurământ de avere câtă i-au intrat în mână, din care scoţându-

se datoriile şi grijile părintelui lor şi cheltuielile ce s-au făcut cu sora cea mai mică, din prisos să aibă a împărtăşi dreptu în jumătate şi pe soru sa”.

Alexandru Răşcanul este atestat la 4 iulie 1772 ca biv vel clucer în zapisul

paharnicului Ioniţă Cuza, cumnatul său, iscălit şi de Tudosiica Cuzoae, născută Râşcanu.120

Biv vel paharnicul Alexandru Râşcanu este atestat la 9 septembrie 1775 ca ispravnical ţinutului Iaşi.121

Domnul Grigore Alexandru Ghica (18 martie 1764-25 ianuarie 1767; 28 septembrie1774-1 octombrie 1777) dă carte domnească la 16 august 1777 biv vel banului SandulMiclescul şi biv vel paharnicului Sandul Miclescu pentru a se hotărnici proprietăţile biv vel

paharnicului Alexandru Râşcanu, anume Frenciugii, sat întreg şi a treia parte din jumătate desat din Căzăneşti, pe care o are danie.122

Prin zapisul din 20 octombrie 1786 diaconul Ioan şi Costantin Calamazu, fiii luiCostandin diaconul Calamazu, nepoţii Nastasăii Guroe, din Bârlad, vând biv vel spătaruluiGavril Conachi un loc de casă alături de hanul acestuia ce se învecina cu locul mănăstiriiRăchitoasa, Marai Bogdănias, paharnicul Alexandru Râşcanu şi locul preotului GavrilBrăescu123.

Alexandru Râşcanu biv vel paharnic este rânduit ispravnic al ţinutului Fălciu la 1787,tatăl său deţinând părţii de moşii în Petrişori şi Giurcani124. La 18 septembrie 1787 suntatestaţi ca ispravnici ai ţinutului Fălciu Iancu Greceanu, fost mare paharnic şi AlexandruR ăşcanu, fost mare paharnic.125

Era spătar la 1790, biv vel spătar la 16 martie 1790. Spătarul Alexandru Râşcanu are patru copii: Măriuţa (Maria), pentru care dă foaia de

zestre din aprilie 1795 (este consemnată moşia întreagă de la Frenciugi, „cu toată aşezare eiadică cu pivniţă de piiatră, cu moară cu 2 roţi şi de sucmane, cu biserică, ”patru pogoane devie la Lieşti, un loc de crâşmă în târgul Bârladului)126; din nou Maria, care primeşte „o moşiebună întreagă anume Frenciugii la ţinutul Vasluiului cu sat cu aşezare bună, cu moară cu 2

roate, cu chiuă de sucmane, cu casă cu pivniţă di piatră şi cu biserică”, patru pogoane de viela Lieşti, un loc de crâşmă în târgul Bârladului (este aceeaşi cu Măriuţa)127; Ghiorghi, primeşte o casă cu jumătate de loc în Iaşi, şase pogoane cu livadă la Valea Cozmoaei, ţinutul

120 Ibidem, p. XXVIII; respectiv 106-107; p. 166, nr. XCIX.121 Theodor Codrescu, Uricaru sau colecţiune de diferite acte ce pot servi la istoria românilor , Iaşi, TipografiaBuciumului Român, 1893, tomul XXII, p. 217.122 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. 54-55, nr. XXXVI.123 Ibidem, p. 149-150, nr. XCI.124 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. XXVIII; respectiv p. 147.125 D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 99 / 100. 126 Gh. Ghibănescu, op. cit., p. 57-58, nr. XXXVIII.127 Ibidem, p. 58-59, nr. XXXVIII; vezi şi p. 118, nr. LXVII.



31

Iaşi128; Ecaterina, o casă cu jumătate de loc „cu tot dintru aceiaşi ogradă a me şi şasă pogoane de vie cu livadă cu tot dintru aceiaşi vie la valea Cozmoaei”.129

Potrivit anaforalei boierilor din 19 februarie 1814, privitoare la procesul dintrecăminarul Iordachi Râşcanu şi Maria Holban, sora sa, „la răposatul boeriu se vede urmare

peste cuviinţa dreptăţii, şi înpotriva tuturor pravilelor fireşti şi politeceşti şi a pământescului

obiceiu, unind în averea sa şi averile soţii sale, şi numindu -le a fi numai a sa avere, şiîmpărţindu-o cum au vroit fără a păzi legiuta analoghie, iată dar că acea foae chip de diatăa sa de sine să aneriseşte rădicându- şi putere ce putea să aibă”, hotărându-se ca „toată averemişcătoare şi stătătoare ce-au rămas”, „ să să facă o masă”, din care urmau să fie eliminatecheltuielile înmormântării lui Alexandru T. Râşcanul, Casandra Râşcanu şi a Ecaterinei, fiicalor, plata datoriilor către creditorii lui Alexandru Râşcanu, cheltuelile efectuate cu prilejulcăsătoriei Ecaterinei şi „lucrurile date pentru sufletul ei, în care să cuprinde şi banii lăsaţicumnatului dmlorsale în vreme ce-au primit dmlui căminar zestrea înapoi”, prisosul urmânda fi împărţit între Iordachi Râşcanu şi Maria Holban130.

Maria Răşcanu s-a căsătorit cu stolnicul Andrei Holban, primind în aprilie 1795moşia Frenciuci şi biserica din sat de la tatăl său,131moşia fiind zestrea „bunii noastre, soţia

răposatului spatar Alexandru Râşcanu, care după săvârşirea ei din viaţă rămânându-i treicopii, adică părintele nostru vornicul Iordachi Râşcanu şi alte două fiice”(conform jalobeidin 7 august 1836 a fraţilor Teodor Râşcanu şi Iosif Râşcanu arhidiacon)132.

Stolnicul Andrei Holban dă la 14 august 1795 un sinet socrului său spătarulAlexandru Râşcanu, prin care face cunoscută primirea celor consemnate în izvodul de zestre.Sinetul respectiv a fost redactat în limba greacă133. Din 15 august 1795 se păstrează izvodulcu vitele vândute de spătarul Alexandru Râşcanu stolnicului Andrei Holban, ginerele său.Izvodul din 15 august 1795 este scris de spătarul Alexandru Râşcanu, jumătate în limbagreacă şi jumătate în limba română. Andrei Holban cumpără acum şi două pogoane de vie laGlodeni134.

La 17 iulie 1803, Maria Râşcanu împrumută 2000 de lei de la fratele său, IordacheRâşcanu. Semnătura Mariei este în limba greacă135.

Andrei Holban a murit la 1802, fără copii. Maria Holban a rămas văduvă până lamoartea sa.136

La 13 august 1813 s-a hotărât pentru căminarul Iordachi Râşcanu „ să- ş caute pretenţiile de împresurare cu dumneei stolniceasa Holbăniasa sora dumisale”şi să-şi rezolveconflictul pentru împărţirea averilor părinteşti. În urma cercetărilor ef ectuate de boieri laMitropolie s-a văzut izvodul de zestre din care reiese că „între altele averi ce-au dat dumisale

stolnicesei dmlui spatar Alexandru Râşcanu, iau dat şi moşia numită Frenciucii satu întregu,cu toate acareturile ce sânt pe dânsa”, nepomenindu-se nimic de jumătatea din satulCăzăneşti, disputată în 1814 cu moştenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan137.

Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan, proprietarii moşieiCăzăneşti, de pe malurile Stavnicului, precum şi ale stolnicesei Maria Holban, sora

128 Ibidem, p. 59-60, nr, XXXVIII; vezi şi p. 118, nr. LXVII. 129 Ibidem, p. 60, nr. XXXVIII; vezi şi p. 118, nr. LXVII. 130 Ibidem, p. 122, nr. LXVII.131 Ibidem, p. XXXVI-XXXVII.132 Ibidem, p. 186, nr. CX.133 Ibidem, p.251-252, nr. CXXXVIII.134 Ibidem, p.250-251, nr. CXXXVII135 Ibidem, p. 219, nr. CXVI.136 Ibidem, p. LXII; Vezi şi Nicolae Iorga, în revista „Drum drept”, 1913, p. 389. 137 Gh. Ghibănescu, op. cit.,p. 228-229, nr. CXXI.



32

căminarului Iordachi Râşcanu, stăpâna moşiei Frenciugi, şi a unei jumătăţi a satuluiCăzăneşti, „ precum cere dmneei”. „ Adecă cerire Buzdugăneştilor fiind ca să stăpâniascănesupăraţi de dmlui căminarul şi de sora dmsale după scrisorile ce au, şi după cartea de

giudecata divanului ce au şi ei tot dintr -acel an ( 5 septembrie 1812 – N.A.), pentru că dmluicăminar voind a cuprinde de hotarul moşii dmsale Drăguşanii parte de loc de piste Stavnic

despre răsărit ce să stăpâneşte de dmneei stolniceasa supt nume de Căzăneşti ar fi zicând sora dmsale să- ş tragă ace lipsă din drept hotarul Căzăneştilor ce din vechi să află supt stăpânire lor, pe care îşi au stare, aşăzări şi întemeere lăcuinţii lor, dumneaei stolniceasaîncă cerând ca să- ş stăpânească întrea ga moşie Frenciucii şi ace parte de loc de pe Stavnicdespre răsărit supt nume de giumătate satu Căzăneştii ce ar fi unită într -un hotar cu

Frenciucii după un zapis de vânzare din anii 7261 Mai 28 a lui Neculai Bucium postelnicel ”138. La 1814 documentele moşiei Frenciugi erau amanetate creditorilor, anume velvornicului Şerban Costachi şi căminarului Mihalachi, care în urma cercetărilor demonstraunumai stăpânirea stolnicesei pe întregul sat Frenciugi139.

În jalba din 29 martie 1823, vornicul Iordachi Râşcanu vorbeşte de satul Frenciugi,„ci au fost a surorii mele zestre di pe maica noastră, din care şi eu trăgém partea mea de

clironomie şi după nedrepte şi asupritoare giudecăţi a domnului Calimah s-au răpit dreptulamândurora a nostru, pi cari îl voi ceri”. Stolniceasa Maria Holban rămăsese numai cu oviişoară la Frenciugi, lucrată de opt scutelnici şi cinci slugi140.

O însemnare de după 1831 redă cheltuielile făcute cu înmormântarea Măriuţei(Mariei) Holban, născută Râşcanu, în valoare de 1894 de lei, precum şi datoriile acesteiaachitate141.

Căminarul Gheorghe Râşcanu se plângea la 5 mai 1820 domniei despre stăpânirea cunedreptate de către comisul Matei Rosetti a moşiei Frenciugi, a surorii sale Maria Holban,„dreaptă părinţască clironomie”. Judecata a fost amânată de comisul Matei Rosetti „aducând

pricină că boeriul vornic Conachi are a se judeca în locul lui”(a se vedea jalba căminaruluiGheorghe Râşcanu din 6 iulie 1820)142.

Din 28 decembrie 1821 se păstrează poliţa lui Paul P. Pan din Galaţi către NahmanVecsler pentru „ plăti boeriului arhon căminar Gheorghe Râşcanu cinci sute lei”143.

Iordachi Râşcanu, căsătorit cu Paraschiva C. Lambrino, a luat ca zestre moşiaDrăguşănii.144 Paraschiva C. Lambrino era fiica Aniţei Lambrino, fata Mariei Cucoranul,nepoata lui Miron Cuzea. Iordache Râşcanu a avut patru copii: Alexandru Râşcanu spătar,Iosif-Efhaiton, arhiereu, egumenul mănăstirii Râşca, Teodor (Toader) postelnicul şi Zamfira,căsătorită cu aga L. Costachi din Bârlad145. Spătarul Arghire Cuza dăruieşte la 15 ianuarie1817 un ţigan Costandin „vărului Iordachi Râşcanu căminar ”, căruia i-a botezat un copil,anume Toader. Ţiganul amintit urma să fie stăpânit de Iordachi Râşcanu şi „cucoana dmsalenepoata Paraschiva şi fiul dmsale Toader ”146. Iordache Râşcanu efectuează la 17 ianuarie

138 Ibidem, p. 227-228, nr. CXXI.139 Ibidem, p. 229-230, nr. CXXI.140 Ibidem, p. 172-173, nr. CIII.141 Ibidem, p. 302-305, nr. CLI.142 Ibidem, p.253-255, nr. CXXXIX-CXL.143 Ibidem, p. 256-257, nr. CXLI.144 Ibidem, p. LXII; Paraschiva primeşte moşia întreagă Drăguşani, cu vad de moară în Stavnic, crâşmă ladrumul cel mare, un loc de casă în Iaşi la târgul Boilor în Mahalua de Jos, cinci pogoane de vie la Priponeşti şialtele, potrivit însemnării lui Costandin Lambrino, „ pentru cele ce dau zestre fiicii noastre”; GheorgheGhibănescu, op. cit , p. 58.145 Teodor Râşcanu, Zbuciumata viaţă a postelnicului Toderiţă Râşcanu, în „Revista Fundaţiilor Regale”, AnulIV, 1 februarie 1937, nr. 2, p. 311.146 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. 238-239, nr. CXXIV.



33

1820 un schimb de ţigani cu Toderaşco Costachi şi soţia sa Safta Lambrino, cumnaţii lui.Safta Lambrino era sora mai mica a Paraschivei Râşcanu147.

La moartea tatălui său este îndatorat de acesta la plata datoriilor şi căsătoriaEcaterinei, sora sa. Iordachi Râşcanu pentr u îndeplinirea cerinţei părinteşti vinde cu 21260 delei locul caselor din Iaşi şi o vie „cu care bani căsătoreşte pe sora sa şi plăteşte datoriile la

creditori”148

. Neculae Racoviţă dăruieşte la 28 iunie 1806 căminarului Iordachi Râşcanu o firtă deloc la Priponeşti, de care avea nevoie pentru cramă şi ogradă, urmând să -l plăteascăulterior 149.

Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28iunie 1814 atestă „necontenitile jalobe” ale căminarului Iordachi Râşcanu, proprietarul moşieiDrăguşeni, de pe Stavnic, în vederea întăririii stăpânirii asupra moşiei sale de către domnie,conform hotărârii judecăţii divanului din 5 septembrie 1812150. Cercetările efectuate pe bazacărţii de judecată a divanului din 1812 demonstrează stăpânirea căminarului IordachiRâşcanu asupra întregului sat Drăguşănii de pe Stavnic, cu vad de moară pe Stavnic în silişteaCănceştilor 151. La 28 iunie 1814 s-a decis ca stolniceasa Maria Holban „ piste matca

Stavnicului de acum înainte nu poate să triacă, oprită fiind de însuşi scrisorile moşiei sale Frenciucii”, iar căminarul Iordache Râşcanu să-şi întregească moşia Drăguşănii până la„matca veche a Stavnicului, după cum pe despre răsărit s-au dovedit că s-au stăpânit până înboor din colţul Căzăneştilor, şi cu întindere în jos până în hotarul moşiei Căzăneştii a

Buzdugăneştilor, în linie arătată la hartă de stare moşiilor, cari s-au dovedit acum că iastemargină de sus a Căzăneştilor despărţitoare din Stavnic spre răsărit de cătră Drăguşăni, şidin St avnic spre apus de cătră Frenciuci, iar nu prin mijlocul Căzăneştilor după cum sădovideşte şi din însuşi hotărâtura acei hotarnice pomenite din anii 7240 şi din ace linie de

gios pe de amândoă părţile Stavnicului până în hotarul moşiei Boţăştii”152.La 27 iulie 1818 căminarul Iordache Râşcanu cercetează pricina dintre Handoceşti

pentru moşiile Petreşti, Mogoşeşti, Borăşti, Chiujdeşti şi Drăgăneşti, de la ţinutulVasluiului153. Opisul actelor Petreştilor din ţinutul Vasluiului este însemnată şi mărturiaiscălită de Constantin Conachi din 26 iulie 1825, unde este amintit „răposatul vornic

Iordache Râşcanu”154.Saidi Ali, îl recomandă marelui vizir şi demnitarilor otomani pe căminarul Iordachi

Râşcanu, „în prezent locuitor al împrejurimii oraşului Vaslui, pentru că a primit şi i-a servit pe toţi reprezentanţii musulmani care au venit şi au trecut pe acolo”155.

Iordache Râşcanul, după ce a fost în serviciul imperial, este înaintat la ordinul luiAbdulah Salih156 la rangul de vornic al politiei de către caimacamul Ştefan Vogoride la 16noiembrie 1821, motivaţia avansării referindu-se la apartenenţa sa la „niamurile patrioţiloracelora, care cu râvnă şi cu credinţa după vreme au slujit Dovletului şi pământului acestue,

şi însuş acu să află slujind ”

157

. Acelaşi caimacam îl ridică pe Iordache Râşcanu la rangul devel vornic al Ţării de Sus pentru „neapărată datorie privind şi la osârdnicile slujbe cu

147 Ibidem, p. 237, nr. CXXII.148 Ibidem, p. 187, nr. CX.149 Ibidem, p. 167, nr. C.150 Ibidem, p. 227, nr. CXXI.151 Ibidem, p. 230, nr. CXXI.152 Ibidem, p. 235-236, nr. CXXI.153 Ibidem, p. 141-142, nr. LXXXIII.154 Ibidem, p. 145, nr. LXXXV.155 Ibidem, p. 336, nr. CLXV.156 Ibidem, p. 334/335, nr. CLXIV.157 Ibidem, p. 240-241, nr. CXXVII.



34

îndestulă râvnă şi sufletiască plecare, jertfite la intrarea oştilor preputernicii noastreîmpărăţii” „întru mulţămire cu cele trebuincioasă oştilor ”158.

Din 4 ianuarie 1822 avem ordinul circular al caimacanului Ştefan Vogoride cătreisprăvnicia ţinutului Iaşi şi vornicul Iordache Râşcanu pentru modul strângerii iraturilor de latoate clasele privilegiate pentru ajutorul ţării159.

Iordache Râşcanu era interest de evoluţia politică externă, fapt dovedit de existenţa între actele sale a traducerii scrisorii cancelarului Metternich din 26 octombrie 1823160.Biv vel vornicul Iordachi Râşcanu este numit de domn la 29 decembrie 1825

prezidentul departamentului criminalicesc, de curând înfiinţat161.A murit în 1828 şi a fost înmormântat lângă ctitoria sa din satul Drăguşeni, ţinutul

Vaslui, astăzi judeţul Iaşi162.Ecaterina (Catinca) Râşcanu a fost măritată de Iordachi Râşcanu cu D. Miclescu în

1810163 sau V. Miclescu. Se păstrează un izvod cu zestrea dată de Iordache Râşcanu suroriisale Catinca (Ecaterina), a cărui dată este apreciată eronat „cătră 1820”. Odată cu o serie deobiecte, printre care o icoană ferecată cu argint, o candelă de argint, un inel diamant,îmbrăcăminte veselă de argint, Catinca primeşte şi suma de 10000 de lei164.

Potrivit anaforalei boierilor din 19 februarie 1814, bazată pe jalba căminaruluiIordachi Râşcanu, Ecaterina, rămasă în casa părintească, „ întâmplându- să în curândă vremedupă căsătorie de au răposat ”165. Ecaterina s-a „ săvârşit fără clironomi”166. O însemnare de

pe la 1831 redă cheltuielile făcute cu înmormântarea Catincăi: pomenirea de 40 de zile s-arealizat de un arhiereu, sunt consemnate şi sărindariurile în valoare de 12 lei pentru schit, 25de lei pentru mănăstirea Floreşti, 12 lei la Frenciuci, 12 lei la Scheia, 12 lei la Drăguşeni, 12lei la Parpaniţa şi 12 lei la Tatomireşti (97 de lei).167

Căminarul Gheorghe Răşcanu înaintează la 23 septembrie 1813 domnului ScarlatCallimachi (octombrie-12 august 1806; 24 iulie 1807-1 iunie 1810; 27 august 1812-20 iunie1819) o jalbă în limba greacă, împotriva stolnicesei Maria Hol ban, sora sa „ pentruclironomie”.168

Logofătul Ţării de Jos a fost însărcinat la 3 iunie 1819 de către Scarlat A. Callimachi(12 august-octombrie 1806; 27 august 1812-20 iunie 1819) pentru cercetarea pricinii ridicatede căminarul Gheorghe Râşcanu în vederea statornicirii hotarelor „în veci” a moşiilorDrăguşanii, Căzăneştii şi Frenciugii. Jalba căminarului Gheorghe Râşcanu a fost redactată înlimba greacă169.

Pentru numeroasele „dovezi despre credincioasele lui şi anevoioasele şi ţării aceştia folositoare slujbe”, precum şi pentru credinţa, rapiditatea şi zelul dovedit în îndeplinireaobligaţiilor în plan local, Mihai Suţu (12 iunie 1819-29 martie 1821) îl răsplăteşte peGheorghe Râşcanu cu demnitatea de mare spătar 170.

158 Ibidem, p.246, nr. CXXXI.159 Ibidem, p. 169-171, nr. CII.160 Ibidem, p. 177-178, nr. CVI.161 Ibidem, p. 283-284, nr. CXLVI.162 Teodor Râşcanu , op. cit., p. 312.163 Gheorghe Ghibănescu, op. cit , p. LXII.164 Ibidem, p.246-247, nr. CXXXII; Vezi şi p. 301 (V. Miclescu). 165 Ibidem, p. 117, nr. LXVII.166 Ibidem, p. 118, nr. LXVII.167 Ibidem, p.301-302, nr. CL.168 Ibidem, p. 116, nr. LXVI.169 Ibidem, p.241, nr. CXXVIII.170 Ibidem, p.244-245, nr. CXXX.



35

Gheorghe Râşcanu şi Gheorghe Cuza, veri, după ce l-au sprijinit pe Ioniţă SanduSturza (1822-1828) în numirea ca domn şi au fost răsplătiţi cu funcţii importante, unul velvornic şi membru al divanului, celălalt hatman, vor deveni duşmanii acestuia. VorniculGheorghe Râşcanu şi hatmanul Gheorghe Cuza se aflau printre cei 37 de boieri semnatari ai

jalbei din februarie 1824 înaintată la Poartă împotriva domnului171.

Vasile Nica dă mărturie la 2 aprilie 1812 despre răşluirea din bucata de loc Sărincuţa,în car e este amintită „moşia dsale spătarului Alexandru Râşcanu”.172 Spătarul Alecu Râşcanu a fost fiul Paraschivei, sora Măriuţei Lambrino, care prin

vechilimeaua din 10 ianuarie 1835 îl desemnează vechil în pricina de judecată pentruîmpresurarea dughenenilor sale din Iaşi de către Gavril Moldovanu173.

La 1900 moşia aparţinea locuitorilor care au beneficiat de legea rurală din 1864 şi proprietarului Mărgărit Hudic. Casele proprietăresei sunt situate lângă biserică, în partea de Nord a satului Frenciugi174.

171 Ibidem, p. 274-275172 Ibidem, p. 60-61, nr. XXXIX.173 Ibidem, p. 305, nr. CLII.174 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României,vol. III, Stab. Grafic J.V. SOCECU, Bucureşti, 1900, p. 423.



36

37

Biserica cu hramul „Sfânta Treime”

Biserica din satul Frenciugi a fost sfinţită la 8 noiembrie 1781, aşa cum nedemonstrează şi conţinutul pisaniei: „ Prea sfânta Troiţă este hramul acestei biserici cariledin temelie s-au făcut cu cheltuiala cinstitului şi de bun neam Alexandru Reşacanu biv vel

paharnic şi spre ajutor şi ertare păcatelor dumisale şi cinstită soţului său Casandra şicopiilor dumilorsale i spre pomenirea în vecii vecilor amin. 1781 Noem. 8”175. Se pare că

biserica a fost finalizată la 1802, aşa cum ne demonstrează o însemnare ce se află pe icoanamica de sub icoana împărătească a Mântuitorului, dar şi potrivit însemnării sculptate înlemnul de deasupra uşii de la intrare în Naos.

Anul ctitoririi este consemnat eronat într-o lucrare de anvergură, a fi 1770 (de cătrefostul proprietar Holban).176

Redăm o însemnare incompletă a lui Alexandru Râşcanu, din 11 august 1780, de peun Octoih mare, aflat astăzi în biblioteca bisericii din satul Frenciugi: „mila sfinţii saleînpreună cu soţu meu Casandra, şi cu fii(i) noştri Maria şi G(h)eorg(h)ie, şi după aceastăviaţă vremelnică certându-ne păcatele ca un milostiv să ne dăruiască viiaţa ce făr(ă) de

sfârşitu la locu luminos cu bucurie şi cu odihnăă şi nu numai pe noi, ce ca un multumilostivu, şi pe cei şi pe alţi fii ai noştri şi părinţi şi rudenii care s -au mutatu mai înainte denoi. Amin, Amin, Amin. Şi această paraclitic(h)i cându zidesc temelie au nemerit un om cu 2cărţi, adecă cu o carte de are toate liturg(h)iile şi cu aceasta, şi eu eceasta paraclitic(h)i şile-am cumpărat atunce, şi le-am afierositu Sfintei beserici, şi cine le-ar fura şi le-ar înstreinade la beserica aceasta să fie blăstămatu de domnul Dumnezeu şi neiertatu şi pe cee lumeamin – 1780 av(gust) 11 / <ss> Alexandru Răşcanu biv vel ”.177

O altă însemnare atestă dăruirea unui Triod către biserică: „ Această pre Sfântă şi

Dumnezăiască carte este dăruită Sfintii bisărici aci cea de la Frenciugi de dum(nea)lui Alecsandru Răşcan biv vel pah(arnic)”.178 Redăm în continuare notiţele de pe un Penticostar din 1753, tipărit la Iaşi, printre care

şi a biv vel spătarului Alexandru Râşcanu: „ Acest sfânt şi dumnezeesc Penticostar este albisericii Muntenilor şi este cumpărat de tot satul şi au dat -o ca să fie de pomană sfinteibiserici pentru sufletele lor şi a părinţilor săi; iar cine s-ar ispiti să o ie să fie anaftima şiblăstămat de cei doisprezece i de 318 Oteţi de la Nicheia şi de Precurata sa Maică amin, leat7285 şi am scris eu Erei Ioan ot Munteni” (însemnare din 1 septembrie 1776-31 august1777).179

„ Din tot cărţile bisericei Muntenilor ce au fost româneşti sau găsit un Penticostar lad(u)m(nea)lui Ioniţă Stegariul şi l -am luat eu Ierei Ioan ot Vaslui pentru că este cumpărat de

neamurile mele şi de alţi săteni ce erau poporani la sfânta biserică ot Munteni, iar biserican-au dat nici un ban, nici treabă n-are cu aceste trei cărţi ce (se) cheamă una Penticostar,alta Praxiu, alta Leturghie. Şi acele doao cărţi au rămas să de samă preutul Sava Cărare

175 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, X, p. 376.176 George Ioan Lahovari, General C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României,vol. III, Stab. Grafic J.V. SOCECU, Bucureşti, 1900, p.423. 177 Octoih mare, p. 18-25.178 Triod.179 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. X, p. 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara

Moldovei, Un corpus editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu, volumul II (1751-1795), Iaşi, Casa Editorială Demiurg,2008, p. 256.



38

fiindcă era dascăl la ace sfântă biserică cu moşu său ierei Gheorghe Donosă şi am scris eu Ierei ot Vaslui let 7285 Aug ”(august 1777)180.

„ Acest Penticostar l-am cumpărat eu de la protopopu Ion ot ţinutul Vasluiului şi l -am afierosit la biserica me din satul Frenciucii împreună cu celelalte cărţi ce am cumpărat.Şi am datu tot la această biserică şi cine ar fura -o să fie blăstămat de Sfânta Troiţă a cării

hramul este la la această sfântă biserică. 1783 Mai 13. Alexandru Reşcanu biv vel spatar.1791 April 18”181.

Biv vel spătarul Alexandru Râşcanu continua înzestrarea bisericii cu cărţile religioasenecesare bunei desfăşurări a slujbelor bisericeşti, aşa cum reiese şi dintr -o însemnare de pe unTriod, pe care o reproducem: „ Acest Triodu l-am cumpăratu în zilele luminatului domn

Alexandru Mavrocordat Voevod şi l-am dăruit iar la biserica me den satul Frenciucii ot ţinutul Vasluiului, la care este hramul Sfânta Troiţă; şi cine la fura să fie blăstămat de SfântaTroiţă şi de mine păcătosul. Şi am iscălit 1784 noem(vrie) 20. Alexandru Reşcanul vel spatar.1790 April 24”182. Redăm altă însemnare de pe Triod: „Şi eu, Mihai, fiul protopopului, amîntărit cumpărătura de tatăl meu”. 1780 sept(emvrie) 1. Mihai183.

Foaia de zestre dată de spătarul Alexandru Râşcanu fiicei sale Măriuţa în aprilie 1795

include şi „ 1 moşie întreagă anume Frenciucii ţinutul Vasluiului cu toată aşezare ei adică cu pivniţă de piiatră, cu moară cu 2 roţi şi de sucmane, cu biserică”şi altele.184

Chirilă Râşcanu vede ctitorirea bisericii în anul 1781, conform inscripţiei bisericiifăcută de Alexandru Râşcanu. Înscripţia se păstra pe o bucată de tuci, de formă pentagonală,folosită drept clopot până la 1847, în care se bătea cu un ciocan pentru a auzi credincioşii. La1790 Alexandru Râşcanu vel spătar ar fi donat două cărţi bisericii sale, conform însemnărilorsale de pe ele.185

Unele surse ne indică construirea bisericii cu hramul Sfânta Treime în august 1789 de biv vel paharnicul Alexandru Râşcanu pe moşia sa. Biserica a fost construită din vălătuci cuîngrăditură de nuiele.186 Potrivit unui chestionar din 16 ianuarie 1948 „biserica este făcută laanul 1780, când este şi sfinţită de boierii greci Alexandru şi Casandra Râşcanu din acest sat,care erau proprietarii întregii moşii Frenciugi – ca urmaşi îngrijitori ai Sfintei Biserici suntcunoscuţii Iordachi şi Smaranda Holban”.187

Alte surse consemnează construirea bisericii la 1790 „din împletitură de ulmi petemelie de piatră, bătută pe ambele părţi cu vălătuci şi acoperită cu tablă galvanizată”(din1962 datează învelirea bisericii). Ctitorii sunt biv vel vornicul Alexandru şi soţia sa CasandraRâşcanu.188

În sinodicul bisericii din satul Frenciugi, completat de preotul Ioan Agapi la 26 aprilie1882, se nota eronat: „ Biserica cu hramul Sf-ta Treime din cotuna Franciugii este făcută laanul 1781, de către Domnu Iordache Holban şi soţia sa Smaranda şi reparată la anul 1865de cătră Dlui Costachi Cosmei înpreună cu alţi locuitori”. O notă adiţională ulterioară în

creion indică adevăraţii ctitori: Alexandru şi Casandra Răşcanu. Printre binefăcătorii bisericii180 Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 378; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, p. 273.181 Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, p. 499.182 Ibidem, p. 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, p. 488.183 Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, p. 325.184 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. X, p. 57-58, nr. XXXVIII.185 Chirilă Râşcanu, Comuna „Parpaniţa”(Vaslui), în „Opinia” Ziar conservator. Cotidian, Iaşi, Anul I, nr. 197,din 30 decembrie 1897, p. 1.186 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108; Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 61 / 1962.187 A.E.H., F.E.H., dosar 1 / 1947.188 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967; Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi dinIaşi, dosar cuprinzând inventarierea bunurilor de valoare istorică, artisitică şi documentară a Bisericii din satulFrenciugi (1967).



39

sunt însemnaţi în sinodic Paraschiva, Maria, Costache, Grigori, Teodor, Teodor, Apostu(morţi), Ioan, Dumitru, Petru, Ioan, Anghelina, Dumitru, Dumitru (vii) şi tot neamul lor 189.Într-o însemnare a preotului Constantin Popescu, păstrată în arhiva bisericii, sunt însemnaţidrept ctitori: Alexandru şi Casandra Râşcanu, Iordache şi Smaranda Holban, Alexandru,Smaranda, Răducanu, Ioan şi Maria.

Maria Râşcanu s-a căsătorit cu stolnicul Andrei Holban, primind în aprilie 1795 moşiaFrenciugi şi biserica din sat de la tatăl său Alexandru Râşcanu190 În inventarul întocmit la 28 iunie 1894, preotul Ion Anghel lasă o descriere a bisericii

cu hramul „Sfânta Treime” din satul Frenciugi, comuna Parpaniţa, parohia Drăguşeni: „Unabiserică făcută de gardu cu nuieli şi vălătuci lutu în stare de mijlocu, acoperită cu şindrilă,

fundată la 1781 de Dlu proprietaru moşiei Frenciugii Alexandru Răşcanu, fostu şi spătariu înanul 1783, cu clopotniţă de zidu lipită de biserică, altu turnu nu are. / Biserica are ca

proprietate (45) patruzecişicinci prăjini în jurulu ei, ograda bisericii îngrădită cu gardu de spini. Asemine mai are (8) optu fălci şi jumătate (40) datu de legea rurală, din acest pământ(7) şepte fălci şi (55) cinzecişicinci prăjini se stăpâneşte de cler, iară restul de (65) şesezeci

şi cinci prăjini se stăpâneşte de lăcuitorul Dtru Cosmeică luat cu forţa fără de a ajuta Sf.

Lăcaş cu o lumânare. / Biserica mai are una casă în sat; este făcută de lemnu şi vălătuci delutu şi se stăpâneşte de Preutul Ion Anghel, servitoriu la această biserică din Frenciugi.

Aceasta case are (45) patruzeci şi cinci arătură în jurul ei”191.Preotul Constantin Fligler ne lasă la rândul său o descriere a bisericii din Frenciugi,

unde slujea şi pe care o reproducem în continuare. „ Biserica din satul Frenciugi, com. Şcheia,a fost construită în anul 1791 de către biv vel vornicul Alexandru Râşcanu cu soţia saCasandra şi fii lor Gheorghe şi Maria. / Este construită din nuiele de ulm, bătută pe ambele

părţi cu lut, iar pe dinafară este căptuşită cu scândură de brad. Este în format de corabie,clopotniţa fiind deasupra pridvorului de la intrare în partea de sud. / Înlăuntru pereţii sântvăruiţi cu var alb. / Catapeteasma este fixă, demontabile fiind numai icoanele împărăteşti.

Pictorul care a pictat catapeteasma este necunoscut. / A fost reparată în anii 1890, 1960,1966, 1968. / În anul 1968 s-a schimbat învelitoarea, înlocuindu- se tabla neagră cu tablă

g alvanizată”192. Nu se cunoaşte arhitectul sau meşterul constructor al bisericii. Biserica a fost

construită pe temelie de piatră necioplită, pe furci de lemn şi pământ, în spaţiu l interior esteaplicat un var alb, iar în exterior scândură. Biserica de dimensiuni mici, este acoperită cutablă.

Planul bisericii este cel tradiţional, statornicit în arhitectura românească din secolul alXVIII-lea, stil moldovenesc, cu împărţirea interioară consacrată, altar, naos şi pronaos, careeste delimitat printr-o grindă ornamentală de stejar, iar în pridvorul din partea sudică a

bisericii se află o scară, cale de acces către clopotniţă. Biserica este orientate cu altarul spre

răsărit, simbolizează trupul mistic a lui Hristos, casa lui Dumnezeu, prezent acolo, adică a bisericii cereşti şi a obştei credincioşilor venită în întâmpinarea Lui, dar şi a Bisericii pământeşti cu sacerdoţii săi în frunte, fiind considerată o fereastră deschisă către cer.

Catapeteasma bisericii este confecţionată din lemn de tei şi stejar şi este împodobităcu o sculptură simplă executată manual, şi acoperită cu o preparaţie de grund şi pulbere de

189 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 3 / 1882.190 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., p. XXXVI-XXXVII.191 Costin Clit, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894, în „Elanul”Revistă editată deAsociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud.Vaslui, nr. 29, martie 2004, p. 11.192 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, Dosar cupr inzând fotografiile bisericii parohiale Frenciugi, a bisericii filiale Bâcu şi a casei parohiale, f. 1.



40

aur, este de dimensiuni mici, cele două rânduri registre sunt bucăţi de scânduri groase şi latede aproximativ 50 cm., pictate şi sculptate, îmbinate câte două pe fiecare registru, icoanelesunt pictate în stil bizantin, fără strat de preparaţie, fiind aplicat un strat de clei de oase şi apoi

picture cu culori de tempera. Nu este menţionat numele pictorului, ci, doar numai textul:„iertaţi fraţilor greşalele mele ca să iarte şi pe voi Dumnezău”, şi anul 1802.

Uşile Împărăteşti de dimensiuni mici, fără elemente decorative din lemn, sunt pictateîn întregime, reprezentând scena „Bunei Vestiri”, la aureole, veşminte şi la icoaneleÎmpărăteşti s-a folosit pulbere de aur.

Uşile diaconeşti sunt pictate în întregime, reprezentându-i pe cei doi arhangheli, primul registru, scene din sărbătorile împărăteşti, în al doilea registru sunt reprezentaţi SfinţiiA postoli iar în mijlocul lor „Deisis”, dar Mântuitorul pe scaunul de judecată singur, MaicaDomnului şi Sfântul Ioan Botezătorul tot separat reprezentaţi pe icoane, icoane cu partea desus uşor arcuită, iar registrul al treilea în care sunt reprezentaţi proorocii au forma unui cerccu partea de sus şi cea de jos uşor teşite, culoarea fondului, predominant este albastru, scrieremanuscris cu caractere slavone.

În cursul anului 2012 s-au realizat lucrările de conservare ale catapetesmei din

biserică de către Dumitru şi Maria Nimircearg şi s-a amenjat un muzeu de obiecte bisericeştişi carte veche prin grija preotului Ionuţ Alexandru Figher.

Reparaţii

Biserica a fost reparată, conform sinodicului, la 1865 de către Costachi Cosmei şilocuitorii satului193.

Pereţii exteriori ai bisericii sunt căptuşiţi în 1890 cu scândură de brad zugrăvită cuvopsea de culoare albastră.194 Unele surse indică reparaţiile din anul 1902 (să fie dateronat?)195. Reparaţii radicale au fost executate în anul 1905 prin stăruinţa preotului IoanAnghel196. Pridvorul bisericii a fost rezidit din piatră în 1910.197

În anul 1947 s-a lucrat temelia bisericii în partea de Nord şi de Vest.198La 4 martie1947, Episcopul Grigorie Leu aprobă planul de înfrumuseţare prin plantarea terenului din

jurul bisericii, putându-se face şi dezgropări de oseminte cu slujbă şi regruparea lor într -ogroapă comună199.

Biserica parohială din satul Frenciugi, comuna Drăguşeni este descrisă în 1952 cafiind construită din piatră şi învelită cu tablă. Casa parohială era din vălătuci şi acoperită cuţiglă. Cimitirul vechi măsura 5701 m², iar cel nou 7500 m². Sfânta Masă avea piciorul zidit.200

În cadrul adunării parohiale din 2 februarie 1953, la care au participat 52 de membridin cei 172, s-a constituit biroul format din preotul Constantin Popescu (preşedinte), P.I.Ţibichi (secretar), Gh. Boghiu şi I. P. Cozma (oameni de încredere). V. Grâu propune

execuţia reparaţiei bisericii fără întârziere.

201

P. Ciobanu propune la 7 martie 1954 acoperirea bisericii cu tablă.202

193 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 3 / 1882.194 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967.195 „Anuar”, Editat de Administraţiunea Cassei Bisericii, 1909, p. 439; Anii de construcţie a bisericii de lemndin Frenciugi sunt menţionaţi eronat, anume 1870-1871 (în realitate 1780-1781).196 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938.197 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 61 / 1962.198 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 61 / 1962.199 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.200 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 41 / 1952.201 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 29 / 1953.202 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 31 / 1954.



41

Potrivit preotului Constantin Fligler, biserica „a fost reparată în anii 1890, 1960,1966, 1968. / În anul 1968 s-a schimbat învelitoarea, înlocuindu- se tabla neagră cu tablă

galvanizată”203.La 15 martie 1962, conform procesului verbal încheiat, membrii consiliului parohial

întruniţi în şedinţă în biserica filială „Sfânta Treime” din Frenciugi, discută necesitatea

reparaţiei, a cărui deviz urma să fie trimis episcopiei. Acoperişul bisericii din tablă neagrădeteriorată, uzat în întregime, cu tabla atacată de rugină, permite pătrunderea ploilor îninterior. Localul bisericii era construit din nuiele şi vălătuci. Pentru înlocuirea tablei de peacoperiş şi pardosirea exterioară a pereţilor cu scândură era estimată prin deviz suma de 9400de lei. Se face apel la credincioşii satului (180 capi de familie), de la care s-a reuşit colectareaa 3000 de lei. Se cere Episcopiei un ajutor de 5000 de lei. În anul 1962 biserica a fostacoperită cu tablă neagră.204

Membrii consiliului şi comitetului parohial din Frenciugi, întruniţi la 28 martie 1962,au luat la cunoştinţă despre conţinutul adresei Sfatului Popular al comunei Drăguşeni, cu nr.279 / 28 martie 1962, „ prin care ni se cere a se da contracost piatra ce avem la Biserică,

fiind necesară pentru construcţia şcolii din sat. Având în vedere necesitatea construirii

localului de şcoală, precum şi faptul că noi nu mai putem construi un lăcaş de biserică, precum şi faptul că actualul lăcaş de biserică are nevoie de reparaţie, noi cu toţii aprobăm a se da toată piatra adusă de noi din cariera Ipatele”, după care este încheiată o înţelegere.Şcoala din Frenciugi primeşte piatra amintită la 15 aprilie 1962 (actul de primire fiind semnatde Nicolae Ciobanu, maistrul contractant).205

Meşterul autorizat D. Gh. Cozma, din satul Frenciugi, este angajat la 23 septembrie1962 pentru executarea lucrărilor prevăzute în devizul de reparaţie al bisericii Sfânta Treime,

pentru suma de 1068 de lei.206 Costurile reparaţiilor le-a depăşit pe cele din deviz, înocmindu-se un alt deviz, conform procesului verbal din 15 august 1962.207

La 28 aprilie 1963 este angajat pietrarul Dumitru Slabu din Drăguşeni pentru execuţiatrotuarelor din jurul bisericii, recompensat pentru calitatea lucrării şi economia de material,cu 200 de lei. C. Marian, zidar din Negreşti, este angajat la 30 iunie 1963 pentru execuţiatencuielilor interioare şi exterioare a pridvorului bisericii şi turnarea de beton pe jos.208

Catapeteasma bisericii este spălată în 1966, fără schimbarea picturii. Picturacatapetesmei era în stilul moldovenesc. Totodată a fost vopsit tavanul bisericii.209

203 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, Dosar cuprinzând fotografiile bisericii parohiale Frenciugi, a bisericii filiale Bâcu şi a casei parohiale, f. 1. 204 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 61 / 1962; Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.205 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108.206 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108.207 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 109.208 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108.209 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967.



42



43



44

Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”

Protoiereul Neculai Isăilă, după inspectarea parohiei Frenciugi din 21 februarie 1947,consemnează în procesul verbal: „ Biserica din Frenciugi este mai mult o capelă decât obiserică parohială. De acest lucru îşi dau seama atât sătenii cât şi preotul Constantin

Popescu şi în mintea tuturor se proiectează liniile viitoarei biserici, care ca proporţii, caîngrijire, ca aranjamentul să fie în armonie cu satul şi celelate instituţii din sat ”210.

Preotul Ioan Răzvan Scurtu însemna în procesul verbal din 1 aprilie 1999: „Clădireabisericii actuale numără peste 100 de ani de existenţă, şi fiind realizată din materiale nu

foarte d urabile, prezintă un risc crescut în cazul apariţiei unui seism. Ca urmare a celor prezentate membrii consiliului parohial în frunte cu Prea cucenicul Scurtu Ioan Răzvan, preotul paroh al bisericii „Sf. Treime” din satul Frenciugi, comuna Şcheia, judeţul Iaşi, auconvenit că ieşirea din această situaţie se poate realiza prin construirea unei noi bisericicare să corespundă tuturor exigenţelor tehnice şi artisitice ale actualităţii. În acest sens s -aconstituit un comitet de iniţiativă format din şase oameni”211.

Pentru construirea bisericii s-a încheiat un contract de sponsorizare la 3 iulie 2000între SC Ceramica Iaşi, reprezentată de inginerul Adrian Cehan, directorul general, şi preotul

paroh Ioan Răzvan Scurtu212.Lucrările de construcţie ale noii biserici cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi

Elena” au început în anul 1999 sub supravegherea preotului Ioan Răzvan Scurtu. Până în2004, lucrările de construcţie au ajuns la prima centură. Se continuă lucrările de către preotulConstantin Cătălin Chifu până la a doua centură, iar în 2006 s-a turnat bolta şi s-au pus bazele

turlei. Lucrările au fost executate de o echipă de muncitori din sat, căreia i s-a adăugat şi o parte a enoriaşilor credincioşi. La 6 august 2007 preotul paroh se confrunta cu lipsa cărţii funciare și a resurselor financiare necesare unui asemenea edificiu şi îşi propunea finalizareaturlei şi execuţia acoperişului până la sfârşitul anului.

Preotul paroh Ionuţ Alexandru Figher reuşete finalizarea lucrărilor bisericii, sfinţită la25 mai 2014 de către Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei cu unsobor de preoţi, printre care preotul Mihail Roşu, protoiereul Protopopiatului 3 Iaşi, şiarhimandritul Vichentie Lupu, stareţul mănăstirii Rafaila, judeţul Vaslui (pentru contribuţia

preotului Figher a se vedea în lucrarea de faţă spaţiul destinat persoanei sale la capitolul„Preoţi”).

Maestrul Mihai Moroşanu, pictorul, care împreună cu fratele său, Gavriil, plecat la

Domnul în 2008, a pictat mănăstirea Putna, şi ucenicul său Gelu Marian au pictat în SfântulAltar în scena Înălţării pe Mâtuitorul Iisus Hristos şi în medallion pe Sfântul Prooroc Isaia.Catapeteasma a fost sculptată de Mădălin Daniel Ţibichi213şi Alin Popa214, absolvenţi

ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Huşi. Mădălin

210 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.211 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 311 / 2000.212 Ibidem.. 213 Fiul lui Gheorghe şi Mihaela, născut la 26 octombrie 1987 la Iaşi, absolvent al cursurilor primare la şcoalagenerală din Negreşti, judeţul Vaslui, al Seminarului Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur”din Huşi (2009)şi al Facultăţii de Artă „George Enescu” din Iaşi, actualmente masterand la aceeaşi instituţie, a pictat biserica cuhramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul Mirceşti, comuna Tanacu, judeţul Vaslui (2012), arealizat portretele lui Dimitrie Cantemir, amplasat în holul de la intrarea în Colegiul Agricol „Dimitrie



45

Daniel Ţibichi, cu origini în satul Frenciugi (bunicii şi tatăl său), a executat şi întreg mobilierul bisericii.

Cantemir” din Huşi (2008) şi a lui Constantin Holban, primul director al Colegiului Naţional „Cuza Vodă” dinHuşi sau al revoluţionarului Anastasie Panu.214 Originar din satul Pogana, absolvent al Seminarului Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur”din Huşi,Facultăţii de Artă „George Enescu” din Iaşi, actualmente student în anul III al Facultăţii de Teologie Ortodoxădin Iaşi.



46



47

Parohia

Până la 1906 filiala Frenciugi a făcut parte din parohia Parpaniţa215

. La 1897 comunaParpaniţa era compusă din satele Parpaniţa, Frenciugi şi Glodeni, fiind situată pe ambelemaluri ale pârâului Stavnic216. Prin decretul nr. 1867 din 1906 s-a modificat componenţa

parohiei Parpaniţa, judeţul Vaslui. Reşedinţa noii parohii urma să fie satul Vultureşti, comunaBuhăeşti, luând naştere astfel parohia Vultureşti, cu biserica parohială Sfântul Nicolae.Parohia Vultureşti cuprinde din 1906 satele Vultureşti, Parpaniţa (biserica filială cu hramul„Adormirea Maicii Domnului” şi Rediul Mogâldei)217.

Din 4 aprilie 1927 s-a aprobat proiectul de delimitare a noilor circumscripţii pentru protoieriile din eparhie. Parohia Frenciugi este inclusă în circumscripţia I-a din judeţulVaslui.218Economul Constantin Ulea a fost numit protoiereu al circumscripţiei I din judeţulVaslui pe o perioadă de cinci ani, începând cu 1 iulie 1927.219

Consiliul eparhial în plenul din 3 noiembrie 1927 discută problema modificării parohiilor din eparhia Huşilor, hotărându-se şi noua denumire a parohiei Frenciugi: parohia

Bâcu, formată din satele Frenciugi, Bâcu şi Cioca-Boca (venea de la parohia Ipatele).220 După sfinţirea bisericii din satul Şcheea221, Episcopul Iacov Antonovici vizitează la

29 mai 1927 parohia Frenciugi, oprindu-se în prima etapă la biserica din satul Bâcu, unde„ găseşte o mică comunitate de sectari evanghelişti”, fiind aşteptat de „toată suflarea din sat ”.„ A îndemnat pe credincioşi să stea strânşi în jurul bisericii şi a păstorului lor şi să nu deaascultare celor ce s-au abătut de la adevărata credinţă. Îndeamnă pe enoriaşi să repare sf.locaş, care este cam dărăpănat, şi se înscrie în fruntea listei celor ce contribuie la reparaţii,cu suma de 5000 lei”. Din partea sătenilor ţin discursuri preotul paroh, învăţătorii Ciubotariuşi Ioan Cihodariu, ultimul „ fost predicator evanghelist şi care acum s-a oferit să lucreze

pentru întoarcerea la dreapta credinţă a foştilor săi tovarăşi, rămaşi încă în rătăcire”. Dinsatul Bâcu, Episcopul Iacov Antonovici trece „în satul Frenciugi, unde a vizitat biserica şiapoi, apropiindu- se sara, a plecat spre reşedinţă, trecând prin Negreşti”.222 În ziua de 14iulie 1928 episcopul Iacov Antonovici vizitează bisericile din Buhăeşti, Rateşul Cuzii,Tatomireşti, Scânteia şi Şcheea, iar a doua zi ajunge la biserica din satul Bâcu, unde oficiazăSfânta Liturghie, „înconjurat de mai mulţi preoţi. Aci este o mică comunitate evanghelistă.

Prea Sfinţitul a predicat poporului despre educaţia copiilor, insistând asupra păstrării cu sfinţenie a legii noastre creştineşti în toate amănuntele ei- lege care se bazează pe Sf.Scriptură scrisă şi nescrisă”. Din satul Bâcu se îndreaptă către Drăguşeni, apoi la Frenciugi,„unde vizitează biserica, vorbind lumei adunate despre însemnătatea cimitirelor, cum şi

215 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 216 Chirilă Râşcanu, Comuna Parpaniţa (Vaslui), în „Opinia” Ziar Conservator Cotidian, An. I, nr. 197, Iaşi, 30 -XII-1897, p. 1-2217 „Monitorul oficilal”, nr. 72, din 28 iunie / 11 iulie 1906, p. 2857. 218 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 5, mai 1927, p. 42.219 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 8, august 1927, p. 98. 220 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 12, decembrie 1927, p. 157-158; respectiv p. 164.221 Vezi şi Ec. Vasile Popa, Lucruri înfăptuite în parohie, în „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 8,august 1927, p. 109-110; Econom V. A. Popa, Sfinţirea bisericii din parohia Şcheia, jud. Vaslui, în în„Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 7, iulie 1927, p. 89-91.222 Vizită canonică în „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 7, iulie 1927, p. 95.



48

îngrijirea şi respectul ce trebuie să li-l dăm”, iar de aici se deplasează către localităţileParpaniţa, Negreşti şi Vultureşti.223

Protoiereul de Vaslui se adresa la 15 octombrie 1942 preotului Constantin Popescu:„aţi rămas paroh la parohia nou înfiinţată Frenciugi pe data de 1 octombrie 1942”224

Parohia Frenciugi, comuna Drăguşeni, raionul Negreşti, este atestată documentar şi la

31 decembrie 1949225

.Din 1958 documentele cercetate atestă existenţa parohiei Bâcu-Frenciugi, din protoieria raionului Negreşti (preotul iconom Constantin Radu, protoiereu, şi preotul iconomArghir Başcamuş, secretar). La 19 martie 1958, protoieria raionului Negreşti trimite preotului

paroh Constantin Popescu o copie a ordinului episcopiei, cu nr. 1661 / 1958, prin carePermanenţa Consiliului Eparhial „în şedinţa sa din 27 Febr(uarie) 1958, ţinută sub

preşedenţia P.S. Episcop Teofil, a aprobat în conformitate cu prevederile art. 43, din statutalăturarea parohiei Bâcu la parohia vecină Frenciugi, pentru consideraţiuni de ordinmisionar şi superior bisericesc, urmând ca împreună cu aceasta, să formeze o parohie subdenumirea de Bâcu-Frenciugi”, semnată de vicarul episcopal, Arh. V. Bârdaş. Din adresaEpiscopiei Romanului şi Huşilor, remisă preotului paroh Constantin Popescu la 1 aprilie

1958, reiese dispoziţia din 27 martie 1958 de menţinere a unei hotărâri anterioare pentrucontopirea parohiilor Bâcu şi Frenciugi în una nouă, sub denumirea de „Bâcu-Frenciugi”învederea readucerii „în sânul bisericii a celor decăzuţi din dreapta credinţă”. Hotărâreaamintită se loveşte de opoziţia enoriaşilor din Bâcu, care nu doreau afilierea la Frenciugi şicererea ca preot a lui Ioan Leuştean, respinsă de Episcopie la 27 martie 1958. Se solicită

preotului paroh: „ să vă situaţi cu domiciliul la centrul parohiei, condiţionat de faptul casei parohiale, care va deveni o realitate în satul Bâcu”.226Se păstrează procesul verbal din 16aprilie 1962, semnat de preotul paroh Constantin Popescu, Mitică Butnaru, preşedinteleSfatului Popular Drăguşeni, prin care sunt predate „640 bucăţi chişele moloane piatră”, învaloare de 1600 de lei.227

Conform inventarului din 31 decembrie 1961 avem parohia Bâcu-Frenciugi, realitateîntâlnită şi în 1968, când potrivit noii reforme administrative, făcea parte din comunaŞcheeia, judeţul Iaşi. Biserica din satul Bâcu are hramul Sfântul Nicolae228. Începând cu 1martie 1968 parohiile trecute administrativ la judeţul Iaşi aparţin Eparhiei Moldovei şiSucevei229.

Conform procesului verbal din 16 iunie 1965, preotul Andrei Gheorghiu, protoierul de Negreşti, s-a deplasat la parohia Bâcu Frenciugi, formată din satele Bâcu, Frenciugi şi CiocaBoca230.

Până în 1968 parohia era sprijinită financiar de Episcopia Romanului şi a Huşilor,apoi de Mitropolia Moldovei şi Sucevei (între 1968 şi 1973 a primit suma de 3500 lei)231.

În anii 1973 şi 1974 este atestată documentar parohia Frenciugi-Şcheia (preot paroh

Constantin Fligler)

232

.223 V.P., Vizitele canonice ale P.S. Iacov în parohiile: Buhăeşti cu Rateşul Cuzii, Tatomireşti, Scânteia, Şcheia,

Frenciugii, Drăguşenii, Parpaniţa, Negreştii şi Vultureştii, din judeţul Vaslui, în zilele de 14 şi 15 Iulie 1928 în„Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul V (IV), nr. 17-18, din 1-15 septembrie 1928, p.173-175.224 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 44/ 1942.225 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 1/ 1961.226 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43.227 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 108.228 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 1/ 1961.229 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 46 / 1968, f. 28. 230 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 71 / 1965.231 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 198/ 1978.232 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 140 / 1973; dosar 139 / 1974.



49

Potrivit adresei protopopiatului Iaşi din 20 noiembrie 1980, Departamentul Cultelor„cu adresa nr. 13744 / 1980, a aprobat desfiinţarea postului de preot şi de cântăreţbisericesc de la parohia Drăguşeni, comuna Şcheia, prin desfiinţarea parohiei Drăguşeni, cu330 familii şi 1270 credincioşi, cu o singură biserică şi arondarea acesteia la parohia vecină

Frenciugi. Astfel parohia Frenciugi va totaliza 720 familii cu 2720 credincioşi, cu două

biserici filiale Drăguşeni şi Bâcu şi o biserică parohială Frenciugi. Satul Cioca-Boca, de la parohia Frenciugi va trece la parohia vecină Mironeasa, cu 200 familii şi 790 credincioşi. Mişcările de mai sus sânt aplicabile cu data de 1 ianuarie 1981”233.

În decembrie 1993 s-a reînfiinţat parohia Bâcu234.

Casa parohială

La 28 iunie 1894 „biserica mai are una casă în sat; este făcută de lemnu şi vălătucide lutu şi se stăpâneşte de Preutul Ion Anghel, servitoriu la această biserică din Frenciugi.

Aceasta case are (45) patruzeci şi cinci arătură în jurul ei”235.Preotul Constantin Fligler considera construcţia casei în anul 1924236 sau 1926 „din

furci de stejar, în paiantă, acoperită cu ţiglă, preot paroh fiind pr. Băbuşanu. / Este compusădin două camera mari 5 / 5, un antret de 2 / 5 şi una bucătărie în spatele casei, cu o cameramica şi o magazine. / Este situată la sud de şcoala elementară de 8 ani, din satul Frenciugi”. 237

La 9 august 1938 membrii consiliului parohial Bâcu s-au întrunit pentru „a discutaa supra terminării casei parohiale Frenciugi şi în special pentru refacerea acoperişului vechi,întrucât fiind din scânduri, putrezit, plouând, se năruie pereţii. Pentru a se putea repara deîndată aprobăm ca soldul bugetului anului 1937 -1938 de 5576 lei, provenit din arendaterenului bisericii Frenciugi să se întrebuinţeze la repararea acoperişului casei parohiale

Frenciugi”238.Episcopia Huşilor informa pe preotul Constantin Popescu la 23 octombrie 1942

despre aprobarea întrebuinţării „excedentului de lei 5205 pentru construcţia casei parohiale”239

În 1948 se află în „lucru”, din vălătuci, prin colectele realizate în rândurileenoriaşilor.240

Se păstrează contractul de vânzare şi cumpărare a energiei electrice din 9 mai 1975 pentru casa parohială şi biserică241. Probabil că acum s-a realizat racordarea la reţeaua deenergie electrică.

Lucrările de reparaţie de la casa parohială din Frenciugi se aflau în derulare la 18septembrie 1990. Biserica filială din Drăguşeni, conform procesului verbal din 17 iulie 1988,a primit o donaţie de la Costică Şoreanu din Drăguşeni şi alţi enoriaşi, ce constă în 1500 kg

de ciment în valoare de 3950 de lei, ce urma să fie folosit pentru reparaţia casei parohiale dinFrenciugi. Cimentul a fost achiziţionat de la magazinul din satul Şcheea. Stadiul reparaţiilor

233 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 227 / 1980.234 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.235 Costin Clit, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894, în „Elanul”Revistă editată deAsociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud.Vaslui, nr. 29, martie 2004, p. 11.236 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 18 / 1968.237 Dosar cuprinzând fotografiile bisericii parohiale Frenciugi, a bisericii filiale Bâcu şi a casei parohiale, f. 1. 238 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 239 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 44/ 1942. 240 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1947, f. 70.241 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 250 / 1986.



50

executate la casa parohială constituie subiectul de discuţie a consiliului parohial la 4 aprilie1989 (dintre consilieri s-au semnat Vasile Pricop, Vasile Bordeianu, Ioan Ciumală, CostacheŞoreanu, Mihai Lupu, Gheorghe Cosmei şi alţii)242.

Lucrările reparaţie de la casa parohială numai pot continua după 14 ianuarie 1989 dincauza lipsei fondurilor financiare şi a materialelor deficitare243. La 25 ianuarie 1991 s-a

discutat problema cumpărării unei căzi pentru baie şi a unei chiuvete244

.Preotul Ionuţ Alexandru Figher amenajează o bibliotecă în interiorul case parohiale,iar la 25 aprilie 2014 a început lucrările pentru înlocuira acoperişului.

242 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.243 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 269 / 1990.244 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 283 / 1991.

51

Proprietăţi, bunuri mobile și imobile

Parohia deţinea 11 hectare de pământ, obţinute prin legea rurală din 14 august 1864 adomnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), folosit la 1948 de clerul parohiei. În 1939terenul era arendat245. La 1894 „ Biserica are ca proprietate (45) patruzecişicinci prăjini în

jurul ei, ograda bisericii îngrădită cu gardu de spini. Asemine mai are (8) optu fălci şi jumătate (40) datu d elegea rurală, din acest pământ (7) şepte fălci şi (55) cinzecişicinci prăjini se stăpâneşte de cler, iară restul de (65) şesezeci şi cinci prăjini se stăpâneşte delăcuitorul D-tru Cosmeică luat cu forţa , fără de a ajuta Sf. Lăcaş cu o lumânare”246.

Actul de donaţie din 25 martie 1945 ne arată şi numele proprietarei moşiei Frenciugi:„ Donaţie/ Subsemnata Clara Scharf, proprietara moşiei Frenciugi, com. Bâcu, donez pentrubiserica din Frenciugi, pentru drum spre cimitir, suprafaţa de 3 (...), mergând la Nord cu

Toader, la Sud cu T. Malancea, la apus şi răsărit drumuri. / <ss> Clara Scharf. / 25 / III1945”. Suprafaţa terenului (drumului de acces) a fost de 51168 m2. Fratele său Rudolf a făcut

parte dintr-un convoi care i-a transportat pe evrei în Transnistria, de unde nu s-a mai întors.Clara Scharf se va căsători în Iași.

Actul de donaţie din 4 februarie 1947 îl reproducem în continuare: „SubsemnatulThoader Cozmei, domiciliat în satul Frenciugi, comuna Bâcu, judeţul Vaslui, declar că donez

Parohiei Bisericii „Sf. Treimi” din satul Frenciugi, reprezentată prin epitropii consilieri D.Săvuc şi Vasile T. Cosovanu, domiciliaţi asemenea, suprafaţa de opt prăjini sau 1432 m.p.

pământ arabil, situat pe teritoriul satului Frenciugi şi care are megieşiile: la răsărit drumul şi lotul Bisericei, la apus pârâul Vâscăneasa, miazăzi pământul Bisericei şi la miazănoapterestul proprietăţii mele. / Acest teren nu va putea fi înstrăinat şi în (...) când s-ar produce,

prezentul este anulat pe deplin drept şi pământul îmi revine mie sau moştenitorilor mei, seexceptează numai în cazul când nu ar fi propice pentru plantarea viei, întrucât donaţiunea înacest scop o fac; şi în acest caz se va schimba cu o porţiune egală din pământul Bisericei ceîn prezent se foloseşte de către membrii clerului. / Biserica intră în stăpânire asupra acestuiteren imediat după ridicarea recoltei de grâu ce este însămânţată, adică după secerişul dinvara anului 1947. Pentru această donaţie ţin să fiu pomenit în Biserică la Sf. Slujbe, atât eu,cât şi soţia mea Teodora şi copiii mei Maria, Elena şi Vasile, atât cât voi fi în viaţă cât şidupă decesul nostru. Venitul acestui teren se va împărţi astfel: 3 / 4 îi revine Bisericei iar 1 /4 clerului, pentru pomenirea ce o face. / Donaţiunea o evaluez la suma de lei 150.000 lei. /Subsemnaţii D. Săvuc şi V -le Th. Cosovanu, consilierii parohiali delegaţi prin procesul

verbal din 25 Ianuarie 947, declarăm în numele parohiei că consimţim. / Făcut astăzi 29 Ianuarie 1947 ”. Urmează semnăturile celor implicaţi şi a avocatului. Terenul donat esteinclus în cel al cimitirului, potrivit însemnării făcute de preotul Constantin Popescu pe actulde donaţie.

La 27 decembrie 1967 cimitirul vechi situat între T. Cosovanu (Nord), Şcoală (Sud),şoseaua (Est) şi I. Cozmei (Vest) măsura 5701 m2, iar cimitirul nou, învecinat cu C.A.P.-ul,

245 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 246 Costin Clit, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894, în „Elanul”Revistă editată deAsociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud.Vaslui, nr. 29, martie 2004, p. 11.



52

7500 m2 (în total 13201 m2). Terneul din jurul casei parohiale, situat între şcoală, VasileSimotă, şosea şi Gheorghe Trofin, este estimat la 1901 m2247.

După 1989 parohia şi filiile au primit o parte din suprafeţele de pământ confiscate deregimul comunist: Frenciugi (5 ha din 11 ha), Bâcu (5 ha din 12 ha) şi Drăguşeni (niciunhectar din cel 12 ha) - a se vedea adresa preotului paroh către Mitropolia Moldovei şi

Sucevei din 25 ianuarie 1991248

.Primăria comunei Şcheia, prin primarul Vasile Ciubotaru şi secretarul DumitruCrâşmaru, adevereşte la 3 februarie 2003 suprafaţa deţinută de parohia „Sfânta Treime” dinsatul Frenciugi, anume 4990 m2 în intravilan, cvartalul 8, parcela 184.

În anul 2011 pereotul Ionuț Alexandru Figher a făcut demersuri pentru obținerea pecale juridică a pământului bisericii, precum și a titlului de proprietate aferent acestuia.

Redăm în continuare lista de inventariere a bunurilor comune de inventar din 27decembrie 1967 (procesul de constatare datează din 18 ianuarie 1968): Sfântul Antimis, dinmătase roşie, dat de Episcopul Partenie Ciopron în 1955; Sfânta Evanghelie, legată în metalalb, 1895; Sfânta Liturghie, legată în carton; Sfântul Chivot, din lemn, donator necunoscut,1902; două cruci portative, din metal alb, donator necunoscut, 1932; două sfeşnice din aramă,

donator necunoscut, 1901; disc, din alamă, donator necunoscut, 1901; faţă de masă din bumbac, donator necunoscut, 1956; cruce Răstignirea, din lemn, donator necunoscut, 1922;trei candele, din metal, donator necunoscut, 1934; două rânduri din Sfintele Vase, din metalalb, donator necunoscut, 1945; trei acopereminte pentru Sfintele Vase, din pluş, donatornecunoscut, 1945; icoană din lemn, donator necunoscut, 1881; sobă din fontă, stare mediocră,donator necunoscut, 1943; două cădelniţe, din metal alb, donator necunoscut, 1954; SfântulEpitaf, pânză pictată, stare rea, donator necunoscut, 1901; veşminte preoţeşti din mătase,stare mediocră, donator necunoscut, 1944; cărţile de slujbă pe care le regăsim la subcapitoluldedicat bibliotecii; două cruci pentru procesiuni, din lemn pictat, donator necunoscut, 1934;un analog, din lemn, donator necunoscut, 1955; strana pentru cântăreţii bisericeşti, din lemn,donator necunoscut, 1901; două rânduri de strane pentru credincioşi, din lemn, donatornecunoscut, 1901; cristelniţă din metal, stare rea, donator necunoscut, 1924; patru felinare

pentru procesiuni, din metal şi sticlă, donator necunoscut, 1945; patru sfeşnice, din lemn,donator necunoscut, 1945; un policandru din bronz, donator necunoscut, 1900; un clopot din

bronz, amplasat în clopotniţă, donator necunoscut, 1900; dulap pangar, din lemn, staremediocră, donator necunoscut, 1900; trei mese, din lemn, donator necunoscut, 1901; douăscaune, din lemn, în Sfântul Altar, donator necunoscut, 1943; o bibliotecă, din lemn, donatornecunoscut, 1948; faţă de masă, din bumbac, donator necunoscut, 1956; un prosop, din

bumbac donator necunoscut, 1945249.În biserică sunt înregistrate la 27 decembrie 1967 un număr de 33 de icoane din lemn

din secolul al XIX-lea: Maica Domnului, Profeţii (două), Apostolul Filip, Apostolul Simon,

Apostolul Bartolomeu, Apostolul Luca, Apostolul Matei, Apostolul Pavel, Iisus Hristos,Apostolul Petru, Apostolul Marcu, Apostolul Ioan, Apostolul Iacob, Apostolul Toma,Adormirea Maicii Domnului, Înălţarea, Schimbarea la Faţă, Luminarea Tomii, Învierea luiLazăr, Floriile, Sfânta Năframă, Vindecarea Slăbănogului, Răstignirea, Botezul, Strateniile (Întâmpinarea Domnului), Naşterea, Buna Vestire, Sfânta Treime, Iisus Hristos, MaicaDomnului, Sfântul Nicolae şi Sfântul Mihai250l.

Conform inventarului din 1958 în parohie se păstrau două Sfinte Antimise, unul dinanul 1957, de la Episcopul Teofil Herineanu, la biserica cu hramul „Sfânta Treime” din

247 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 18 / 1968.248 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.249 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 18 / 1968.250 Ibidem.



53

Frenciugi, iar al doilea, de la acelaşi ierarh, la biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satulBâcu. Ambele erau confecţionate din mătase251.

Tabelul cu bunurile culturale mobile şi imobile al bisericii parohiale întocmit în 1975de către preotul Constantin Fligler cuprinde: Evanghelie, legată în metal alb (1895), icoaneleMaica Domnului, din lemn (sec. XIX), Maica Domnului, din metal alb (sec. XX), Sfânta

Treime, la catapateasmă (sec. XIX), Sfânta Treime, pe placaj (1970), Maica Domnului, IisusHristos, Sfântul Neculai şi Arhanghelul Mihail, la catapeteasmă (sec. XIX), Sfântul Antimis,din mătase (1965), Liturghier, legat în pânză (1956), Sfântul Chivot, din lemn de tei, crucedin metal alb (1951), cruce din plumb nichelat (1947), sfeşnice din aramă (1951), Sfântul

potir, din metal alb (1967), Disc, din metal alb (1951), cruce pentru procesiuni (1922), 11candele din metal alb (1969), icoană din lemn, stil rusesc, cadelniţă din metal alb (1964),epitaf, pânză pictată (1965), două epitafe, pânză pictată, degradate, două rânduri de veşmintedin mătase (1971); 12 Minee, legate în pânză (1922), Evhologhion (1922), Tipic (1911),Triod (1921), Penticostar (1934), cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955),strană pentru cântăreţi bisericeşti (1901), cristelniţă, din metal (1954), felinare pentru

procesiuni (1960), sfeşnice, din lemn de tei (1945), policandru din bronz (1900), clopot

(1900), Octoih, legat în pânză, Catavasier (1971), Apostolat social , 4 volume, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, broşată (1953), colecţia revistelor „Biserica OrtododoxăRomână” (1949-1975), „Ortodoxia” (1949-1975), „Mitropolia Moldovei şi Sucevei” (1949-1975)252.

251 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 40 / 1958.252 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 192 / 1977.



54

Cimitirul satului

Conform unei fişe întocmite la 19 aprilie 1967, cimitirul din satul Frenciugi, comunaDrăguşeni, raionul Negreşti, situat în afara satului spre Vest, a fost înfiinţat la 1864 şi eraadministrat de consiliul parohial. Spaţiul destinat cimitirului era împrejmuit cu gard de plasă

şi măsura 7500 m2

. La intrarea în cimitir este amplasată o clopotniţă, aşezată pe stâlpi de beton. Cimitirul satului Bâcu, înfiinţat la 1820, era amplasat în curtea bisericii, cu o suprafaţăde 5800 m2, împrejmuit cu gard din plasă de sârmă, donaţia lui Iordache Gane, eraadministrat de consiliul parohial. În am bele cimitire erau înmormântaţi exclusiv creştiniiortodocşi253.

Biblioteca

Inventarul bisericii întocmit la 28 iunie 1894 ne dezvăluie prezenţa cărţii vechi de la biserică, anume: Evanghelie, 1785; Manual pentru servirea Sf. Liturghii, 1862; Apostol ;Octoih mare, Bucureşti, 7282; Octoih mic; Minei; Triod ; Penticostar , 7261; Ceaslov, fără an;Ceaslov, 1806; Psaltire, Mănăstirea Neamţului, 1817; Moliftelnic, 1848, „Una carte decuvânt bună, autorul K: M. Isaac în anul 1811”; Panahidă, 1837; Sinodic, 1881;Catavasier 254.

Biblioteca parohială, înfiinţată în 1942 deţinea 500 de volume la 1948.255În noiembrie1948 se pune în vedere preoţilor parohi aplicarea ordinului cu nr. 5734 / 1948 în vederea

253 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 239 / 1978-1982.254 Costin Clit, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894, în „Elanul”Revistă editată deAsociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud.Vaslui, nr. 29, martie 2004, p. 11.255 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1947, f. 70.



55

predării cărţilor epurate către Consilieratul Judeţean Vaslui, cu sediul în strada I.C.Frimu(Crucea Roşie), conform listei din Publicaţiunile interzise, 1948, şi alte suplimente256.Parohia era abonată la publicaţii precum „Cronica Huşilor” şi „Biserica Ortodoxă Română”.Preoţii din proto po piatul Vaslui sunt invitaţi le sediul acestuia în cursul lunii ianuarie 1948,ocazie cu care urmau să achite sumele „ pentru Cronica Huşilor 400 lei, pentru Biserica

ortodoxă 450 lei, pentru Fondul Misionar sumele prevăzute pentru fiecare parohie înCronica Huşilor, pentru obolul Crucii, Sf. Mir, Fond General Bisericesc, 1 % Asigurareaimobilelor împreună cu oferta trimisă, cunoscând că asigurarea se socoteşte de 1 / 00 şi nude 1 la sută cum s-a arătat în circulara Nr. 530, deci toate parohiile având posibilitatea de aasigura bisericile şi casele parohiale”. Prin hotărârea Sfântului Sinod începând cu 1 ianuarie1948 toate parohiile din Republica Populară România au fost abonate din oficiu la revista„Biserica Ortodoxă Română”, „ ţinând seama de faptul că Biserica Noastră fiind unitară înorganizarea sa, trebuie să aibă şi un organ oficial pe întreaga ţară, în care, pe lângă studii şiarticole teologice îndrumătoare, să se publice toate legile, regulamentele bisericeşti şidispoziţiunile cu caracter normativ pentru cler, precum şi sumarele şedinţelor SfântuluiSinod, de care preoţii sunt datori să ia cunoştinţă din timp spre conformare”257.

Preotul Constantin Fligler achita în 1963 patru abonamente la revista „Veac nou”, eraabonat la ziarele „Flacăra Iaşului”, „Scânteia” şi posedă o bibliotecă personală cu un inventarde 57 de cărţi258.

256 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.257 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.258 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.



56

După trecerea de la Episcopia Romanului şi Huşilor la Arhiepiscopia Iaşilor, preoţiidin parohiile respective, printre care şi cel de la Frenciugi, şi-au luat angajamentul încheieriiabonamentelor la publicaţiile: „Viaţa românească”, „Iaşul literar” şi „Cronica”259.

Lista de inventariere din 27 decembrie 1967 (procesul verbal de constatare esteîncheiat la 18 ianuarie 1968) cuprinde următoarele cărţi în biserică şi bibliotecă: Evanghelie,

Bucureşti, Institutul Biblic, 1895, legată în metal; Liturghier , 1953; Catavasier , 1920; Minee,1920; Evhologhiu, 1921; Tipic, 1920; Penticostar , 1920; Octoih, 1912; Triod , 1923; Apostolat social , 1949; volumul IV, 1952; volumul V, 1955; volumul VI, 1958; Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, 1953; revistele „Biserica Ortodoxă Română”, 1948-1965;„Ortodoxia”, 1948-1965; „Studii teologice”, 1949-1965; „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”,1952-1965260.

Prin donații de cărți și un calculator de la diferite persoane s-a amenajat în 2011 o bibliotecă provizorie de către preotul Ionuț Alexandru Figher, afișând un program de lucru cuenoriașii cititori – în fiecare zi între orele 1200 - 1500 Astăzi inventarul bibilotecii înregistreazăcirca 2000 volume. Menţionăm că avem de a face cu prima bibliotecă din satul Frenciugi,şcoala din sat fiind lipsită de această importantă instituţie culturală. Sala bibliotecii este

frecventată de cititorii interesaţi, a căror vârstă variază. Colecţiile de cărţi sunt diverse, pornind de la revistele editate de Patriarhia Ortodoxă Română şi cărţile religioase până laliteratura beletristică şi şcolară. În cadrul bibliotecii este organizată şi arhiva parohiei, iar în

biserica veche s-a amenajat un muzeu bisericesc. Prin iniţiativele sale preotul IonuţAlexandru Figher îndeamnă şi atrage locuitorii satului, dar mai ales pe şcolari, către plăcerealecturii şi aplecării asupra trecutului prin conservarea obiectelor religioase şi bisericeşti. .

259 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 46 / 1968. 260 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 18 / 1968.



57

Corul bisericesc

A fost înfiinţat de către cântăreţul bisericesc Maxim Comişescu în anul 1946 şi era

format din tinerii locuitori ai satului Frenciugi.În 1963 corul religios din Frenciugi aplica în biserică cântarea omofonă261(cântări bisericeşti româneşti tradiţionale, alcătuite de marii noştri protopsalţi şi păstrate, cu sfinţenie,în tezaurul nostru naţional, îşi au originea în cântarea bizantină).

Preoţi

Preotul Chiriac Dumitru (1809), slujea la biserica cu hramul „Sfânta Troiţă din satulFrenciuci”.

Preotul Ioan Popa, nevolnic (1809)262.Preotul Ioan, atestat în catagrafia din 1820263.

Preotul Gheorghii sân dascălul Teodor Cărari, atestat în catagrafia din 1831264.Preotul Constantin, atestat ca slujitor al bisericii la 1858265.La 1875 biserica cu hramul „Sfânta Treime” din Frenciugi este atestată fără cler într -

un tablou eclesiastic266.Preotul Gh. Darie, slujitor în Şendreni la 1878, când căuta şi biserica din Frenciugi,

unde era necesar un preot267. Acelaşi preot întocmeşte catagrafia bisericilor cu hramul„Adormirea Maicii Domnului” din satul Glodeni şi „Sfânta Treime” din Frenciugi la 1879268.

Preotul Ioan Anghel (ante 26 aprilie 1882-după 30 iunie 1897) Sinodicul bisericii din satul Frenciugi era completat la 26 aprilie 1882 de către preotul

Ioan Anghel269. La 28 iunie 1894 întocmea inventarul bisericii împreună cu Toader Creţu, aldoilea epitrop270.

La 23 februarie 1943, Maria Butnaru, fiica lui Costache şi Catinca Cozmei, născută la30 iunie 1897, în satul Frenciugi, solicita un act doveditor prin care să se arate „că suntbotezată creştină la biserica din Frenciugi de Preotul Ioan Anghel şi Presvitera Zanfira cemi-au fost naşi”. Actele îi erau necesare fiului său din prima căsătorie, Emil Mocănaşu, eleval Şcolii militare de ofiţeri activi Infanterie271.

261 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.262 Constantin N. Tomescu, Ştiri catagrafice din biserica Moldovei în 1809, în „Arhivele Basarabiei”, an III, nr.3, iulie-septembrie 1931, p. 174-205; Idem, Biserica din Principatele Române la 1808-1812. Mărturii şidocumente, Ediţie îngrijită şi note: pr. Eugen Drăgoi, Galaţi, Editura Partener, 2010, p. 88.263 D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 5 / 1820 , f. 137v-138.264 D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 199 / 1831, f. 110v.265 Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia Huşilor, dela 1858-1859, în „Cronica Episcopiei Huşilor”, Editată cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Ioachim, Iaşi,Editura „Bonitas”, IX, 2003, p. 826. 266266 Costin Clit, Tablouri eclesiastice inedite privind bisericile din ţinutul istoric al Vasluiului de la 1875 şi1879, în „Elanul”Revistă editată de Asociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez”din Giurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 34, decembrie 2004, p. 4.267 Ibidem, p. 8.268 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85 / 1879, f. 84-84v şi 115; respectiv 86-86v.269 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 3 / 1882.270 Costin Clit, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894 , în „Elanul”Revistă editată deAsociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud.Vaslui, nr. 29, martie 2004, p. 11.271 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943.



58

Preotul Teodor Ciobotaru

Biserica „Sfânta Treime”din Frenciugi făcea parte din parohia Drăguşeni, pe seamacăreia a fost numit preotul Teodor Ciobotaru la 20 august 1887, fiind adus de la Ipatele. S-anăscut la 8 aprilie 1860 şi a absolvit cursurile inferioare seminariale272.

Preotul Emil Stoica (? - 1 ianuarie 1924).

Este transferat începând cu 1 ianuarie 1924 la parohia Ipatele, judeţul Vaslui. ParohiaFrenciugi rămâne vacantă.273La 1 noiembrie 1925 figurează ca reintegrat la parohiaIpatele.274Din 1 februarie 1926, preotul Emil Stoica de la parohia Ipatele iese din EparhiaHuşilor.275

Preotul Ioan Băbuşanu (1 aprilie 1925-1927).Este nou hirotonit pe seama parohiei Frenciugi, judeţul Vaslui, începând cu 1 aprilie

1925.276Începând cu 1 februarie 1926 suplineşte parohia Ipatele.277 De numele său este legatăconstruirea unei case parohiale în 1926278.

Preotul Constantin Agapie (15 august 1927 – 30 noiembrie 1938)

Născut la 27 august 1904, absolvent al Seminarului „Veniamin Costachi” (1927),absolvent a opt clase de liceu fără bacalaureat, a fost hirotonit pe seama parohiei Frenciugi la

15 august 1927.279S-a născut în anul 1907280. La 1 decembrie 1927 este numit preot suplinitor pe seama parohiei Ipatele, judeţul Vaslui,281 de unde este desărcinat la 1 februarie1928.282Este inclus în tabloul preoţilor nou hirotoniţi pentru efectuarea slujbei „ Liturghiei maiînainte Sfinţite” la Catedrala Episcopală în ziua de 5 aprilie 1928.283Preotul Constantin Agapeconferenţiază la 28 aprilie 1928 despre Ce este biserica, în cadrul cercului cultural „Şcheia”,a cărui şedinţă s-a desfăşurat în parohia Drăguşeni.284Suferind de reumatism cardiac şiinternat în spitalul „Cantacuzino-Paşcanu” din Iaşi, preotul Constantin Agapie va fi suplinitîncepând cu ziua de 15 noiembrie 1938 de către preotul I. Leuştean, parohul din Ipatele.Adresa din 6 decembrie 1938 către Episcopia Huşilor ne indică ca dată a morţii ziua de 30noiembrie 1938, când satul Frenciugi făcea parte din parohia Bâcu-Frenciugi285.

Preotul Th. Ciobotariu (1938-1939), suplinitor.Preotul Constantin Popescu (1 aprilie 1939 – 28 iulie 1963286)

Născut la 8 februarie 1913, în localitatea Scânteia din judeţul Iaşi, fiind al doilea dincei şase copii ai familiei. Tatăl său era brigadier silvic, iar mama casnică. A urmat şcoala

primară în satul natal, după care s-a înscris la Seminarul Teologic de la Huşi, urmândexemplul fratelui său Gheorghe. În vara anului 1935, după absolvire, se căsătoreşte cu tânăra

272 „Anuar”, Editat de Administraţiunea Cassei Bisericii, 1909, p. 439.273 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul I, nr. 5, martie 1925, p. 34. 274 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul I, nr. 14, decembrie 1925, p. 105. 275 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul II, nr. 2, februarie 1926, p. 12. 276 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul I, nr. 7, mai 1925, p.51. 277 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul II, nr. 3, martie 1926, p. 20.278 Dosar cuprinzând fotografiile bisericii parohiale Frenciugi, a bisericii filiale Bâcu şi a casei parohiale, f. 1. 279 Costin Clit, Un chestionar inedit despre bisericile din ţinutul istoric al Vasluiului , Bârlad, Editura Sfera,2004, p. 16-17; „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 10, octombrie 1927, p. 129; Arhiva EpiscopieiHuşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 280 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 281 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul III, nr. 12 bis, decembrie 1927, p. 173. 282 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul IV, nr. 4, p. 37. 283 Ibidem, p. 38.284„Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul VI, nr. 6, din 1 iunie 1929, p. 99. 285 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 286 Vezi şi Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 140 / 1973.



59

învăţătoare Agripina Cozma din Codăeşti287 şi a fost numit la 1 decembrie 1935 în parohiaMirceşti288.

Sinodicul bisericii ne oferă informaţii despre data începerii activităţii sale în satulFrenciugi. „ La 1 Aprilie 1939 se numeşte paroh preotul C. Popescu, transferat de la parohia

Mirceşti-Vaslui. Instalarea s-a făcut în ziua de Sf. Treime, 1939, hramul bisericii, de către P.C. protoiereu Paul Potorac”. Însemnarea a fost făcută de către preotul Constantin Popescu289.

287 http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.html288 Costin Clit, Bisericile din satul Mirceşti, judeţul Vaslui, în „Prutul” Revistă de cultură, Huşi, Serie nouă,Anul II (XI), nr. 2 (50) / 2102, p. 122.289 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 3 / 188.



60

Pentru a-şi completa studiile este admis la cursurile cu frecvenţă redusă ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cernăuţi. Aici a întâlnit profesori erudiţi şi o atmosferă de înaltăţinută intelectuală, teologică şi morală, fapt care-i va marca definitiv activitatea, vocaţiamisionară şi destinul său de slujitor al Bisericii lui Hristos. În 1939 termină facultatea,obţinând diploma de licenţiat în teologie290.

Prin adresa protoieriei circumscripţiei Vasluiul de Jos (pr. Paul Potorac) din 29 iulie1942, preotul Constantin Popescu este informat despre detaşarea preotului Gheorghe Spătarudin Jigoreni „ pentru satele contaminate de sectanţi Bâcu şi Cioaca Boca”, începând cu datade 1 august 1942. Episcopia Huşilor îi cere la 13 august 1942 predarea socotelilor bisericiidin satul Bâcu către preotul Gheorghe Spătaru. La 31 august 1941 preotul parohiei Frenciugi-Bâcu este delegat la maşina de treier care funcţiona291.

Parohul din Frenciugi este informat la 30 ianuarie 1943 despre intervenţia ministruluidr. C. Dănulescu la Ministerului Cultelor şi Artelor prin care s -a obţinut aprobarea sumei de50.000 de lei în vederea procurării odăjdiilor şi obiectelor de cult necesare bisericii292.

Preotul Paul Potorac, protoiereul de Vaslui (circumscripţia I- Vasluiul de Jos), facecunoscută la 10 iulie 1943 preotului Constantin Popescu delegarea ca preot misionar în

Transnistria, începând cu 30 iulie 1943. Preotul a fost înştiinţat şi de Episcopia Huşilor la 9iulie 1943: „Conform hotărârii Sfântului Sinod şi a Onor. Minister, am întocmit o nouă listăde 20 misionari care vor activa în Transnistria cel puţin 6 luni. Între aceştia de a vă trece şi

pe C. Voastră ”. „Cu nădejdea că veţi un adevărat Misionar, plin de iubire şi zel, vă dorim spor la muncă şi vă trimitem arhiereşti binecuvântări”. Preoţii delegaţi urmau să se prezinteMitropolitului de la Misiunea Ortodoxă din Odessa293. Prima cercetare duhovnicească dinChişinău a fost realizată de Episcopul Grigorie Leu la 21 iulie 1941, când oraşul eraincendiat, iar prima misiune peste Nistru, formată din preoţi în frunte cu Episcopul lor,datează din 18 septembrie 1941294.

La 6 noiembrie 1943, prin ordinul Episcopiei Huşilor cu nr. 5364 / 1943, preotulConstantin Popescu a fost însărcinat să pregătească pentru conferinţa protopopească subiectulintitulat Cum îşi îndeplineşte Preotul sarcinile impuse de misiunea lui în aceste vremi derăzboi.295Protopopia raionului Negreşti, prin preotul iconom Iulius Mocanu (protopopul) şi

preotul iconom Arghir Başcamuş (secretarul) îl desemnează la 8 iulie 1952 ca referent pe preotul Constantin Popescu cu tema Biserica şi Patria296 .

Preotul paroh a subscris în 1944 cu 3000 de lei pentru „Împrumutul Apărării Naţionale”.297

În condiţiile ofensivei sovietice din Moldova preotul Constantin Popescu se aflarefugiat în comuna Tutova, judeţul Argeş, la 16 octombrie 1944.298

Pr. Constantin Popescu şi cântăreţul bisericesc sunt invitaţi la 1 februarie 1945 de protoiereul de la Circumscripţia III Dobrovăţ la Bâcu, „unde va avea loc o şedinţă

misionară”.

299

290

http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.html291 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 44/ 1942.292 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943.293 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943.294 Vezi în acest sens Costin Clit, Un document inedit privind activitatea din Eparhia Huşilor (1925 -1943), în„Acta Moldaviae Meridionalis”Anuarul Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare”Vaslui, XXII-XXIV, vol. I, p.417-419.295 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943.296 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.297 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43.298 Ibidem. 299 Ibidem.



61

Preotul Constantin Popescu este considerat un „bun chivernisitor al bunurilor parohiale”.300

Protoieria judeţului Vaslui prin circulara din 10 decembrie 1947 înştiinţa preotul paroh despre aprobarea „băncii noastre” de către „INCOOP” cu „obligaţia ca toţi preoţii şicântăreţii din judeţ să fie membri activi , având raza de activitate pe teritoriul judeţului

Vaslui. În acest scop s-au început reţinerile lunare deocamdată de 100 lei de fiecare şi cuîncepere de la 1 Februarie 1948 banca va începe operaţiunile financiare”301.

Circulara adresată preoţilor la 6 februarie 1947 reflectă situaţia grea a enoriaşilor dintoate parohiile în urmă războiului şi a foametei: „ Multe sunt îndatoririle noastre în vremurilece trăim. Războiul a lăsat răni adânci, ce trebuie vindicate. / Cele sufleteşti ne privesc direct;de cele trupeşti nu putem rămâne indiferenţi. E o strânsă legătură. Durerile sufleteşti sunt înmare măsură, pricina lipsurilor trupeşti, iar lipsurile trupeşti nu se îndreaptă decât prinvindecarea durerilor sufleteşti. / De aceia să stăruim în toată vremea şi în tot ceasul pentrucatehizarea credincioşilor noştri. / Slujirea întru cele sfinte să fie alinătoare, mângâietoare şiîndrumătoare. Să se caute împărăţia lui Dumnezeu, ştiind că numai aşa toate celelalte se voradăuga. Biserica deci să fie frumos îngrijită, deschisă şi plină de credincioşi prin stăruinţa şi

duhovnicia noastră. Numai aşa ne vom învrednici să fim adevăraţi părinţi, văzând toatelipsurile şi simţând toate durerile. / La ordinea zilei este foametea. Viaţa atâtor copii, mame

şi bătrâni este ameninţată. Ştiutorul tuturor acestora şi ajutorul lor nu poate fi decât preotul. / Argint şi aur nu veţi avea cum a spus şi sf. ap. Petru celui care cerea milostenie (Faptele, III, 6); de ale mâncărei nu veţi fi având nici C. Voastră. / Aveţi însă marea datorie: / 1. Sătreziţi pe cei adormiţi în ajutorarea celor înfometaţi. Să stângeţi egoismul şi să aprindeţi

focul dragostei; căci numai dragostea frăţească va îndepărta nebunia disperării la care potajunge cei flămânzi. Să fiţi în toată vremea şi în tot ceasul în mijlocul enoriaşilor, potolindu-icu blândeţă şi răbdare de răsvrătirea foamei şi a desnăjduirei. Arătaţi - le urmările provocate

de ocupaţia străină. / 2. Să luaţi iniţiativa înfiinţării cantinelor. Acolo unde s-a înfiinţat deC.A.R.S să vă îngrijiţi de bunul mers. Să faceţi aşa fel ca tot ce se dă de la centru, să ajungăla cei pentru care se dă. Orice abateri să le raportaţi la C.A.R.S. şi la Episcopie, luptând

pentru dreptul celor flămânzi (orfani, văduve, bătrâni)”302.Protoiereul Paul Potorac cere la 12 februarie 1948 participarea la combaterea tifosului

exantematic, conform ordinului guvernului şi colaborarea cu dascălii (cântăreţii) „ fărăosteneală şi fără rezerve la această mare operă de apărare a sănătăţii poporului sfătuind,îndemnând şi lucrând. Trebuie să dovedim că Biserica căr eia slujim este cu luare aminte latoate nevoile poporului. Nici o şovăire şi nici o abatere nu este îngăduită”303.

Colaborarea cu organele administrative şi agricole în organizarea muncii pentruînsămânţările de primăvară a fost cerută de protoierie la 15 martie 1948, urmând să fie făcută

prin „ sfaturi, conferinţe în orice ocazii şi predici în biserici, aceasta fiind una din obligaţiile

de seamă a noastră, care trăim în mijlocul poporului”. Totodată se solicită colaborarea cuorganele sanitare. „Vă punem în vedere ca până în ziua de 24 Martie a.c. să treceţi pe lacancelarie pentru a primi instrucţiuni în legătură cu îndatoririle ce avem ca salariaţi ai

statului în împre jurările de astăzi”. Apelul pentru sprijinirea campaniilor de însămânţări va fireînnoit şi de către Episcopul Teofil la 12 aprilie 1950, care consideră că este „o sarcină decinste şi o sfântă datorie a întregii preoţimi ca neîncetat să îndemne pe credincioşi de a lucraogoarele la vreme, d upă îndrumările date de organele de Stat şi de a face cu toţii parte, din

frontul acesta măreţ a muncii rodnice. / Se recomandă călduros ca în toate predicile şi

300 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 34 / 1956. 301 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 13 / 1948.302 Ibidem. 303 Ibidem.



62

cuvântările ţinute atât în Biserici, cât şi în diferite prilejuri, fie la slujbe, în convorbirile particulare cu credincioşii, preoţii să explice pe înţelesul tuturor, însemnătatea îndeplinirii Planului de Stat prin munca încordată pe care trebuie să o depună fiecare cetăţean pentrubinele şi propăşirea obştească”. „Cu cuvântul, cu râvna şi cu pilda vieţii lor, cu fapta ceabună deci, toţi preoţii să contribuie pentru întărirea frontului hărniciei, al păcii şi al

belşugului. / Cuvântul de ordine către preoţii şi credincioşii noştri este: lucraţi ogoarele, semănaţi sămânţa cea bună, în pământul bine arat şi bine pregătit, căci numai aşa veţidovedi că sprijiniţi propăşirea şi întărirea scumpei noastre Patrii, Republica Populară

România”. Preoţii aveau obligaţia realizării de colecte pentru Azilul de bătrâni din Huşi şiachitarea fondului misionar 304.

La 12 aprilie 1948 preoţii sunt invitaţi la cancelar ia protoieriei pentru a-şi ridicacartelele de alimente, organizarea sindicală şi reorganizarea secţiei judeţene a UniuniiPreoţilor Democraţi. Adunarea generală a preoţilor din judeţul Vaslui s-a desfăşurat la 12aprilie 1948 în sediul băncii „Clerul vasluian”, moment în care s-a hotărât reorganizarea pe

baze practice a Uniunii Preoţilor Democraţi din judeţul Vaslui. Comitetul era format din pr. N. Rugină (preşedinte), pr. Constantin Apostol (vicepreşedinte), diaconul M. Andronache

(secretar casier), pr. Iulius Mocanu, pr. Neculai Rotaru, pr. Zenobie Smochină, pr. MihaiPanţiru, pr. Vasile Guzu şi pr. Ion Duda (membri). Preoţilor din judeţ li se solicită ca până la28 mai 1948 să transmită adeziunea la Uniune, informaţii privind apartenenţa şi activitatea

politică desfăşurată după la 23 august 1944 şi achitarea taxei de 200 de lei. Consiliul JudeţeanSindical Vaslui aprobase sindicalizarea preoţilor şi cântăreţilor, formând grupul sindicalCulte 305.

Procesul verbal din 14 mai 1948, semnat de preotul Ion I. Leuştean de la parohiaIpatele, dovedeşte implicarea preotului paroh în buna desfăşurare a învăţământului religios laşcoala din sat, toţi elevii cunoscând Simbolul Credinţei (Crezul)306.

Protoieria transmite la 12 iunie 1948 ordinul Episcopiei Huşilor cu nr. 828, privitor laobligativitatea prezenţei în toate parohiile a tabloului cu membrii Înaltului Prezidiu al MariiAdunări Naţionale şi a stemei Republicii Populare România307.

Parohul de la Frenciugi este informat ca şi ceilalţi preoţi despre desfiinţareaEpiscopiei Huşilor: „Conf. decretului prezidial nr. 133 din 4 februarie a.c. Sf. Episcopie a

Huşilor îşi încetează existenţa şi conform deciziei Înalt Prea Sfinţitului Patriarh nr. 45 /1949, toat e bunurile mobile trec în patrimonial Sf. Episcopii de Galaţi. / În consecinţă, văinvităm ca până la data de 5 Martie a.c. să luaţi măsuri de lichidarea întregii datorii a

parohiei către Sf. Episcopie aşa cum se arată mai jos, cunoscând că neexecutarea pr ezentului ordin va fi considerate ca un act de nesupunere şi sabotaj faţă de dispoziţiunileluate de Înalt Prea Sf. Patriarh şi veţi suporta consecinţele legale”. Prin ordinul Episcopieicu nr. 1317 din 1949, făcut cunoscut preotului paroh la 3 martie 194 9, se cere pomenirea

patriarhului Iustinian şi Episcopului Ilarion la Ectenii şi Sfintele Daruri. Corespondenţa parohiei urma să fie transmisă Episcopiei Romanului, prin încetarea activităţii EpiscopieiHuşilor 308.

Preotul Constantin Popescu va fi delegat din 10 martie 1949 cu suplinirea parohieiBâcu309.

304 Ibidem. 305 Ibidem. 306 Ibidem. 307 Ibidem. 308 Ibidem.309 Ibidem.



63

La 1 august 1949 preotul Gh. Gheorghiu, parohul din satul Palanca, judeţul Bacău,face un apel disperat şi către preotul din Frenciugi în vederea unei colecte de ajutorare: „ În

pârjolul războiului din 1944, ne-a ars satul şi împreună cu el şi Biserica care era din lemn. / Locuitorii, în cea mai mare parte muncitori cu braţele şi fără pământ, şi-au refăcut din greu gospodăriile. Acum muncesc să- şi facă la loc şi Biserica. / Totuşi nu o pot termina prin

propriile lor mijloace. Pentru aceasta vă rugăm a face o mica colectă Duminică în Biserică pentru ajutorul lor. Noi nu mai avem altă Biserică în sat, aşa că vă rugăm a nu ne jud eca greşit. / O sumă cât de mică din partea frăţiilor voastre este de mare ajutor pent ru noi. / Aşteptăm ca D- zeu să vă lumineze şi să înţelegeţi durerea noastră sufletească”310.

Biroul adunării parohiale din parohia Bâcu-Frenciugi311 are la 12 ianuarie 1958 ca preşedinte pe preotul Constantin Popescu (atestat la 9 şi 14 februarie 1958) şi ca secretar peV. I. Ungureanu312. Începând cu 1 aprilie 1957 biserica din satul Bâcu era deservită deieromonahul Modest Vintilescu, ce-l înlocuia pe preotul Gh. Ionescu, care a slujit opt ani şiurma să fie sub anchetă la 17 iunie 1957313. Ieromonahul Modest Vintilescu se plângea la 28septembrie Episcopului de Roman pentru slujirea sa „într-o parohie contaminată de

sectanţi”, unde era „ foarte greu de trăit, chiar pentru un monah cum sunt eu”, procedând la

predarea parohiei la 19 februarie 1958 în grija epitropului C. Ciumala314. Bisericile din sateleBâcu şi Frenciugi erau slujite la 9 martie 1958 de preotul Constantin Popescu, aceastărealitate fiind atestată şi la 10 septembrie sau 14 noiembrie 1958. Din consiliul parohialfăceau parte la 1958 N. Păduraru, V.I.Ţibichi şi V.T.Ţibichi315.

Preotul Constantin Popescu ţine în zilele de 9-10 ianuarie 1958 un necrolog în biserică prilejuit de moartea fostului prim ministru comunist dr. Petru Groza (7 decembrie1884 -7 ianuarie 1958)316, iar la 4 martie 1959 susţine referatul intitulat Coexistenţa paşnică a

popoarelor europene317 . În calitate de preot paroh al parohiei Bâcu-Frenciugi, Constantin Popescu înaintează

la 16 martie 1960 un raport prin care solicită reparaţia bisericii din satul Bâcu, urmat desolicitarea din partea Episcopiei Romanului şi a Huşilor a unui deviz de reparaţie la 19 mai1960318. Potrivit devizului de reparaţie, biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Bâcu,comuna Ipatele, monument istoric, a fost construită între anii 1820 şi 1825 de soţ ii Iordacheşi Smaranda Gane, în formă de navă, din piatră cioplită, cu turlă înaltă deasupra pronaosului,catapeteasma era lucrată din lemn de tei, bronzat cu galben. Icoanele, în stil renascentist, aufost pictate de către pictorul Vasile Mihaiel în 1825, fapt dovedit de inscripţia de la icoanele

praznicare („Vasile Mihaiel, 1825”). Biserica a fost afectată de cutremurul din 9 / 10noiembrie 1940, care a provocat fisuri „de la uşa de intrare şi până la geamul din fund alaltarului”. „ A fost legată în fier de către enoriaşul Vasile Bucătaru şi fiul său , Mihai, cucheltuiala lor proprie”. „ Biserica are nevoie de reparaţii capital la pereţii interior şiexterior, învelitoare nouă din lemn şi tablă galvanizată, scările de la clopotniţă, a sobelor ”.

Devizul avea o valoare de 56.000 de lei

319

. Redăm şi conţinutul inscripţiei de pe un picior al310 Ibidem. 311 Vechea denumire a satului a fost Şendreni, uneori Şendreşti, actualul nume Bâcu fiind oficializat în 1904. Nuexistă nici o legătură între satul Bâcul şi codrii Bâcului din Basarabia; Vezi Mircea Ciubotaru, Comuna Ipatele,

p. 138, respectiv 150.312 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 39 / 1958.313 Ibidem. 314 Ibidem. 315 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 40 / 1958.316 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 39 / 1958.317 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 42 / 1959.318 Ibidem. 319 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 47.



64

Sfintei Cruci: „ Pomeneşte-i doamne pe robii tăi Iordache Gane cu soţia sa Smaranda, anul18(…) şi pe Sf. Diac. Iordache Gane”320.

Preotul Constantin Popescu s-a remarcat prin puterea de convingere a sectanţilor pentru revenirea la dreapta credinţă ortodoxă, fapt dovedit de declaraţia Mariei D.Mangalagiu din 18 ianuarie 1959 pentru părăsirea Cultului creştin după Evanghelie, sau cea a

Anetei C. Gocea din 18 ianuarie 1959.321

În satele din jur existau comunităţi puternice desectanţi, astfel în 1957 ieromonahul Modest Vintilescu semnala prezenţa a 42 de familii desectanţi în satul Bâcu, coordonate de predicatorii Nicolae Afloroaei, Mihai Gocea şi PetreBazan, precum şi a 56 de familii de sectanţi în satul Cioca-Boca322.

La 6 ianuarie 1962 şi 1 ianuarie 1963 preotul Constantin Popescu avea ca vânzător la pangar pe Th. Pricop323.

Bolnav de diabet, încă din anul 1949, solicită în anul 1963 transferul într-o parohiemisionară324.

Se păstrează procesul verbal din 28 iulie 1963, semnat de preotul Constantin Popescuşi membrii consiliului parohial al parohiei Bâcu-Frenciugi, prin care primul predă şi ceilalţi

primesc întreaga avere mobilă şi imobilă. Preotul Constantin Popescu a fost transfer at la

parohia Pocreaca, raionul Iaşi.325În cadrul sesiunii Sinodului Mitropolitan din 13 august 1968, prin respectarea prevederilor articolului 142 din statutul Bisericii Ortodoxe Române, s-aacordat preotului Constantin Popescu de la parohia Pocreaca, distincţia de iconom pentruactivitatea deosebită, alături de alţi preoţi din Protopopiatul raional Iaşi (poartă brâu albastru,iar la slujbă bederniţă). La noua parohie s-a remarcat în plan administrativ, cultural şieconomic, finalizează construirea bisericii din satul Slobozia, târnosită de Mitropolitul Iustin,construieşte o clopotniţă la biserica monument istoric din Trestiana, cumpără o casă parohialăcu grădină lângă biserică, iar în ziua inspecţiei protoiereului din 6 mai 1968 erau executatelucrările de restauraţie a bisericilor din Pocreaca şi Trestiana şi se întocmea devizul necesarconstruirii clopotniţei din Slobozia (a se vedea raportul de inspecţie a protoiereului de Iaşi, C.Andoni, din 6 mai 1968)326. Remarcăm recepţionarea lucrărilor de pictură de la biserica dinSlobozia, parohia Pocreaca, de către protoier eul Th. Irimia în anul 1982327.

Pensionat în anul 1974 din parohia Pocreaca, preotul Constantin Popescu s-a retras cufamilia în bojdeuca cumpărată lângă Bolta Rece din Iaşi, unde se dedică preocupărilorcărturăreşti. „Studiase o serie de documente despre o mănăstire dispărută din satul Trestiana,

filie a parohiei Pocreaca. Astfel, între 1975-1977, lucrează la monografia MănăstireaTrestiana, 288 pagini, caiet mare mss. Ar fi putut fi o adevărată teză de doctorat prin bogăţiadatelor istorice şi mulţimea documentelor citate. Din nefericire, până acum, de peste treidecenii, această lucrare n-a interesat pe nimeni şi este dureros că atâtea documente şi doveziale credinţei şi istoriei neamului românesc se pierd în uitare!... Aşa cum povestea soţia sa

Agripina, părintele Constantin era un neostenit cercetător; citea mult, mai ales din clasici,

Eminescu fiindu-i un permanent model şi mentor literar, iar Biblia îi era carte de căpătâi.Scrisese încă din tinereţe poezii religioase, dar nu îndrăznise niciodată să spere că vor putea fi publicate. Modestia sa exagerată l -a împiedicat multă vreme să spere că va reuşi să creeze

320 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967.321 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 42 / 1959. 322 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 39 / 1958. 323 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 50 / 1962-1964. 324

http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.html325 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963; A se vedea şi Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şiPavel” Bărboi din Iaşi, dosar 46 / 1968. 326 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 46 / 1968. 327 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 302 / 1982, Corespondenţă.



65

ceva de valoare. Dar într-o zi, în ultima decadă a vieţii sale, recitind Cartea Iov din SfântaScriptură a avut o adevărată revelaţie. În fiecare verset, în fiecare rând din Iov parcă seregăsea pe sine cu propria lui suferinţă. Atât de mult l -a impresionat această lectură, încât adorit să transpună în versuri textul biblic, în care găsise atâta întărire şi mângâiere

sufletească. Harul poetic, după propria sa mărturie, a venit de la sine. Începe această

osteneală în noiembrie 1982, încheind versificarea în aprilie anul următor. Pentru a lămuri o serie de neclarităţi, caută izvoare şi studiază comentarii biblice pe care le adună într -uncorpus de note explicative”.

A încetat din viaţă la 25 februarie 1992, după o grea suferinţă. Este înmormântat încimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Între 1986 şi 1989 transpune în versuri Psaltirea, pu blicată în „Teologie şi viaţă”,1993328 şi în volum în 1995.

Opera: Flori de gând , Iaşi, Editura Helios, 1990, 1998 (un volum de poeziireligioase); Dreptul Iov sau Drama unui om în suferinţ ă, Iaşi, Editura Lumină din lumină,1999; Psaltirea în versuri. Te-oi iubi de-a pururi, Doamne … Psalmul 17 , Iaşi, Editur aDoxologia, 2012, Ediţia a 2-a, revizuită şi îngrijită de Pr. Mihai Manolică, 270 p.

Pr. Gheorghe T. Croitoru (ante 1 septembrie -1 noiembrie 1963)

Este atestat de documentele din 20 august 1963,329 30 septembrie, 1 octombrie1963330 şi 6 octombrie 1963.331

Episcopia Romanului şi Huşilor transmite la 23 septembrie 1963 parohiei Bâcu -Frenciugi în copie adresa Sfatului Popular Regional din Iaşi, cu nr. 13447, din 22 august1963, referitoare la autorizaţia pentru efectuarea reparaţiilor capitale a bisericii parohiale învaloare de 35500 de lei332. Este vorba despre biserica din satul Bâcu.

Documentele cercetate îl atestă pe Gheorghe T. Croitoru ca preot suplimentar laDrăguşeni în anii 1967 şi 1968 (urmat de preotul paroh Atanasie I. Georgescu între 1februarie 1968333-1970), preot suplinitor în 1970 (atestat la 8 martie), urmat de pr. ZenovieSmochină (1970-1975,) paroh suplinitor (1975-1 octombrie 1976), urmat de preoţii Ioan Popa(de la 1 octombrie 1976, pensionar) şi Constantin Fligler de la Frenciugi (atestat l a 20 iulie1977)334.

Pr. Constantin Fligler (1 octombrie 1963 – 23 ianuarie 1987 )

S-a născut la 21 iunie 1922 în comuna Negreşti. În 1946 a absolvit Seminarulteologic, gradul al II-lea335. A fost căsătorit cu Maria.

A fost hirotonit ca preot pe seama bisericii şi parohiei Mirceşti, judeţul Vaslui, la 23

decembrie 1946, de unde este transferat la parohia Portari, apoi la Frenciugi.

336

În 1947 este328 Psalmii versificaţi (Psalmul 1-20), Cuvânt înainte, pr. Scarlat Porcescu, „Teologie şi viaţă”, An III (LXIX),nr. 4-7, aprilie – iulie 1993, p. 172-189 (a se vedea şi următoarele două numere din revistă); În biblioteca bisericii se păstrează lucrarea în manuscris cu prefaţa părintelui Scarlat Porcescu. 329 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.330 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 50 / 1962-1964.331 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.332 Ibidem. 333 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 46 / 1968, f. 28. 334 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 141 / 1967.335 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 141 / 1967 ; Costin Clit, Bisericile din satul Mirceşti, judeţul Vaslui, p.123.336 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 71 / 1965.



66

numit preot pe seama parohiei Tatomireşti, unde execută reparaţiile capitale ale bisericii şicasei parohiale. De aici este transferat la parohia Portari, unde în 1950 construieşte casa

parohială cu patru camere şi hol. S-a înscris la C.A.P. Portari, lucrând alături de enoriaşii săi până în 1963. În 1952 repară capital biserica parohială din satul Portari, construieşte un gardîn jurul bisericii cu o lungime de 700 de metri. Activează la Portari timp de 15 ani.

Efectuează lucrări de reparaţie la casa parohială. Prin ordinul episcopului Partenie Ciopron (4 martie 1962-1 ianuarie 1978) estetransferat în 1963 de la parohia Portari-Zăpodeni ca preot misionar în parohia Frenciugi, undea găsit 82 capi de familie creştini după Evanghelie (în 1978 numărul lor era redus la 47 capide famile). Realizează reparaţiile capitale ale bisericilor din satele Frenciugi (1964) ş i Bâcu(1968). Îngrădeşte curţile celor două biserici şi ale cimitirului din satul Bâcu. În 1972 executăreparaţiile interioare la biserica din Frenciugi, când s-a curăţit şi catapeteasma. Cu ajutorulenoriaşilor repară în 1978 biserica din satul Drăguşeni pe care o suplinea. În acelaşi an repară

biserica din Frenciugi prin muncă voluntară. Ajutorul financiar solicitat Mitropoliei Moldoveişi Sucevei în anul 1977 nu a putut fi concretizat. Închiriază o casă parohială în oraşul

Negreşti şi obţine ajutorul pr opriilor copii.337.

337 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 198/ 1978.



67

Preotul Andrei Gheorghiu, protoiereul raionului Negreşti, îl informează la 30 aprilie1965 pe preotul Constantin Fligler despre înfiinţarea Comisiei pentru organizarea arhivelor

bisericeşti din protopopiatul Negreşti, în fruntea căreia este desemnat ca preşedinte. La 13aprilie 1965 protoiereul îi ceruse înaintarea unei copii de pe procesul verbal de dare şi luare în

primire a parohiei Bâcu Frenciugi. Preotul Constantin Fligler semnează ca secretar al protoieriei338 Se confruntă cu activitatea desfăşurată de cultele protestante: Creştinii după

Evanghelie (71 capi de familie-311 suflete), Adventiştii de ziua a Şaptea (un cap de familie-două suflete) şi baptişi (un cap de familie-două suflete). Creştinii după Evanghelie aveau casede adunare în satele Bâcu şi Cioca-Boca339. Remarcăm lipsa neoprotestanţilor în satulFrenciugi340, ai cărui locuitori nu s-au lăsat influenţaţi sau ademeniţi de foloasele materiale

pentru părăsirea dreptei credinţe Ortodoxe. În satul Bâcu cultul neoprotestant al Creştinilordupă a Evanghelie a pătruns din anul 1920341. Satul Bâcu număra 213 capi de famileortodocşi (891) şi 72 de capi de familie sectari în anii 1968-1969342. Preotul ConstantinFligler evaluează în 1969 numărul sectanţilor din satele filiale: Bâcu (118 creştini după

Evanghelie şi doi adventişti de ziua a şaptea) şi Cioca Boca (273 creştini după Evanghelie)343.Preotul Constantin Fligler depune eforturi în revenirea sectanţilor la Ortodoxie. ProtopopiatulIaşi aprobă la 22 ianuarie 1979 primirea în sânul Bisericii Ortodoxe a sectantei Elvira Ailenei(Cultul după Evanghelie)344, iar la 26 noiembrie 1984 a Elenei Iacob345.

În raportul său din iulie 1969 sau 1970, preotul misionar Dimitrie Popescu se referă şila situaţia neoprotestanţilor din parohiile Drăguşeni, păstorită „de puţin timp” de preotulZenobie Smochină, unde constată 11 familii de neoprotestanţi (Creştini după Evanghelie) şicâţiva baptişti, fără casă de rugăciune, precum şi în parohia Frenciugi, păstorită „de circa 6ani” de preotul Constantin Fligler. Apreciază numărul neoprotestanţilor din satele Bâcu şiCioca-Boca la 827 de suflete, considerându-le localităţile din protopopiatul Negreşti cele maicontaminate. În satul Cioca-Boca 50 % dintre locuitori ar fi fost neoprotestanţi. Redăm încontinuare câteva aprecieri ale preotului misionar Dimitrie Popescu care reflectă condiţiile dedesfăşurare a activităţilor bisericeşti şi misiunea dificilă a preoţilor slujitori în Frenciugi.„Sămânţa acestei devieri de la învăţătura creştină adevărată a fost adusă în aceste sate dupăanul 1918 de un anume Gheorghe Mahalagiu din Transilvania. Au case de rug ăciune bineîngrijite atât în Bâcu, cât şi în Cioca- Boca. Predicatorul Nicolae Afloarei, având pregătire

338 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 71 / 1965.339 Cătun format în deceniul al treilea al secolului al XIX-a pe moşia Şendreni, la 1835 fiind menţionat cu cinci birnici. Numele satului „este mai curând o poreclă colectivă pentru locuitorii bejenari din cătunul Şăndrenilor,cam săraci şi zgârciţi. Ei erau, ca aceia din sate imaginare, între care şi Cioca-Boca, întâlnit adesea în

pluguşoarele satirice, alături de cele numite Cuca- Muca. Urătorii se grăbesc să încheie urarea, fiindcă sânt dedeparte, ... de la Cioaca-Boaca, / Unde-i mămăliga cât toaca. / Mă aplecam să iau o fărmătură, / Dar un ţiganmi-a dat cu o despicătură„sau „Sântem de la Cuca-Muca, / Unde-i mămăliga cât nuca / Ş -o păzăsc doisprizăcicu măciuca / Sî n-o apuci nici furnica”. / Este posibilă şi o motivare a numelui satului prin vecinătatea morii, pecare, în aceleaşi texte populare, morarul o supune cu lovituri („Luă ciocanul şî dă cioc, boc, / Şî -mi dădumoara la loc”) sau prin zgomotul produs de o piuă, existentă pe moşia Şendreni la 1850 („Una chiuă de

sumane, unde mai este încă o piatră de moară)”; Vezi Mircea Ciubotaru, Comuna Ipatele, p. 154-155.340 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 73 / 1963.341 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 110 / 1967; Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi dinIaşi, dosar cuprinzând inventarierea bunurilor de valoare istorică, artistică şi documentară a Bisericii din satulFrenciugi (1967).342 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43; Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 102 / 1969.343 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 102 / 1969.344 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 213 / 1979.345 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 237 / 1984.



68

doar trei clase primare, recăsătorit, are 11 copii, în vârstă de 48 ani, deci nu este un bun predicator, duce însă o viaţă morală ireproşabilă, lucrează la C.A.P. şi este loial stăpânirii. Adepţii lor însă duc aici o viaţă morală foarte liberă (beau, merg la baluri şi nu se feresc de patima desfrânării), în schimb predicatorul Nicolae Frunză, de 55 ani, recăsătorit, avândcâteva fiice de o moralitate uşoară, fugite de acasă, lasă de dorit din punct de vedere moral.

Au cimitire aparte în satele mai sus menţionate. / Pe lângă predicatorii lor din localitate, maivin predicatori şi din alte sate. De o bucată de vreme a fost semnalat acolo un anumeVladimir, fost călugăr, cu o viaţă morală sub toată critica, care face agitaţie şi propagandă. /

Deşi pe faţă nu încearcă să facă prozelitism, fac mari manifestări cu prilejul botezurilor,cununiilor şi înmormântărilor lor. / Deşi se află în bune relaţii cu preotul, totuşi ei suntrecalcitranţi când e vorba de revenirea lor în sânul Ortodoxiei. De notat este faptul că şi -au

făcut casa de rugăciune în Bâcu în 1968. Cea din Cioca- Boca este compusă dintr -o salămare în casa cetăţeanului Nicolae Ciobanu (evanghelist). În momentul de faţă numărul lornu creşte, ci sunt în regres. În ultimii ani au revenit la ortodoxie 17 familii. Una dintremetodele lor de atragere este şi înnemurirea sau încuscrirea lor cu creştinii din sânulOrtodoxiei. După declaraţia preotului s-au org anizat aici mai multe soboare arhiereşti.

P.C.Sa propune-în scopul reîntoarcerii lor în sânul Bisericii – să se aducă filme religioasede la Patriarhie, iar pentru susţinerea, întărirea credinţei enoriaşilor să li se dea cărţi derugăciuni mai multe şi cu preţ convenabil. La Bâcu se află şi un adventist de ziua 7 -a învârstă de circa 80 ani”346.

Aceste realităţi erau foarte bine cunoscute preotului Constantin Fligler, care le inseraîn rapoartele de activitate, cum ar fi cel pentru perioada aprilie-mai 1977, prin careinformează despre adunările neoprotestanţilor la care participă şi cei din Poiana, Şcheea,Draxeni şi Roşcoaia, sau despre legăturile acestora cu cei din parohia preotul ui Verdiş dinPloieşti. Condamnă prozelitismul neoprotestanţilor din satul Bâcu, acţionând pentru stoparealui347.

La 31 martie 1966 era ajutat de consilierii parohiali V. Pricop, P. Ţibichi şi Gh.Cozma. Documentele îl atestă ca preot paroh la 30 aprilie 1966 în parohia Bâcu -Frenciugi,ajutat de cântăreţul Maxim Comişescu, „foarte apreciat”348.

346 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar nenumerotat. 347 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43.348 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 40 / 1958.



69

Preotul Constantin Fligler, consiliul parohial şi comitetul de construcţie încheie la 8septembrie 1968 cu meşterii Neculai Ciobanu şi G. Ilie din satul Frenciugi contractul pentrurepararea bisericii din satul Bâcu, conform devizului, în care nu era prevăzută reparareaşarpantei, iar preţul pentru acoperirea cu tablă era fixat la 398 de lei. Urma suplimentareadevizului pentru lucrările amintite. Contractanţii şi-au asumat angajamentul achitării sumelor

suplimentare din alte fonduri349

. Protoiereul Th. Irimia, în urma vizitei din 24 septembrie1978, constată necesitatea reparaţiilor interioare şi exterioare la biserica din Bâcu. Lipsa deîncredere a enoriaşilor în preotul Constantin Fligler duce la constituirea unui comitet decredincioşi, lucrările urmând a fi executate prin donaţii şi muncă voluntară. Protopopul atrimis meşteri pentru repararea bisericii din Bâcu fără deviz350.

La 27 decembrie 1967 inventariază bunurile bisericii şi întocmeşte un scurt istoric.Procesul de constatare este încheiat la 18 ianuarie 1968 şi este semnat de protoiereul AndreiGheorghiu (preşedintele comisiei), preoţii Ioan Juncu, Arghir Bascamuş, Ioan Leuştean,Iulius Mocanu, Vasile Hâncu, H. Manoilescu, Gh. Croitoru, Cezar Diaconu, Grigore Mitru şiConstantin Fligler. „ Lucrările au fost întocmite de către Comisia de Inventariere parohială,cu binecuvântarea P. S. Episcop Dr. Partenie Ciopron al Eparhiei Romanului şi Huşilor,

având sprijinul şi îndrumarea permanentă a Comisiei noastre, care a lucrat sub controlul P.C. Preot Ermil Bărbieru, Inspector Eparhial pe lângă Sf. Episcopie a Romanului şi

Huşilor 351.Unele inventare sumare din anii 1971 - 1974, semnate de preotul Constantin Fligler,

se păstrează în arhiva protopopiatului Iaşi352.Începând cu 1 decembrie 1972, potrivit ordinului Mitropoliei Moldovei şi Sucevei,

protopopiatul Iaşi, s-a aprobat suplinirea parohiei Ipatele de către preotul Constantin Fligler până la însănătoşirea titularului353.

Suplinirea parohiei Drăguşeni de către preotul Ioan Popa din Iaşi încetează la 1februarie 1977, locul său fiind luat de către preotul Constantin Fligler începând cu 15februarie, în aceiaşi calitate până la numirea unui titular 354.

În urma cererii de transfer la parohia Tungujei, protopopiatul Iaşi îi solicită la 16octombrie 1978 achitarea debitelor datorate pentru parohiile Frenciugi şi Tungujei355.

Circulara protopopiatul Iaşi din 12 ianuarie 1980 aducea la ştiinţa parohilorobligativitatea înscrierii preoţilor şi cântăreţilor bisericeşti în Frintul Unităţii Socialiste încomunele de care aparţin, iar cei din mediul urban în circumscripţia electorală respectivă356.

Decesul prezviterei Maria Fligler din 1982 aduce la Frenciugi pe preotul Th. Irimia, protoiereul de Iaşi, pentru a participa la slujba de înmormântare. În acelaşi an protoiereul avizitat parohia Frenciugi pentru discutarea unor probleme de ordin administrativ şimisionar 357. Procesul verbal încheiat la 1 mai 1982, semnat de preotul Constantin Fligler

probează alegerea membrilor consiliului şi comitetului parohial358.

349 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43.350 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 198 / 1978.351 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 18 / 1968.352 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 61 / 1973; Idem, dosar 62 / 1973;353 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 178/ 1972.354 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 194 / 1977.355 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 198 / 1978.356 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 227 / 1980.357 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 302 / 1982, Corespondenţă. 358 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar 8 / 1976.



70

Preotul Constantin Fligler a solicitat pensionarea începând cu data de 1 februarie1985, însă protopopul de Iaşi îi cere, la 15 noiembrie, refacerea cererii din cauzaneîndeplinirii condiţiilor de vârstă359.

A fost un preot „cu evlavie şi demnitate preoţească, oficiază toate serviciile divine,respectând întru totul prevederile tipiconale şi rânduielile bisericeşti. Răspunde la chemările

credincioşilor cu toată promptitudinea şi dragostea păruintescă” (conform preotului AntonGh. Frunză, 15 iulie 1986).360„ Desfăşoară o activitate misionară cu rezultate bune înapărarea dreptei credinţe în faţa prozelitismului sectar. La sfintele slujbe practică cântareaomofonă cu toţi credincioşii Parohiei, este abonat la ziare şi reviste centrale”361.

A fost înmormântat în cimitirul bisericii din Frenciugi la 27 ianuarie 1987, de unsobor de patru preoți (Vezi însemnările de pe carte).

Preotul Constantin Straton (1987 – 1998)

Născut la 19 mai 1958, în localitatea Erbiceni, fiul lui Constantin şi al Elenei,absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţului în 1982, este numit la 1

noiembrie preot paroh la parohia Rediu, comuna Rădăuţi - Prut, protopopiatul Dorohoi, judeţul Botoşani. A fost hirotonit diacon, la 13 noiembrie 1982 şi preot la 14 noiembrie 1982.Cere patriarhului aprobarea transferării sale de la parohia Rediu la una din parohiile Grajdurisau Frenciugi, din judeţul Vaslui, invocând starea precară a sănătăţii sale şi a părinţilor. Înstatele de plată, figurează cu data de 1 noiembrie 1982362. Oficiază prima slujbă în parohiaFrenciugi în prima săptămână a Postului Mare din anul 1987.

Documentele cercetate îi atestă activitatea în 1988363, 1989, 1991, 1992364, 1993365,1994366, 1995, 1996, 1997367. Numele său este întâlnit în lista preoţilor slujitori prezenţi laconferinţele preoţeşti şi administrative din anul 1989 din Protopopiatul Iaşi, întocmită de

protoiereul Anton Frunză368.În noaptea de 29 / 30 iunie 1993 în urma forţării încuietorilor uşilo r de la intrarea în

biserica din Frenciugi au fost sustrase două icoane, anume „Învierea Domnului” şi unaîmpărţită în patru registre, act pentru care preotul paroh este sancţionat cu avertisment scris şidojană arhierească369.

Prin raportul din 25 ianuarie 1994, preotul Constantin Straton dezvăluia MitropolieiMoldovei şi Sucevei starea avansată de degradare a bisericii din filiala Bâcu, datoratăintemperiilor şi cutremurelor din anii anteriori, precum şi achiziţionarea unor materialenecesare prin colectă. Ordinea de zi, a consiliului parohial convocat în ziua de 15 septembrie1993, a fost înlocuirea tablei de la biserica din satul Bâcu cu tablă zincată nouă. Reparaţiileturnului nu s-au efectuat de la execuţia primului acoperiş, iar restul de cel puţin 40 de ani. S-au remarcat consilierii Sonia Emil, Sonia Ioan, C-tin Mironeanu, Dumitru Şchiopu, Mihai

Ailoaiei, Sonia Neculai şi Neculai Apostol. În decembrie 1993 s-a reînfiinţat parohia Bâcu

370

.359 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 232 / 1987.360 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 119.361 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 246 / 1985.362 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 240 /1982.363 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 256 / 1988.364 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 282/ 1992.365 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 286 / 1993.366 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 263 / 1989.367 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 297 / 1995; dosar 303 / 1996; dosar 310 / 1997; . 368 Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi, dosar Corespondenţă, trim. IV, 1989. 369 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 287 / 1994.370 Ibidem.

71

Preotul paroh Constantin Straton solicita la 16 ianuarie 1998 Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Vaslui eliberarea un act din care să resulte proprietăţile de teren agricolaferente parohiei Frenciugi- Drăguşeni.

Preot Ioan Răzvan Scurtu (24 decembrie 1998 - 2003)

A fost hirotonisit preot în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, prima zi de pastoraţie petrecându-se la 24 decembrie 1998, „într-o biserică mica, din lemn şi chirpici, în care abiaîncap vreo treizeci de oameni. Aşa a început lungul drum al unui nou pastor de suflete,undeva, într-un colţ de ţară … Cei mai emoţionaţi martori ai aceste consacrări apostolice au

fost părinţii preotului şi tânăra sa soţie, Irina, care au participat la cea dintâi Sfântă Liturghie, slujită în biserica veche de două veacuri, sub privirile blajine ale sfinţilor de pe per eţi”. Preia satul Frenciugi rămas „ fără păstor duhovnicesc de peste o jumătate de an”,locuitorii rugându-se „în fiecare zi ca Dumnezeu să se milostivească, aducând un nou parohîn îndepărtata lor sărăcie”. Absolvent al Liceului de Arhitectură „Gheorghe Asachi”din Iaşi,

urmează cursurile Institutului Teologic, unde a fost admis în 1994. Încă din clasa a XI -a este profund influenţat de preotul Dumitru Merticaru, un duhovnic deosebit, un adevărat ghidspiritual ale cărui lecţii duhovniceşti i-au insuflat dragostea pentru Iisus Hristos şi Biserică.Visa să-şi desfăşoare slujirea preoţească într -o catedrală din basme, însă după intrarea în

bisericuţa din Frenciugi s-a „ simţit ca într -o <carceră duhovnicească>”, înţelegând că se aflăfaţă în faţă cu Dumnezeul său şi a enoriaşilor păstoriţi. Pentru preotul Ioan Răzvan Scurtu„altarul a devenit un loc de penitenţă şi bucurie, de câte ori face invocarea Duhului Sfânt,

săvârşind în chip nevăzut una dintre marile taine ale bisericii, anume transformarea pâinii şia vinului în Trupul şi Sângele lui Christos”. Noul preot transformă biserica de lemn şi„chirpici” în catedrala sufletului său. Îşi susţine examenul de capacitate la Centrul Ecumenicdin Durău. „ De când era elev la Liceul de Arhitectură, Răzvan Ioan Scurtu a visat săconstruiască o catedrală. Modestul lăcaş al Domnului de la Frenciugi l -a determinat săîndeplinească această dorinţă, în ciuda sărăciei pustiitoare a locului, tânărul preothotărându- se să înalţe o biserică. După ce Înalt Prea Sfinţia Sa, Mitropolit ul Daniel, aaprobat cererea depusă de consiliul parohial, în satul sărac şi uitat de lume s-a stârnit omare emoţie, chiar dacă se mai găsesc unii credincioşi ce se gândesc mai degrabă la şipcadin gardul lor decât la un nou lăcaş”. Slujba de sfinţire a locului viitoarei biserici a fostoficiată de Episcopul vicar 371.

371 Marius Petrescu, Spiritualitate, în „Formula AS”, nr. 376, 1999.



72

Preotul Ioan Răzvan Scurtu face demersurile necesare pe lângă primărie în vedereareparării drumului judeţean ce străbăte satul Frenciugi. În anul 2000 este atestat ca profesorde religie la şcoala din sat372.

Din 2003, a fost numit preot misionar de caritate la paraclisul Spitalului de Obstretică-Ginecologie „Elena Doamna”din Iaşi, amenajat în 1999, când a fost sfinţit de PreafericitulDaniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.La acest paraclis slujea şi în 2012373.

Preotul Constantin Cătălin Chifu (2004-2009)

Este atestat documentar în martie 2008.

372 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 312.373http://basilica.ro/stiri/hramul_paraclisului_spitalului_ielena_doamnai_din_iasi_6423.html; ziarul „Lumina”,Ediţia de Moldova, 18 iulie 2012; după http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/sfanta-marina-s-rugat-lui-hristos-sa-primeasca-botezul-muceniciei

http://basilica.ro/stiri/hramul_paraclisului_spitalului_ielena_doamnai_din_iasi_6423.html





73

Preotul Teodor Bărbieru (2009-mai 2010)

Preotul Ionuţ Alexandru Figher

(19 mai 2010)

Născut la data de 30 ianuarie 1985 înorașul Târgu Frumos, județul Iași. Este fiul luiAlexandru Figher şi a Ricăi Smihor, tatăl șoferiar mama bobinator motoare. Urmeazăcursurile școlii generale „Ion Creangă” dinorașul natal (1992-2000). A absolvit cursurileSeminarului Teologic Liceal „V. Costachi” dela Mănăstirea Neamţ, în perioada 2000 - 2005,după care urmează cursurile Facultăţii deTeologie din cadrul Universităţii „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi, profilul Teologie pastorală

între 2005 şi 2009 fiind licențiat în teologie(disciplina Spiritualitate – lucrarea Între iaduldeznădejdii și raiul smereniei, profesor

îndrumător, pr. prof. dr. Teșu Ioan Cristinel, care i-a acordat nota zece).Este căsătorit cu Ionela Figher, născută la 27 decembrie 1984, în comuna Borca, care

a urmat cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” din comuna natală, secţia Filologie între1999-2003, apoi ale Facultăţii de Filozofie, secţia Asistenţă socială, din cadrul Universităţii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (2003-2007) şi masteratul la Facultatea de Psihologie, Secţia„Formarea, evaluarea şi consilierea psihologică a personalului” (2007-2008). Între 2003 şi2007 activează la Direcţia de Dialog, Familie şi Solidaritate Socială, Primăria comuneiBorca, Centrul de plasament „Primăverii”, Centrul de Plasament „Ion Holban”, primăriamunicipiului Iaşi, Organizaţia Holt şi Organizaţia Primul pas. Este angajată la primăriaLeţcani. Împreună au patru copii: Ecaterina (născută la 28 iulie 2009), Ştefan (născut la 27decembrie 2010), Maria (1 aprilie 2012) şi Vasile (28 decembrie 2013). În cadrul acţinilor devoluntariat acţionează în calitate de coordonator al Departamentului de Asistenţă Socială, alASCOR- Iaşi în perioada 2004-2007 la următoarele instituţii: World Vision, A.S.C.O.R.(Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români), Căminul de bătrâni „Sf. ImpăraţiConstantin şi Elena”, centrele de plasament „Gulliver”, „Primăverii”, „C.A. Rosetti”, „IonHolban”, Penitenciarul de maximă siguranţă din Iaşi şi parohia „Sf. Haralalambie”.

Preotul Ionuţ Alexandru Figher a fost profesor de religie la şcoala specială „Trinitas”din Târgu Frumos şi voluntar la biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din

aceeaşi localitate (2005-2006), perioadă în care s-a ocupat de organizarea corului decolindători, a susţinut conferinţe cu diferiţi preoţi, a organizat un paraclis cu hramul „SfântulVoievod Ştefan cel Mare” la şcoala „Ion Creangă” (se păstrează și astăzi) şi a contribuit laconstrucţia bisericii. În perioada 2006 şi 2009 activează ca voluntar la biserica cu hramul„Sfântul Dumitru” din Leţcani, unde era paroh preotul Ioan Cristinel Leonte, remarcându -se

prin organizarea corului de colindători, concertele de colinde desfăşurate la căminul cultural,organizarea unei piese de teatru şi a unui paraclis la Centrul de plasament „Ion Holban” dinIaşi. Totodată, ca voluntar la ASCOR , desfăşoară între 2006 şi 2007 diverse activităţi laPenitenciarul din Iaşi.

Slujeşte ca preot paroh în satul Frenciugi, comuna Drăguşeni, protopopiatul III Iaşi. După promovarea examenului de capacitate preoțească în septembrie 2009 își alege parohia

Frenciugi, pe seama căreia va fi hirotonit la 10 mai 2010 diacon de Înalt preasfințitul Teofan,



74

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei (biserica par ohiei Hangu, comuna Poiana Largului, județul Neamț), apoi la biserica parohială din Frenciugi este hirotonit preot de PreasfințitulCalinic Botoșineanul în ziua de 19 mai 2010 (prima slujbă cu un ierarh în biserica nouă).Preotul Ionuț Alexandru Figher oficiază prima slujbă în biserica nouă la 21 mai 2010, cu

prilejul hramului. Practica liturgică a urmat-o la mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași timp

de două săptămâni. Sosit în parohie găsește construcția noului lăcaș bisericesc în stadiul „la roșu”,acoperită cu tablă „linda” și geamurile din termopan montate. Continuarea lucrărilor bisericiieste realizată de noul paroh prin colecte în rândurile enoriașilor și a binefăcătorilor din afara

parohiei. În cursul anului 2010 colectează suma de 27365 lei din sat și 30850 de lei și 1090 €din afara parohiei. Banii sunt întrebuințați pentru amenajarea exterioară a bisericii, instalațieielectrice în interior și exterior, turnarea trotuarelor bisericii noi și a scărilor de la intrare,constrcția unei Sfinte Troițe la intrarea în curtea bisericii de la drumul județean. Princontribuții proprii amenajează un nou gard în jurul casei parohiale și a grădinii.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și Maicii Domnului a continuat lucrările la construcția bisericii în cursul anului 2011. Astfel că a mers cu colecta în satul Frenciugi, unde a strâns

34.400 lei, dar a primit și unele donații în valoare de 34.400 lei și în Euro 730 €. Donațiile aufost și sub formă de materiale, astfel: materiale în valoare de 10.000 lei folosite la cafas(pridvorul bisericii); confecționarea gratiilor geamurilor bisericii (fier, ciment, scândură, țevi,ș.a.).

Din donații în materiale s-au realizat: baldachinul pentru Sfinte Moaște; balustradacafasului; strana Maicii Domnului sculptată (unde se află icoana mare); două uși de lemnmasiv de brad (la intrarea în biserică, pridvor) – donație de la mănăstirea Putna. Primeștediferite materiale de construcții: 11 metri cubi nisip; trei baloți câlți; o mașină balastru; 40 desaci de ciment.

Trebuie menționat aportul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei care a oferit un ajutorîn valoare de 5000 lei.

S-au achiziționat diferite obiecte bisericești de mare trebuință: policandre de bronzaurit, Sfinte vase, suport pentru cădelniță, trusă de botez, aplice de bronz aurit, cununii,candele de bronz aurit cu email pentru strana Maicii Domnului, cutie aurită pentru Sfintelemoaște, trei sfeșnice pentru Sfânta masă, aurii. Obiectele respective au fost achiziționate dinGrecia, de la Xaxira.

În parohie s-au realizat următoarele: instalarea de alarme la biserica nouă; sculptarearaclei pentru Sfintele moaște; construcția pridvorului deschis la intrarea în biserică și cel de laușa altarului; instalația electrică din curtea bisericii; construirea a două sobe în biserica nouă;

paratrăsnetul de la biserica nouă și înpământare; tencuitul interior la biserica nouă și pregătirea pentru pictură (frescă neagră); ridicarea Sfintei Mese și acoperirea cu marmură;

confecționarea unui rând de Sfinte Acoperăminte pentru biserică și un veșmânt pentru preotulslujitor, din material bisericesc auriu; ridicarea unui monument pentru ctitorii bisericii vechi(Alexandru și Casandra Râșcanu); s-a făcut curățenie generală în cimitirul parohiei.

Colecta din cursul anului 2012 s-a materializat în suma 29.297 lei (parohia Frenciugi),15.664 lei (alte parohii), la care se adaugă schimbul valutar în valoare de 6.813 lei și alteîncasări de 32.561 lei, totalul fiind de 84.335 lei, precum și 2065 euro. Tot în acest an s -ademolat magazia de lut din fața bisericii (nu avea autorizație de construcție) la recomandarea

persoanelor specializate de la Centrul E parhial, sectorul Monumente și ConstrucțiiBisericești, a Pr. Protopop Vilie Doroșincă, de la Protopopiatul Iași II, și la cererea Primărieicomunei Drăgușeni. La biserica nouă s-au realizat: deschiderea automată a geamurilor de laturlă (sistem adus din Germania); achiziționarea varului pentru pictură ( 8,5 tone); dotarea

P.S.I.; curățenia generală din curtea bisericii; pictarea stâlpilor Sfântului Altar; montarea



75

catapetesmei (partea I) și a icoanelor; achiziționarea a patru candele pentru catapeteasmă, de bronz aurit cu email din Grecia-Xaxira; construirea gardului împrejurul bisericii, 280 metriliniari (temelie – 50 cm, stâlpi de țeavă și plasă bordurată zincată); construirea stâlpilor și a

porții de la intrarea în curtea bisericii de la drumul județean; parcarea în fața bisericii;achiziționarea unui video proiector pentru biserică; confecționarea unui veșmânt și a

acoperămintelor pentru altar din mătase brodată aurită (București); achiziționarea marmurei pentru Sfântul Altar (45 m2 ) și primirea sub formă de donație a troiței, pictată cu molini, ceurmează a fi montată în viitor, într -o locație prestabilită din satul Frenciugi. La biserica veches-au realizat: curățarea și conservarea catapetesmei; renovarea exterioară (vopsit pereții dinscândură, reparat temelia, vopsit acoperișul de tablă, tencuit pereții de la intrare); montarea

paratrăsnetului și împământarea, dotarea PSI. Colecta din cursul anului 2013 s-a concretizat în suma 38.384 lei (parohie) și 26.980

lei(alte parohii), adăugându-se schimbul valutar în valoare de 16.874 lei și alte încasări de5549 lei, totalul fiind de 112.287 lei. S-a primit o donaţie de la o familie ce coinstă în sumade 24.500 lei.

În anul 2013 cu ajutorul lui Dumnezeu s-au realizat mai multe îmbunătăţiri pentru

biserica nouă, astfel: achiziţionarea şi montarea unei staţii nouă în biserică, cu boxe interioareşi exterioare; turnarea trotuarelor din curtea interioară a bisericii, 100 m3 de beton – înmomentul de faţă se toarnă aleea dintre biserică şi şcoală; pavarea interioară a bisericii cumarmură; amenajarea pietrei în parcarea din faţa bisericii (6 maşini); finalizarea troiţei dincurtea bisericii din marmură şi mozaic având următoarea inscripţie: ” În memoria eroilor şi acelor care au pătimit în temniţele comuniste întru apărarea dreptei credinţe ortodoxe.” – afost sfinţită cu prilejul hramului istoric al parohiei - “Sfânta Treime” – de un sobor de preoţi;s-a montat deasupra uşii de intrare în biserică scena, în mozaic, cu Sfinţii Împăraţi Constantinşi Elena; montarea picturii în tehnica mozaic pe faţada proscomidiarului; montarea de vitraliiîn întreaga biserică; plantarea de pomi şi plante ornamentale pentru curtea interioară a

bisericii; amenajarea aleelor din curtea bisericii, punându-se pe margine cărămidă decorativă;de asemenea, a fost adus pământ negru pentru flori şi au fost organizate straturile de o parte şi de alta a aleilor pentru plantarea de trandafiri şi flori.

În cursul anului 2011, pe o suprafață de 1000 m2, din spatele casei parohiale, a plantat75 de pomi fructiferi, formând astfel o livadă. La casa parohială au fost necesare în cur sulanului 2012 unele intervenţii, astfel: montarea ușilor de lemn și geamurilor termopan;renovarea holului și casei; izolarea a două camere în exterior; montarea porților metalice;renovarea gardului din fața casei și acoperirea acestuia cu tablă pentru a fi protejat.

Încǎ de la începutul misiunii ca preot a iniţiat unele activitǎţi pentru copiii din parohie, cum ar fi: îndeletnicirea copiilor în confecţionarea cruciuliţelor din şnur special,desfǎşurată în fiecare Sâmbǎtǎ de la ora 1500, în medie participând 30-40 de copii

(cruciuliţele confecţionate de copii, în numǎr de aproximativ 550, au fost oferite enoriaşilordin Satul Frenciugi).A continuat formarea unui cor de colindǎtori sub denumirea de „Sfânta Treime” cu

care s-au colindat familiile din Satul Frenciugi, diverse instituţii şi firme, printre care primăria Negreşti, firma Bohemia – Iaşi, mănăstirile Galata, Frumoasa, „Sfinţii Atanasie şiChiril” – Copou, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în special pe Înalt PreasfințitulMitropolit Teofan. Corul a avut la bazǎ un numǎr de 23 de copii de la diferite clase ( de la aII-a la a IX-a) din Satul Frenciugi.

Sumele obținute au fost utilizate pentru achiziţionarea unor obiecte în SfântaBisericǎ cum ar fi: două sfeşnice pentru mai multe lumânǎri, un sfeşnic pentru o singurǎlumânare şi un aghiasmatar de 50 litri, organizarea unui pelerinaj,în apropierea sǎrbǎtorilor



76

Pascale (2011), în Bucovina (2 zile – cu cazare la mănăstirea Putna) pentru copiii care au participat la corul de colindǎtori şi la piesa de teatru (a proximativ 50).

Pe lângǎ aceste activitǎţi a pus în scenǎ şi o piesǎ de teatru cu ocazia sărbătorii„Naşterii Mântuitorului”, unde au participat 24 de copii, care s-au manifestat la primǎria

Negreşti şi biserica Parohială „Sfânta Treime” din Frenciugi.

În cursul anului 2011 activitatea la atelierul de cruciulițe și metanii s-a făcut sporadic.Aproape de sfârșitul anului s-au făcut repetiții pentru corul de colindători. S-a mers cucolinda în sat, la diferite instituții din Negrești, la diferite persoane și mănăstiri din Iași,

precum și la Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan. S-a alcătuit un atelier de origami,unul de pictură pe hârtie și vizionarea de filme religioase și discuții pe baza acestora. Din

banii realizați cu colinda, o parte s-au folosit pentru achiziționarea, pentru biserică, a unui vas pentru anafură, o tavă aurită specială pentru uscarea Sfintelor și 2 candele de bronz cu email,iar o parte s-a folosit pentru organizarea unui pelerinaj de 4 zile, în vara anului 2012, înOltenia (în valoare de 5.000 lei). În acest pelerinaj a luat și copii din Parohiile Cioca Boca șiBâcu, 25 la număr, însoțiți de părintele lor paroh, preotul Marius Nica.

În anul 2013 la atelierul de metanii și cruciulițe s-a lucrat intens, astfel că s-au

confecționat peste 550 cruciulițe pentru soldații de la unitatea militară de la Brad care urmausă plece în Afganistan. Corul de colindători a mers cu colinda numai în parohie, deoarecevremea nu le-a permis deplasarea la Iași.

S-a organizat pelerinajul la mănăstirile din zona Neamțului, pentru o zi, în anul 2013,luna ianuarie, în colaborare cu preotul Bogdan Florea de la Parohia “Sfântul Gheorghe” dinȘcheia. Din banii de la colindă, s-a contribuit cu aproximativ 1.000 lei pentru achiziționareainstalației de sonorizare la biserica nouă.

Tot cu dată (1 ianuarie 2012) s-a început editarea revistei parohiale sub titlul„Lumina Credinței”, cu apariție sporadică.

În 2013, preotul Ionuț Alexandru Figher a absolvit cursurile de definitivat în preoţiecu media 9,16.



77

Cântăreţi Bisericeşti

Ioan şi Ştefan, atestaţi de catagrafia întocmită la 1820374.Ştefan săn Gheorghii Rusul dascăl, atestat prin catagrafia de la 1831375. Să fie cel de

la 1820?Ştefan, probabil dascălul de la 1831, redacta la 25 februarie 1842 zapisul prin care optlocuitori din satul Frenciugi cumpărau două stoguri de fân de la Sotir Leondie Cicinca,„titulernic sovetnic”376.

Costachi Cozmeiu, atestat la 1858377.Dumitru Ursu, atestat la 1858378.Vasile Popescu, cu o carte de cântăreţ bisericesc ce data din 23 mai 1876.379 A fost

permutat la 26 aprilie 1878 de la biserica din satul Frenciugi la biserica Sfântul Gheorghe dincomuna Şcheea, în locul decedatului Neculai Ion380, permutare aprobată la 25 aprilie 1878381,iar de aici în eparhia Mitropoliei Moldovei la 28 iunie 1879382.

Ion Trofin, cântăreţul bisericesc al preotului Gh. Darie din Glodeni, care slujea şi la

biserica din Frenciugi383.Ioan Niţulescu (-1 septembrie 1926)Şi-a dat demisia la 1 septembrie 1926.384 D. Niţulescu Moisii

Născut în 1880385 sau 1881386, absolvent al şcolii de cântăreţi bisericeşti, a fost numitcântăreţ la 1 octombrie 1902 şi transferat în parohia Bâcu la 15 mai 1924 (!)387. A funcţionatîn această calitate la parohiile Unceşti (1 octombrie 1902-1 iulie 1903), Ipatele (1 iulie 1903-1 iunie 1924) şi de la 1 iunie 1924 la parohia Bâcu388. Decizia de pensionare îi este trimisă la26 august 1942389.

Vasile Diaconu

Originar din comuna Ipatele, născut la 1 decembrie 1909, absolvent al şcolii decântăreţi bisericeşti, căsătorit cu Maria Gh. Chelaru, a fost numit cântăreţ bisericesc II, la

parohia Bâcu la 1 septembrie 1938390.Maxim Comişescu (1945 – 1966; 22 septembrie 1970-1 iunie 1982)

Născut la 23 ianuarie 1919, a fost numit cântăreţ la 15 februarie sau 15 decembrie1945.391S-a căsătorit cu Anica Comişescu (18 ianuarie 1918 – 8 aprilie 2007).

374 D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 5 / 1820 , f. 137v-138.375 D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 199 / 1831, f. 110v-113.376 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, X, p. 337, nr. CLXVI.377 Costin Clit, Un tablou ecleziastic inedit privind judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui din Eparhia Huşilor, dela 1858-1859, p. 826.378 Ibidem, p. 826.379 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 50 / 1876, f. 52, Pachet 51.380 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 12 / 1878, Pachet 55, f. 11v-12; Arhiva EpiscopieiHuşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1878, Pachet 43, f. 381 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 1 / 1878, Pachet 55, f. 43.382 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 23 / 1879, Pachet 57, f. 19v-20.383 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85 / 1879, f. 115, 384 „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul II, nr. 10, octombrie 1926, p.87. 385 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 386 „Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938”, p. 163. 387 Ibidem.388 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938. 389 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 44/ 1942.390 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 243 / 1938.



78

În 1966, a fost transferat în alt post. La 22septembrie 1970 s-a decis reîncadrarea sa în postul vacantde cântăreţ bisericesc392. La 21 aprilie 1982 a fost făcutăcunoscută pensionarea cântăreţului Maxim Comişescu dela parohia Frenciugi, comuna Şcheea, începând cu 1 iunie

1982393

.La 16 iunie 1983 s-a încheiat convenţia civilă între preotul Fligler şi Maxim Comişescu, cel din urmă fiindangajat îngrijitor în schimbul unui salariu lunar de 400lei394. Protoieria Iaşi anunţă pe preotul paroh la 19 iulie1984 despre aprobarea convenţiei civile pentru angajarealui Maxim Comişescu ca îngrijitor în perioada dintre 1iulie 1984 şi 1 iulie 1985395. A decedat la 30 septembrie2008 şi este înmormântat în cimitirul satului.

Costică Craiu (? - 2011) Documentele cercetate îl atestă în anii 1994, 1995, 1996, 1997, 2002396

Vasile Paraschiv (2011-şi astăzi, 2014) Născut la 18 septembrie 1978, la Iaşi, urmează cursurile

şcolii generale din satul Frenciugi (1985 - 1989) şi Drăguşeni(1989 - 1993), apoi cele ale şcolii profesionale din cadrulLiceului Agricol din Negreşti (1993 - 1996). Funcţionează cadascăl în satul Şcheea în perioada 2000 – 2011.

În anul 2011 s-a școlarizat la Seminarul Teologic de laMănăstirea Neamț, în perioada 2-16 noiembrie pentru a putea fiangajat cu carte de muncă în locul vechiului dascăl.

Începând cu 1 ianuarie 2012 a fost angajat VasileParaschiv cu carte de muncă și contribuție de la bugetul de stat, în locul fostului dascăl Costică Craiu.

Clopotari

Vasile Aioanei (1975, Frenciugi)Ciumala I. Constantin (1975, Bâcu)

Epitropi

Constantin Ciumală: 1970 – 1974.

Vasile T. Cosovanu, 1977, 1978.Ion Cosovanu, ales la 24 februarie 2002.

391 Arhiva Episcopiei Huşilor, dosar 1 / 1947.392 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 116 / 1970.393 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 119.394 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 252 / 1983.395 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 241 / 1984.396 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 297 / 1995; dosar 303 / 1996; 310 / 1997; dosar 312.



79

Consiliul şi comitetul parohial

Procesul verbal din 19 aprilie 1944 atestă pe preotul paroh Constantin Popescu şiconsiliul bisericesc format din casierul I.V. Cojocaru, I. V. Cazan, Th. Pricop, Ion D.Dascălul. Este amintită parohia „nou înfiinţată” Frenciugi, comuna Drăguşeni.397

D. Săvuc şi Vasile T. Coşovanu sunt atestaţi în 1947. Parohia Frenciugi era inclusă în 1951 în comuna Drăguşeni, Protopopiatul Negreşti,Raionul Negreşti. La 16 februarie 1952 sunt atestaţi Maxim Comişescu, cântăreţ bisericesc,D. Săvuc şi T. Pricop, consilieri, V.T. Coşovanu, epitrop.398

Consiliul parohial la 2 februarie 1953 era format din: D. Săvuc, M. Gherghelac,Vasile M. Grâu şi C. Grâu.399

Alegerile pentru adunarea parohială electorală şi consiliul parohial s-au făcut la 31ianuarie 1954. Pentru adunare sunt desemnaţi: pr. Constantin Popescu (preşedinte), cântăreţulMaxim Comişescu (secretar), I. Cojocaru şi I. D. Alexa (oameni de încredere). Pentruconsiliul parochial avem: V.T.Coşovanu, Gh. N. Păduraru, Constantin Grâu, D. Săvuc, VasileGrâu, I. Vasile Ţibichi, M.M Gherghelau, Constantin Cociobanu şi Ilie Ţibichi. Din comitetul

parochial fac parte: Gh. V. Cozmei, Vasile A. Roman, Toader Pricop, I. Cociobanu,I.D.Alexa, D.D.Moraru, C. Gh. Păduraru, V. C. Cojocaru, Ioan Gh. Alexa, Ecaterina V.Cozmei, Paraschiva Ciobanu, Adela T. Coşovanu, Mariţa Bâtă, Tasia Mihuleac.400

La 7 martie 1954 din adunarea parohială fac parte: pr. Constantin Popescu(preşedinte), cântăreţul Maxim Comişeascu (secretar), T. I. Ţibichi şi Gh. V. Ţibichi (oamenide încredere)401.

În 1957 adunarea parohială număra 134 de mem bri, sub preşedenţia preotuluiConstantin Popescu, secretar fiind Maxim Comişescu, iar bărbaţii de încredere ConstantinGrâu şi D. Săvuc402.

În 1958 adunarea parohiei Bâcu-Frenciugi, raionul Negreşti, era condusă de preotulConstantin Popescu, ajutat de V. I. Ungureanu (secretar) şi doi barbaţi de încredere, anume

Neculai Zmău şi Ioan Dugan403.În 1962 din consiliul parohial al parohiei Bâcu-Frenciugi fac parte: Vasile T.

Coşovan, Gh. N. Păduraru, Vasile I. Ţibichi, Vasile Grâu, C. Cociobanu (suplimentar),Gheorghe D. Vieru, Ioan Chiţescu, C. Ciumală, Vasile Ungureanu, D. Bistriceanu(suplimentar), Neculai Zmău. În comitetul parohial întâlnim pe: Constantin Grău, Gh. V.Cozmei, V. Gh. Alexa, D. Săvuc, D. Gh. Cozmei, D.D. Moraru, M. Gherghelaf, I. V.Cozmei, Ioan Dugan, C.V. Şchiopu, Ioan Ailoaiei, C.C. Tănăsuc, Alex. Nastasiu, Gh. Gh.Vieru, M.A. Sauca, C.N. Păduraru, V.T. Pricop, Emil Sauca, C.V. Carp, Gh. Manciu, T.C.Biza, V. Apetrii, C.D. Biza, Val. Biza şi I. Gh. Babuţă404.

Componenţa consiliului parohial era la 1 martie 1970 următoarea: Vasile T. Coşovanu, G.

Costache, Vasile Alexa, Constantin Ciumala, C-tin V. Şchiopu, Alex. Nastasiu, iar acomitetului parohial: Gh. II Cozmei, Vasile Ţibichi, Gheorghe Păduraru, Dumitru Săruc,Mihăiţă Gherghelah, Costică Cociubanu, Dumitru Moraru, Grig. Petru Apostu, Dumitru V.

397 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 1 / 1943-1944.398 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 26 / 1951. 399 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 29 /1953.400 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 30 / 1954.401 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 31/ 1954.402 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 35/ 1957.403 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 39/ 1958.404 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 43 / 1962.



80

Sonea, Constantin V. Carp, Petru V. Asăvoaia, Constantin Tănăsuc, Ion Ailoaiei, Valeru C. Sauca405.

Consiliul parohial era format la 14 mai 1978 din: pr. Constantin Fligler, VasileCoşovanu, G. Costashe, Vasile Alexa, Constantin Ciumala, Dumitru Ganea, Alex. Nastasiu;din comitetul parohial făceau parte V. Cozmei, Vasile Ţibichi, Dumitru Săruc, D. Moraru,

Miluţă Gherghelah, Dumitru T. Prisecaru, Vasile Bordeianu, Vasile Narolugan, Grig. PetruApostu, C-tin D. Sauca, Ion V. Vieru, Ion Ailoaiei, Constantin V. Carp. Sunt aleşi doi oamenide încredere, anume Vasile Aioanei şi Gh. V. Cozmei, iar secretar Maxim Comişescu406.

La 24 februarie 2002 din consiliul parohial făceau parte preotul Ioan Răzvan Scurtu, Constantin Craiu, Dumitru Cojocaru, Ioan Grâu, Gheorghe Cozmei, Vasile Dascălu, CostelSoponaru, Mihai Paraschiv, iar din comitetul parohial Vasile Pricop, Vasile Hurdugae, MihaiCojocaru, Gheorghe Bazon, Olga Ţibichi, Măndiţa Alexa, Dănilu, Veronica Dascălu, ElenaRoman, Elena Teslaru, Elena Popovici, Veronica Simota, Geta Moraru, Elena Bordeianu,Mioara Hurdugan. Sunt aleşi cinci oameni de încredere, anume preotul Ioan Răzvan Scurtu, Constantin Craiu, cântăreţ bisericesc, Mihai Cojocaru, Vasile Bordeianu, Neculai Cozma407.

Moaşte

Redăm în continuare actul de donaţie cu nr. 59 din 6 septembrie 2013, semnat dearhimandritul Vichentie Lupu408, stareţul mănăstirii Rafaila din Eparhia Huşilor, judeţulVaslui, şi ieromonahul Luca Sauca: „Obştea mănăstirii Rafaila din Eparhia Huşilor doneazăcătre Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, respectiv Pr. Paroh Figher Ioan Alexandru,

părticele din Sfintele Moaşte a Sfântului Siluan Athonitul, Sf. Cuv. Mucenici din Sinai şi Rait,Sf. Cv. Sofronie Athonitul, Sf. Cv. Prohorie Tămăduitorul şi altele ca semn de preţuire,dragoste frăţească şi pentru realizările de a construi Biserica lui Dumnezeu”. Remarcăm donaţia moaştelor Sf. Siluan Athonitul, Sfinţilor ucişi în Sinai şi Rait, Cuviosului SofronieAthonitul, Cuviosului Trifon Românul şi Sfântului Cuvios Prohor Tămăduitorul la 15 mai2013 de către Chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică de la Sfântul Munte Athos (stareţulPimen Vlad) către mănăstirea Rafaila (stareţul Vichentie Lupu), „ pentru ca Sfinţii a căror Sf.

Moaşte sunt prezente în acel loc, să ocrotească pe nevoitorii de acolo”.Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan au fost aduse

2010, spre închinare, în parohia Frenciugi o părticică din Moaștele Sfântului Ioan Iacob de laSeminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la mănăstirea Neamț, delegat fiind preotul

profesor Viorel Laiu. Din partea Mitropolitului Teofan a fost delegat să participe la acesteevenimente preotul protopop Vilie Doroșincă409.

În anul 2011 au trecut prin parohie spre închinare, o părticică din moaștele Sfântului Nectarie Taumaturgul, cu îngăduința Părintelui stareț, Vichentie Lupu, de la mănăstirea

Rafaila. Moaștele au fost aduse la mănăstirea Rafaila de hramul schitului – PogorâreaSfântului Duh – cu binecuvântarea Mitropolitului Teofan de la Biserica Sfântul Nectarie dinIași.

Cu îngăduința și bunătatea Părintelui stareț Vichentie, de la Mănăstirea Rafaila, dupăslujba hramului schitului Pogorârea Sfântului Duh din 2012 a fost adusă spre închinare o

405 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 252 / 1983.406 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 239 / 1978 - 1982.407 Arhiva Bisericii din Frenciugi, dosar 312.408 Despre stareţul Vichentie-Virgil Lupu a se vedea Costin Clit, Mănăstriea Rafaila, Bârlad, Editura Sfera,2007, p. 83-85.409 Moaştele Sfântului Ioan Iacob, în parohia Frenciugi, în „Lumina” Ediţia de Moldova, 2 octombrie 2010.

81

părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, care au venit din EparhiaTomisului, cu binecuvântarea Î.P.S. Teodosie, cu prilejul hramului.

ANEXĂ 1. Documente

1. - 7175 (1667) ianuarie 30. – Misail egumenul şi soborul mănăstirii Bârnova vândlui Apostolachi mare paharnic din Frănciuci satul Căpoteşti de peste codru, în ţinutulVaslui, cu vecini, pentru 500 de lei bătuţi, bani cu care s-a acoperit mănăstirea şi s-aureparat beciurile..

† Se 8bo mî, ermonah Misail egumen, i ermonah Luca, i ermonah Isaia, iermonah Nicolai, i ermonah Giorgïe, i ermonah Parøenïe, i erodï2con Demnitï2n, i

erodï2con Varlam, i erodï2con Nicaul i ves s\bor ot s<v4>taa monastir B\rnova,gdej<e> est hram S<v'>tl6 i velico m<\>knc\ voina Giorgi, care iaste începutăa o zidi de Miron Barnovschi vodă şi o au săvârşit Dabij(a) vodă, scriem şi mărturisim cu cestzapis al nostru pentru sat, pentru Căpoteşti, ce iaste peste codru, în ţinutul Vasluiului, care satau fost direaptă cumpărătură a ctitorului nostru nostru Miron Barnovschi vodă şi l-au datdanie şi au miluit svânta mănăstirea noastră cu acest sat; şi de când s-au săvârşit răpăosatulMiron Barnovschi vodă, acesta sat, neavând noi putinţă să-i folosim de multe nevoi ce simtu

pre ţară, au tot îmblat vecinii închinându-să pre la boiari şi pre la turcii carii au fost iazagiidomneşti. Şi iarăş(i) vecinii dintr-acesta sat, din Căpoteşti, fiind moşii şi părinţii lor şi eidirepţi vecini dumisale păharnicului Apostolachi din satul său din Frénciuci, şi n-au fugit deacolo, din Frénciuci, în sat în Căpoteşti, de au lăcuit tot acolo.

Deci şi noi, cu tot săborul, socotind că sv(â)nta mănăstire şi noi nu avem nici un folosde acesta sat şi de vecini, că tot slujia altor(a), şi fiind vecinii direpţi de moşie de a dumisal(e) păharnicului aşădzaţi la Căpoteşti, ne-am învoit cu tot săborul de nime, nevoiţi nici asupriţi,ce de a noastră bunăvoie, şi am luat bl(a)goslovenie şi de la 4 luminători părinţi a ŢărăiMoldovei, alesul Ghedion arhiep(i)scopă şi mitropolitul Sucevei, şi alesul Dosoteiu,ep(i)sc(o)pul de Roman, şi alesul Serafim ep(i)sc(o)pul de Rădăuţi, şi alesul Ioanep(i)sc(o)pul de Huş(i), şi cu voia a tot Sv(a)tul, boiarii ţă(ri)i, mari şi mici, şi am vândutacesta sat dumisale lui Apostolac(h)i marele păharnic, cu vecini, cu tot hotarul şi cu totvinitul, dirept cinci sute de lei bătuţi. Şi ne-au plătit dumnealui deplin aceşti bani întrumânule noastre, iară noi cu aceştia bani am coperit sv(â)nta mănăstire şi am tocmit beciurileîn mănăstire şi alte ce-au mai trebuit. De acmu înnainte acesta sat să fie dumisaal(e)

păharnicului şi giupânésăi dumisaal(e) şi cuconilor dire(a)ptă ocină şi cumpărătură în véci. Şidirés(e) ce-am avut pre acesta sat, încă le-am dat la mâna dumisaal(e).

Şi aceasta tocmală s-au tâmplat denaintea părinţilor ep(i)scopi, ce mai sus am scris, şi Nicolai Buhuş vel log(o)f(ă)t, Solomon Bârlădianul vel dvornic Nij(e)1, Miron Costin veldvornic Vişi2, Nicolai Răcoviţ(ă) hatman i parcalab Suceavschi, Stamatie vel postelnic,Toderaşco Iordachi vel spatar, Ursachi vel vistiérnic, Gligoraşco Hăbăşescul vel stolnic,Lupaşco Buhuş vel şătrar, Gavril Néniul vtori log(o)f(ă)t, Enachi al doilea spătar, IonRăcoviţ(ă) al doile păharnic, Contăş tretii log(o)f(ă)t şi Dumitraşco Roşca, şi ToaderCiocârlie, Enachi, Frăncul, Roman, vornicii de poartă.

Şi pentru credinţa, pus-am noi pecétea svintei mănăstiri şi am şi iscălit cu toţii, şi părinţii ep(i)sc(o)pii au iscălit, şi dumnăaalor boiari cu toţii.

82

Şi eu, Strătulat am scris ca să s(e) ştie. * Ìsoh, v<\> l<1>to =zroe gen<arïe>+ Gedeon mitropolit Sucavsci <m.p.>3.+ Ermonah Misail egumen <m.p.>4; + Ermonah Neculai<m.p.>..+ Monah Iorestu Canbosea; iermonah Gherman; + ierdiiacon Dimentiian; ierodiiacon

Varlam.+ Az, Nicolai Buhu vel log<o>f<e>t, iscal <m.p.>.+ Az, Soomon B\rl\den<ul> ve<l> vor<nic>, iscal <m.p.>.Mïron Costin vel vor<nic> iscal <m.p.>.Az, Nicolai Racovi]i hetman, iscal <m.p.>.Σταματιος μεγας ποστελνιος <m.p.>5.Az, Toder<a>[<c>o vel sp\t<ar> <m.p.>.Az, *rsaci vist<'rnic>, iscal <m.p.>.Az, Gligori H\b<\>[<e>sc<ul> vel stolnic, iscal <m.p.>.

Az, Ion Racovi]i ftori ka[nic <m.p.>.Cont7[ log<o>f<e>t <m.p.>.Fr\nchl vor<nic> iscal <m.p.>.Az, Dumitra[co Ro[ca dvor<nic> <m.p.>.Roman vornic iscal.V1tre[ vornic iscal.

D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 6 , Original, difolio, cinci sigilii, rupt laîndoituri, pătat.

EDIŢII: Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a

Statului, vol. III, p. 310, nr. 1432; Caproşu, Ioan, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, volumul II, Acte interne (1661-1690), Iaşi, Editura „Dosoftei”, 2000, p. 134-135, nr.152.

__________________________

1 <Ţara de> Jos.2 <Ţara de> Sus. 3 Sigiliul Mitropoliei.4 Sigiliul Mănăstirii Bârnova şi sigilul personal inelar. 5 Stamatios mare postelnic <m.p.>.

2. - 7189 (1681) ianuarie 8. – Gheorghe Duca Voievod întăreşte egumenuluimănăstirii Galata din Deal stăpânirea asupra moşiei din satul Frănciuci, ţinutul Vaslui,dăruită de feciorii răposatului Apostolache fost mare spătar, în schimbul satului Căpoteştidăruit mănăstirii de tatăl lor.

† Noi Duca voevoda, B<o>jï6 Ml<o>stï6, g<os>p<o>dar\ Zemli Moldavscoi.Dat-am cartea domnii méle rugătoriului nostru egumănului de la Sv(â)ntaa mănăstire de laGalata din déal, ca să hiie volnic cu cartéa domnii méli a opri o moşie de la sat de laFrănciuci ce iaste la ţinutul Vasluiului, care iaste a ficiorilor răpăusatului a lui Apostolac(h)ii,ce au fostu spătariu mare, pentr -un sat, anume Căpoteştii, care satu au fostu dat danierăpăusatul Postolac(h)i spătariul, tatăl lor, Sv(i)ntii mănăstiri Galăţii, pentru căci s-au

83

îngropat acolo la acea Sv(â)ntă mănăstire, şi acmu acel sat Căpoteştii să află cum n-au avuttreabă. Deci, ca să aibă a opri acea moşie de la sălişte de la Frănciuci pentru acel sat ce aufostu dat danie mănăstirei şi nime să nu stia înpotriva cărţii domnii meali.

* @as, v<\> l<1>to =zrpø gen<ar> i.+ Saam g<o>sp<o>dn\ veleal.

D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 7 , Original, difolio, filigran, sigiliu inelaroctogonal în chinovar.

EDIŢII: Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală aStatului, vol. IV, p. 140, nr. 565.

3. - 1689 (7197) martie 19, Iaşi . – Constantin Cantemir Voievod întăreşte stăpânireamănăstirii Galata din Deal asupra moşiei Frenciugi (Frenciuci), ţinutul Vaslui, până când îiva da Ştefan postelnicul altă moşie „de potriva Căpoteştilor”, căci s-au pârât cu egumenul

Ion logofătul şi Ştefan postelnicul, fiii răposatului Apostolache spătarul, care a datmănăstirii moşia Căpoteşti, unde a şi fost îngropat, dar care s-a dovedit apoi că a fost a altoroameni, iar acum Ştefan postelnicul cere să i se dea moşia Frănciugi.

† Noi Costandin voevoda, B<o>j<ï6> Ml<o>st<ï>6, g<os>p<o>dar\ ZemliMoldavscoi. Dat-am carte(a) domni(e)i miali rugătorului nostru egumănului şi a tot săborulde la sv(â)nta mănăstire de la Gălata den déal, ca s(ă) fie volnici cu carte(a) domnii meli, aţine şi a opri satul Frenciucii, de la ţinutul Vasluiului, cu tot locul, cu tot vinitul, despre Ionlogofătul şi despre Ştefan postelnic(ul), ficiorii răpăosatului Apostolac(h)i spătariul, pentrucăci au fostu dat danie sv(i)ntei măn(ă)stiri Postolac(h)i satul Căpoteştii, iar(ă)şi de laVasluiu, pentru căci s-au îngropat acolo şi apoi satul Căpoteştii s-au aflat altor oameni streini,şi apoi li s-au dat satul Frenciucii, precum le-(a)u scris şi carte de la răpăosatul Duca vod(ă),

şi de la domnia me(a) iscălit cărţii. Care lucru acmu s-au pârât şi de faţ(ă) înainte(a)domni(e)i meli Ştefan postelnic, zicându cum dă altă moşie aiure(a) şi să-i de(a) Frenciucii,iar egumenul dă de sam(ă) că nu-i dă moşii(a) sa iar să fie protivnică Căpoteştilor, ce domniame(a) a giudecat şi înpreun(ă) cu tot sfatul domni(e)i meli să hie volnici egumen(ul) şi cu totsăborul să ţii(e) Frenciucii cu tot vinitul cum este dat de domni(i) ce -au fost mai înainte denoi şi i-am mai întărit şi cu această carte a do(u)a, păn(ă) cându îi va (da) Ştefan postelnic altămoşie să fie de potriva Căpoteştilor, şi dacă s-ar tocmi şi s-or aşeza atunci să-i de(a)Frenciucii călugării, şi nim(eni) să nu cutezi a sta înprotiva cărţii domni(e)i meli. Toe pişem.

* @as, v<\> l<1>t<o> =zrkz mart<ie> øï.Vel log<o>f<e>t v\ divan.

D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 8, Original, difolio, filigran, sigiliu mijlociuîn chinovar.

EDIŢII: Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală aStatului, vol. IV, p. 266, nr. 1182.

4. - 1745 (7253) iuni(e) 17 . – Ioan Nicolaie Voievod însărcinează pe Ştefan Roset bivvel paharnic, ispravnicul ţinutului Vaslui, să îndrepte hotarul moşiei Drăguşeni a luiVasilache Costache, biv vel stolnic, dinspre Giurgeşti, Şăndreni şi alte moşii în urma

pretenţiei ridicate de Ion Mătăsariul şi fratele său Sandul, care se fac moşeni în Giurgeşti şiintră şi în moşia Drăguşeni de dijmuiesc, afară de Frenciuci a amrelui logofăt, până ce

acesta va trimite vechil cu scrisori.

84

Ioan Neculai v<oe>voda, B<o>j<ï>6 Ml<o>st<ï6>, g<os>p<o>dar ZemliMoldavscoi. Scriem domnie me(a) la credincios bo(i)eriul nostru dum(nealu)i Ştefan Rosăt

biv vel pah(arnic), ispravnicul ţinutului Vasluiului. Facem ştire dum(i)tali că ni-au jăluit bo(i)eriul nostru credincios dum(nealu)i Vasilac(h)e Costac(h)i biv vel stol(nic), zicând că are

dum(nealu)i o moşie, anume Drăguşinii pisti codru la Cercejoae, cari moşie zis că să hotărăşticu Giurgeştii şi cu Şăndrenii şi cu alte moşii, şi s-ar scula un Ion Mătăsariul şi cu frate(le) săuSandul, ce să fac moşeni în Giurgeşti, şi ar intra în moşie Drăguşenii şi ar dejmui, şi s -arînpresura moşie dum(i)sali despre Giurgeşti şi despre alte moşii. Pentru care iată că scriemdum(i)tale să mergi la ace(a) moşii(e) şi să strângi oameni buni megieşi şi răzăşi de

p(r)inpregiur, şi pe cari orice vor arăta despre îmbe părţile să luaţi sama cu bună dreptate, şi precum veţi afla şi veţ(i) cunoaşte dreptate să îndreptaţ(i) hotarul între Drăguşeni şi întreGiurgeşti şi de cătră alte moşii; numai unde s-or înpreuna Drăguşenii cu Frănciucii, moşiedum(i)sale vel logofăt să nu hotărâţ(i) până va trimite şi dum(nealu)i vel log(o)făt vec(h)iluldum(i)sale cu scrisorile dum(nealu)i, şi atunce veţi hotărî şi despre Frănciuci, Iar de cătră altemoşii să le îndreptaţ(i) hotarul pe unde au umblat din v(e)ac, şi de s-ar afla că au intrat aceiMătăsari de au dejmuit pe moşie dumis(ale) Drăguşenii, ce s-a dovedi că au luat rău să

pliniţ(i) înapoi de la dănşii, şi cum veţi hotărî şi-ţ(i) stâlpi să daţ(i) şi mărturii(e) în sămne casă le dăm şi de la noi întăritură.

Vele(a)t 7253 iuni(e) 17Locul peceţii G(os)pod Vel log<o>f<e>t De mini s-au posleduit şi fiind asemini am iscălit 1804 av(gust) 17<ss>

D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 11, Copie din 17 august 1804.

5. - 1745 (7253) iuni(e) 20 . – Vasile Carp, biv vornic glotnii, şi Toma Perjul,orânduiţi prin poruncă domnească de Ştefan Roset biv vel paharnic, ispravnicul ţinutuluiVaslui, hotărnicesc partea din Drăguşeni, de pe apa Stavnicului, ţinutul Vaslui, a lui VasileCostache biv vel stolnic , împresurată de fraţii Ion şi Sandu Mătăsarul şi alţi răzeşi dinGiurgeşti.

Cu poronca G(os)pod ni-au orânduit dum(nealu)i jupânul Ştefan Ros(e)t biv vel pah(arnic) ca să mergim la o moşii(e) a dum(i)sale Vasile Costac(h)i biv vel stol(nic), caremoşii(e) să număscu Drăguşăni, pe apa Stavnicului, în ţinut(ul) Vasluiului, ca să alegim

despre alte părţi acei Drăguşeni, intrând Ion Mătăsariul şi cu frate(le) său Sandul şi cu alţirăzăş(i) de Giurgeşti şi de Căpoteşti, şi dijmuind de câţ(i)va ani în hotarul Drăguşenilor. Decinoi mergând am strânsu oameni buni şi răzăş(i), anume Adam Buzdugan post, şi IoniţiBuzdugan, şi Ilii(e) Buzdugan ot Căzineşti, şi Iuraşcu ot Crăciuneşti, şi Dumitraşcu Furăc ottam, şi Eni or Şc(h)ei(a) şi Paladi ot tam, şi Toader ot tam, şi Petrilă ot tam, şi cu toţ(i) cuaceşti am umblat căutând hotarăle vec(h)i, şi am găsit 3 bouri în zare(a) dialului despre soarerăsare, şi am mai întărit cu trei bouri în dreptul acelor vec(h)i, unde să lovescu în capiteTatumireştii cu Drăguşenii, şi s-au găsit o piatră hotar în coastă supt Hulmu în dreptulmoşi(e)i Şc(h)eia (a) dum(i)sale Toader log(o)făt ot vist(erie), şi de acole la vali pisteBahnaculozii Mărunţeli, şi tot în drept piste drum şi p(r)intre Rădiul mai la vale, s-au aflat iarhotar vec(h)i şi tot în dreptu la vale piste o râpă cu izvor în mal, iarăş(i) hotar vec(h)iu, şi tot

85

în drept este o movilă ş(i)-am găsit hotarul scos şi l-am pus la locul lui, şi de acolo la vale şi piste drum asupra şesului mergi pără în Stavnicul cel vec(h)iu, şi acole am pus 3 pietric(h)iotoare de desparte Căpoteştii, moşie mănăstirii Bărnovii, şi de acole o piatră înşâră în susmalul Stavnicului pără în drumul ce vine de la Eş şi treci piste vadul Cercejo(a)e, şi acoleiarăş(i) 3 pietri c(h)eutoare de înfundeaz(ă) Drăguşenii de Giurgeşti, şi de acole o piatră înşiră

în drept pără în dreptul Frenciucilor, moşie dum(i)sale Neculai Bucium, şi despre ace(a) parteau rămas neale(a)să dând samă Neculai Bucium c-ar trece Frănciucii piste apa Stavnicu(lui)şi arătând că ar mergi pără în timilie casălor Crucerescului, şi nearătând nici oameni marturi,nici hotară, fără un copac, dându samă dum(nealu)i că ar fi bour, dar noi am cercat şi n -amgăsit bour, şi au triimes dum(nealu)i la Eş dinpreun(ă) cu vec(h)ilul dum(i)sale stol(nicul)Vasile, şi n(e)-au venit carte G(os)pod şi răvaşul dum(i)sali vel log(o)făt să rămâi neales părăs-or tâlni scrisorile dum(i)sale şi atunce s-au răspunde.

(Ve)le(a)t 7253 iunie 20Al dum(i)tale pre(a) plecaţ(i)

Vasili Carpu biv vor(nic) glodnii.Toma Perjul.

Văzind şi eu această mărturii(e) încredinţată de la hotarnicii ce s-au orânduit din poronca G(os)pod am iscălit.

Ştefan Ros(e)t

De mini s-au posleduit suretul acesta şi fiind asemine(a) am iscălit. 1804 av(gust) 27

<ss>

D.J.A.N.I., Fond Mănăstirea Bârnova, V / 12, Copie din 17 august 1804.

6. - 1817 ianuarie 15.- Spătarul Arghire Cuza dărueşte un ţigan lui Toader, fiulvărului său Iordachi Râşcanu, pe care l -a botezat.

Printr-această scrisoari a me de danii, ci dau la mâna vărului Iordachi Râşcanucamin(ar) încredinţăz că pentru multă dragosti ci avem între noi şi ori pentru ci l-am poftit numé-au stricat hatârul, şi mai ales botezându-i şi un copil, anumi Toader, îi afierosăsc unflăcău de ţigan, anumi Costandin herar, ficiorul lui Anton, nepot de ficior lui Dumitru şi aRadéi, şi nepot de fată a lui Costandin Hăma i a fimeii sali Ileana, pe cari ţigan îl amcumpărat de la Sultan mezat, înpreună cu tatăsău şi cu alţii ce-au fost a răposatului frateluimieu Ioan. Şi de acum înnainti şi în veci ari să-l stăpâniască dum(nea)lui i cucoana

dumis(ale), nepoata Paraschiva şi fiul dum(ni)lorsale Toadir, cu tot rodul ce va eşi dintrânsul. Şi spre mai adivărată credinţă, urmează a me iscălitură şi peceti. 1817 genar 15Arghire spat(ar) <m.p.>.

D.J.A.N.I., Colecţia Documente, 66 / 20, Original. EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, X, p. 237, nr. CXXII.

7. - <1879>, f. a. l. z.- Catagrafia bisericii cu hramul „Sfânta Treime”din satul Frenciugi.



86

Inventariu de averia interio(a)ră şi exterio(a)ră a Bisericii cu patronul Sf. Treime din cotunaFrenciugi, comuna Parpaniţa, plas(a) Funduri, jud(eţul) Vaslui.

N°curg.

1 Sf. Pristol cu îmbrăcămintele sale pro(a)ste vechi de cit. 2 Sf. Antemis cu învălito(a)ria sa - pro(a)stă. 3 Sf. Evanghelie, vechie.4 Un Leturghier, nouă. 5 Două cruci de lemn, una cu scaun şi una fără scaun. 6 Două sfeşnice de metal pe Sf. Masă. 7 Un chivot de tiniche(a), mic, vechiu.8 Un potir, un discos şi o steluţă de metal, una linguriţă de argint la proscomidie

şi o copie de f(i)er cu mănunchiu de lemn. 9 Una ico(a)nă Maica D(omn)ului de hârtie, vechie, ruptă, numai în privazuri,

fără steclă, la proscomidie. 10 Trei procoveţe la proscomidie în stare bună. 11 Două ico(a)ne de lemnu, una mare cu săpături înprejur, legată cu steclă, şi una

mică fără săpături şi steclă. 12 Patru stihare, 7, şepte felo(a)ne, şase patrahire, trei perechi naracliţe, to(a)te de

diferite materii, în stare pro(a)stă şi un poiaz vechiu, rupt, cu paftale de metal.13 Un potir, două discose şi o steluţă, fără acele cu care se serveşte la Leturghie,

din care un discos cu scăunaşu(l) rupt. 14 Două Sf. Aere vechi. 15 Un sinodic.16 Una pereche cununii.

17 Două linguriţi de metel mici.18 Două proso(a)pe la proscomidie. 19 Două levicere mici colorate. 20 Una cadelniţi vechi, în stare pro(a)stă. 21 Catapitiasmă în stare pro(a)stă. 22 Cinci ico(a)ne împărăteşti cu perdele de bariz, vechi. 23 Sfintele uşi de lemn la uşile împărăteşti, perde(a) de cit vechi. 24 Patru candele de metal mici şi una la steclă. 25 Cinci sfeşnice de lemn mari şi două mai mici. 26 Tetrapodul cu două învălituri de materie vechi şi o ico(a)nă Sfânta Treime.

27 Un serafim de lemn cu două sfeşnice. 28 Ico(a)na Maica D(omn)ului cu strana în mijlocul bisericii.29 Una cruce de lemn cu co(a)dă. 30 Un policandru de metal cu trei fofeze.31 Două prapure vechi şi un vanar stricat. 32 Două strane pentru cântăreţi. 33 Zece strane pentru poporeni.34 Un analogu de cetit în mijlocul Bisericei cu învălito(a)re(a) sa. 35 Dou scaune de lemnu mici, pro(a)ste, lungăreţe. 36 Un Chiriacodromion în stare bună; Un Mineiu pe tot anul, rupt; Un Octoih

mare, vechiu; Un Apostol nou, legat; Un Ceaslovu mare; Un Molitvenic bogat;

87

Un Triod vechiu; Un Penticostar vechiu; Una Leturghie vechie, ruptă; UnApostol vechiu, rupt; Un Ciaslov mic, vechiu, rupt; Un Catavasier vechiu, rupt,mic; Una Panahidă veche; Un Octoih mic, vechiu.

37 Una ico(a)nă mare Isus Hristos, vechie, în pridvorul bisericei. 38 Una masă de lemnu, pro(a)stă, pentru jertfe.

39 Nouă buţi de argint diferite chipuri în care se conţine Sf. mo(a)şte a diferiţisfinţi şi una bucată de argint suflată cu auru, care to(a)te sunt salbă la MaicaD(omnu)lui.

40 Una crestelniţe de brad, vechi. 41 Două lăzi de brad vechi. 42 Un clopot mijlociu.43 Una bucată schijă pentru ti(a)că.

Aciasta fiindu averia interio(a)ră a mai sus numitei Biserici după cum se vede mai suss-au subscris de subsemnatul preot, iar cât priveşte de averea exterio(a)ră nu există nimic.

<ss> Preot Gh. Darie<ss> Epitrop P. Cosmei.

Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 85 / 1879 p. 86-86v.

8. - 1943 mai 4.- Circulara protoiereului de Vaslui adresată preoţilor parohi.

Protoieria Vasluiul de Jos Nr. 2434 Mai 1943

Cucernice Părinte,

Din ordinul domnului mareşal Antonescu, Ministerul Propagandei de acord cuMinisterul Culturei Naţionale şi Cultelor a dispus organizarea unei intense propagandeinterne în scopul de a feri populaţia satelor şi oraşelor noastre de influenţa unor curentesociale ce ar putea naşte pe teritoriul nostru prin strecurarea unor minciuni puse în circulaţieca monedă falsă de răuvoitori inconştienţi sau streini de interesele şi sufletul neamului.Sarcina acestei propagande revine în bună parte preoţimei ca factor de cultură şi conducerespirituală în popor. De aceea în fiecare duminică şi sărbătoare veţi acomoda în măsura

posibilităţilor, predica Sf. V. cu subiecte formulate de Onor. Minister ce vi se vor trimite dePrefectură, până la completa lor epuizare. Deasemenea veţi fi prezent în fiecare duminică şi

sărbătoare după amiază la şezătorile ce se vor organiza la căminul cultural sau la şcoală încadrul cărora se vor dezvolta subiectele amintite. În lipsă de alţi vorbitori, Sf. V. sunteţiobligat să dezvoltaţi acele subiecte atât la centrul parohiei sau comunei cât şi la filiale, ca niciun sat să nu rămână fără lămuririle ce se urmăresc a se da prin aceste conferinţe. Am fi foartemulţumiţi dacă ne-aţi trimite planul dezvoltat al subiectelor tratate de Sf. voastră. La acesteşezători va lua parte şi un delegat al Prefecturei, care se va prezenta neanunţat. Colaboraţi cutoţi factorii din comună, pentru buna reuşită a acestor şezători.

Conf. ord. Sf. Episcopii Nr. 1787 / 943, vă facem cunoscut că Duminică 16 mai a.c. seorganizează ca şi în anii trecuţi „Ziua temperanţei” unde veţi da tot concursul C. Voastre atât

prin predica zilei cât şi în după amiaza aceleiaşi zile la manifestaţia ce se va organiza înşcoală, cămin cultural sau primărie.



88

Conf. adresei Prefecturei Vaslui nr. 4084 / 943, vă facem cunoscut că DomnulMareşal Antonescu a ordonat ca sătencile să lucreze benevol pentru ostaşi flanele, pulovere,mănuşi, ciorapi etc. din lână proprie.

Luaţi înţelegere cu organele Administrative şi întreprindeţi o propagandă cât maiintensă, în rândurile sătenilor.

Vă punem în vedere a da tot concursul la colectele ce se fac de către consiliul dePatronaj, la toate manifestaţiile ce se organizează, la Săptămâna Curăţeniei etc. fără a maiaştepta ordine speciale.

Conf. adresei Nr. 851 / 943, a Prefecturei Poliţiei Capitalei vă recomandăm cartea„Demascarea Comunismului în România” al cărui cost de 100 lei se trimite la SocietateaGenerală a Funcţionarilor Poliţieneşti Bucureşti Direcţia Generală a Poliţiei, care trimitecartea.

Conf. ord. Sf. Episcopii Nr. 1007 / 943, puneţi în vedere enoriaşilor că MinisterulEconomiei Naţionale a ridicat restricţiunile privitoare la tăbăcirea şi folosirea peilor de porcităiaţi în gospodării şi pot să le tăbăcească şi să le întrebuinţeze mai ales tăbăcite deoarece printăbăcire se combate şi boala numită „Pesta porcină”.

Conf. ord. Sf. Episcopii Nr. 723 / 943, vă facem cunoscut că pe timp de iarnăşedinţele de instrucţie şi educaţie a premilitarilor şi extraşcolarilor se vor ţine sâmbata dupăamiază. Corul religios să se ducă regulat la biserică şi se vor cere echipe de extraşcolari şi

premilitari pentru curăţenia bisericilor şi a cimitirelor. Vă reamintim din nou dispoziţiile date prin ordinul circular Nr. 1129 din 14

Noiembrie 1942 pe care le veţi respecta în totul.Pe viitor toate datoriile parohiei vor fi achitate numai prin Protoierie, inclusiv Biserica

Ortodoxă, 1% colecta pentru Sf. Mir, Obolul Crucei, Viitorul etc. de unde veţi primi imediatchitanţa.

Sunteţi la început de an financiar. Achitaţi-vă impozitele trimestrial pentru a nu fiurmăriţi şi daţi exemplu rău în faţa cetăţenilor.

Protoiereu, Pr. Paul Potorac

Nr. 243

Arhiva bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943, Original.

9. - 1943 mai 25.- Circulara Episcopului Grigorie Leu în urma vizitelor canonice din Basarabia şi Eparhia Huşilor, precum şi promovarea conţinutului unei broşuri.

ROMÂNIAEPISCOPIA HUŞILOR Nr. 213225 Mai 1943

Cucernice Părinte,

Observările din vizilele canonice şi broşura ce v-o trimitem spre edificare, înîmprejurările ce ne învăluie, ne face să insistăm şi să vă atragem din nou luarea aminte cunădejdea că vă veţi convinge şi ne vom izbăvi.



89

Astăzi când Sf. Cruce este iarăşi stindardul în numele căreia luptă armata română, şiîn vremea lui Ştefan cel Mare, după cum s-a luptat şi Sf. Constantin, cu emblema „prin acestsemn vei învinge”, se impune o preoţime cât mai apostolică.

Pacea cu izbândă atârnă de la noi slujitorii Sf. Altar. Prin rugă întru desărvârşită eaînvie, prin traiul de sfinţenie şi prin propovăduirea cu timp şi fără timp, vom atrage

binecuvântarea cerească cu împăciuirea pământească şi izbânda românească. Nici o suferinţă, nici o primejdie, nici chiar moartea martirică să nu ne împiedice laajungerea acestui liman izbăvitor.

Dacă am vieţui într-o aşa înţelepciune apostolică şi filozofare martirică ne-am asigura pe lângă îndrumarea dumnezeiască cu mântuirea veşnică şi aprecierea omenească, aceaautoritate morală cu rezultate pastorale, de care mereu ne plângem.

Cum suntem şi cum trebuie să fim, ni se arată în parte în alăturata broşură. Pr. P. Vasilcovschi, autorul refugiat din Transnistria prin 1936 este un conştient

misionar, un cunoscător al pastoraţiei şi un prezicător de cele ce vor fi, faţă de cum suntem. Perspectivele viitorului deduse din stările prezente ne îngrozesc. Iată ce ne spune

autorul în ultimele pagini, după ce arată cum trebuie să se facă pastoraţia.

„ Noi şi acum trăim pe socoteala acelui fericit veac de aur al Bisericii şi ... îmi pare că prea nechibzuit cheltuim acele vistierii spirituale, care se păstrează în sufletul poporului şiluăm de acolo mai mult decât putem pune îndărăt. Dacă se va continua, apoi numai o simplă

socoteală de adunare şi scădere ne arată, ce triste urmări trebuie să ajungem într -un viitorapropiat ” (p. 20).

Sprijină apoi afirmările sale pe cele întâmplate în Rusia. „ Biserica rusă” – zice el - „în ultimii 50 ani dinaintea războiului, mergea ca o

locomotivă fără vapori. Această maşină cu forme strălucitoare nu avea energia lăuntrică dealtp dată ... Luneca puternic şi impunător cât timp calea a fost perfect orizontală; dar s-aoprit şi a cedat, îndată ce a ajuns la pantă. Iar panta oferită de istorie a fost bruscă.

Lipsa de râvnă pastorală, de povăţuire şi învăţare a slăbit organismul poporului atât de mult, că edificiul colosal al statului s-a prăbuşit ... îndată ce la temelia lui au intervenitagenţi mai activi” (p. 21).

Arată apoi cum bolşevismul n-a izbutit în Polonia deoarece clerul catolic şi-a înţelesmarele rol cultural – naţional, ştiind să îşi stăpânească turma.

După ce vorbeşte de metodele vechi de pastoraţie reduse prin transformările vieţiisociale şi neînlocuite, pentru care bisericile s-au golit, sectanţii s-au înmulţit, răceala şinecredinţa s-a răspândit, se întreabă:

„ Nu înseamnă că măsurile, ce le întrebuinţăm nu sunt suficiente pentru ajungerea scopului ce urmărim”

Tot astfel ne întrebăm şi noi după unele vizite pastorale, când petrecem nopţi de veche

şi ne udăm cu lacrimi perna odihnei pentru grija răspunderii faţă de cele constatate.Îngrijorat de o aşa stare pastorală şi misionară, ne străduim pentru convingere şiatenţionare apostolică încă de la venirea noastră la cârma acestei eparhii care ne-a îngrozitinconştienţa şi starea anarhică.

Căutăm mereu să verificăm situaţia religioasă şi substratul moral la preoţimei. Am plecat şi în Lunea Paştelor a.c. când s-a prăznuit şi Sf. Gheorghe în vizite

canonice pe malul Prutului, iar sâmbătă şi duminică (8, 9 mai) în jud. Vaslui. Constatările sunt îngrijorătoare. În prima biserică din jud. Fălciu slujba era la Catavasii; credincioşi puţini; alu(ngaţi

nu) veneau. Preotul stătea în faţa Sf. Proscomidii pe un scaun cu totul distrat şi fără pic deevlavie. În Sf. Potir nu era nimic, sub motiv că cocleşte. În a doua parohie slujba de la

Catavasii. Preotul lipise lumânarea aprinsă de Sf. Evanghelie şi rezemat de Sfânta Masă



90

stătea de vorbă cu un credincios în completă inconştienţă de unde se află şi ce săvârşea. PeSf. Epitaf de pe Sf. Masă înşirate lumânări; în Sf. Potir nimic din aceleaşi motive omeneşti ...(cocleală); în schimb Sf. Vase erau între bani, lumânări, prescuri etc.

Credincioşi puţini. La cârciuma deschisă însă erau mult mai mulţi şi jucau popici. În a treia parohie, deşi destul de târziu şi deşi preotul este un întâiu stătător,

credincioşi şi mai puţini. În a patra parohie, la ora 10 şi un sfert, Sf. Liturghie era pe sfărşite. Credincioşi puţini.Preotul spune, că sunt duşi la cimitir, unde este şi el aşteptat pentru pomenirea morţilor.

La întoarcere preotul întâiu stătător ţine să ne primească tot la biserică cu polihroniu şicuvântare, având însă tot vreo 50 de credincioşi. Pe un alt preot îl vedem venit la oînmormântare stând între credincioşi într -un antreu şi cu o pălărie ponosită deşi era Paştele şiSf. Gheorghe, însă cu ţigara în gură.

Întors la Huşi aflu de obiceiul pomenirii morţilor în Lunea Paştilor şi la cimitiruloraşului de reşedinţă episcopală. Deşi anul acesta s-a prăznuit şi Sf. Gheorghe, totuşi preoţiiau accelerat Sf. Slujbă ca să meargă să se compromită cu o pomenire nedogmatică şi uncâştig batjocoritor. Unde este ştiinţa teologică şi unde demnitatea şi conştiinţa pastorală?

În jud. Vaslui aceeaşi situaţie: biserici goale şi indeferentism sacramental cu o teamăde otrăvire şi dezicere a însemnătăţii Sf. Euharistii. Ne-am încălzit ceva sufleteşte la o

biserică din Vaslui, unde şi credincioşii şi slujitorii par mai conştienţi de mântuirea personalăşi vremurile ce trăim.

În timpul din urmă am vizitat şi alte parohii din jud. Fălciu cu biserici în refacere.Se constată şi ne îngrijeşte mai mult restaurarea sufletească. La mulţi din C. Voastre este o inconştienţă pastorală. Reduceţi totul la câştig şi traiu

pământesc, uitând că numai „cui caută împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, toateceleilalte i se vor adăuga”.

Unii preoţi duhovnici impun canon credincioşilor mărturisiţi pentru nepostire, dar înacelaşi timp îi întreabă de peşte şi carne pentru ei în timpul postului mare.

Alţii impun taxe şi la Sf. Împărtăşire. Nu mai amintim de atâ tea alte compromiteri cataxe şi pentru pomenirea celor căzuţi pe front, sau atentări de imoralitate la soţiile acelora. Dealtfel forma exterioară cu uniformisarea arată anarhia sufletească a preoţimei noastre. E ungrozav spectacol, mai ales în corlegii, cum a fost la înmormântarea preotului Ilarion Dodu dinDrujeşti-Tutova.

Nu ştim dacă mai este nevoie de concluzii şi hotărâri. Totuşi pentru înduhovnicire cu refacerea ce se impune, amintim prescripţiile

evanghelice:„ Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele

bune, să slăvească, etc.” şi „ De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor

fariseilor, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor ”. (Mat. V. 16;20) Ca urmări externe. Să se reducă slujbele nedogmatice şi neliturgice cu scop numai decâştig compromiţător, cum e pomenirea morţilor a II-a zi de Paşti. Să nu cumva să se i seamintească de vreo taxă la Sf. Slujbă. Să nu mai apară nici un preot îmbrăcat civil cu antereuşi giubea scurte, murdare şi ponosite, dar tuns şi ras ca orice lucrător de rând. La toateoficierile ca şi prezentarea la autorităţi va fi în uniformă completă.

Îndeosebi se atrage atenţia preoţior fruntaşi, unii fiind piatră de sminteală prinatitudinea şi îmbrăcămintea lor, cum s-au prezentat şi la Adunarea Eparhială...

Nici un preot nu poate pleca din parohie fără învoire. Când vă duceţi la oraş, veţi trece pe la cancelaria protopopească şi veţi iscăli în condica de prezenţă.

De neexecutare sunteţi răspunzător împreună cu Păr . Protoiereu respectiv.

91

Cucernice părinte,

Luaţi aminte la ceea ce s-a întâmplat în Rusia şi la frământările sociale cu groazniculrăzboi ce va schimba concepţia de viaţa, şi „Vedeţi cum să umblaţi cu pază nu ca nişteneînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, că zilele rele sunt ” (Efeseni V 15,16).

Noi nădăjduim că vă veţi adânci în înţelepciunea biblică şi veţi fi preotul apostoliccerut astăzi mai mult ca oricând. Cu arhiereşti binecuvântări.

+ Episcop GrigorieConsilier referent, Pr. Ec. A. Popescu

Arhiva bisericii din Frenciugi, dosar 2 / 1943, Original.

10. - 1975 <f.l.z.>. – Inventarul bisericii cu hramul „Sfânta Treime” din satul Frenciugi.

Nr. crt. Denumirea obiectului Descrierea obiectului1.2.3.4.5.6.7.8.

9.10.11.12.13.14.15.16.17.18.19.

20.21.22.23.24.25.26.27.28.29.30.

31.

EvanghelieIcoană Icoană Icoană Icoană Icoană Icoană Iisus Hristos Icoană

22 icoaneAntimiaLiturghierChivotCruceCruceSfeşnice aramă PotirDiscCruce11 candele

Icoană Cadelniţă Epitaf2 epitafe2 rânduri veştminte 12 mineeEvhelodiuTipicTriodPenticostarCruce

Analog

Legată în metal alb, 1895 Maica Domnului din lemn, sec. XIXMaica Domnului, metal alb, sec. XXSf. Treime, sec. XIX, în catapeteasmă Sf. Treime, 1970, pe placajMaica Domnului, sec. XIX, în catapeteasmă Sec. XIX, în catapeteasmă Sf. Neculai şi Arhanghelul Mihail, sec. XIX

Diferiţi sfinţi pe hârtie şi lemn Mătase, 1965 Legat pânză, 1956 Lemn de teiMetal alb, 1951Plumb nichelat, 1947Aramă, 1951 Metal alb, 1967Metal alb, 1951Pentru procesiuni, 1922Metal alb, 1969

Lemn, stil rusescMetal alb, 1964Pânză pictată, 1965 Pânză pictată Mătase, 1971 Legate în pânză, 1922 Legat în pânză, 1922 Legat în pânză, 1911 Legat în pânză, 1921 Legat în pânză, 1934 Pentru procesiuni

Lemn tei, 1955

92

32.33.34.35.36.

37.38.39.40.41.42.43.44.45.

Strană cântăreţi Cristelniţă FelinareSfeşnice lemn Policandru

ClopotOctoihCatavasierApostolat socialLegiuirile B.O.RColecţie B.O.R. Colecţia „Ortodoxia” Colecţia studii teologice Mitropolia Moldovei

Lemn tei, 1901Metal, 1954Pentru procesiuni, 1960Lemn tei, 1945Bronz, 1900

Bronz, 1900Legat pânză Legat pânză, 1971 4 volumeBroşat, 1953 Broşat, 1949-19751949-19751949-19751949-1975

11. - <f. a. l. z. > – Viaţa Sfântului Trifon Românul.

Bătrânul Trifon Românul

În 1978, şi-a sfârşit în Athos lupta duhovnicească atletul lui Hristos, Bătrânul Trifon,care a biruit deşertăciunea şi al cărui suflet a plecat pentru veşnicie, la cer.

Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, în 1910, la vârsta de douăzeci şi cincide ani şi s-a răsădit în Grădina Maicii Domnului, sus în vârful Kapsalei, la bătrânul Mihail.Stareţul lui, bătrânul Mihail, a fost foarte evlavios şi tradiţionalist.

Semăna putem spune cu stareţii cei de demult. Trăia foarte aspru şi prea puţinelelucruri necesare întreţinerii sale şi le economisea din simplul lui lucru de mână, căci făcealinguri. Când cineva îi dădea vreo binecuvântare o primea, dar dădea şi el o binecuvântareasemenea, în afară de rugăciunea ce o făcea mereu pentru acela.

Odată a trimis pe ucenicul său, Părintele Trifon, frate începător pe atunci, la omănăstire ca să dea lucrul lor de mână, după care să treacă pe la grădinarul mănăstirii, căruiasă îi dea o lingură şi să-i ceară o varză. Grădinarul, însă, deoarece era foarte mânios – se vedecă avea ceva pe inimă – îi aruncă un cotor de varză cu două foi netrebnice şi îşi continuătreaba.

Părintele Trifon l-a luat fără să spună ceva şi a pornit spre Kapsala, dar pe drum segândea mereu ce fel de varză avea să mânânce stareţul său, care era bătrân.

Dar şi stareţul său, văzând cotorul cu cele două frunze, se gândea la ucenicul său, ceva mânca. Cu toate acestea i-a spus să aprindă focul şi să pună apă în oală. Apoi stareţul a

luat cotorul, l-a pus în oală şi l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. După puţină vreme l-atrimis pe Părintele Trifon să ia oala de pe foc. Dar când s-a apropiat, ce sa vadă? În oală era ocăpăţână albă de varză.

Precum se vede şi stareţul lui avea sfinţenie, pentru că altfel nu se explică aceastaminune.

În 1917, când a fost foametea cea mare, Părintele Trifon a ieşit în Halkidiki, cu binecuvântarea stareţului său, şi a secerat pe la metoacele aghiorite ca să economiseascăastfel puţin grâu pentru ei şi pentru pustnicii dimprejur. Din 1917 n-a mai ieşit în lume, iar în1978 a plecat din Sfântul Munte la lumea cerească, cea adevărată.

În tot acest timp a trăit sus, la Kapsala, ca vulturul cerului. Chipul său era luminos şi parcă imaterial şi numai privindu-l, primeai putere duhovnicească. Anevoie îl găsea cineva

acolo, în pustia unde se nevoia.



93

De aceea nu se bucura de vreo mângâiere omenească. Dar acolo unde nu existămângâiere omenească, se apropie cea dumnezeiască. Dumnezeu trimite bucurie cerească prinîngeri şi sfinţi. Iar oamenii duhovniceşti care au legături cu îngerii şi cu sfinţii sunt prieteni şicu animalele sălbatice şi cu păsările cerului, precum era şi Bătrânul Trifon.

Odată, preacuviosul Ioasaf, un călugăr îmbunătăţit de la Chilia pictori lor Ioasafei, a

găzduit cu avraamica lui iubire de străini nişte mireni, care deşi s -au simţit bine, după aceeadin păcate, s-au smintit, crezând că monahii o duc bine. Atunci bătrânul Ioasaf a considerat că este bine să-i ducă pe la colibele din Kapsala,

ca să se folosească în alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câţiva pustnici, care i-au uimit pe mireni, i-a dus şi la sihăstria

Bătrânului Trifon. Când l-au văzut pe bătrânel în acea sărăcie, aceia au rămas fără glas.Atunci bătrânul Ioasaf le-a spus mirenilor:

- Eu, care cunosc atâţia oameni, nu am nicidecum bucuria ce o are Bătrânul Trifon, şinici prietenia care o are el cu animalele sălbatice şi cu păsările cerului, care îi ţin companie.Ca să vă încredinţaţi de aceasta, voi chema păsările.

Şi a început să cheme păsările, dar nimic. După puţin timp iată că vine şi Bătrânul

Trifon cu o cană, ca să le ofere puţină apă. Atunci părintele Ioasaf i-a spus:- Ce loc este acesta. Părinte Trifon? Nu are nici măcar o pasăre. - Bre, cum n-are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Şi strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care îl împresurau. Unele stăteau pe

umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat şi au plecat folosiţi duhovniceşte,slăvind pe Dumnezeu.

Odată am rătăcit prin Kapsala şi luând-o pe o cărare am ieşit în faţa colibei BătrânuluiTrifon. Aceasta era o baracă învelită de jur împrejur cu table vechi, bătute în cuie, şi acoperitătot cu tablă veche pe care erau puse câteva pietre ca să nu i -o ridice vântul.

Deodată l-am văzut pe Bătrân într -un colţ stând pe o buturugă şi rostind rugăciunea.Faţa lui era luminoasă şi veselă. Avea ochii închişi şi se ruga nemişcat. După ce m -amapropiat de el, i-am vorbit:

-Binecuvintează, Părinte! Ce faci aici? Cum trăieşti? Ce mănânci? Acela m-a salutat zâmbind şi mi-a spus:- Bre, eu am ajuns oaie şi mănânc iarbă. - Câţi ani ai, Părinte? - Am nouăzeci şi trei. Când am auzit, mi-a pierit graiul, între timp s-a sculat ca să-mi aducă puţină apă şi am

văzut că îşi târăşte piciorul stâng, care era înfăşurat cu nişte fâşii. - Ce ai la picior, Părinte? l-am întrebat.- A căzut o piatră de pe acoperiş şi m-a lovit, mi-a răspuns.

Atunci m-am gândit să-l întreb dacă nu cumva are vreo cameră în plus în care să stauatunci când ar fi primit să-l îngrijesc.- Părinte, ai vreo altă cameră? - Bre, cameră? Toată coliba este o dărăpănătură. După aceea, când am intrat înăuntru,

ce să văd? Coliba era aproape în întregime dărâmată şi intra apă în ea prin toate părţile, numai un

colţ era puţin mai uscat, unde avea nişte paturi zdrenţuite. Locul unde stătea semăna mai multcu un cuib de vulturi iar nu cu o chilie de pustnic.

Atunci l-am întrebat pe bătrân. - Cum poţi să stai aici? Toată chilia este spartă şi intră înăuntru ploile şi vânturile. - Bre, eu stau în celalalt colţ, mi-a răspuns arătându-mi cuibul său.

94

Din pricina multei umezeli a chiliei, a vârstei sale înaintate, precum şi a obişnuinţeilui de a mânca tot felul de buruieni pe care le găsea primprejur, sărmanul bătrânel avea

probleme de sănătate. Cu toate acestea, atletul lui Hristos, Trifon, întru toate prăznuia şi astfel simţea

bucuria ce o simţeau Sfinţii Mucenici. Pântecele, intestinele sale, toate îi erau distruse, afară

de sufletul său cel sănătos şi strălucitor. Avea şi nişte fâşii întinse pe o sârmă, pe care le uscaşi iarăşi le lua, deoarece mereu ieşeau spume din intestinele lui. Fireşte, nu le putea spăla, pentru că mâinile îi tremurau, dar şi apa era departe, cam la 300 de metri. Acolo într-un butoiaş vechi, picura puţină apă, care îi ajungea şi lui şi animalelor sălbatice, vecinii lui ceicuminţi.

Cu toate că trăia cu mărime de suflet un continuu martiriu prin acest fel de viaţăascetică, nu avea deloc o părere înaltă despre sine. Neîncetat se prihănea pe sine spunând cănu face nimic în comparaţie cu cele pe care le făceau Sfinţii Părinţi. Şi când spunea acestea,ochii săi izvorau lacrimi din belşug.

Trecuse mult timp de la venirea mea şi trebuia să plec. De aceea l-am întrebat peBătrân:

- Nu vrei să vorbesc la vreo mănăstire, ca să te îngrijească acum la bătrâneţe? Acela a zâmbit, când a auzit cuvântul „îngrijească” şi mi-a spus:- Bre, „îngrijească”? Dumnezeu se îngrijeşte şi de viermii din pământ, îi hrăneşte şi îi

încălzeşte, iar pe mine, un vierme atât de mare, nu mă poate îngriji? Mi-a spus şi părintele Xenofont: „Hai să te îngrijesc”. Iar eu i-am spus: „Bre, sunt

cărămidă să mă iei de aici şi să mă pui în coliba ta?” (se referise la faptul că nu estenesimţitor). Aici este stareţul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr -un cotor ocăpăţână mare de varză! Şi părintele Xenofont vrea să mă îngrijească?

Este adevărat că n-am văzut un alt pustnic la această vârstă, nouăzeci şi trei de ani, săaibă o atât de mare râvnă şi să trăiască în atâta sărăcie cu nobleţe duhovnicească.

Peste puţin timp am aflat că Bătrânul Trifon adormise. Am mers îndată la coliba lui şil-am văzut acoperit acolo, în colţul lui, în cuibul lui, nu cu păturile lui zdrenţuite, ci cu puţin

pământ, cu care se acoperă şi mai marii lumii, cei care mai înainte se acopereau cu pături demătase şi de catifea.

Bătrânul Trifon a plecat la cealaltă viaţă de Schimbarea la Faţă a Mântuitorului, în1978, la nouăzeci şi patru de ani. S-a nevoit puţini ani cu multă mărime de suflet iar acum seodihneşte veşnic.

Să avem binecuvântarea lui. Amin.

Arhiva bisericii din Frenciugi.

12. - 1995 august <ante 15>. – Apelul Sfântului Sinod al Bisericii ortodoxe Române pentru sprijinirea românilor ortodocşi din Mitropolia Basarabiei.

Apel pentru sprijinirea românilor ortodocşi din mitropolia Basarabiei

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul Iisus Hristos,

Sub ocrotirea rugăciunilor Maicii Domnului şi a puterii Sfintei şi de viaţă făcătoareiCruci, în duhul iubirii de frate, mai ales a celor aflaţi în suferinţă şi în înstrăinare, BisericaOrtodoxă Română adresează astăzi credincioşilor săi, ierarhi, preoţi şi mireni, un apel desuflet şi simţire creştinească şi românească pentru sprijinirea bisericilor, mănăstirilor şi a

credincioşilor din Mitropolia autonomă a Basarabiei.



95

După cum cunoaşteţi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte larugămintea insistentă a românilor ortodocşi din Republica Moldova în frunte cu Prea SfinţitulEpiscop Petru de Bălţi, înconjurat de preoţi şi monahi, a recunoscut în decembrie 1992reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei în legătură canonică cu Biserica Mamă – PatriarhiaRomână. S-a restabilit astfel legătura spirituală între fraţii de acelaşi neam din stânga şi din

dreapta Prutului, fraţi care au aparţinut aceleiaşi biserici încă de la începutul creştinismului pe pământul românesc şi care au fost în mod abuziv separaţi de către stăpânirea sovietică ateeîntre 1940 şi în 1944.

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei a însemnat nu numai îndeplinirea unui act dedreptate istorică şi bisericească, ci şi asumarea responsabilităţii de sprijinire a românilorortodocşi basarabeni pentru desfăşurarea normală a vieţii pastoral-misionare în parohii şimănăstiri.

Dominaţia străină pe acest pământ românesc a avut drept consecinţe instalarea unuianumit duh al înstrăinării de Biserică şi Neam, distrugeri de biserici şi mănăstiri, desfiinţareaFacultăţii de Teologie din Chişinău şi alte atâtea dureri cauzate de cei fără de Dumnezeu şistrăini de neamul românesc.

De aceea, prin actul sfânt al reactivării Mitropoliei Basarabiei, credem că întreagaconştiinţă ortodoxă românească din ţară şi de pretutindeni este chemată să sprijine lupta şistrădania Preasfinţitului Episcop Petru, locţiitor de Mitropolit al Basarabiei, în mijlocul atâtorfurtuni pentru ca, împreună cu preoţii, diaconii, monahii şi toţi drept măritorii creştini

basarabeni să poată duce crucea propovăduirii Evangheliei lui Hristos şi iubirii de neam în pământul sfânt al Basarabiei.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Prin jertfa şi dărnicia credincioşilor săi, Biserica Ortodoxă Română a arătat semnuliubirii sale pentru românii ortodocşi basarabeni încă înainte de 1989. Mii de cărţi de slujbăsau de zidire sufletească trimise în condiţii grele din Ţară au mârgâiat sufletele însetate dehrană duhovnicească de dincolo de Prut, în limba română. În vremea din urmă – şi mai alesdupă reactivarea Mitropoliei Basarabiei – ajutorul frăţesc trimis de biserica mamă din ţară aluat şi alte forme: au fost sprijinite restaurările unor biserici şi mănăstiri şi construirea altoranoi; la seminariile şi facultăţile de teologie din Patriarhia Română au fost primiţi sute de elevişi studenţi, dintre care unii s-au întors deja în Basarabia şi au fost hirotoniţi preoţi în diferite

parohii ale Mitropoliei; au fost trimise cantităţi însemnate de cărţi de slujbă şi obiecte de cult pentru parohiile Mitropoliei Basarabiei, manuale de religie şi cărţi de teologie pentru şcoli şiinstituţii de cultură; a fost arătată o atenţie deosebită faţă de jerfa lui Ilie Ilaşcu şi a celorîmpreună cu el întemniţaţi în Transnistria, care s-au declarat membri ai Mitropoliei

Basarabiei, încă din momentul reactivării acesteia. Nevoile Mitropoliei Basarabiei sunt însă foarte mari: biserici vechi – unele din timpul binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt – sunt încă în ruină şi aşteaptă suspinândmână de samarinean milostiv; construirea de biserici noi şi continuarea lucrărilor la celeîncepute, necesită încă eforturi foarte mari. Setea după carte bisericească este arzătoare.

De aceea, adresăm în această zi o chemare sfântă către toate parohiile şi mănăstiriledin cuprinsul Patriarhiei Române şi către toate instituţiile şi persoanele care au la inimădur erea românilor basarabeni să contribuie la crearea unui fond special destinat sprijiniriiMitropoliei Basarabiei.

Având încredinţarea că apelul nostru va fi auzit de către toţi românii iubitori de neamşi de întregirea pământului strămoşesc şi că – prin jertfa tuturor – creştinii ortodocşi români

din Basarabia vor simţi iubirea arătată prin fapte a celor din ţară, rugăm pe Dumnezeu să



96

binecuvânteze cu darul milei Sale mântuitoare pe cei ce iubesc podoaba casei Sale, şi care vorajuta cu darul lor Biserica românească din Basarabia.

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD + TEOCTIST

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

NOTĂ: În ziua de 15 august 1995, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, îndată după

otpustul Sfintei Liturghii, preoţii vor citi în faţa credincioşilor acest APEL pentru ajutorareaMitropoliei Basarabiei, în toate bisericile şi mănăstirile din ţară, adăugând un cuvânt deîndemn către credincioşi relativ la colectă.

APELUL se va repeta în duminica următoare sau în ziua de 14 septembrie(ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI), de fiecare dată încheindu-se proces verbal cu sumarealizată.

În zilele de 18 la 22 22 septembrie parohiile şi mănăstirile vor depune sumelecolectate cu raport însoţit de procesele verbale respective, la Protoierie.

Protoieria va întocmi un tabel centralizator în trei exemplare, cu numele parohiilor şimănăstirilor şi sumele colectate. Un proces verbal se va trimite Administraţiei Patriarhale

pentru a vira până la 28 septembrie 1995, sumele colectate în contul AdministraţieiPatriarhale nr. 45.10.6.01.2 B.C.R., filiala sector 4, Bucureşti, al doilea exemplar se va trimiteEparhiei, iar al treile va rămâne în arhiva protoieriei.

În dispoziţia de plată se va face menţiunea că suma reprezintă contribuţiacredincioşilor pentru Fondul de ajutorare a Mitropoliei Basarabiei.

Arhiva bisericii din Frenciugi, document original.

13. -2012.- Raport de evaluare privind restaurarea de la biserica cu hramul „SfântaTreime”.

Descrierea stării de conservare, metode şi tratamente

Înzestrată prin sculptură şi pictură cu elemente care aparţin curentului artistic altimpului, catapeteasma se identifică ca unicat între alte catapetesme din aceiaşi perioadă.

Supusă lucrării timpului şi a unui microclimat inadecvat, suportul lemnos cât şi stratul pictural, au suferit transformări ale rezistenţei structurii şi nu numai. Astfel, printr -o analizăamănunţită s-au evidenţiat scăderea rezistenţei masei lemnoase şi a preparaţiei suport pentru

poleire şi a suportului pictural. Conlucrarea factorilor de degradare (fizico-chimici), s-a manifestat diferit pe suportulcatapetesmei. Astfel, la baza ansamblului acolo unde prezenţa umidităţii şi amicroorganismelor a fost mai intensă, suportul lemnos a suferit modificări substanţiale prin

pierderea rezistenţei. Aceste modificări se concretizează prin lemnul fragil, care la orice şocmecanic, se îndepărtează cu uşurinţă, ca material organic su portul lemnos este supusmodificărilor ceea ce a explicat şi apariţia fisurilor, fracturilor şi distanţărilor în masalemnoasă, cauzate nu numai de şocurile mecanice ci şi de fluctuaţile de temperatură şiumiditate, acestea din urmă determinând contragerea şi dilatarea fibrei lemnoase.

Stratul pictural, tempera, protejat parţial de stratul de verni, a suferit modificăricromatice cauzate în bună măsură de modificarea fizico-chimică a peliculei de verni, care a

suferit datorită intervenţiei timpului şi a f actorilor de microclimat. Peliculă neuniformă şi



97

degradată a verniului a favorizat lucrarea factorilor necontrolaţi lăsând teren deschis reacţiilorfizico-chimice, care se produc la nivelul materialelor organice. Fructuaţiile de umiditatenecorelate cu cele ale temperaturii au cauzat şi desprinderi oarbe în stratul pictural, cuapariţia unor lacune superficiale sau profunde. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi la nivelul

policromiei, unde sunt desprinderi şi în acoperiş, care, pe alocuri, au format lacune

superficiale şi profunde şi care au determinat şi pierderea parţială şi irecuperabilă a statului de preparaţie cu tot cu pictură. Întreaga suprafaţă a icoanelor este acoperită cu murdărie aderentăşi semiaderentă, pete de ceară şi parafină de la lumânări (la unele icoane din parte inferioară acatapetesmei), depuneri de ulei şi grăsime de la folosirea candelilor şi fum de la lumânărilefolosite pentru iluminat până electrificarea bisericii. Stratul de preparaţie, cleiul de oase,

prezintă cracuri active iar în stratul de culoare cracluri timpurii, vernii îngălbenit, matizat,care cumulat cu murdăria şi stratul de fum a afectat lizibilitatea picturii, foarte greu se puteadistinge imagine.

Un proces evolutiv de degradare în timp la care au fost supuse obiectele de arta vecheromânească este atacul agenţilor biologici. Fenomenele de biodegradare cauzează an de an

pierderi imense care adăugate celor de ordin fizic şi chimic pot fi cu greu estimate.

Problemele care le ridică biodeteriorarea necesită studii ample, interdisciplinare, care săelucideze aspectele care favorizează dezvoltarea agenţilor biologici şi găsirea celor maieficiente metode de prevenire şi tratament.

Datorită vechimii şi expunerii în medii diferite cei mai întâlniţi agenţi biologici lasuportul de lemn, au fost insecte xilofage, în special cel din „Ordinul Colipterae”, insecte careacţionează separat, dar de multe ori pe fondul unui atac de ciuperci micromicete active sautrecute.

În scopul realizării tratamentelor preventive ori de stopare a acţiunii biodăunătorilorlemnului-suport al operelor de artă sau a celui integrat în arhitectura operelor de artă,conservatorii şi restauratorii au folosit de-a lungul timpului diferite materiale cu rol bioacid.

În cadrul laboratoarelor de conservare-restaurare se utilizează o serie de produseinsectofuncigicide destinate cu precădere industriei lemnului şi care sunt mai mult sau mai

puţin nocive pentru integrarea operelor de artă tratate, pentru sănătatea operatorilor şi amediului înconjurător.

Pentru tratamente de conservare se folosesc produsele germane Xilamon sau Xilen,iar în ultima vreme cele daneze Sadolin. Tratamentele cu soluţie Xilen s-au efectuat prin

pensulare şi injectare la 24 de ore timp de 3 zile, pe versoul icoanelor, dar şi a lemnului de lacatapeteasmă, în perioada optimă de eclozare a insectelor, la începutul lunii august.

Eficienţa în combaterea atacurilor active ale insectelor xilofage este bună numai o perioadă relativ scurtă după tratament (maxim 6 luni), după un an daca tratamentul nu adistrus insectele, ele se întorc din nou în galeriile vechi, de aceea se recomandă ca după şase

luni să se monteze martori pentru verificarea eficienţei tratamentului, iar dacă apar urme derumeguş pe martori atunci tratamentul trebuie repetat. Luând în considerare aceste aspecte cât şi formele avansate de degradarea am efectuat

tratamente la suportul de lemn al întregului ansamblu (icoane şi policromie), cât şi tratamentede dezinsecţie.

Tratamentul de conservare activă a inclus intervenții materializate prin administrareade soluții insecticide și bactericide la suport prin injectări și pensulări cu xilen. Dupătratamentul biochimic s-a reluat consolidarea preventivă cu cea definitivă insistându-se pezonele cu dificultăți. Demontarea elementelor mobile.

Intervențiile următoare au cuprins operații de restaurare care alături de cele deconservare au finalizat și au redat funcției cultice catapeteasma cu tezaurul său iconografic.



98

Anterior procesului de restaurare s-a realizat o analiză generală a degradărilor și acauzelor multiple care au dus la apariția acestora stabilindu-se tratamente de conservare-restaurare conform normelor de restaurare.

O altă etapă care a urmat după efectuarea tratamentului preventiv de conservare, a fostîndepărtarea stratului de fum și murdărie de pe suprafețele pictate dar și de pe vopseaua de la

catapeteasmă, prin metoda îndepărtărilor mecanice printr -o emoliere chimică treptată,stratificată cu soluții pe bază de solvenți organici aleși în urma unor microteste desolu bilitate. Curățire a depunerilor ce s-au format prin combinarea chimică a materialelor de

bază cu diferite substanțe chimice din aer; praf, gaze, prezența murdăriei o sursă potențială dedeteriorare și fumul rezultat de la arderea lumânărilor. Curățirea s-a efectuat în două etape: oemoliere cu soluție de gălbenuș de ou, apă distilată și amoniac, apoi o curățire cu solvențiorganici care conține alcool etilic de laborator, terebentină, benzen, toluen, amoniac, ulei dein, urmând încă o curățire cu soluție grasă de gălbenuș de ou, apă distilată, având rol dehrănire a pigmenților până la aplicarea stratului final de verni. Îndepărtarea prin metodemecanice diferențiate de strat după strat a depunerilor de murdărie și fum, care s -au fixat întimp pe icoană și vopsea, datorită variațiilor de microclimat, fără a se afecta stratul de pictură

original, curățire care s-a efectuat cu tampoane de vată. Subțierea stratificată a verniului cumurdărie ancrasată. Substanțele grase și rășinoase, s-au îndepărtat cu solvenți în stare pură,iar grăsimile, uleiul și ceara cu alcool etilic, hexan, benzen, toluen, acetonă, curățirea s-afăcut prin tamponare. Lucrările de conservare au avut ca scop stoparea efectelor chimicesecundare.

În momentul curățirii icoanelor împărătești, am descoperit mai multe straturi de pictură aplicate în diferite perioade, în culorid de tempera, care din punct de vedere cromaticdistonau deoarece s-au aplicat pe suprafețe necurățate de fum, nedegrasate, fiind mai închisedecât pictura existentă. Aceste repictări au fost îndepărtate și s-au efectuat completăricromatice în zonele cu probleme, apropiate ca nuanță, de pictură originală.

O altă problemă care a fost rezolvată a fost stoparea degrădărilor fizico-chimice,apărute la icoane, prin fragilizarea pulverulentă a pigmenților, lipsuri ale stratului pictural,

prin desprinderi oarbe.Starea precară a icoanelor și a policromiei a reclamat intervenții multiple cum ar fi

consolidarea structurală și mecanică a suportului, fixarea straturilor picturale, chituirealacunelor, îndepărtarea murdăriei, subțierea verniurilor îmbătrânite, integrarea cromatică și

protejarea peliculei de culoare, cu Vernice Damar, concentrație de 20%. Pregătirea suprafețelor pentru completări prin aplicarea unei soluții de clei de pește,

concentrație 5%. Integrarea cromatică, a zonelor completate cu clei de pește și praf de cretă purificată, s-a realizat prin retuș în tehnica velatură, utilizând culori acrilice și culori de verni, până la obținerea unui ansamblu unitar cromatic.

Acoperirea găurilor mari din lemn cu o pastă din rumeguș, aracet, clei de pește,chituirea și șlefuirea suprafețelor și integrarea cromatică. Suprafețele din lemn, care ulterior au fost vopsite cu vopsea lucioasă de culoare

grena, au fost vopsite cu vopsea acrilică albastră, iar sculptura care cândva a fost poleită cuaur, acum în partea inferioră deteriorată complet, iar în partea de sus se mai păstreazăaproximativ 30%, s/a poleit cu foiță șlaghmetal, și s-a neutralizat.

Pentru o mai ușoară întreținere, dar și pentru protejarea picturii, s-a efectuat overnisare cu Vernice Damar concentrație 20%. În cadrul intervenției de conservare-restaurarea catapetesmei și icoanelor de la biserica Sfânta Treime din satul Frenciugi, am urmăritredarea funcției liturgice a acesteia și realizarea unității sacre funcționale cu toate celelalteicoane ce slujesc Sfintei Liturghii. Fiecare lucrare iconografică este strâns legată de sufletul



99

ortodox al creatorului ei, de sufletul unui credincios care redă nu fireasca realitat e, precumface un pictor naturalist ci experiența duhovnicească.

Importanța și necesitatea păstrării obiectelor de cult vechi de mai bine de două secolecare sunt o neprețuită comoară a artei noastre creștine, motivează intervențiile de conservare

preventivă și activă. Acestea se supun legilor impuse de timp și sunt anulate de conlucrarea

factorilor necontrolați. Catepeteasma bisericii este doar unul dintre multele obiecte din patrimoniul bisericiicare a fost supus lucrării timpului și a factorilor de mediu și asupra căruia s-a putut interveniîn timp util.

Restaurarea și conservarea catapetesmei și a icoanelor a prilejuit redarea integrității șitotodată punerea în valoare a acestora, care a renăscut redobândindu-și și semnificațiaartistică și spirituală cu care a fost investită, cât și pentru noi ca restauratori, care ne putemconsidera privilegiați că lucrarea noastră echivalează cu miracolul ce reinvestește viața într -un lucru osândit astfel la moarte.

Lucrările de conservare restaurare s-au efectuat prin contribuția credincioșilor dinsatul Frenciugi, la inițiativa „inimosului și tânărului ” preot paroh Ionuţ Alexandru Figher, în

anul 2012.Dorim ca exemplul restaurării catapetesmei din satul Frenciugi să nu rămână un caz

izolat și ca toți cei care dețin valori de patrimoniu să aibă grijă să salveze adevăratele comoriale artei noastre creștine pentru a putea fi transmise la urmașii noștri să nu fim judecați că„am îngropat Talanții”.

Rămâne în responsabilitatea proprietarilor de a avea grijă de bunurile restaurate,încredințând atribuția de păstrare a bunurilor de patrimoniu, care va aduce la cunoștințărestauratorului ulterioarele modificări survenite în timp.

Expert-restaurator Maria Nimerciag

Restaurarea icoanei „Maica Domnului cu pruncul”

Multă vreme ignorată, neînțeleasă sau contestată, în ciuda unui trecut marcat de prezența ei, icoana autentică este redescoperită astăzi de către omul modern, căruia îirevelează adevăratul chip al lui Dumnezeu, prea multă vreme ascunsă de mistificările ar teireligioase antropomorfe. În avalanșa de reprezentări vizuale ce îl asaltează, icoana,echivalentul vizual al Evangheliei, este alternativa ce îl deschide pe om spre absolut și îiamintește frumusețea paradisului din care a plecat, dar în care poate și este chemat să revină,

precum și calea spre acesta. Ignorată, combătută sau venerată de-a lungul existenței milenare, suscitând pasiuni

violente sau apărată cu prețul vieții, icoana, dar al Bisericii către ochiul omului, considerată,din punct de vedere artistic și spiritual, printre cele mai importante descoperiri ale secolului alXX-lea „ne anunță și ne face prezent ceea ce Evanghelia ne spune prin cuvânt”.

Foarte sugestivă datorită puterii sale simbolice și a impactului asupra sensibilității,imaginea atinge, prin spontaneitatea sa, mai ales inima, se insinuează în adâncurile ființei și îlmodeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i în mod direct viața spirituală.Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului îl proiectează pe om din spațiul profan, înunul sacru al teofaniei, întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai alesspirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru areprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh.

Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al icoanelor amintește: „Prin icoane ne sfințim

vederea, iar prin cuvinte auzul. Primul din simțuri este vederea”.



100

Date generale ale icoanei,Icoana „Maica Domnului cu Pruncul” având dimensiuni /Atelier – influență școală rusă, pictură culori tempera, pe suport de lemn, cu

preparație praf de cretă și clei de iepure, clei care de obicei este folosit în legătoria de cartedeoarece este mi flexibil, plasează icoana ca fiind executată în prima jumătate a secolului al

XIX-lea. Deoarece nu am găsit informații din care să putem stabili perioada din care face parte s-au prelevat pigmenți din stratul pictural dar și din stratul de preparație și s-au analizat.Așa am constatat că pentru pregătirea stratului pictural s-a folosit cleiul de iepure, acest cleieste mai flexibil și este folosit numai la încheierea cărților în legătorie, în majoritateacazurilor folosindu-se cleiul de oase, cel mai adesea, sau cleiul de pește. Aplicarea straturilorsuccesive de clei de iepure și praf de cretă pentru stratul de preparație, care în timp datorităvariațiilor factorilor de microclimat, umiditate și temperatură, au declanșat deteriorări fizico-chimice în lanț prin desprinderi în profunzime a stratului de preparație cu tot cu pictură,fenomen care a trebuit stopat prin aplicarea prin pensulare a unui strat de clei de iepure (lacald) și aplicarea unor greutăți din săculeți de nisip, pentru consolidarea picturii și asuportului pictural. Aceste consolidări sunt vizibile, o parte dintre ele au lucrat în timp, după

6 luni s-au desprins și am fost nevoită să degresez din nou lemnul și să aplic un nou strat declei de iepure cald apoi bucățele dezlipite și greutățile cu săculeți de nisip. Zonele lipsă aufost degresate și pregătite pentru integrare cromatică, prin aplicarea unui strat de clei deiepure și a patru straturi de clei cu praf de cretă purificată, până la obținerea aceluiași nivel.

După consolidarea preventivă cu cea definitivă insistându-se pe zonele cu dificultăți, aurmat o curățire a picturii, curățire mecanică cu tampoane de vată, curățire care s-a efectuat îndouă etape: o emoliere cu o soluție de gălbenuș de ou, apă distilată și amoniac, apoi o curățirechimică cu solvenți organici aleși în urma unor microteste de solubilitate, care conține alcooletilic absolut, terebentină, toluen, benzen, amoniac și ulei de in, o curățire stratificată stratdupă strat pentru îndepărtarea depunerilor de murdărie aferentă, a fumului, dar și a verniuluiîmbătrânit și îngălbenit, datorită trecerii timpului, până la pictura originală, urmată de oultimă curățire cu rol curativ, mai mult pentru hrănirea pigmenților și o neutralizare cu osoluție grasă pe bază de gălbenuș de ou, apă distilată și amoniac. După efectuareacompletărilor cromatice cu culori acrilice, o ultima operație a fost vernisarea picturii cuVernice Damar concentrație 20%.

În perioada optimă tratamentelor biologice, s-au efectuat tratamente de stopare aatacului activ de insecte xilofage, tratamente de dezinsecție cu xilen, prin pensulare, care s-aefectuat în două etape, vara la sfârșitul lunii iulie și iarna la sfârșitul lunii ianuarie.

Restaurarea icoanei a durat o perioadă destul de lungă, aproximativ 2 ani, datorităfenomenului care a apărut în timp la stratul de preparație, cleiul de iepure, care după o

perioadă de timp au apărut din nou desprinderi în profunzime, tot în aceleași locuri, am

încercat să folosesc cleiul de pește și clei de oase, în loc de clei de iepure, dar nu a fosteficient, deoarece au apărut cracluri în zonele învecinate cu cele restaurate, operațiune care afost reversibilă fiind aplicate fâșii de tifon îmbibate în apă călduță.

Expert – restaurator Maria Nimerciag



101

2. CATAGRAFII

[Ţinutul Vasluiului. Tablă de oamenii ţinutului dupe cum s-au scris la velet 1774 iuli 5.

Ocolul Fundului]

Frenciucii

a dumnealui paharnicului Râşcan [Birnicii]

1. Ştefan Cârpăveche 2. Manolachi Găluşcă 3. Ichim Cioară 4.Vasile, morar5. Andronachi, cojocar6. Costandin, bejenar7. Vasile, văcar 8. Ion Cheptar

9. Anton Roşul

Slujile ot tam1. Daniil2. Dimitri, tîlmaci3. Grigori Ştiubei 4. Ion Ştiubei

Mazlii ot tam Nane Găluşcă, priş ot Tutova

P. G. Dmitriev şi P. V. Sovetov, Moldova în epoca feudalizmului, VII, partea I, Chişinău,Editura Ştiinţa, 1975, p. 239.

1820

Ocolul Fundului de Gios

1 Stare(a) satelor piste tot: 32 Banii cifert(lui) al patrule(a): 130 lei3. No piste tot al lăcuitorilor: 61 Liudi 50 Sat Frenciugi

Birnici50 liudiCalistru Ţurcanu Grigori CosovanuPavăl Cosovanu Pricopi CosovanuVasile CosovanuAlecsa Hurjui

Ioniţ Botar Gheorghi CozmeiAlecsa CosovanuCostandin CozmeiuIon Gheorghiescă

Vasile CozmeiGrigori CozmeiVasili CalistruSimion CozmeiToader Malancee

Nechifor Sămote

Ion Mihuliac

Ion MalanceŞtefan Duciuc Toader HurdugaiVasile HurdugaiSimion ChioariuIoniţi Simonu Grigori ChiptariuVasilie BotarMiron Căciulacă sau Bran Grigori ChioariuIacob CozmeiDumitru Horodescu

Lupul SimonCostandin SârbuToader Creţu

Nechita Creţu Vasile Uriaşul sau Cheptanaru Iacobu a lui Iliesă Petrea BranuStavarachiIgnat MateiuAntonu Puşcaş Grigori Moraru

Lupu Moraru



102

Neculai CozmeiuCosd(andin) Cozmeiu Antonu

Nechifor CozmeiuŞtefan Braşovanu Dumitru a lui Grigori Moraru

Toader a lui Vasăle Cosovanu Vasăle Mihăliac Gheorghe Cozmeiu 7 slugi boereşti fără biru

5 a dumis(ale) stol(ni)ces(ei) Marie HolbanIacobu Ungurianu

Vasăle Atasăi Antonu Atasăi

Neculaiu sin StavarachiIoanu Pădurar 2 a dumis(ale) Vasăli Hrisoverghi

Toma lui IorguVasăle Cheptenaru 1 preot, anumi Ioanu2 dascăli, anumi Ioan şi Ştefan 1 jid(o)v orândar, anumi Davidu.

D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 5 / 1820 , f. 137v-138.

1831

Satul Frenciugii, moşia dumis(ale) hătmănesăi Smaranda Rosăt.

Preotul Gheorghii săn dascălu(l) TeodorCărari – la bisărica satului cu hram(ul)Sfintei Troiţi. Ştefan săn Gheorghii Rusul dascăl - tot laaceastă bisărică. Gheorghii Burlacu ponomar- tot la această

bisărică. Gheorghii CozmeiuStăvărachi Tăplău Vasăle Cosovanul Toad(e)r HurduganIacov Căzacul Vasăli Hurdugan Toma săn Iosăpu Horgiian Iliana lui Nichifor CozmeiuIrina lui Calistru Ţurcanu Malanca lui Vasăli Cozma Gafiţa lui Măteiu Mihulescu

Nastasăia lui Nechifor So(...)

Catrina lui Ştefan Duceac Iliana lui Alecsa MihuliacSafta lui Dumitru Hordicu

Acsănia lui Anton Puşcaş Nastasă Herlegiţii Pricopi săn Calistru Ţurcanu Ion săn Andriiu Cosovanu Dumitru săn Grig(o)ri Morariu Mafteiu săn Grig(o)ri Morariu Dumitru săn Vasăli Săuciuc Toad(e)r săn Vasăli Săuciuc

Grigori săn Ion Cosovanu

Ignat săn MăteiucVasăli săn Grig(o)ri Cozmeiu Grigori CozmeiuIon săn Ion Săviiuc Ion MihuliacSămion Stăvărachi

Neculaiu săn Ion Săviiuc Vasăli Mihuliac Sava SmadanciAlecsa CosovanuAlecsa Hărjuc Alecsa săn Vasăli Cosovanu Grigori săn Vasăli Ciobanu Sămion Cozmeiu Costant(i)n CozmeiuPetre CozmeiuIon GheorghiciucVasăli Hurdugan

Neculaiu Hurdugan

Dumitru HurduganTănas Hur duganToad(e)r CozmeiuIon săn Ion Săimanul Ion Să(i)manul Toader Ahergelegiţii Ioan Ci(o)botariulGrigori ChioariulAnton TeslariulŞtef(a)n Ci(o)botariul Grigori Chioariul

Anton Teslariul



103

Toad(e)r Creţul Lupul Merăuţi Ştefan Braşovanu Ilisăiu Benţa Vasăli Purici

Iacob Benţa Dumitru săn Cos(tan)d(i)n Cozmeiu Pavăl Cosovanu Gheorghii CozmeiuMihaiu Cozmeiu

Neculaiu Stăvărachi Grigori FurleiuAnton CociobanuVasăli Cociobanu Dumitru zăt Neculaiu Cozmeiu Iacob Braşovanu

Vasăli Creţul Pavăl Zahornianul Tr ifan Huţanu

Ion Tăplău Sămion Ungurianu Andreiu Ungurianu

Nichifor săn Ilii Morariul Ion săn Ştefan Rusul

Macsăn zăt Ştefan Rusul Ion Huţanu Pădurariul Gheorghii săn Ion Huţanul

Neculaiu CozmeiuChiriac ChetrariulCos(tan)d(i)n CojocariulIon Huţanul Toad(e)r Văcărianu Pricop ButnariulVasăli Ciobanu Ioan săn Gheorghii Gorban

Ion ChiperVasăli săn Penteleiu

D.J.A.N.I., Fond Vistieria Moldovei, dosar 199 / 1831, f. 110v-113.

3. INSCRIPŢII ÎN PIATRĂ ŞI LEMN

Inscripţii în piatră410

VA LETA 7200411 / LUNA LUI IUN/IE 5 DNA.APOSTU HUCEA/NU UMORÂT DI / ANII 1830 GENA/RU 24.ISUS / HRI(S)TOS / SU(P)T AŞ(EAS)TĂ TETRA ODI/HNESC RO(A)BILE LUI /

DUMNI / CU MARIE ŞI PRIFIRA / 1830 / PRIU. SUPT / ACEASTA / PEATRA / ODIHNEŞTE / ROBU LUI / DUMNEZĂU /

NECUL/AI FIIUL / PREUTULUI / GIORAGI NĂ/GDZA. IIS HS / LA ACEASTĂ PIATR / ODIHNESC / ROBII LUI DUMNEZEU MI/HAI

ŞI SOŢIE LUI MARIE / SĂVÂRŞIŢI DIN VIAŢĂ / 1848 MAI 14 DUMITRU / ŞI SOŢIALUI MARINA / FII(I) LOR / NECULAI / GHIORGHI.

IS HS / SUPT A/CEASTĂ / PIATRA ODIHNESCU / ROBII LUI DUMNEZEU /SAVA SOŢIE LUI ANA / S-AU SĂVÂRŞIT DIN VIAŢĂ LA ANU / 1852.

ION VASI/LI MIHAI / PETRE PA/RASCHIVA / SĂVÂRŞI/ŢI DIN VIA/ŢĂ LA

ANUL / 1865 / DECEVRI 5.† / MORŢ(I) / PETRU PROFIRA / DUMITRU DUMI/TRU IOANA PETR/ACHECOSTACHE / MARANDA NE/CULAI PROFIRA / TUDURACHE MA/NOLACHE 1875 /IANUAR 17 / VII / NECULAI / MONAHU / ŞI / CATINCA.

IS † HS / AICIA ODIH/NEŞTE ROBII / LUI DZEU / MIHALACHI / MERAUIC ŞI/ SOŢIA SA SO/LIAMA NECO/LAI SEVUC / ŞI SOŢIA SA / MARIA MART(IE) / 25.1880.

410 De pe pietrele d emormânt din cimitirul vechi, de pe lângă biserica cu hramul „Sfânta Treime”; Inscripţiiledin partea de răsărit a bisericii, prima din 1841 şi a doua din 1876, nu le-am putu transcrie din cauza stării lor. 411 Transcriere incertă la ultima cifră.

104

VII / PETRACHI / MORARIU ŞI / ILIANA / ROBII LUI / DZEU MORŢI(I) / NECULAI / ION ION / VASILI VASILI / GRIGORI ANA / NECULAI / ANA NASTA/SIIA IVDO/C(H)IA ŞI TOT / LOR 1886.

† / VII / GHEORGHI SEVUC / ŞI SAFTA / ROBII LUI / DZEU / MORŢI / NECULAI / MARIA ION / COSTANTIN / COSTANTIN / PREUT / MARIA /

GHEORGHE / ŞI TOT NIA/MU LOR / 1887. ILIE / CHR. MIHALLCEA / NĂSCUT LA 20 IULIE ŞI / ŞI DECEDAT 17 NOEMVRIE / 1895.

1898.

Inscripţii în lemn

1829 APRIL 11 / GEORGHE SAFTA (postamentul icoanei Maica Domnului cuPruncul)

4. ÎNSEMNARI DE PE CĂRŢI

<1 septembrie 1776-31 august 1777>Acest sfânt şi dumnezeesc Penticostar este al bisericii Muntenilor şi este cumpărat de

tot satul şi au dat-o ca să fie de pomană sfintei biserici pentru sufletele lor şi a părinţilor săi;iar cine s-ar ispiti să o ie să fie anaftima şi blăstămat de cei doisprezece i de 318 Oteţi de la

Nicheia şi de Precurata sa Maică amin, leat 7285 şi am scris eu Erei Ioan ot Munteni.

Pe un Penticostar (Iaşi, 1753), f. 35, din satul Frenciuci.EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. X, p. 379; Însemnări de pe

manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, Un corpus editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu,volumul II (1751-1795), Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008, p. 256.

1777 (7285) august

Din tot cărţile bisericei Muntenilor ce au fost româneşti sau găsit un Penticostar la d(u)m(nea)lui Ioniţă Stegariul şi l-am luat eu Ierei Ioan ot Vaslui pentru că este cumpărat deneamurile mele şi de alţi săteni ce erau poporani la sfânta biserică ot Munteni, iar biserica n-au dat nici un ban, nici treabă n-are cu aceste trei cărţi ce (se) cheamă una Penticostar, altaPraxiu, alta Leturghie. Şi acele doao cărţi au rămas să de samă preutul Sava Cărare fiindcăera dascăl la ace sfântă biserică cu moşu său ierei Gheorghe Donosă.

Şi am scris eu Ierei ot Vaslui, let 7285 avg(ust).

Pe un Penticostar (Iaşi, 1753), din satul Frenciugi. EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 378; Însemnări de pe manuscrise şi cărţivechi din Ţara Moldovei, p. 273.

1780 august 11

... mila sfinţii sale înpreună cu soţu meu Casandra, şi cu fii(i) noştri Maria şiG(h)eorg(h)ie, şi după această viiaţă vremelnică certându-ne păcatele ca un milostiv să nedăruiască viiaţa ce făr de sfârşitu la locu luminos cu bucurie şi cu odihnă şi nu n umai pe noi,ce ca un multu milostivu, şi pe cei şi pe alţi fii ai noştri şi părinţi şi rudenii care s -au mutatumai înainte de noi. Amin, Amin, Amin. Şi această paraclitic(h)i cându zidem temelie aunemerit un om cu 2 cărţi, adecă cu o carte de are toate liturghiile şi cu această paraclitchii şi

le-am cumpăratu atunce, şi le-am afierositu Sfintei beserici, şi cine le-ar fura şi le-ar înstreina

105

de la beserică aceasta să fie blăstămatu de Domnul Dumnezeu şi neertatu şi pe cee lume amin.

1780 av(gust) 11 /Alexandru Răşcanu biv vel.

Pe un Octoih mare, p. 10-25.Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

Şi eu, Mihai, fiul protopopului, am întărit cumpărătura de tatăl meu.1780 sept(emvrie) 1. Mihai.

Pe un Penticostar (Iaşi, 1753), f. 27v, din satul Frenciuci. EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi

vechi din Ţara Moldovei, p. 325.

1790 aprilie 24

Acest Triodu l-am cumpăratu în zilele luminatului domn Alexandru MavrocordatVoevod şi l-am dăruit iar la biserica me den satul Frenciucii ot ţinutul Vasluiului, la care estehramul Sfânta Troiţă; şi cine la fura să fie blăstămat de Sfânta Troiţă şi de mine păcătosul.

Şi am iscălit 1784 noem(vrie) 20.Alexandru Reşcanul vel spatar. 1790 April 24.

Pe un Triod neidentificat, din satul Frenciugi;EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţi

vechi din Ţara Moldovei, p. 488.

<1790>

Această pre Sfântă şi Dumnezăiască carte este dăruită Sfintii biserici acicea de laFranciu jei și este cumpărată de dum(nea)lui Alecsandru Răşcan biv vel pah(arnic).

Pe un Triod .Arhiva bisericii din satul Frenciugi, p. 172.

1790 aprilie 24Alexandru Reşcanu biv vel spatar. 1790 ap(rilie) 24

Triod (vechi), p. 9; Note răzleţe din arhiva bisericii din satul Frenciugi.1791 aprilie 18

Acest Penticostar l-am cumpărat eu de la protopopu Ion ot ţinutul Vasluiului şi l-amafierosit la biserica me din satul Frenciucii împreună cu celelalte cărţi ce am cumpărat. Şiam datu tot la această biserică şi cine ar fura-o să fie blăstămat de Sfânta Troiţă a cării hramuleste la la această sfântă biserică.

1783 mai 13. Alexandru Reşcanu biv vel spatar.1791 april(ie) 18.

Pe un Penticostar (Iaşi, 1753), din satul Frenciuci.

106

EDIŢII: Gheorghe Ghibănescu, op. cit ., p. 379; Însemnări de pe manuscrise şi cărţivechi din Ţara Moldovei, p. 499.

1820 august 16

În zile(le) pri înălţatul(u)i şi pri luminatul(u)i dom(nul) nos(tru) Mihai Suţu voivod.

La anu(l) 1820 avg(ust) în zili 16. Ion Vasiliu.

Triod (vechi), p. 201v-202.Arhiva bisericii din satul Frenciugi.

1820 august 16În zilele pre înălţatul(u)i domnu Mihail Grigore Şuţu voi(e)vod la anu(l) 1820

avg(ust) şi am scris eu Ioan Vasiliu ci mă aflam atunci la du(m)n(ea)lui sărdariu(l)Diumitrac(h)i Aftanasău

Triod (vechi), neidentificat, p.199v- 200.

Arhiva bisericii din satul Frenciugi.

1826 august 1

Întru această Sfăntă carti ci să numeşti Chiriacodromion am cetit şi eu păcătosul şimai nevrednicul într-aceştii vieţ(i) pre acest pământ şi precât am putut înţălegi foarti mult s-au bucurat sufletul meu.

1826 avg(u)s(t) 11 Grigori Dim(...)

__________________________

1 A doua cifră nu se poate citi.

<f.a.l.z.>Acest Triod este a dumn(eaei) cuco(a)nii Măriuţăi. Şi cine s-ar ispiti să fii afurisăt şi

blestematu de toţi sfinţii ce se află în Triodul acesta şi de prohudu

Triod (vechi), p. 292v-293; Arhiva bisericii din satul Frenciugi.

1839 octombrie 12

Această sfântă carte este a sfântului lăcaş al lui Dumnezău de pe moşia me Frenciugii,ţin(u)t(ul) Vasluiului.

1839 octomvr(ie) 12.C. Burghele spatar.

Octoih mare, p. 26.Arhiva bisericii din satul Frenciugi

1849 august

Să să ştie di când au răposat soţăia me Onesăia la an 1849 avgust. Dumitru dascălu.

Ceaslov, Arhiva bisericii din satul Frenciugi1

.

107

__________________________

1 În aceeaşi carte însemnarea: Cântăreţ Parohia Drăguşeni. Gheorghe Cozma.

1921 <f. l.z.>

Săvârşind sf(ânta) slujbă în Duminica ace(a)sta cu preotul Th (…) cu cântăreţul Gh.Ciulei în anul 1921.P. Cohnu Dascalu. P. Cohnu Dascalu.

Triod (vechi).Arhiva bisericii din satul Frenciugi.

1924

Această carte este cumpărată de Ioan Cozma şi dăruită bisericii din satul Frenciugi înanul 1924.

EvhologiuBiblioteca bisericii din satul Frenciugi.

1926 <f.l.z>

Grâu Vasile sat Frenciugi, am citit din scoarță în scoarță această carte. 1926.

Triod (vechi), p. 46.Muzeul bisericii din satul Frenciugi.

1930-1931 <f.l.z.>

Amintiri / Grâu Dimitrie / clasa III. S.C. / 930 -31 / Huşi.

Noul Testament , vechi, p. 3,Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

1961 <f.l.z.> preut Const(antin) Popescu . cântăreţ Comişescu Maxim. 1961.

Panahida, 1948.Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

1977 decembrie 20Această Sfântă Evanghelie este cumpărată de enoriașii Boghian Gheorghe cu soția sa

Adela, cu mama lor Boghian N. Ruxanda și cu fiii lor: Mihai și Elena, Aurel și Aneta, Vasile1 și Tinca și donată Sfintei Biserici din satul Frenciugi, com. Șcheia, jud. Iași, cu hramul SfântaTreime, în timpul păstoriei preotului Fligler Constantin și a cântărețului Maxim Comișescu.

Mitropolit al Moldovei și Sucevei fiind I.P.S. Arhiepiscop și Mitropolit TeoctistArăpaș, protoiereuval Protoieriei Iași preot Ieremia Teodor.

Prețul ei fiind 1800 lei. 20 Decembrie 1977Paroh

Pr. Fligler Constantin

108

EpitropCosovanu T. Vasile

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie., Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române și cu osârdia Prea Fericiitului Iustinian Patriarhul Bisericii

Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

__________________________

1 Numele este tăiat.

1981 aprilie 3

Spre amintire în ziua de Duminică 3 april. 1981 am fost la înmormântarea Catincăi V.Cozmei cu Preotul Leuştean Ioan de la Ipatele.

Cântăreţ V. Diaconu

EvhologiuBiblioteca bisericii din satul Frenciugi.

1986 aprilie 1Citită cu mare atenţie de mine Grâu Vasile la anul 1986, vrâstă 73 primăveri. / 1

aprilie 1986-1 martie 1987.Grâu Vasile, sat Frenciugi, am citit din scoarţă în scoarţă această carte. 1986.

Triod (vechi).Arhiva bisericii din satul Frenciugi.

1987 ianuarie 27

27 IANUARIE 1987AM OFICIAT SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII PREOTULUI FLIGLER

CONSTANTIN DIN PAROHIA FRENCIUGI ÎMPREUNĂ CU UN SOBOR FORMAT DINURMĂTORII PREOȚI, SUBSEMNAȚI.

DUMNEZEU SĂPL IERTE ȘI SĂ-L ODIHNEASCĂ. Pr. Ioan Leuștean Pr. Gh. T. CroitoruPreot IancuPr. <…>Cântăreț Comișescu Maxim

1987, prima săptămână din Postul Mare Pr. Straton ConstantinPrima săptămână a Postului Mare din anul 1987 am oficiat prima slujbă în parohia

Frenciugi, protopoiatul Iași, după ce am fost transferat de la Parohia Rediu, Rădăuți, Prut. Doamne Ajută!

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie. p. 9.Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

109

<1997 f. l.z.>

Pr. Paroh Sachelar Straton Constantin. 1987 - 1997.Cosovanu C. Ioan.

Panahida, 1948.

Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

1998 martie 22

Azi am oficiat slujba misionară arhierească în data de 22 – III – 1998. P. S. EpiscopCalinic Botoșeneanu

Și preoți slujitori. Paroh Straton C-tinPreot Dolgu Ștefan Preot Toma Dumitru

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghel ie. p. 422.

Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

<f. a. l. z.>

Împreună cu un sobor de preoți din Protopopiatul II Iași – P. C. Protop. Ionel Roată,Pr. Protop. Misionar Vilie Doroșincă, P. C. Paroh C-tin Straton, Pr. Vasile Mihăilă, Pr. IoanSofragiul, Pr. Burlacu Cătălin. Săvârșit-am azi de Sf. Canon Sf. Liturghie în de Dumnezeu

păzită parohie Frenciugii în cadrul căruia irotonit-am întru ierom. pe Nectarie Ierod. M-tiriiCazancea din Arhiep. Iașilor. Doresc ca toți credincioșii din această parohie să păstreze cusfințenie - mesajul Mântuitor în plinătatea și frumusețea lui – să se întroneze cu zalele buneicredințe spre a-l putea birui pe Veliar.

† Calinic Botoșoneanul Ep. – vicar al Arhiep. Iașilor.

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie.Biblioteca bisericii din satul Frenciugi, p. 7 (însemnarea Episcopului vicar Calinic

Botoșăneanul)

1998 septembrie 25

Dăruită bisericii Sf. Treime din Frenciugi de către Costache şi Catinca Cosmei – epitrop al acestui sfânt lăcaş – Astăzi 25 septembrie 1998 – Duminică, în timpul

binecuvântărilor”/ <ss> Preot Constantin (....).Această sfântă şi Dumnezeiască Evanghelie este cumpărată de Catinca şi CostacheCosmei, comuna Frenciugi, Jud. Vaslui.


2001 martie 30Am oficiat azi 30-III-2001 un sobor de preoți în nr. De 6 în zi de sf. Vineri în săpt. a

cincea din postul sf. Paști. 1. Preot iconom stavrofor Dolgu Ștefan - IPATELE.

2. Preot Cîrcu Ioan – MIRONEASA

110

3. Preot Timofte C-tin ȘCHEIA 4. Preot LUPU DANIEL –DRĂGUȘENI 5. Preot Scurtu Răzvan – FRENCIUGI – PAROH6. Preot Nica Marius – BÎCU

Este un timp friguros cu minus 30 iar slujba și sf. Maslu am oficiat în Sf. Biserică.

A ținut un cuvânt de învățătură (PREDICĂ) DOLGU ȘTEFAN - IPATELE.


2002 august 6În anul 2002, 6 august, a fost reconstituită de familia Şerban Viorica, Vasile şi fiii lor

Constantin, Daniel.

Sfânta şi Dumnezeiasca Evanghelie.Biblioteca bisericii din satul Frenciugi.

2002 septembrie 15Am oficiat Sfânta liturghie azi 15 sept. 2002.Preot Dolgu Ștefan de la parohia Ipatele, jud. Iași. Este duminica pe un timp frumos.


<f.a.l.z.>

Această Sfântă tipăritură s-a restaurat.Această Sfântă tipăritură s-a restaurat prin grija fam. Elena și Mircea Roman.



111

ALBUM



112



113



114



115



116



117



118



119



120



121



122



123



124



125



126



127



128



129



130



131



132



133



134



135



136



137



138



139



140



141



142



143



144

Bibliografie

Izvoare inedite

Arhiva Bisericii din satul Frenciugi: dosar 1 / 1943-1944; dosar 1/ 1961; dosar 2 /1943; dosar 3 / 1882; dosar 13 / 1948; dosar 18 / 1968; dosar 26 / 1951; dosar 29 / 1953;dosar 30 / 1954; dosar 31 / 1954; dosar 34 / 1956; dosar 35/ 1957; dosar 39 / 1958; dosar 40 /1958; dosar 41 / 1952; dosar 42 / 1959; dosar 43; dosar 44 / 1942; dosar 47; dosar 50 / 1962-1964; dosar 61 / 1962; dosar 71 / 1965; dosar 73 / 1963; dosar 102 / 1969; dosar 108; dosar110 / 1967; dosar 116 / 1970; dosar 119; dosar 139 / 1974; dosar 140 / 1973; dosar 140 /1973; dosar 141 / 1967; dosar 178/ 1972; dosar 188 / 1976; dosar 194 / 1977; dosar 198/1978; dosar 213 / 1979; dosar 227 / 1980; dosar 232 / 1987; dosar 239 / 1978 – 1982; dosar

240 /1982; dosar 241 / 1984; dosar 246 / 1985; dosar 250 / 1986; dosar 252 / 1983; dosar 256/ 1988; dosar 286 / 1993; dosar 269 / 1990; dosar 282/ 1992; dosar 283 / 1991 ; dosar 286 /1993; dosar 287 / 1994; dosar 297 / 1995; dosar 303 / 1996; dosar 310 / 1997; dosar 311 /2000; dosar 312; Proiectul de autorizaţie al bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din

parohia Frenciugi, martie 2008; Arhiva Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Bărboi din Iaşi : dosar 46 / 1968;

dosar cuprinzând inventarierea bunurilor de valoare istorică, artisitică şi documentară aBisericii din satul Frenciugi (1967); Dosar cuprinzând fotografiile bisericii parohialeFrenciugi, a bisericii filiale Bâcu şi a casei parohiale; dosar 61 / 1973; dosar 302 / 1982,Corespondenţă; dosar 8 / 1976; dosar Corespondenţă, trim. IV, 1989;

Arhiva Episcopiei Huşilor: Fond Episcopia Huşilor, dosar 50 / 1876; dosar 1 / 1878; dosar 12 / 1878; dosar 23 / 1879; dosar 85 / 1879; dosar 243 / 1938; dosar 1 / 1947;

Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi: Colecţia Documente, 66 / 20; 99 /100; Fond Mănăstirea Bârnova, V / 6, 7, 8, 12; Fond Vistieria Moldovei, dosar 5 / 1820;dosar 199 / 1831.

Izvoare edite

Bogdan, Ioan, Documentele lui Ştefan cel Mare, volumul I (1457-1492), AteliereleGrafice Socec & Co., 1913.

Caproşu, Ioan, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, volumul II, Acte interne(1661-1690), Iaşi, Editura „Dosoftei”, 2000. Caproşu, I., Chiaburu, E. (editori), Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din

Ţara Moldovei, volumul II (1751-1795), Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008. Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, vol. III.Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, vol.

IV.Clit, Costin, Un tablou ecleziastic inedit privind judeţele Tutova, Covurlui şi Vaslui

din Eparhia Huşilor, de la 1858-1859, în „Cronica Episcopiei Huşilor”, Editată cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Ioachim, Iaşi, Editura „Bonitas”, IX, 2003.

Clit, Costin, Tablouri eclesiastice inedite privind bisericile din ţinutul istoric al

Vasluiului de la 1875 şi 1879, în „Elanul”Revistă editată de Asociaţia Culturală „Academia



145

Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 34,decembrie 2004.

Codrescu, Theodor, Uricaru sau colecţiune de diferite acte ce pot servi la istoriaromânilor , Iaşi, Tipografia Buciumului Român, 1893.

Dmitriev P. G. şi Sovetov, P. V., Moldova în epoca feudalizmului, VII, partea I,

Chişinău, Editura Ştiinţa, 1975. Documente privind Istoria României , Veacul XV, A. Moldova, vol. II (1476-1500),Editura Academiei Române, 1954.

Documente privind Istoria României, Veacul XVII, A. Moldova, vol. III (1611-1615),Editura Academiei Române, 1954.

Documente privind Istoria României, Veacul XVII, A. Moldova, vol. IV (1616-1620),Editura Academiei Române, 1956.

Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol. III (1487-1504), volum întocmitde C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980.

Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumul XXVI (1641-1642), volumîntocmit de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003.

Ghibănescu, Gheorghe, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), Iaşi, Tipografia„Dacia” P. & D. Iliescu, 1913, vol. VIII.

Ghibănescu, Gheorghe, Surete şi izvoade (Documente slavo-române), vol. X(Documente cu privire la familia Râşcanu), Tipografia „DACIA” P. & D. ILIESCU, Iaşi,1915.

Tomescu, Constantin N., Ştiri catagrafice din biserica Moldovei în 1809, în„Arhivele Basarabiei”, an III, nr. 3, iulie-septembrie 1931, p. 174-205.

Tomescu, Constantin N., Biserica din Principatele Române la 1808-1812. Mărturii şidocumente, Ediţie îngrijită şi note: pr. Eugen Drăgoi, Galaţi, Editura Partener, 2010.

Dicţionare, anuare, enciclopedii

„Anuar”, Editat de Administraţiunea Cassei Bisericii, 1909.„Anuarul Eparhiei Huşilor pe anul 1938”, Cinci ani de păstorie 11 martie 1934 -1939,

Huşi, Tipografia şi librăria George Cerchez, 1938. „Buletinul Episcopiei Huşilor”, Anul I, nr. 5, martie 1925; nr. 7, mai 1925; nr. 14,

decembrie 1925; Anul II, nr. 2, februarie 1926; nr. 3, martie 1926; nr. 10, octombrie 1926; Anul III, nr. 5, mai 1927; nr. 7, iulie 1927; nr. 8, august 1927; nr. 10, octombrie 1927; nr. 12

bis, decembrie 1927; nr. 12, decembrie 1927; Anul IV, nr. 4; Anul V (IV), nr. 17-18, din 1-15septembrie 1928; Anul VI, nr. 6, din 1 iunie 1929;

„Drum drept”, 1913.

Gonţa, Alexandru I., Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacurile XIV-XVII (1384-1625), Indicele numelor de locuri, Ediţie îngrijită şi prefaţă de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1990.

Lahovari, George Ioan, Brătianu, General C.I., Tocilescu, Grigore G., Mareledicţionar geografic al României, vol. III, Bucureşti, Stab. Grafic J.V. SOCECU, 1900.

Lahovari, George Ioan, Brătianu, General C.I., Tocilescu, Grigore G., Mareledicţionar geografic al României, vol. V, Bucureşti, Stab. Grafic J.V. SOCECU, 1902.

„Lumina”, Ediţia de Moldova, 18 iulie 2012. „Monitorul oficial”, nr. 72, din 28 iunie / 11 iulie 1906; Anul CXIV, nr. 287, din 11

decembrie 1946.



146

Tezaurul toponimic al României Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităţiloradministrativ-teritoriale 1772-1988, Partea 1. A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), A-O,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1991.

Lucrări şi studii

Ciubotaru, Mircea, Comuna Ipatele, I, Studiu istoric. Toponimie, Ediţia a doua, Iaşi,Editura ALFA, 2013.

Clit, Costin, Descrieri inedite ale bisericilor fostului judeţ Vaslui din anul 1894, în„Elanul”Revistă editată de Asociaţia Culturală „Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „MihaiIoan Botez” din Giurcani, com. Găgeşti, jud. Vaslui, nr. 29, martie 2004.

Clit, Costin, Bisericile din satul Mirceşti, judeţul Vaslui, în „Prutul” Revistă decultură, Huşi, Serie nouă, Anul II (XI), nr. 2 (50) / 2102.

Clit, Costin, Un document inedit privind activitatea din Eparhia Huşilor (1925-1943),în „Acta Moldaviae Meridionalis”Anuarul Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare”Vaslui,XXII-XXIV, vol. I.

Clit, Costin, Mănăstriea Rafaila, Bârlad, Editura Sfera, 2007.Petrescu, Marius, Spiritualitate, în „Formula AS”, nr. 376, 1999. Râşcanu, Chirilă, Comuna „Parpaniţa”(Vaslui), în „Opinia” Ziar conservator.

Cotidian, Iaşi, Anul I, nr. 197, din 30 decembrie 1897. Râşcanu, Teodor , Zbuciumata viaţă a postelnicului Toderiţă Râşcanu, în „Revista

Fundaţiilor Regale”, Anul IV, 1 februarie 1937, nr. 2. Iordan, Iorgu, Toponimia românească.

Site-uri

http://www.curieruldevalcea.ro/index.php?option=com_k2&view=itemlist&layout=category&task=category&id=246&Itemid=270&limitstart=70

http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.htmlhttp://basilica.ro/stiri/hramul_paraclisului_spitalului_ielena_doamnai_din_iasi_6423.h

tml; http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/sfanta-marina-s-rugat-lui-hristos-sa-

primeasca-botezul-muceniciei

http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.html





http://www.publicatiiortodoxe.ro/psaltirea-in-versuri.html



147

Cuprins Cuvânt înainte.............................................................................. p. 5Prefaţă.......................................................................................... p. 7Satul Frenciugi – Repere istorice................................................. p. 9Ctitorii bisericii – Familia Râşcanu............................................. p. 29Biserica cu hramul „Sfânta Treime”............................................ p. 37Biserica cu hramul „Sfinţii Constantin şi Elena”........................ p. 44Parohia......................................................................................... p. 47Proprietăţi, bunuri mobile şi imobile........................................... p. 51Anexă.......................................................................................... p. 81Album......................................................................................... p. 111

Costin Clit, Pr. Ionuţ Alexandru Figher, Bisericile Din Satul Frenciugi, Comuna Drăguşeni...,...

Documents

Transcript of Costin Clit, Pr. Ionuţ Alexandru Figher, Bisericile Din Satul Frenciugi, Comuna Drăguşeni...,...