Costache Negruzzi
4
Costache Negruzzi (1808 -1868) viaţa şi activitatea Constantin Negruzzi s-a născut în 1808 la Trifeştii Vechi de lângă Iaş i. Între 1816-1820 viitorul scriitor ia lecţii de limbă greacă cu dascălul Chiriac şi de limbă şi literatură franceză cu emigrantul polon Brancovitz. În 1820 învaţă româneş te de sine stătător, după cum ni se destăinuise î n scrisoarea „Cum am învăţat româneşte". In 1822 se mută la Chişinău. Din această perioada sunt primele încercări literare ale scriitorului („Zabavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823…”). Î n 1823 viitorul scriitor traduce "Mnemon" de Voltaire. În 1824 traduce "Prostia Elenei" de Marmontel. În 1829 scrie nuvela romantică "Zoe". În 1835 e fă cut postelnic. Tot în acest an publică traducerea melodramei "Treizeci de ani sau viaţa unui j ucător de cărţi" de V. Ducange şi M. Dinaux. În 1837 este ales deputat al judeţului Iaşi. Publică anecdotul „Aprodul Purice” şi câteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas şi A. Puşkin. În 1840 este ales primar al oraşului Iaş i şi e numit codirector al Teatrului Naţional, alături de Mihail Kogălnicean u şi Vasile Alecsandri. Î n "Dacia literară" publică nuvela istorică „Alexandru Lăpuşneanu”, văd lumina tipa rului „O a lergare de cai”, „Fiziologia provinţialului” ş.a. În 1 841 apare scrisoarea „Slavonisme”. Împreună cu Mihail Kogălniceanu publică „200 reţete cercate pentru bucate ş i alte treburi gospodăreşti". În 1842 publică în "Albina românească" scrisoarea "Păcală şi Tîndală". În 1844 î n revista "Propăşirea" sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre limbă . Vede lumina tiparului nuvela "Toderică", traduce din satirele lui Antioh Cantemir. În 1845 apare nuvela "Sobieskii şi românii". În "România literară" a lui V. Alecsandri publică scrisoarea "Un protest de la 1826". Costache Negruzzi se stinge din viaţă la 24 august 1868, fiind înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeş tii Vechi. "Dar întâi de toate, Negruzzi e un mare prozator, fără invenţie, mărginit la anecdotă ş i memorii". (George Călinescu) Publicist, traducător, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice "Alexandru Lăpuşneanu", neegalată până astă zi, Costache Negruzzi este un deschizător de drumuri în literatura română modernă, "un clasic al romantismului".(Al. Piru) Costache Negruzzi trăieşte şi se formează î ntr-o perioadă de renaştere naţională, fiind alături, în acţiunile literare şi culturale, de M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo. Deschizător de drumuri în diverse genuri şi specii literare în perioada paşoptistă (poemul istoric, epistola literară), fruntaş al acţiunii pentru promovarea teatrului în româneşte, traducător î n limbile franceză şi rusă, C. Negruzzi este, mai ales creatorul nuvelei româneşti. In anii maturităţ ii artistice colaborează la principalele reviste ale vremii: „Albina românească ”, „Curierul de ambe sexe”, „Dacia literară”, „Propăşirea” ş.a. Pe când uit asem ca suntem români şi că avem şi noi o limbă , Negruzzi impunea un model de limbă română coerentă, curgă toare. Negruzzi a fost preocupat şi de problemele limbii într-un număr de 4 scrisori, intitulate "Critica", pe temeiul cunoaşterii limbii vorbite, a textelor vechi. Scriitor plin de spirit, în opera lui Negruzzi sunt prezente ironia şi umorul, vorbirea în aforisme ca la clasici. Aflat la temelia literaturii moderne, în opera sa se reflectă modalităţ ile artistice ale epocii clasice şi romantice. Lui Negruzzi îi aparţine primul proiect de epopee naţ ionala, "Stefaniada", din care a realizat un singur poem, "Aprodul Purice", inspirat din cronica lui Gr. Ureche şi de anecdota înserată de Neculce în "O seamă de cuvinte". Opera sa reflectă, în primul râ nd, principiile promovate de "Dacia literară". Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorică "Al. Lăpuşneanu" care "ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut î n ajutor prestigiul unei limbi universale" (George Călinescu). Prin nuvela "Al. Lăpuşneanu" Negruzzi devine primul sc riitor epic de seamă al literaturii române. (T. Vianu) Proza sa se dis tinge nu atât prin inventivitate artistică, cât prin caracterul ei evocator, memorialist şi analitic. Nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” comentariul literar Publicată în primul număr al „Daciei literare”, nuvela Alexandr u Lăpuşneanu l de Costache Negruzzi vine perfect în întâmpinar ea programului revistei, cel puţ in în două puncte
Transcript of Costache Negruzzi
Costache Negruzzi (1808 1868) viaa i activitateaConstantin Negruzzi s-a nscut n 1808 la Trifetii Vechi de lng Iai. ntre 1816-1820 viitorul scriitor ia lecii de limb greac cu dasclul Chiriac i de limb i literatur francez cu emigrantul polon Brancovitz. n 1820 nva romnete de sine stttor, dup cum ni se destinuise n scrisoarea Cum am nvat romnete". In 1822 se mut la Chiinu. Din aceast perioada sunt primele ncercri literare ale scriitorului (Zabavele mele din Basarabia n anii 1821, 1822, 1823). n 1823 viitorul scriitor traduce "Mnemon" de Voltaire. n 1824 traduce "Prostia Elenei" de Marmontel. n 1829 scrie nuvela romantic "Zoe". n 1835 e fcut postelnic. Tot n acest an public traducerea melodramei "Treizeci de ani sau viaa unui juctor de cri" de V. Ducange i M. Dinaux. n 1837 este ales deputat al judeului Iai. Public anecdotul Aprodul Purice i cteva traduceri din V. Hugo, Al. Dumas i A. Pukin. n 1840 este ales primar al oraului Iai i e numit codirector al Teatrului Naional, alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri. n "Dacia literar" public nuvela istoric Alexandru Lpuneanu, vd lumina tiparului O alergare de cai, Fiziologia provinialului .a. n 1841 apare scrisoarea Slavonisme. mpreun cu Mihail Koglniceanu public 200 reete cercate pentru bucate i alte treburi gospodreti". n 1842 public n "Albina romneasc" scrisoarea "Pcal i Tndal". n 1844 n revista "Propirea" sunt publicate 4 scrisori negruzziene despre limb. Vede lumina tiparului nuvela "Toderic", traduce din satirele lui Antioh Cantemir. n 1845 apare nuvela "Sobieskii i romnii". n "Romnia literar" a lui V. Alecsandri public scrisoarea "Un protest de la 1826". Costache Negruzzi se stinge din via la 24 august 1868, fiind nmormntat n cimitirul bisericii din Trifetii Vechi."Dar nti de toate, Negruzzi e un mare prozator, fr invenie, mrginit la anecdot i memorii". (George Clinescu)Publicist, traductor, poet, dramaturg, prozator, filolog, creatorul nuvelei istorice "Alexandru Lpuneanu", neegalat pn astzi, Costache Negruzzi este un deschiztor de drumuri n literatura romn modern, "un clasic al romantismului".(Al. Piru) Costache Negruzzi triete i se formeaz ntr-o perioad de renatere naional, fiind alturi, n aciunile literare i culturale, de M. Koglniceanu, V. Alecsandri, Al. Russo. Deschiztor de drumuri n diverse genuri i specii literare n perioada paoptist (poemul istoric, epistola literar), frunta al aciunii pentru promovarea teatrului n romnete, traductor n limbile francez i rus, C. Negruzzi este, mai ales creatorul nuvelei romneti. In anii maturitii artistice colaboreaz la principalele reviste ale vremii: Albina romneasc, Curierul de ambe sexe, Dacia literar, Propirea .a.Pe cnd uitasem ca suntem romni i c avem i noi o limb, Negruzzi impunea un model de limb romn coerent, curgtoare. Negruzzi a fost preocupat i de problemele limbii ntr-un numr de 4 scrisori, intitulate "Critica", pe temeiul cunoaterii limbii vorbite, a textelor vechi. Scriitor plin de spirit, n opera lui Negruzzi sunt prezente ironia i umorul, vorbirea n aforisme ca la clasici.Aflat la temelia literaturii moderne, n opera sa se reflect modalitile artistice ale epocii clasice i romantice. Lui Negruzzi i aparine primul proiect de epopee naionala, "Stefaniada", din care a realizat un singur poem, "Aprodul Purice", inspirat din cronica lui Gr. Ureche i de anecdota nserat de Neculce n "O seam de cuvinte". Opera sa reflect, n primul rnd, principiile promovate de "Dacia literar". Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istoric "Al. Lpuneanu" care "ar fi devenit o scriere celebr ca i Hamlet, dac literatura romn ar fi avut n ajutor prestigiul unei limbi universale" (George Clinescu). Prin nuvela "Al. Lpuneanu" Negruzzi devine primul scriitor epic de seam al literaturii romne. (T. Vianu) Proza sa se distinge nu att prin inventivitate artistic, ct prin caracterul ei evocator, memorialist i analitic.Nuvela Alexandru Lpuneanul comentariul literarPublicat n primul numr al Daciei literare, nuvela Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi vine perfect n ntmpinarea programului revistei, cel puin n dou puncte ale acestuia - cel referitor la promovarea unei literaturi originale i cel care recomand subiecte autohtone de inspiraie.Materialul este preluat din "cronice btrne" (Mihai Eminescu), mai precis din cronica lui Grigore Ureche, i, pentru episodul omorrii lui Mooc, din Miron Costin (de unde prelucreaz scena uciderii lui Batiste Veveli). Aceasta nu nseamn ns copiere. Pentru Negruzzi, literatura nu trebuie sa fie conform cu realitatea ( cum e cazul cronicilor), ci cu propria sa viziune asupra acesteia, care e o viziune romantic. Cercetrile recente pun n lumin faptul ca Lpuneanu nici nu a fost un domn att de crud n realitate nici nu a omort 47 de boieri i c mai aspr era soia sa. Vinovat de aceasta deformare este ns cronicarul Ureche. Important ns este, ca pornind de la sumarea de date istorice, Negruzzi - prin talentul i imaginaia sa - a reuit s creeze o ficiune credibil.Avem n Alexandru Lpuneanul prima proz istorica ntr-adevr reuit din literatura noastr, i anume una care a stabilit pentru multa vreme standardele genului, o culme nentrecut pn n prezent.Tema operei Tema nuvelei este istoric - perioada medieval moldovean (perioada n care luptele pentru domnie duc la srcie), politica de ngrdire a marii boierimi de ctre domnitor i ilustreaz evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei n timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lpuneanu (1564-1569).Subiectul operei Subiectul urmeaz o desfurare ascendent i o clasic evoluie a momentelor.Expoziiunea: Alexandru Lpuneanu revine n Moldova cu scopul de a-i relua scaunul domnesc, dup ce, cu eforturi ndelungate, izbutise s-l alunge "pre rpitorul" tefan Toma, care-i urmase la domnie. Lpuneanu fusese nlturat de pe tron din cauza trdrii unor boieri, aceiai care acum l ntmpina aproape de grani: vornicul Mooc, postelnicul Veveri, sptarul Spancioc i Stroici. Acetia vor sa-l conving s renune la tron, deoarece "norodul nu te vrea, nici te iubete".Intriga: Mnios, cu ochii scnteind "ca un fulger", Alexandru Lpuneanu este hotrt s se instaleze pe tronul Moldovei rspunznd boierilor cu fermitate: "Dac voi nu m vrei, eu v vreau [.] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi [.] Sa m ntorc? Mai degrab-i ntoarce Dunrea cursul ndrapt".Desfurarea aciunii: Speriat de ameninrile lui Lpuneanu, Mooc cade n genunchi i-l roag s nu-i pedepseasc dup frdelegile lor, dar acesta le promite s-i crue, ba mai mult, i fgduiete c "sabia mea nu se va mnji n sngele tu". Dup fuga lui Toma, Lpuneanu se aeaz pe tronul Moldovei i trece la pedepsirea aspr a boierilor, le ia averile, iar "la cea mai mica greeal, la cea mai mic plngere [.], capul vinovatului se spnzur n poarta curii [.] i nu apuca s putrezeasc, cnd alt cap i lua locul". Doamna Ruxanda, soia lui Lpuneanu i fiica "bunului Petru Rare", nspimntat de cruzimile i crimele nfptuite de soul su, l roag s nu mai verse snge i s nceteze cu omorurile, impresionat fiind de cuvintele vduvei unui boier ucis, care o ameninase "Ai s dai sama, doamn!". Zmbind, Alexandru-vod i promite "un leac de fric".Punctul culminant: Alexandru Lpuneanu "fcuse de tire tuturor boierilor" s participe mpreun la slujba de la Mitropolie, dup care erau cu toii invitai "sa prnzeasc la curte", cu scopul de a mpca pe domnitor cu boierii. Ca niciodat, n ziua aceea Lpuneanu vine la biserica mbrcat "cu toata pompa domneasc" i, dup ce a ascultat cu smerenie slujba, "s-a nchinat pe la icoane [.], a srutat moatele sfntului", rostete un discurs emoionant n finalul cruia i cere tuturor iertare pentru c a vrsat "sngele multora". Boierii sosesc la osp nsoii fiecare de cte doua-trei slugi, "adunndu-se boierii, 47 la numr". Spre sfritul ospului, la semnul domnitorului, "toi slujitorii de pe la spatele boierilor" scot jungherele i-i omoar pe toi boierii. Lpuneanu pune apoi s se reteze capetele celor ucii, dup care le aez n mijlocul mesei, "punnd pe ale celor mai mici boieri dedesubt i pe a celor mai mari deasupra, dup neam i dup ranguri, pn ce fcu o piramida de patruzeci i apte cpni, vrful creia se ncheia prin capul unui logoft mare". Cnd termina, o cheam pe domnia Ruxanda s-i dea leacul de frica, promis, care leina la vederea acestei grozvii spre dezamgirea domnitorului: "Femeia tot femeie [.], n loc s se bucure, ea se sperie". n acest timp, puinii slujitori aflai n curte, care scpaser cu via, "dase larm pe la casele boierilor", aa c o mulime "de norod, tot oraul" venise la porile curii domneti. Lpuneanu, ntiinat de venirea norodului, trimise pe arma sa-i ntrebe "ce vor i ce cer" i-i exprima fa de Motoc pornirea de "a da cu tunurile n prostimea aceea". Motoc este de acord, deoarece daca au murit atia boieri, "nu-i vro pagub c-or muri cteva sute de mojici". ntrebai ce vor, "prostimea rmase cu gura cscat", deoarece ei veniser fr un scop anume, ci se luaser unii dup alii, ca i acum cnd ncepur s-i strige nemulumirile: "S se micoreze djdiile! [.] S nu ne mai jefuiasc! [.] Am rmas sraci! N-avem bani! Ne i-au luat toi Mooc!". i brusc, toi ca unul, strigau "Capul lui Mooc vrem!". Profitnd de aceasta situaie, Lpuneanu l da pe Mooc mulimii, care se repezi asupra lui ca o "hidr cu multe capete [.] i ntr-o clip l fcu buci", pedepsind astfel un boier trdtor, fr ca sabia lui sa se fi mnjit de snge, aa cum i promisese.Deznodmntul: Timp de patru ani Lpuneanu i respecta promisiunea fcut Doamnei Ruxanda i nu mai ucide nici un boier, dar nscocete tot felul de schingiuiri: "scotea ochi, tia mni, ciuntea i seca pe care avea prepus". Era totui nelinitit pentru c nu pedepsise pe Spancioc i Stroici, pe care nu reuise s-i gseasc, simindu-se mereu n pericol de a fi trdat de acetia. Se muta n cetatea Hotinului, unde se mbolnvete "de lingoare" si, "n delirul frigurilor", l mustra contiina pentru toate cruzimile nfptuite, l cheam la el pe mitropolitul Teofan, cruia-i cere s-l clugreasc. Trezindu-se din starea de incontient i vzndu-se mbrcat n rasa de clugr, Lpuneanu se enerveaz foarte ru, i pierde complet controlul si-i amenin cu moartea pe toi, inclusiv pe soia i fiul su: "M-ai popit voi, dar de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu". ngrozit de ameninrile lui Lpuneanu, Doamna Ruxanda accept sfatul lui Spancioc de a-i pune soului ei otrava-n butur. Scena otrvirii este cutremurtoare, Negruzzi descriind n detaliu chinurile ngrozitoare ale domnitorului care "se zvrcolea n spasmele agoniei: spume fcea la gura, dinii i scrneau, si ochii si sngerai se holbaser", pn cnd, n sfrit, "i dete duhul n minile clilor si". A fost nmormntat la mnstirea Slatina, unde "se vede i astzi portretul lui i a familiei sale".
Structura i compoziia nuvelei. Semnificaia motourilorCompoziional, nuvela respecta mai mult cerinele genului dramatic dect pe acele ale celui epic. Distingem n estura intim a nuvelei doua planuri. Unul anun aciunile lui Lpuneanu n vederea nimicirii boierilor, iar cel de-al doilea ofer, la scen deschis, spectatorului desfurarea faptelor. Cel de-al doilea plan constituie esena dramatic a nuvelei .Compoziia este de factur clasicist: sobr, echilibrat, ntr-o arhitectonic organizata n patru capitole, fiecare purtnd un motto care exprima ideea substanei epice. Cele patru capitole urmeaz un echilibru clasic, cci alterneaz conflictele i procedeele de expunere sugernd echilibrul clasic al unei compoziii muzicale n care alterneaz ritmurile.Nuvela are o structura simetric i un echilibru solid att n ceea ce privete ilustrarea evenimentelor, ct i n ceea ce privete psihologia i tragismul personajului, ceea ce-l determina pe Vasile Alecsandri sa o numeasc un adevrat "cap de oper de stil energetic i de pictura dramatic".Motourile reproduc, ntr-o forma uor modificat, cronica lui Gr. Ureche i Simion Dasclul, capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-vod Lpuneanu."Dac voi nu m vrei, eu v vreau." - cuvintele aparin lui Lpuneanu, ca rspuns la ndemnul de a renuna la tronul Moldovei adresat lui de ctre boierii venii sa-l ntmpine. Se refer la conflictul, anunat nc din expoziiune, dintre Lpuneanu i boierii susintori ai lui tefan Toma. Opoziia dintre cele dou pronume "eu" - "voi" anun conflictul nuvelei. Aceste cuvinte ilustreaz hotrrea lui Lpuneanu de a ocupa tronul mpotriva voinei marilor boieri, i prin ele se instituie intriga."Ai s dai sama, Doamn!." - este replica vduvei unui boier ucis de Lpuneanu, ameninare adresat Doamnei Ruxanda, soia domnitorului, pentru crimele nfptuite de el. Reprezint un tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei i inventivitii scriitorului, creat cu scopul de a ptrunde n adncime personajul principal. Afirmaia vduvei o face i pe Doamna Ruxanda complice la faptele sngeroase ale domnitorului i strnete intervenia acesteia n a tempera conflictul generator de ur i rzbunare."Capul lui Motoc vrem." - sunt cuvintele mulimii de rani nemulumii, venii la Curte sa se plng de asuprirea boierilor, de srcie, de foame, de via lor devenit insuportabil. Mottoul anun cea mai dramatic parte a nuvelei din punct de vedere al structurii al echilibrului situaiilor, precum i al ingeniozitii artistice cu care Negruzzi a tiut s aeze fa-n fa domnul, boierii i poporul."De m voi scula, pre muli am s popesc i eu." - sunt cuvintele lui Alexandru Lpuneanu, aflat pe patul de suferin, ca o ameninare mpotriva celor care-l clugriser. Ameninarea relev o pornire demonic pe care numai moartea o poate opri.Prin viziunea realist a trecutului istoric, prin relieful uimitor al caracterelor i prin viguroasa sa construcie epico-dramatic, Alexandru Lpuneanul se situeaz printre marile realizri ale literaturii paoptiste.Stilul operei Nuvela Alexandru Lpuneanul este scris ntr-un stil concentrat, fr ornamente sau digresiuni. Mijloacele de expresie stilistice sunt acordate cu coninutul, cu atmosfera epocii. De aceea se identific la tot pasul construcii "luate din fondul istoric al limbii" sau invenii stilistice ce aparin autorului ("Au venit vremea", "moie" cu sensul de "patrie", "i la spatele fietecrui boier dvorea cte o slug care dregea" [s.n.]). Alturi de formele arhaice se ntlnesc cele regionale i neologistice ntr-o mare armonie tiut a fi mplinit doar de marii artiti. Stilul este obiectiv. Rareori intervine autorul, cu cte un calificativ ("mravul" curtezan, "ticlosul"). Predomin naraiunea i dialogul pe fondul realist al aciunii. Sobrietatea stilului, obiectivitatea relatrii, concizia sunt trsturi clasiciste ale nuvelei. Limbajul, cu elemente de factur popular, este plastic i expresiv ("a ugui", "gloat", "norod", "srind ca un om ce calc pe un arpe"). Ridicndu-se peste stilul cronicresc, Negruzzi reine numai atmosfera scrisului arhaic ("plecar de fug", "dase larma", "burzuluiser", "s nu ne zpceasc"); culoarea local: descrierea slii de osp, a vetmintelor.
