Costa Rica Again. Doc

4
Toată lumea, când își imaginează cum arată America Centrală, are parte de clișee telenovelistice – clădiri coloniale (sau similare), vorbitori de spaniolă, doni mândri și doñas guralive. Ei bine, nu e chiar așa, probabil că foarte puțină lume și-ar imagina că o bună parte din America Centrală este locuită de negri, iar atmosfera este de Jamaica. Ei, bine, așa e. Pe malul Caraibelor, atât în Panama, cât și în Costa Rica, Nicaragua și chiar în Guatemala, mai degrabă crezi că ești în Jamaica decât în America Latină. Majoritatea locuitorilor sunt negri, limba vorbită este creola, dacă-ți ascuți urechea, chiar poți înțelege engleza, iar reggae răsună din toate casetofoanele. Din păcate, nu am ajuns pe coasta caribeană a Nicaraguăi, unde urmașii sclavilor negri s-au combinat cu indienii Miskito, în schimb am fost pe malul Caraibelor în Tortuguero, o adevărată Delta Dunării a Costa Ricăi! Când spaniolii au ajuns în Lumea Nouă, nu au zăbovit prea mult pe malul Caraibelor. Aici, nu prea erau orașe și civilizații cine știe ce bogate, pământul era greu cultivabil, fiind mai degrabă o deltă plină de apă și de stufăriș, iar ploile curgeau necontenit. De altfel, sezonul secetos este mai degrabă o analiză academică pentru că diferențele dintre sezonul secetos și cel umed sunt minore. Dar chiar și așa, mi-am luat inima în dinți și am zis să dau o fugă pe malul Caraibelor. În plus, aici am sărbătorit intrarea în noul an… că așa a fost să fie J. Am plecat dis-de-dimineață din San Jose. Deși era 31 decembrie, costaricanii păreau hotărâți să călătorească, care încotro. Poate că mulți se întorceau acasă din marea capitală, nu știu, cert este că, pe la 7 și ceva dimineața, autogara era plină. A apărut și autobuzul și ne-am îmbarcat. A fost un rând strict respectat, iar noi eram mai pe la coadă. Așa că am călătorit în picioare. La San Jose era un cer variabil, dar se anunța o zi minunată în mijlocul munților din centrul țării. Însă cum am depășit primul masiv, am intrat în zona ploilor… brusc, geamurile s-au aburit și doar arareori am putut observa un pic din panorama munților costaricani. Apoi, schimbările de direcție bruște datorate serpentinelor ne transformau pe cei care călătoream în picioare în adevărați surferi :). În fine, am terminat și cu munții, ne-am mai oprit într-un orășel ceva mai răsărit, pentru a ajunge într-un final la destinația noastră finală, orășelul Cariari. Destinația însă nu era chiar finală. Conform informațiilor găsite pe net și în Lonely Planet, de aici mai trebuia să luăm un autobuz spre La Pavona, de unde luam barca spre Tortuguero. Ca lucrurile să fie și mai complicate, deși Cariari era doar un orășel, se pare că avea două autogări – autogara nouă și cea veche. Autobuzul de San Jose sosea în cea nouă, cel de la Pavona pleca din cea veche. Între ele, vreo 800 de metr și… multă ploaie :(. 1

Transcript of Costa Rica Again. Doc

Toat lumea, cnd i imagineaz cum arat America Central, are parte de cliee telenovelistice cldiri coloniale (sau similare), vorbitori de spaniol, doni mndri i doas guralive. Ei bine, nu e chiar aa, probabil c foarte puin lume i-ar imagina c o bun parte din America Central este locuit de negri, iar atmosfera este de Jamaica. Ei, bine, aa e. Pe malul Caraibelor, att n Panama, ct i n Costa Rica, Nicaragua i chiar n Guatemala, mai degrab crezi c eti n Jamaica dect n America Latin. Majoritatea locuitorilor sunt negri, limba vorbit este creola, dac-i ascui urechea, chiar poi nelege engleza, iar reggae rsun din toate casetofoanele. Din pcate, nu am ajuns pe coasta caribean a Nicaragui, unde urmaii sclavilor negri s-au combinat cu indienii Miskito, n schimb am fost pe malul Caraibelor n Tortuguero, o adevrat Delta Dunrii a Costa Rici!Cnd spaniolii au ajuns n Lumea Nou, nu au zbovit prea mult pe malul Caraibelor. Aici, nu prea erau orae i civilizaii cine tie ce bogate, pmntul era greu cultivabil, fiind mai degrab o delt plin de ap i de stufri, iar ploile curgeau necontenit. De altfel, sezonul secetos este mai degrab o analiz academic pentru c diferenele dintre sezonul secetos i cel umed sunt minore. Dar chiar i aa, mi-am luat inima n dini i am zis s dau o fug pe malul Caraibelor. n plus, aici am srbtorit intrarea n noul an c aa a fost s fie J.

Am plecat dis-de-diminea din San Jose. Dei era 31 decembrie, costaricanii preau hotri s cltoreasc, care ncotro. Poate c muli se ntorceau acas din marea capital, nu tiu, cert este c, pe la 7 i ceva dimineaa, autogara era plin. A aprut i autobuzul i ne-am mbarcat. A fost un rnd strict respectat, iar noi eram mai pe la coad. Aa c am cltorit n picioare. La San Jose era un cer variabil, dar se anuna o zi minunat n mijlocul munilor din centrul rii. ns cum am depit primul masiv, am intrat n zona ploilor brusc, geamurile s-au aburit i doar arareori am putut observa un pic din panorama munilor costaricani. Apoi, schimbrile de direcie brute datorate serpentinelor ne transformau pe cei care cltoream n picioare n adevrai surferi :).

n fine, am terminat i cu munii, ne-am mai oprit ntr-un orel ceva mai rsrit, pentru a ajunge ntr-un final la destinaia noastr final, orelul Cariari. Destinaia ns nu era chiar final. Conform informaiilor gsite pe net i n Lonely Planet, de aici mai trebuia s lum un autobuz spre La Pavona, de unde luam barca spre Tortuguero. Ca lucrurile s fie i mai complicate, dei Cariari era doar un orel, se pare c avea dou autogri autogara nou i cea veche. Autobuzul de San Jose sosea n cea nou, cel de la Pavona pleca din cea veche. ntre ele, vreo 800 de metr i mult ploaie :(.

Ei bine, pn la urm, dracul nu a fost chiar aa de negru. Pe peronul micii autogri noi din Cariari ne atepta o doamn venit din Tortuguero, la cererea diverselor hoteluri de acolo, pentru a ajuta turitii. Noi ne fcusem rezervarea pe Booking, aa c eram ateptai. Aa am aflat c exista un autobuz spre La Pavona, care, Slav Domnului, pleca din autogara nou, se oprea i n cea veche i apoi ne lsa direct la debarcader. Urma s vin ntr-o or, taman bine s gsim o patiserie pe acolo pentru un snack. i totui, dei e cerere destul de mare, oare de ce niciun autobuz din San Jose nu merge direct n La Pavona i toate se opresc n Cariari? O fi vreo mecherie a localnicilor s mai smulg nite colones de pe turiti?

Ei bine, dupa primul kilometru de la ieirea din Cariari m-am dumirit. Nu, nu era nicio eap, pur i simplu oseaua arta ca dup bombardament. Presupun c vehiculele trimise pe Lun sau Marte sunt testate iniial pe drumul spre La Pavona i abia dup aceea sunt trimise s exploreze planetele din jurul nostru. Aa c, pm la urm, dup o or n care am fcut vreo 10 km, am ajuns n La Pavona, unde ne-am mbarcat rapid ntr-o alup cap compass Tortuguero. Slav Domnului, ploaia tropical care lovise zdravn regiunea se calmase, aa c, dei era nor, barem nu ploua. Din primele minute, mi-am dat seama c tot drumul sta de la San Jose nu l-am fcut degeaba. Zona Tortuguero era fabuloas, nu degeaba i se mai spune Amazonul Americii Centrale Eu, ca romnul, i-am zis Delta Costa Rici :),=.

Biatul cu alupa prea c se grbete zdravn, barca lua curbele n mare vitez, nclinndu-se periculos, razant cu apa, adrenalina cretea, dar drumul era de-a dreptul fascinant. Cred c i frumuseea locului, i aventura transportului m-au fcut s-mi plac instantaneu zona. i, ntr-un final, am ajuns la o Mila 23 caraibean, un sat totui compact, dar, spre deosebire de localitile din Delta noastr, acesta era plin de mici restaurante i de hotelae, destul de apropiate unul de altul. Iar peste tot era o atmosfer la Jamaica, de relaxare i de Go Slow e tipul de loc care te absoarbe ncet, ncet.

Am stat laCabinas El Icaco, undeva n captul satului, la doi pai de plaja caraibean. De fapt, Tortuguero este fcut sandvici ntre Marea Caraibelor i unul dintre canalele deltei Tortuguero. O serie de camere lipite una de alta, cu un patron sritor i, mai ales, cu un pavilion genial cu hamace Oh, da, astea sunt Caraibele! Dei nu poi spune c vedeai Marea Caraibelor (era ascuns dup nite pomi), n schimb o auzeai la nceput, nspimnttor, pentru c valurile loveau cu putere plaja de ziceai c ai parte de un tsunami la fiecare 20 de secunde, apoi zgomotul apei suprate devenea, n mod ciudat, chiar odihnitor :).

A doua zi dimineaa, o mare surpriz cerul era complet degajat, iar toat zona Tortuguero era scldat n soare. Asta da, baft! Principala atracie la Tortuguero (dac tii un pic de spaniol, v dai seama din nume, dac nu, v spun ctortugasnseamn broate estoase) sunt estoasele care vin pe plaja caraibean s-i depun oule. Din pcate, sezonul de depunere a oulor nu este iarna, ci mai degrab aprilie octombrie (n mijlocul sezonului ploios), dar acesta este principalul sezon de vizitare n Tortuguero, pentru c turitii vin s vad estoasele depunnd oule sau cnd apar micile estoase care, imediat dup ce ies din ou, trebuie s-o ia la fug ct pot de repede pentru a intra n mare i a se feri de rpitoarele terestre. Ei bine, acum nu era sezon de vzut estoase, aa c am optat pentru cellalt tur, o plimbare cu barca pe canalele deltei caraibeene.

Am ajuns n zona debarcaderului cu voucherul n brae i a aprut un tip care la prima vedere prea mai prostu. Dup foarte puin timp, mi-am dat seama c se potrivea perfect stiluluifestina lentedin zon. Omul emigrase din Nicaragua. Emigrase vorba vine. pentru c, de fapt era tot de pe coasta caraibilor, aa c mai degrab coasta caraibilor a Costa Rici i era mai familiar dect restul Nicaragui. n Tortuguero, poi opta pentru o plimbare cu luntrea sau pentru una cu alupa motorizat. Evident, cel mai bine este s iei o luntre simi mai bine delta, e mult mai relaxant i, n plus, nici nu sperii animalele sau psrile. Pn la urm, luntraul nostru avea un ochi extrem de ager. Indubitabil, dac vrei s vezi animale i psri cnd vizitezi junglele i parcurile naionale din Costa Rica, e musai s iei un ghid cu tine pentru c doar el i poate arta diversele vieti care se strecoar printre ramurile i lianele pdurii tropicale.

Aa c, alunecnd molcom pe apele canelelor, n lumina blnd a soarelui, biatul nostru ne-a artat o bun parte din faun, dar i flora locului am surs cand am vzut maimue nebunatice, ne-am folosit toi zoomii din dotare cnd am descoperit diverse iguane i oprle crate pe ierburi sau copaci, am observat psari de tot felul, dar, evident, principalul rege a fost aligatorul i nu am descoperit doar unul, ci doi un baby-alligator, cu ochii mari, ascunzndu-se printre ierburile care pluteau pe ap, nemicat, dar parc un pic nfricoat i unul, hai s-i zicem adolescent, care zcea la soare fr s-i pese de cei care treceau prin zon Doamne, ce dorin am avut s-l mngai pe coad, dar m-am abinut :).

Odat revenii n sat, am luat jungla la picior. Evident, nimic nu se poate compara cuCorcovado, dar a fost o plimbare plcut. Am simit din nou nmolul din sandale, am observat diverse psri, am descoperit chiar i o oprl sictirit i un fluture albastru, celebrulBlue Morpho, un fluture foarte mare (anvergura aripilor poate bate spre 15 cm!), considerat un simbol al Republicii Costa Rica. Ce e interesant este c Morpho are dou culori pe interior (cnd i desface aripile) este de un albastru metalizat, iar pe exterior este maroniu i greu l poi distinge n jungl dac nu zboar. De altfel, tot ne-am rugat de un Morpho s-i deschid aripile, dar n-a vrut, oricte incantaii am fcut. Pn la urm, dup ce l-am atins, a fugit instantaneu, disprnd n jungl.

Returul spre sat mi-a adus aminte de plimbarea descul pe malul Pacificului din Corcovado M-am desclat i m-am plimbat pe plaja neagr, btut din cnd n cnd de un val mai curajos. Marea era neagr-maronie, din cauza nisipului, prea murdar, dei, evident, nu era. i era foarte agitat. Aici, nu este un loc s te duci s noi pentru c ai mari anse s nu mai ajungi viu la mal dar s intri cu gleznele n ap este ntotdeauna o fericire :).

Am plecat a doua zi diminea din Tortuguero. i atunci am realizat ce noroc am avut cu vremea! A fost soare pn am ajuns la debarcader, apoi, aproape imediat dup ce ne-am mbarcat, a fost o adevrat rupere de nori. Noroc c alupa era acoperit. Si ne uitam la bieii turiti care ieiser la plimbare n dimineaa aceea, cum noi o fcusem cu o zi n urm, biciuii de o ploaie tropical violent ce s te mai uii dup iguan i psri. Norocul ne-a nsoit din nou, dovad c atunci cnd am sosit n La Pavona, se oprise ploaia, chiar ieise un pic soarele. De aici, urma s lum un shuttle spre cele mai turistice colioare din Costa Rica, zona Arenal Monteverde. Dar despre aceast zon, ntr-un alt articol :).

Panama este poarta de intrare in America Central. Cele mai bune conexiuni din Romania sunt cu Air France (via Paris) sau KLM (via Amsterdam), iar din Panama, poi ajunge in Tortuguero, cu autobuzul sau compania aerian Copa panla San Jose, iar din capitala Costa Rici cu autobuz + barc cum am povestit in articol

3