CAPITOLUL 2 - Principii fundamentaleArt. 3. [libertatea muncii](1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ngradit.(2) Orice persoana este libera n alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca ntr-un anumit loc de munca ori ntr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.(4) Orice contract de munca ncheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept. [ 7 adnotari ]1. Nengradirea dreptului la munca implica libertatea muncii si stabilitatea n munca. n conditiile economiei de piata, dreptul la munca nu semnifica obligatia statului de a asigura locuri de munca tuturor cetatenilor, nsa, fata de dispozitiile constitutionale privind garantarea dreptului la munca, se poate vorbi despre o obligatie de diligenta a statului n acest sens. (Ion Traian Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 82-88) 2. Statul garanteaza partial dreptul la munca, n sensul garantarii libertatii muncii si stabilitatii muncii. Altminteri, obligatia statului de a asigura un loc de munca este numai una de diligenta. (Alexandru Ticlea (coordonator), Codul muncii - adnotat si comentat, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 18) 3. Dispozitiile art. 3 din Codul muncii se refera la libertatea muncii, iar nu la dreptul la munca, spre deosebire de dispozitiile art. 41 alin. (1) din Constitutie. Diferenta dintre cele doua exprimari este una de continut. Astfel, daca libertatea muncii, ca orice libertate, nu presupune existenta unei obligatii corelative a statului, garantarea dreptului la munca ar presupune obligatia corelativa a satutului de a asigura fiecarui cetatean un loc de munca. nsa interpretarea doctrinara a textului constitutional a urmat linia trasata de Codul muncii. (Raluca Dimitriu, Noul Cod al muncii. Privire asupra principiilor fundamentale, n Raporturi de munca nr. 3/2003, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2005, p. 49-50) 4. Ca principiu al dreptului muncii, libertatea muncii are mai multe componente. Astfel, libertatea muncii implica libertatea persoanei de a-si exercita sau nu dreptul la munca, de a hotar unde, pentru cine si n ce conditii va munci, libertatea alegerii profesiei, libertatea de a decide ncetarea raporturilor de munca prin demisie, dreptul de a participa, cu ocazia negocierilor colective si individuale, la fixarea conditiilor de munca. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 17) 5. Libertatea muncii se exprima sub forma unei optiunii juridice ntre libertatea de a munci si libertatea de a nu munci. La rndul ei, libertatea de a munci implica dreptul de libera alegere a locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii. De cealalta parte, libertatea de a nu munci are n vedere interzicerea muncii fortate. (Raluca Dimitriu, Noul Cod al muncii. Privire asupra principiilor fundamentale, n Raporturi de munca nr. 3/2003, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2005, p. 50) 6. ncalca libertatea muncii, fiind prin urmare lovita de nulitate, clauza din contractul individual de munca prin care se interzice salariatului sa paraseasca unitatea o anumita perioada de timp, fara a exista premisa pregatirii profesionale a salariatului la cererea si pe cheltuiala angajatorului, n conditiile art. 195 alin. (1) din Codul muncii. (Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Prezentare de ansamblu si observatii critice asupra noului Cod al muncii, n Dreptul nr. 4/2003, p. 64) 7. Avnd n vedere ca dreptul romnesc nu cunoaste institutia nulitatii de drept, textul art. 3 alin. (4), utiliznd sintagma "nul de drept", consacra n realitate un caz de nulitate absoluta expresa. (Alexandru Athanasiu, Luminita Dima, Regimul juridic al raporturilor de munca n reglementarea noului cod al muncii, Partea I, n Pandectele romne nr. 2/2003, p. 246)