Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

27
Colecþie coordonatã de Simona Reghintovschi

description

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2011. www.edituratrei.ro

Transcript of Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Page 1: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Colecþie coordonatã deSimona Reghintovschi

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 1

Page 2: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 2

Page 3: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

Traducere din franceză deAdriana Steriopol

Testul desenului familieiCu 103 figuri

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 3

Page 4: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Editori:SILVIU DRAGOMIRVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:MAGDALENA MÃRCULESCU

Coperta:FABER STUDIO (M. Radu, S. Olteanu)

Redactor:RALUCA HURDUC

Director producþie:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:GABRIELA CHIRCEA

Corecturã:ELENA BIÞU, SÎNZIANA DOMAN

Titlul original: Le test du dessin de familleAutori: Louis Corman

Copyright © Presses Universitaires de France, 19616, avenue Reille, 75014 Paris

Copyright © Editura Trei, 2012pentru prezenta ediþie

C.P. 27-0490, BucureºtiTel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

ISBN 978-973-707-583-3

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiCORMAN, LOUIS

Testul desenului familiei. Cu 103 figuri / Louis Corman; trad.: Adriana Steriopol. - Bucureºti: Editura Trei, 2012

Bibliogr. ISBN 978-973-707-583-3

I. Steriopol, Adriana (trad.) 159.922.7

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 4

Page 5: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Cuprins

7 Introducere

13 Partea I. Desenul familiei. Test proiectiv

15 Capitolul I. Desenul copilului, expresie a inteligenţei

și a afectivităţii sale

23 Capitolul II. Metoda noastră personală. Tehnica testului

29 Capitolul III. Interpretarea

55 Capitolul IV. Desenul familiei în clinică

101 Partea a II-a. Conflictele din sufletul copilului explorate prin desenul familiei

105 Capitolul I. Relaţiile și conflictele fraterne

148 Capitolul II. Relaţiile cu părinţii. Conflictele oedipiene

237 Capitolul III. Evoluţia desenului familiei

252 Capitolul IV. Concluzii generale

257 Bibliografie

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 5

Page 6: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 6

Page 7: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Introducere

Introducere

În practica pedopsihiatrică, numeroase probleme pe care me-

dicul și psihologul le au de rezolvat sunt declanșate de dificul-

tăţile de adaptare a copilului la mediul său familial.

Toată prima parte a vieţii unui copil — și se știe că este cea

mai importantă — se desfășoară efectiv în sânul familiei sale.

Primele sale experienţe de adaptare le face cu părinţii, precum

și cu fraţii și surorile sale. Cu ei intră în conflict atunci când exis-

tă un conflict. Astfel că, așa cum vom vedea, tulburările psiho-

gene, fie că se produc în sfera afectivă, fie în sfera intelectuală,

sunt întotdeauna în legătură ori cu conflictele oedipiene, ori cu

conflictele rezultate din rivalitatea fraternă.

Acest fapt nu apare întotdeauna clar la o simplă discuţie în care

ni se descriu tulburările, pentru că ceea ce se vede este efectul, în

vreme ce cauza, mai profundă, rămâne de multe ori ascunsă.

Într-adevăr, în multe cazuri, această cauză profundă este in-

conștientă. Așadar, ea nu este cunoscută nici de către părinţi, nici

chiar de către copil, deoarece cenzurile educaţiei pun o interdic-

ţie asupra unei părţi întregi a personalităţii noastre și impun de-

ghizarea din bună-cuviinţă a celor mai veridice gânduri și sen-

timente ale noastre. Deci, nu punând întrebări vom putea

descoperi motivaţiile profunde ale tulburărilor de adaptare.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 7

Page 8: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

8 În general, dacă există un conflict grav între copil și vreun

membru al familiei sale, pentru a-l pune în evidenţă, va trebui

să îl facem pe copil să ne dezvăluie sentimentele sale cele mai

intime, modul în care trăiește în adâncul inimii sale relaţiile cu

persoana în cauză.

Altfel spus, copilul trebuie să se poată exprima liber. Dese-

nul este exact mijlocul de exprimare liberă. Desenul familiei,

în mod special, îi permite copilului să proiecteze în afară ten-

dinţele refulate în inconștientul său și, prin aceasta, ne poate re-

vela sentimentele veritabile pe care subiectul le nutrește pentru

ai săi.

Desigur, dacă i se dă copilului un consemn de administrare

limitativ, ca atunci când i se spune: „Desenează-ţi familia“, el se

poate simţi obligat să o facă de o manieră cu totul obiectivă, res-

pectând ordinea staturilor și a vârstelor, adevăratele caractere

ale fiecărui membru, relaţiile de bună-cuviinţă în sânul grupu-

lui familial.

Dar, de cele mai multe ori, subiectivitatea are câștig de cauză

(mai ales atunci când, așa cum vom vedea, îi vom oferi consem-

nul: „Desenează o familie pe care ţi-o imaginezi tu“). Felul în care

copilul se situează în mijlocul alor săi este atunci foarte influen-

ţat de starea sa afectivă, de sentimentele, de dorinţele, de teme-

rile, de înclinaţiile și de repulsiile sale. Suntem informaţi astfel

despre personalitatea sa și despre conflictele lui interioare.

Desenul familiei este, așadar, un test de personalitate, pe

care îl vom putea interpreta bazându-ne pe legile proiecţiei.

Să adăugăm că este un test ușor de aplicat. Într-o consultaţie

medico-psihologică, este nevoie aproape întotdeauna să facem

lucrurile repede și bine. Acestea sunt două cerinţe greu de împă-

cat. Testul cu desenul familiei reușește să o facă: poate fi executat

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 8

Page 9: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Introducere

9și interpretat în mod rapid (în aproximativ 30 de minute); este

aproape întotdeauna bine acceptat de copil și adolescent; poa-

te fi aplicat începând cu vârsta de 5 sau 6 ani; în sfârșit, nu are

nevoie de alt material decât de o masă, o foaie de hârtie și un

creion.

*

În ceea ce ne privește, îl practicăm în mod sistematic la Cen-

trul medico-pedagogic din Nantes și, pentru a-l face mai util,

ne-am văzut obligaţi să elaborăm o metodă specială de înregis-

trare și interpretare.

În primul rând, nu îi dăm copilului consemnul: „Desenează-ţi

familia“, ci: „Desenează o familie, o familie pe care ţi-o imagi-

nezi tu“. La drept vorbind, între aceste două formulări nu exis-

tă o prea mare deosebire, cum ar părea la prima vedere. Dese-

nându-și familia, copilul se proiectează și, în consecinţă, își

exprimă subiectivitatea aproape la fel ca atunci când ar desena

o familie imaginată de el. Cu toate acestea, credem că formula-

rea noastră este preferabilă, deoarece urmărește să abată atenţia

copilului de la propria sa familie și astfel înlesnește, fără îndoia-

lă, mai bine proiecţia celor mai personale tendinţe.

În al doilea rând, după ce a terminat desenul, avem o scurtă

convorbire în care copilul este invitat să explice el însuși ce a fă-

cut, să definească personajele, să le caracterizeze funcţia, sexul,

vârsta, relaţiile reciproce. Apoi, aplicăm acestui test metoda spe-

cială pe care am elaborat-o pentru testul PN (Patte noire / Lăbu-ţă Neagră) și pe care am numit-o metoda Preferinţelor și Iden-

tificărilor. Această metodă constă în invitarea subiectului să-și

exprime preferinţele sau aversiunile faţă de diversele personaje

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 9

Page 10: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

10 reprezentate, apoi să se identifice, adică să aleagă personajul

care ar vrea să fie. Așa cum am arătat în lucrările anterioare,

această metodă are marele avantaj de a înlocui interpretarea psi-

hologului, întotdeauna mai mult sau mai puţin subiectivă, cu in-

terpretarea subiectului care a făcut testul și care, dacă ne gândim

bine, este cel mai în măsură să știe ce vrea să spună testul său.

Prima ediţie a acestei lucrări fiind repede epuizată, prezen-

tăm aici un text revăzut și adăugit cu documente noi, ilustrate

cu alte 40 de desene suplimentare.

Pe de o parte, ne sprijinim pe rezultatele unei statistici asupra

a 1 200 de cazuri: 800 de desene ale unor băieţi și 400 ale unor

fete (câte 100 pentru grupa de vârstă de la 6 la 14 ani pentru bă-

ieţi și câte 50 pentru fete), cuprinzând subiecţi normali, copii în

conflict cu anturajul, copii ușor debili mintal și copii nevrotici.

Deși nu am putut să stabilim o raportare la un grup perfect nor-

mal (dar ce este un subiect normal în materie de desen al fami-

liei?), credem că numărul mare de cazuri reunite ne autorizează

să considerăm că rezultatele noastre pot să ne permită să deose-

bim ceea ce este banalitate de ceea ce este originalitate.

Pe de altă parte, ne-am orientat spre studierea mai aprofun-

dată a semnificaţiei investirii imaginii unei persoane, în mod

special în raport cu identificarea inconștientă și cu relaţiile de

obiect. Pentru a interpreta investirea privilegiată a imaginii de

sine, vom utiliza, de exemplu, noţiunea de retragere narcisică,

noţiune fertilă în deducţii, așa cum vom vedea.

De asemenea, am subliniat, mai mult decât în prima noastră

lucrare, acţiunea de apărare a Eului împotriva angoasei, deoare-

ce aceasta este deosebit de importantă în desenul familiei. Ast-

fel că am făcut o menţiune specială în privinţa relaţiei la distan-

ţă concepută ca mecanism de apărare.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 10

Page 11: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Introducere

11Aceste noţiuni noi ne-au determinat să aducem îmbunătăţiri

capitolului referitor la complexul Oedip, pe care o interpretare

bine realizată ni l-a arătat ca fiind mai des implicat decât cre-

deam, nu numai în nevroze, ci și în nenumărate tulburări de

adaptare, acasă sau la școală.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 11

Page 12: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 12

Page 13: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Partea I

Desenul familiei Test proiectiv

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 13

Page 14: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 14

Page 15: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Desenul copilului, expresie a inteligenþei…

CAPITOLUL I

Desenul copilului, expresie a inteligenþei ºi a afectivitãþii sale

Interesul crescut manifestat mai multe decenii faţă de psiho-logia infantilă a condus la studierea mijloacelor de exprimare din

primii ani de viaţă, în mod special a jocurilor și a desenelor.

În ceea ce le privește pe cele din urmă, a fost descoperită ma-

rea valoare a desenului liber. Acesta nu era predat deloc în școa-

la tradiţională, deoarece acolo erau copiate mai ales modelele.

Se știe că, în desenul fără model, copilul realizează o veritabilă crea-ţie și că, atunci când creează, poate să exprime incomparabil mai

bine tot ce are înlăuntrul său, decât atunci când imită. Proce-

dând astfel, ne oferă propria lui viziune asupra lumii înconju-

rătoare și, prin aceasta, ne oferă și informaţii despre propria lui

personalitate.

Desenul, test de inteligenþã

Se știe că un copil mic căruia i se dă o foaie de hârtie și un cre-

ion începe devreme să deseneze tot felul de lucruri. Cu mult îna-

inte de a desena obiecte, îi place în mod special să deseneze

„omuleţi“.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 15

Page 16: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

16 Îi desenează, nu așa cum îi vede, căci ar fi complet incapabil,

ci așa cum și-i imaginează sau, mai exact, cum se imaginează pe

sine însuși, și aceasta în funcţie de gradul său de maturitate psi-

homotorie. Așadar, noţiunea pe care copilul o are din instinct de-

spre „schema sa corporală“ determină ceea ce va fi la fiecare vâr-

stă reprezentarea sa despre „omuleţ“.

Plecând de aici, s-a putut deduce un mijloc de evaluare a in-

teligenţei. Este Testul Goodenough, numit „al omului“, care dă

nivelul intelectual al unui subiect în conformitate cu gradul de

perfecţiune, echilibrul general, bogăţia detaliilor cu care este de-

senat omuleţul (1)*.

Testul Fay: „Desenează o doamnă plimbându-se în ploaie“,

care necesită o integrare mai extinsă a diferitelor elemente, per-

mite și acesta măsurarea nivelului de inteligenţă (2).În afară de nivel, desenul liber (fie că reprezintă persona-

je, fie indiferent ce altceva) permite și aprecierea modului

perceptiv particular al subiectului: Françoise Minkowska a

opus în mod foarte judicios două tipuri, pe care le numește

senzorial și raţional, în funcţie de aspectul formal diferit al de-

senului.

La tipul senzorial, execuţia desenului nu este foarte precisă,

dar detaliile sunt legate unele de altele printr-un dinamism plin

de viaţă.

La tipul raţional, dimpotrivă, execuţia este foarte precisă: fie-

care fiinţă, fiecare obiect este desenat riguros și de multe ori si-

metric, dar fiecare dintre ele este izolat, imobil, fără legătură cu

restul.

* Cifrele din text scrise cu aldine între paranteze fac trimitere la bibliografia de la sfârºi-tul cãrþii. (N.t.)

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 16

Page 17: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Desenul copilului, expresie a inteligenþei…

17Desenul, test de personalitate

Desenul nu comportă doar elemente formale. Pe lângă formă,

există conţinutul, și în acest conţinut se exprimă ceva din întreagapersonalitate.

Desenul spontan al unui copil ne dezvăluie, așadar, o mulţi-

me de alte lucruri decât nivelul intelectual și modul său de per-

cepere a realităţii. Ne dezvăluie mai cu seamă viaţa lui afectivă.

Florence Goodenough, întocmind Testul Omului, nu pare să fi

fost preocupată de posibila influenţă a tendinţelor afective asu-

pra desenului. Ea ar fi trebuit totuși să fie atentă la faptul că,

într-un număr de cazuri, există un dezacord între nivelul men-

tal atribuit subiectului prin Testul Omului și nivelul măsurat prin

testele clasice de inteligenţă, de exemplu testul Binet–Simon sau

testul WISC (Wechsler Intelligence Scale for Children / Scala de

inteligenţă Wechsler pentru copii).

Karen Machover, dimpotrivă, a înţeles, în anul 1949, impor-

tanţa problemei și, modificând Testul Omului prin consemnul

de a desena pe rând două persoane de sex diferit, punea de fapt

cu multă pertinenţă problema conţinutului. Astfel că prima sa

carte are ca titlu: „Proiecţia personalităţii în desenul unei figuri

umane“ (3)1.

Buck, propunând în anii 1948–1949 Testul House–Tree–Per-

son (H–T–P / Casă–Copac–Persoană– 4), a înţeles și el foarte

bine că desenul liber furnizează o excelentă abordare a perso-

nalităţii. Testul său cuprinde doi timpi: primul, nonverbal, crea-

tiv, se exprimă prin realizarea picturală a consemnului H–T–P;

1 Cercetãrile sale psihologice foarte aprofundate le-au fost prezentate savanþilor de lim-bã francezã de cãtre Ada Abraham într-o lucrare recentã (3 bis).

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 17

Page 18: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

18 al doilea, verbal, interpretativ, subiectul fiind invitat să defineas-

că, să descrie, să interpreteze obiectele desenate de el și mediul

lor înconjurător, elaborând, în același timp, asociaţii în legătură

cu ele.

Juliette Boutonnier2, în cartea sa intitulată „Des dessins des

enfants“ (Desenele copiilor) (5), face observaţii foarte pertinen-

te pe această temă. Spune în mod special: „Desenul copilului ex-

primă cu totul altceva decât inteligenţa sau nivelul său de dez-

voltare mentală: un fel de proiecţie a propriei sale existenţe și a

celorlalţi, sau mai degrabă a modului în care simte că există el

însuși și ceilalţi“ (p. 25).

Și puţin mai departe:

„Studiul desenelor copilului ne conduce în mod inevitabil

chiar în miezul problemelor care se pun pentru el, al trecutului

său, al situaţiilor pe care le trăiește“ (p. 38).

Proiecþie ºi simbolism

Cum bine spunea J. Boutonnier, desenul liber este o proiecţie, cu

alte cuvinte, întreaga personalitate caută aici să se exprime și, în

mod special, elementele sale subconștiente și inconștiente, proiec-

tându-se în afară prin favoarea libertăţii care i se dă subiectului.

Se știe că această proiecţie a elementelor inconștiente ale per-

sonalităţii este utilizată într-un anumit număr de probe numite,

din acest motiv, teste proiective.

Desenul liber este tipul însuși al testului proiectiv, în măsu-

ra în care favorizează în mod special exprimarea tendinţelor in-

conștiente.

2 Actualmente doamna Favez-Boutonnier, profesor de psihologie la Sorbona.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 18

Page 19: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Desenul copilului, expresie a inteligenþei…

19În faţa oricărui desen liber, va trebui, așadar, să ne întrebăm

ce nivel al personalităţii ne dezvăluie, altfel spus, care este par-

tea conștientă și partea inconștientă pe care o exprimă.

Se știe că nu se întâmplă altfel în celelalte teste proiective, de

exemplu în TAT (Thematic Apperception Test / Testul de apercep-

ţie tematică), al lui Murray. Expunerea pe care o face subiectul în

faţa unei planșe este când pur și simplu reproducerea unei situaţii

trăite de el sau a unui fapt divers, și prin aceasta, explicabilă în mod

raţional, când proiectarea unei stări sau a unui conflict inconștient

asupra unui mod iraţional pe care se cuvine să-l interpretăm.

Psihanaliza

Acest inconștient este domeniul psihanalizei, metoda de in-

vestigare a profunzimilor întunecate ale sufletului, pusă la punct

de Freud.

Dar tehnica de asociere verbală liberă care servește în psih-

analiza adulţilor nu este aplicabilă copiilor. A trebuit deci să fie

înlocuită prin folosirea ca material de investigare a producţiilor

spontane ale vârstei fragede, fie jocuri, fie desene libere.

Sophie Morgenstern, în anul 1928 (6), a fost prima care a avut

ideea de a utiliza desenele spontane ale unui copil pentru a-l

psihanaliza.

Ca urmare, numeroși autori au aplicat această metodă de in-

terpretare a desenelor libere într-un scop fie diagnostic, fie tera-

peutic. Îi cităm în special pe Baudouin (7), pe André Berge (8),pe Madeleine Rambert (9) și pe Françoise Dolto-Marette (10).

Cu cât suntem mai bine informaţi asupra datelor psihanaliti-

ce, vom vedea, cu atât mai multe concluzii preţioase putem tra-

ge din studierea unui desen de copil.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 19

Page 20: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

20 Deseneazã-þi familia

Creaţiei libere a copilului i se pot prescrie anumite limite,

impunându-i un consemn. Așa se procedează în Testul Dese-

nul familiei.

După cum am mai spus, lumea copilului este familia sa, iar

raporturile pe care le întreţine cu aceasta sunt de o importanţă

decisivă pentru înţelegerea personalităţii sale. Este clasic să i se

ceară: „Desenează-ţi familia“. Este ceea ce fac, fiecare la rândul

său, Françoise Minkowska (11), Maurice Porot (12), Cain și Gomila

(13) și, dintre autorii străini, N. Appel (14), F. Barcellos (15) și

N. Fukada (16).Suntem obligaţi să facem o menţiune specială despre Maurice

Porot, deoarece studiul lui abundă în observaţii foarte interesan-

te. Prezentând desenul familiei ca pe un test proiectiv, el spune

de la început:

„Se recunoaște faptul că un test proiectiv este bun dacă per-

mite să se obţină din partea unui subiect o proiecţie a persona-

lităţii sale globale, conștientă și inconștientă, asupra unui mate-

rial destul de puţin structurat, ca să nu deranjeze cu nimic

această proiecţie, dar care, în același timp, este suficient de struc-

turat pentru a permite după aceea analiza acestei personalităţi

în comparaţie cu rezultatele experimentale furnizate de alţi su-

biecţi. Desenul familiei răspunde foarte exact la aceste cerinţe

destul de contradictorii“.

Subliniind în continuare avantajele acestei probe, M. Porot

scrie:

„Simpla observare și un studiu amănunţit al desenului per-

mit să se cunoască, fără știrea copilului, sentimentele reale pe

care acesta le nutrește faţă de ai săi, situaţia în care se plasează

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 20

Page 21: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei � Desenul copilului, expresie a inteligenþei…

21el însuși în familie; într-un cuvânt, permit cunoașterea familiei

copilului așa cum și-o reprezintă el, ceea ce este mai important

decât să se știe ce este ea în mod exact“.

M. Porot insistă asupra compoziţiei familiei așa cum este

aceasta prezentată în desen, asupra importanţei faptului că anu-

mite persoane pot fi uitate. El subliniază faptul că personajul de-

senat primul este aproape întotdeauna cel mai important în ochii

copilului. El indică semnele de valorizare și de minimalizare. În

sfârșit, ne invită să luăm în considerare locul pe care și-l dă su-

biectul în grupul familial, loc semnificativ pentru modul în care

se apreciază el însuși.

Deseneazã o familie

Am văzut mai înainte că, în pofida caracterului foarte limi-

tativ al consemnului precedent care îi impune copilului să-și de-

seneze propria familie, proiecţia este întotdeauna prezentă pen-

tru a deforma realitatea în sensul preocupărilor afective ale

subiectului.

Totuși, ne-am gândit că această proiecţie a sentimentelor su-

biective ar fi înlesnită dacă i s-ar da copilului un consemn mai

vag: „Desenează o familie, o familie pe care ţi-o imaginezi tu“. Prin-

tre precursorii noștri, după știinţa noastră, doar André Berge a

formulat astfel consemnul de administrare a testului (între alte-

le, 8).

Să observăm că un anumit număr de subiecţi, deși au fost in-

vitaţi prin acest consemn mai larg să dea curs liber fanteziei lor

imaginative, se mărginesc strict doar la realitate și-și desenează

propria familie. Vom vedea mai departe interpretarea pe care o

dăm acestui fapt.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 21

Page 22: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

22 Dar, pentru cei mai mulţi, noul consemn le dă o mai mare li-

bertate care permite tendinţelor inconștiente să se exprime mai

ușor. Astfel că, așa cum vom vedea, copilul poate atunci să se în-

depărteze mult mai mult de realitate; va putea, de exemplu, să

deseneze o familie în care el însuși nu mai figurează sau, în alte

cazuri, se proiectează în mai multe personaje diferite.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 22

Page 23: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei �Metoda noastrã personalã

CAPITOLUL II

Metoda noastrã personalãTehnica testului

I. — Tehnica acestui test este simplă. Copilul este instalat în

faţa unei mese potrivite staturii sale (această precauţie este foar-

te importantă), cu o foaie albă de hârtie și un creion cu mină

moale și vârf bine ascuţit. În practica noastră, de cele mai multe

ori, folosim desenul în creion negru. Dar se pot obţine rezultate

foarte interesante (chiar cu informaţii complementare) dându-i

și creioane colorate.

Consemnul este: „Desenează-mi o familie“ sau „Închipuie-ţi o fa-milie născocită de tine și deseneaz-o“. În cazul în care copilul pare

să nu fi înţeles bine, se poate adăuga: „Desenează tot ce dorești:persoanele dintr-o familie și, dacă vrei, obiecte, animale“.

II. — Modul în care se construiește desenul este aproape la

fel de important ca rezultatul final. Inutil să spunem că psiho-

logul trebuie să fie prezent la acest test. El va trebui să stea

aproape de copil, dar fără să-i dea impresia că îl supraveghea-

ză, fiind totuși vigilent și gata să-i adreseze un zâmbet sau un

cuvânt de încurajare sau o explicaţie suplimentară în cazul în

care copilul o cere.

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 23

Page 24: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

24 Unii copii inhibaţi se declară din capul locului incapabili să

facă un desen sau spun că nu îl pot face fără o riglă și o gumă

(urmând obiceiul foarte răspândit, din păcate, în școlile noastre).

Atunci, trebuie să fie încurajaţi și liniștiţi, spunându-li-se că sun-

tem interesaţi de ceea ce vor desena, dar că nu vor fi nicidecum

judecaţi în privinţa perfecţiunii desenului lor, că nu este deloc

vorba de o temă pentru care vor primi note, ca la școală.

Inhibiţia se poate traduce și prin momente de întrerupere, fie

la început, fie în cursul desenului. După cum se plasează înain-

te de reprezentarea unui personaj sau a altuia, aceste întreruperi

vor avea o semnificaţie diferită, în raport cu personajul care pro-

voacă inhibiţia.

Va trebui să observăm, de asemenea, locul de pe foaia de hâr-

tie unde a început desenul și cu care personaj. Ordinea în care

sunt desenaţi diverșii membri ai familiei este, într-adevăr, foar-

te importantă. Dacă nu a fost observată, la rigoare, va putea fi

întrebat la sfârșit chiar copilul.

Este important, de asemenea, timpul scurs pentru a desena

un personaj sau altul, grija pentru detalii sau uneori tendinţa ob-

sedantă de a reveni mereu asupra aceluiași.

III. — Când desenul este terminat, testul nu este și el înche-

iat. Așa cum vom vedea în capitolul următor, trebuie să reducem

cât mai mult posibil partea personală de interpretare a psiholo-

gului. Subiectul este cel mai în măsură să știe ce a vrut să expri-

me prin desenul său. Pe el se cuvine, așadar, să-l întrebăm. De

unde, necesitatea discuţiei. Începem prin a lăuda discret copilul pentru ceea ce a făcut

(să-i spunem întotdeauna: „E bine“, oricare ar fi valoarea de-

senului).

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 24

Page 25: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei �Metoda noastrã personalã

25Apoi, vom spune: „Va trebui să-mi povestești despre această

familie pe care ţi-ai imaginat-o“.

Apoi: „Unde sunt ei?“ și „Ce fac ei acolo?“.

Apoi: „Indică-mi toate persoanele, începând cu prima pe care

ai desenat-o“. Pentru fiecare personaj, întrebăm care este rolul

lui în familie, sexul și vârsta.

De asemenea, încercăm să-l facem pe subiect să spună care

sunt preferinţele afective ale unora pentru ceilalţi. Aici nu este

vorba să impunem un chestionar rigid, ci să ne inspirăm din îm-

prejurări și să-l determinăm cât mai mult cu putinţă pe copil să

se exprime el însuși, fără nicio constrângere.

Avem totuși obiceiul de a pune patru întrebări, întotdeauna

aceleași, care furnizează de cele mai multe ori informaţii foarte

interesante:

„Cine este cel mai drăguţ dintre toţi în această familie?“

„Cine este cel mai puţin drăguţ dintre toţi?“

„Cine este cel mai fericit?“

„Cine este cel mai nefericit?“

Și pentru fiecare răspuns, întrebăm de ce?

O a cincea întrebare este: „Și tu pe cine preferi din această

familie?“.

În funcţie de împrejurări, putem fi determinaţi să completăm

cu alte întrebări, care vor fi dictate de inspiraţia de moment. De

exemplu: „Tata propune o plimbare cu mașina, dar nu este loc

pentru toată lumea. Cine va rămâne acasă?“.

Sau: „Unul dintre copii n-a fost cuminte. Care este acesta?

Cum va fi pedepsit?“.

Identificare. — Aplicând desenului familiei metoda noastră aPreferinţelor și Identificărilor (PI), sfârșim prin a-i spune copilului:

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 25

Page 26: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

LOUIS CORMAN

26 „Să zicem că faci parte din această familie, care ai fi tu?“. Dacă

ezită să răspundă, putem adăuga: „Ne jucăm, nu-i așa? Ne ju-

căm că ești unul din această familie, care vrei tu“. Și când copi-

lul a ales un personaj pentru identificare, îl întrebăm care este

motivul alegerii sale.

Așa cum vom vedea în capitolul consacrat interpretării,

identificarea se supune de cele mai multe ori principiului plă-

cerii și prin aceasta ne lămurește motivaţiile profunde ale su-

biectului.

Această metodă nu a fost pusă în practică de predecesorii

noștri. Cu toate acestea, Maurice Porot a presimţit-o. El observă,

într-adevăr, că personajul desenat primul și cu cea mai mare gri-

jă este fie cel de care copilul este cel mai atașat, fie cel cu care do-

rește să se identifice, fie amândoi în același timp.

Să notăm faptul că în cazurile în care, în pofida consemnului

nostru mai extins, copilul a desenat propria sa familie și s-a si-

tuat și pe el însuși poate părea de prisos să-i cerem să se identi-

fice, deoarece a făcut-o deja. Dar, pe de o parte, ne va fi întotdea-

una îngăduit să-l întrebăm: „Care alt personaj ai vrea tu să fii?“.

Și, pe de altă parte, nu rareori, din proprie iniţiativă, subiectul

își dă o altă identificare. De exemplu, în cazul lui Solange, 12 ani

(fig. 1), avem o reproducere foarte fidelă a familiei ei adevărate,

copiii, în partea de sus, părinţii, în partea de jos; spre deosebire

de ceea ce se întâmplă de obicei, fetiţa, care este cea mai mare

dintre cei cinci copii, și-a reprezentat ansamblul fraţilor și al su-

rorilor în ordinea inversă a vârstelor, punând-o mai întâi pe cea

mai mică, Marylène, și plasându-se pe ea însăși ultima. Se va ob-

serva, pe deasupra, că se devalorizează, desenându-se exact la

marginea paginii și mai mică decât sora ei mezină, rivala sa di-

rectă, nescriindu-și prenumele și, ca să încheie, declarându-se cel

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 26

Page 27: Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei �Metoda noastrã personalã

27mai puţin drăguţă. Iar la întrebarea: „Cine ai vrea să fii?“, ea răs-

punde: „Marylène“.

Fig. 1. Vreau sã fiu sora mai micã

Reacţii afective. — Se cuvine să scoatem în evidenţă eventu-

alele reacţii afective ale copilului în timpul testului. Vom nota în

mod special stările de inhibiţie generală și de jenă, putând să

meargă până la a se traduce prin refuzul de a desena și expri-

mându-se, în orice caz, în realizarea și trăsăturile desenului. Dim-

potrivă, unii copii se execută cu o bucurie punctată uneori cu ex-

clamaţii. Chiar în cursul desenului, schimbările de dispoziţie,

tristeţea, bucuria, mânia pot fi foarte semnificative în ceea ce pri-

vește relaţiile copilului cu personajul sau cu scena pe care toc-

mai o înfăţișează.

În sfârșit, testul fiind încheiat, copilul va fi întrebat dacă este

mulţumit de ceea ce a făcut. Fie că spune da, fie nu, va putea fi

întrebat ce ar face în cazul în care ar trebui să ia desenul de la

desenul familiei_1 februarie_BT.qxp 2/1/2012 1:48 PM Page 27