UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

UNIVERSITATEA BUCURESTIFACULTATEA SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALAMASTER Grupuri de risc si service sociale de suportCopiii strazii

TABA ALEXANDRABARBUT ANDREEA

2015Definirea conceptului ,,copiii strazii

Copiii strazii fac parte din categoria mai generala a ,,copiilor aflati in dificultate, adica ,, copii a caror dezvoltare , securitate sau integritate fizica sau morala este periclitata (conform ordonantei de Urgenta 26/1997)

,,Copiii srazii sunt copii sau adolescenti sub 18 ani , care intr-o perioada de referinta data se afla pe strada , se deplaseaza dintr-un loc in altul, si au propriul grup de prieteni si propriile relatii sau contacte in strada (definitie data de cercetatori danezi ai fenomenului ,, copiii strazii )Tipologii ale copiilor strazii

Complexitatea fenomenului ,,copiii strazii permite construirea a numeroase tipologii , in functie de variabile semnificative precum: tipul de relatie cu parintii, cu prietenii, aspiratii academice, rezultate scolare, convingeri si atitudini, caracteristici de personalitate , prezenta comportamentului delicvent. De asemenea, tipologiile pot sa include si descrierea comportamentului premergator la ultima fuga de acasa : daca decizia plecarii a fost spontana sau planificata , durata ramanerii pe strazi, cum a calatorit, cu cine s-a asociat, daca a fost victimizat, atitudinea parintilor fata de subiect la intoarcere etc. Considerand toate aceste variabile , Brenner a descries urmatoarele 7 tipuri de copii ai strazii:

Tanarul hipercontrolat evadat are conflicte cu parintii, nu il sprijina si folosesc frecvent etichete negative pentru a-l caracteriza . Disciplina parentala este rigida , parintii uzeaza de pedeapsa fizica, il izoleaza si il resping. De regula acesti subiecti au o stima de sine foarte buna, au relatii bune cu colegii si rezultate bune la scoala; Singuraticul are relatii bune cu parintii , cu rezultate bune la invatatura sin u are prieteni implicate in activitati delictuale. Parintii ii sprijina aspiratiile educationale , dar il izoleaza de prieteni cu scopul de a-l proteja si de a-l implica mai mult in activitatile scolare.Deoarece petrece mai mult timp in solitudine , singuraticii ajung sa idealizeze solidaritatea cu cei de aceeasi varsta si motivatia dominanta a evaziunii lor este data de dorinta de a fi impreuna cu o persoana sau un grup; Fugarul reconstrans , centrat pe prieteni , primeste putin sprijin din partea parintilor, cu care comunica insufficient. Are rezultate scolare slabe, cu un nivel ridicat de libertate siautonomie fata de parinti. In general, are o atitudine negative fata de scoala, aspiratii modeste, petrecandu-si cea mai mare parte a timpului cu doar cativa prieteni; Respinsul, centrat pe prieteni , are sentimental ca este respins atat de scoala cat si de familie. Isi petrece cea mai mare parte a timpului alaturi de prieteni , fata de care se simte foarte atasat, si care sunt implicate in diverse activitati delictuale. Relatia cu parintii este saraca, nesatisfacatoare; parintii il eticheteaza negativ, ii impugn o disciplina severa, manifesta o atitudine de respingere si folosesc pedepse fizice; Rebelul categoria rebelilor este compusa in principal din fete. Ele experimenteaza un nivel ridicat de stres si respingere atat in familie cat si in scoala. De regula parintii le neaga autonomia , sunt hiperprotectori si intransigenti. Caracteristica este perceptia acestor adolescente ca parintii le acorda un tratament preferential fratilor/surorilor, negandu-le libertatea, majoritatea fiind implicate in relatii cu parteneri delincventi; Respinsul fara adapost a experimentat o respingere cronica severa din partea parintilor care manifesta o lipsa totala depreocupare fata de evolutia lui scolara , proiectele lui etc. Acest tip se simte detasat de scoala , petrece mai mult timp singur, iar prietenii lui sunt implicati in activitati delincvente; Expulzatul a trait o respingere parentala extrema; parintii sunt distanti, nu-l sprijina, nu comunica, sunt idiferenti.Respingerea parentala este resimtita de catre adolescent in special in plan emotional. . In mod similar, resimte o atitudine de respingere si la scoala, de unde si atitudinea lui de neimplicare in activitatile scolare si nivelul scazut al rezultatelor. Stima de sine este foarte scazuta si sesimte neajutorat. Nu a interiorizat normele si valorile social-morale, ceea ce explica atat relatiile cu delincventii de aceeasi varsta cat si propriile activitati delictuale.In general, tipologiile existente in literature de specialitate americana ( J.L.White) descriu trei categorii de copii ai strazii , in functie de nivelul de alienare si conflict pe care acestia il experimenteaza in familie si in mediul social apropiat. Prima categorie include tineri care au plecat de acasa pentru a cauta aventura; in general acesti subiecti sunt bine adaptati si au putine conflicte cu parintii. Atunci cand apar astfel de conflicte , ele se datoreaza unui mediu protector, rigid, care impiedica adolescentul sa ia decizii sau sa-si assume riscuri. Motivatia conduitei lor evazioniste este nu atat de a scapa de o situatie nefericita , cat de a intalni noi oameni si noi experiente. De aceea, aceasta categorie a fost caracterizata ca incluzandu-i pe cei care cauta sa-si mareasca recompense , deoarece multi dintre ei ajung sa idealizeze viata departe de casa si potentialul ei excitant, in contrast cu rutina plictisitoare a vietii de familie.In general, subiectii din aceasta categorie, nu stau mult pe strada si isi privesc experienta evaziunii din mediul familial intr-ul mod pozitiv. A doua categorie include tineri la care semnele conflictului cu familia sunt evidente; ei pleaca de acasa pentru a reduce costurile , in sensul ca fug de o situatie nefericita si spera sa gaseasca un loc in care sa fie acceptati si fericiti. Conflictele apar frecvent in jurul variabilei control/putere , adolescentii fiind nemultumiti de interventia inoportuna a adultilor intr-o serie de aspecte precum: alegerea prietenilor, stilul vestimentar, nivelul si directia performantelor scolare etc. Adolescentii din aceasta categorie au fost dezamagiti de relatia cu familia , cu scoala sau cu prietenii; majoritatea au sentimental ca sunt respinsi de profesori si au performante scolare slabe . Acesti tineri stau departe de casa ceva mai mult decat subiectii din prima categorie , dar de obicei revin in familii. Cea de-a treia categorie include tineri care au fost alungati , fortati sa plece prin amenintari , au fost abuzati sau abandonati; ei s-au simtit respinsi permanent si, in general parintii lor nu s-au opus plecarii lor. In unele situatii parintii nu le-au cerut explicit copiilor sa plece de acasa dar prin atitudinea si comportamentul lor au aratat clar ca ei nu sunt doriti; in aceste situatii parintii fie i-au alungat, fie sunt incapabili sa-i ingrijeasca , sa le satisfaca trebuintele si nevoile datorita problemelor legate de consumul de alcool, existenta unor boli fizice sau psihice etc. Exista si situatii in care parintii se implica in casatorii noi si privesc copilul ca pe o povara sau un obstacol. Acesti tineri raman pe strazi perioade mari de timp, dezvolta comportamente deviante si de regula nu mai revin in familie.Pornind de la gradul de alienare al relatiei copil-parinti , Orten ,,V.Furlong: The Deviant Pupil . Sociological Perspectives identifica si imparte copiii strazii in nivelurile I, II si III. Copiii strazii de gradul I sunt tineri echilibrati , care au relatii bune de familie si care fug de acasa doar o singura data , nu raman mult pe strada si se descurca efficient in mediul social deschis , in limitele activitatilor legitime. Motivul plecarii de acasa il reprezinta o tema esentiala , cum ar fi cautarea propriei identitati sau a unor experimente noi.Tinerii din aceasta categorie revin in famile cu o reinnoita apreciere fata de parinti , iar acestia tind sa devina mai intelegatori fata de copii. In aceasta categorie apare subgrupa adolescentilor care se simt respinsi ocazional, se simt vulnerabili , neputinciosi si fricosi , avand relative putine modalitati de relozlvare a problemelor. Din punct de vedere psihologic sunt dependenti de casa si , in general se intorc dupa cateva zile. Copiii strazii de gradul II- fug de acasa de mai multe ori, au conflicte majore cu parintii si sunt ambivalenti in privinta revenirii acasa.Ei invata cum sa supravietuiasca pe strada si dezvolta un sentiment de putere si si autoeficienta datorita abilitatii lor de a supravietui departe de casa , ceea ce presupune identificarea locurilor care ofera resurse de castig locuri in care se desfasoasra mici activitati/servicii , dezvoltarea abilitatilor de negociere , cunoasterea persoanelor in care pot avea incredere , mobilitate, incredere in posibilitatile proprii. Copiii strazii de gradul III sunt in general mai mari de 16 ani si se afla pe strada de mai multa vreme. Alienarea fata de parinti este severa, avand un contact sporadic sau neavand deloc contact cu familia si nutrind dorinta de a reveni langa parinti.. Invatand sa supravietuiasca pe strada, si-au dezvoltat abilitatile necesare pentru a-I manipula si exploata pe ceilalti , se implica in prostitutie, traffic de droguri, jocuri de noroc. Frecvent, acesti tineri se afla in evidentele politiei si se asociaza cu delicveni recidivisti.In literature romana de specialitate Organizatia Salvati copiii, UNICEF , Studiul national privind situatia copiilor strazii dupa criteriul relatia copilului cu familia , combinat cu criteriul relatia copilului cu strada s-a propus un sistem de clasificare in urmatoarele categorii:1.Copiii pe strada sunt cei care au o legatura permanenta cu familia ; ei nu frecventeaza scoala si isi petrec majoritatea timpului pe strada, incercand sa castige bani, revenind in familiile lord oar pentru a dormi. Se estimeaza ca acesti copii prezinta cel mai mare risc pentru abandonul familial definitiv deoarece sub influenta celorlalti copii ai strazii vor considera ca banii castigati in strada le apartin si vor ajunge sa constientizeze relatia de exploatare , cu parintii.2.Copiii in strada sunt copii care intretin relatii sporadice cu familia. Pe masura ce copiii se integreaza in subculture strazii , investitia lor in relatia cu familia se diminueaza corespunzator , ceea ce se explica prin faptul ca sursa de stimulare , securitate afectiva si identitate sociala devine acum grupul informal. Invatarea sociala a rolului de copil al strazii presupune pentru majoritatea acestor tineri initierea in prostitutie , consumul de droguri furt, violenta, santaj, manipulare, ceea ce din punct de vedere psihologic echvaleaza cu schimbarea semnificativa a reprezentarii de sine :invata sa-si reprezinte factorul sine, ceilalti , relatii-ca pe o marfa3.Copiii strazii sunt acei copii care si-au pierdut orice legatura cu familia sau cu institutia de ocrotire .Ei traiesc permanent in strada , formand cu strada un ecosystem de o stabilitate relative.Adaptarea lor la conditiile vietii pe strada le permite sa supravietuiasca , in contextual in care nu au deprinderi profesionale, nu au bani, nu au adapost , nu au un plan organizat de actiune si risca sa fie exploatati , abuzati fizic si sexual. Supravietuirea pe strada devine posibila prin afilierea la grup , in cadrul caruia invata diverse deprinderi cu character pre-profesional , isi improvizeaza adapost, isi organizeaza un program al zilei si isi asuma diverse responsabilitati. Supravietuitorii invata sa traiasca impreuna, stabilesc relatii cvasifamiliale cu alti tineri, schimba informatii despre locuri in care pot gasi hrana , invata cum sa realizeze activitati profitabile , la limita definirii lor legitime, sau cum sa evite sa fie arestati sau condamnati. 4Familii cu copii pe strada Aceasta categorie cuprinde adulti care din diverse motive isi pierd locuintele si ajung sa traiasca impreuna cu copiii lor pe strada .Adultii care nu au resurse legitime pentru a-si intretine familiile recurg in aceasta situatie la activitati infractionale pentru a supravietui. Supravietuirea inseamna pentru multi dintre copiii acestor familii obligatia de a cersi, de a fura, sau de a-si asuma diverse responsabilitati , pentru a contribui la venitul familiei.Contactul cu alti copii ai strazii catalizeaza procesul invatarii sociale a artei supravietuirii pe strada si poate facilita decizia copilului de a-si abandona parintii.Caracteristicile familiilor din care provin copiii strazii

Fiind numeroase, cu cel putin 3 copii, acestea ofera o deschidere mai mare prin diversitatea relatiilor sociale pe orizontala (intre frati cu varste diferite) . Relatiile dintre frati sunt apropiate , chiar daca nu de fiecare data interactiunile sunt positive. Multe dintre conflictele dintre frati sunt generate de atmosfera de familie si de lipsurile materiale. O data ce a plecat de acasa, pastrand legatura cu o parte dintre membrii acestia, in special cu fratii ramasi acasa, iar daca atmosfera tensionata persista, exista mari sanse ca acestia sa se alature fratelui care traieste pe strada.

S-au vazut cazuri in care copilul nu numai ca era maltratat de catre parintii lui , dar era si exploatat de catre acestia pentru sustinerea familiei- copilul , pus sa cerseasca iar daca nu aducea bani acasa era batut. Din punctul de vedere al starii civile parintii copiilor care au ajuns pe strada au experimentat de-a lungul timpului in forma legalizata sau consensuala relatii cu mai multi parteneri . In cele mai multe cazuri , atat mama cat si tatal atunci cand se recasatoresc sau stabilesc o noua legatura, contribuie direct sau indirect la indepartarea copilului/copiilordin casatoria/casatoriile anterioare .

Parintii vitragi sunt in general rau vazuti de copii , pentru ca de cele mai multe ori acestia abuzeaza de ei, chiar il ,,incita pe parintele bun a nu se intelege parintele natural- sa-I bata din diverse motive minore sau neantemeiate.In cazul in care acest fapt nu se intampla, se recurge la santaj de genul:,,daca nu pleaca el, plec eu!"

Parasirea familiei , cauzata de recasatorirea unui parinte sau inlocuirea prin concubinaj , este o consecinta pe care copiii o accepta pana la urma , cape un lucru firesc :daca nu ma vrea ?...sa-l oblig?...haide ia-ma si pe mine?!...Copilul ajunge sa se considere o piedica in calea parintelui natural , si presiunileparintelui vitreg , ale concubinului/concubinei, el fuge de acasa.

Printre copiii strazii sunt si copii care au parinti dar care au fost abandonati de mici in centre de plasament. Ei nu stiu ce este o familei si le este greu sa vorbeasca despre familie in general. Tot in strada ajung de cele mai multe ori copiii crescuti de rudele unuia dintre parinti care nu au mai avut putere financiara sa-I ingrijeasca si care i-au neglijat.Climatul familial negativ cauza determinata a fugii de acasa.

Insist, in continuare asupra cauzelor principale pentru care copiii si-au parasit familia , ajungand pe strada, -exista si alte motive ale parasirii familiei nu numai familia insasi-. Pentru multi dintre copiii intalniti , fuga de acasa a fost raspunsul dat de o fiinta a carei afectivitate este inca infantile, unui conflict pe care nu poate sa-l suporte.

Majoritatea covarsitoare a copiilor fugiti , provin dintr-un mediu familial dezorganizat si tensionat , dominat de certuri intre parinti si de abuzuri indreptate spre ei sis pre fratii si surorile lor.

Mijlocul de evadare a fost fuga de acasa . Chiar daca intre momentul constientizarii conflictului de catre copii si momentul fugii efective de acasa se scurge , in mai multe cazuri, o perioada destul de lunga , inclin sa cred ca fuga de acasa a copiilor care au fost gasiti pe strada nu este rezultatul unui plan bine stabilit, ci mai degraba exteriorizarea instinctului de autoaparare.

Fuga de acasa, manifestare de revolta a copilului fata de abuzurile suferite in familie , pe de o parte, si lipsa oricarei forme de comunicare afectiva cu parintii sai, pe de alta, este la inceput episodica si consta in plecari ocazionale de acasa, insotite de absenta la ore chiul-.Treptat, daca atmosfera familiala ramane neschimbata sau se inrautateste , fuga de acasa devine frecventa , copilul intorcandu-se totusi in familie ca intr-un adapost de ultima instanta..Astfel, perioadele de timp petrecute in strada devin din ce in ce mai lungi si, in functie de conjuncture, -gasirea unui adapost , acceptarea intr-un grup , gasirea mijloacelor de subzistenta minima-, copilul ajunge sa traiasca permanent pe strada. Chiar daca in unele cazuri, pare sa fie o decizie personala a copilului, fuga de acasa este provocata de climatul familial inadecvat dezvoltarii fizice si psihice normale.

In principiu, motivul plecarii copiilor de acasa este violenat parintilor-a unuia sau a ambilorparinti violenta manifestata prin batai frecvente asociata in cazul fetelor cu violuri repetate .

O alta cauza a ajungerii pe strada , este moartea parintelui care intretinea familia sau a ambilor parinti , iar copilul neavand nici un sprijin , ajunge intr-o institutie sau pe strada.

Moartea unui parinte si retinerea in inchisoare a celuilalt este o alta situatie .Nu trebuie uitat nici cazul in care un parinte a murit iar celalalt s-a imbolnavit grav.

Nivelul de educatie al parintilor si statutul socio economic

In ceea ce priveste nivelul de educatie al parintilor , acesta este destul de scazut, ca si al copiilor , daca nu chiar mai scazut-parintii fara o educatie solida nu au cum sa transmita tinerei generatii o serie de cunostinte necesare unei vieti normale , -pentru ca ei insisi nu le au -.Ancorati in present silipsiti de orice preocupare pentru reusita scolara a copiilor lor atitudinea parintilor fata de scoala se reflecta si prin faptul ca nu se intereseaza de frecventa si situatia scolara a acestora .Ei declina scolii in totalitate , aceasta sarcina . Inca din primul an de scoala , copilul este lasat sa petreaca din ce in ce mai mult timp pe strada , in compania altor copii , si astfel invata sa chiuleasca inainte de a invata literele alfabetului .

Scoala introduce noi norme si reguli in viata copilului .Acestea ii sunt impuse iar asteptarile sunt de a fi respectate de catre copil. Astfel apar primeledivergente in constiinta copilului in ceea ce se transmite la scoala , si ceea ce I se spune acasa. Acest dezacord dintre valorilepromovate in familie si cele transmise in scoala conduce la insucces si abandon scolar timpuriu. In consecinta cu doar cateva exceptii ,copiii intalniti pe strada nu au urmat mai mult de 3-4 clase . Abilitatile de scris , citit si calcul arithmetic sunt minime iar cunostintele de cultura generala sunt neconsolidate.

Cunostintele minime pe care copiii ar trebui sa le asimileze in cadrul familiei , lipsesc aproape in toatalitate fie pentru ca nici parintii nu au aceste cunostinte, fie pentru ca nu au timpul necesar pentru a se ocupa de educatia copiilor. Climatul educativ din familie se caracterizeaza prin putine cuvinte , prin gradul de participare foarte scazut al parintilor in educatia morala si intelectuala a copiilor.

Dat fiind acestmediu lipsit de stimulari cognitive si aspiratii profesionale , copiii trec rar de clasa a IV-a . De obicei abndonul scolar se instaleaza in clasaa II-a si a III-a, dup ace in prealabil copiii incep sa chiuleasca de la scoala inca din clasa intai fara ca parintii lor sa stie acest lucru si fara a putea stopa acest comportament deviant.

Avand doar o pregatire minima, parintii acestor copii nu pot avea un serviciu stabil , deci un venit sigur care sa asigure un trai decent copiilor lor. In aceste conditii singura conditie ramane lucrul ocazional , la negru si lucru care trebuie precizat , numai cand acestia sunt dispusi sa munceasca. Din nefericire parintii nu sunt motivati sa munceasca din dorinta de a asigura un trai decent copiilor , ci mai degraba din dorinta de a-si satisface propriile nevoi.

Asocierea unui factor cum sunt : absenta unui loc de munca , consumul de alcool, si stabilirea unor prietenii dubioase , i-a impins pe acesti parinti spre exersarea unor comportamente negative :cersit, furt, talharii, spargeri, comert illicit , fapte care intra sub incidenta Codului penal si sunt sanctionate conform legii , atunci cand sunt descoperite prin amenda sau inchisoare. Impactul pe care retinerea in inchisoare a unuia dintre parinti il are asupra copiilor este dezastruos si , in cateva cazuri detentia unia dintre parinti a constituit cauza principala a ajungerii copiilor in strada.

Conditii de locuit si starea de sanatate a familiei

Spatiul fizic de locuit este adesea insuficient , insalubru si lipsit de obiectele necesare unei locinte decente . Igiena locuintei , a imbracamintei, a alimentatiei sunt aspecte frecvent neglijate de mama in primul rand si apoi de ceilalti membrii ai familiei.

Familiile de provenienta a celor ajunsi in strada se caractrizeaza prin existenta unui numar mare de copii cu varste diferite , la care se adauga in multe cazuri prezenta permanenta sau temporara a altor membrii din familia largita unchi, veri, matusi. Starea de snatate a membrilor familiei este , de obicei precara . Insuficienta alimentatie , conditiile improprii de odihna si desfasurare a unor activitati in mijlocul familiei influenteaza aparitia de timpuriu a unor carente in dezvoltarea psiho-somatica a copiilor:stoparea cresterii in inaltime , greutatea sub limita considerate normala prin raportare la varsta fizica anemie, sechele ale bolilor copilariei netratate corect.

De asemenea, anumite comportamente aberante , de cele mai multe ori insotite de violenta , indreptate spre copii , tradeaza prezenta unor tulburari psihice cornice.Concluzii

Se poate spune ca insasi familia , mai precis climatul existent in interiorul acesteia , constituie o cauza majora pentru care copilul ajunge in strada. Familiile din care provin acesti copii , in cele mai multe cazuri nu indeplinesc in totalitate functiile mentionate la inceput. Nu se poate spune care este mai importanta , dar, daca prima functie nu este realizata de catre familie celelalte 2 nu pot aparea. Copiii strazii provin in marea lor majoritate din famili sarace , dar saracia nu poate fi considerate singura cauza. Asocierea saraciei cu lipsa de socializare si solidaritate intre membrii familiei si cu mediul nefavorabil existentei unor relatii normale contureaza mai bine cauzele care determina ajungerea in strada a copiilor .

Lipsa afectivitatii , a atentiei, indiferenta , absenta unui program comun si a controlului il fac pe copil sa se simta mai bine in grupul de prieteni a caror scena este strada. . Total dezinteresati, parintii copiilor nu au nici cea mai vaga ide despre prietenii pe care copilul si i-a facut. Atasandu-se de grupul din strada, copilul incepe sa traiasca sentimental ca este acceptat si valorizat asa cum este el . Afectiunea impartasita cu membrii grupului devine un substitute al dragostei parintesti de care copilul nu a beneficiat . Prin legarea unor prietenii cu copii mai mari , copilul fugit de acasa cauta protectie, avand o mare nevoie de a fi ocrotit. In grup el se simte securizat:se impart alimentele, tigarile, banii, se gaseste un loc comun de dormit.

In majoritatea cazurilor , copiii strazii se stabilesc in grupuri .In cadrul grupului exista alte reguli, norme, valori, ce difera de cele existente in familie. De aceea unui copil care a trait mult timp intr-un astfel de grup ii va fi greu sa se reintegreze in familie , si chiar in societate . Grupul preia rolurile pe care familia ar trebui sa le joace in viata unui copil. De asemenea copiii care au fost traumatizati de parinti abuzivi ajung sa traiasca un sentiment de nesiguranta si inferioritate. ;ei obtin insa in contact cu altii ca ei , un sentiment al sigurantei si al libertatii , devenind foarte active si predispusi sa comita acte delictuale. Socurile emotionale repetate, suferite de copil in familie , determina aparitia unor sentimente de frica si insecuritate. Instabilitatea emotionala a unuia sau a ambilor parinti si efortul copilului de a face fata ii creeaza acestuia mari probleme de atasament si de adaptare sociala.

In concluzie, pot spune ca fiecare copil doreste sa fie acceptat si sustinut de familie , este sensibil la afectiunea si aprecierea celor din jur. Esecul unor incercari de a rezolva aceste probleme in famile, de a se implini pe sine , i-a impins pe copii spre acele situatii care le au dat iluzia ca pot face singuri ceva pentru ei. Lipsiti de sentimental propriei valori , de recunoasterea calitatii lor copiii strazii nu mai au incredere nici in adulti, nici in ei insisi.Bibliografie:1.Riccardo Lucchini, Copiii strazii, Identitate, sociabilitate, droguri, Editura Humanitas, Bucuresti, 19952. . UNICEF & Departamentul pentru Protectia Copilului, Situatia copilului si a familiei in Romnia, Bucuresti, 19973. . Phyllis Kilbourn ed., Copiii strazii, MARC, 19974. Veronica Coulshed, Practica asistentei sociale, Ed. Alternative, Bucuresti, 19935. Savu. C, Copiii Strazii, Unicef Romania nr.1/19926.Sorin M. Radulescu, Sociologia deviatiei, Ed. Victor, Bucuresti, 1998

2