Cea mai completǎ definiţie a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educaţie a Ministerului Educaţiei din Statele Unite (la Congresul pe tema educaţiei, 1971).Conform ei, copiii supradotaţi şi talentaţi sunt acei copii capabili de performanţe ridicate, care demonstreazǎ achiziţii şi/sau abilitǎţi potenţiale, precum:-capacitate intelectuală generală,-aptitudine academică specifică,-gândire creativă sau productivă,-capacitate de lider,-arte vizuale şi reprezentative,-capacitate psihomotorie.

Folosind coeficientul de inteligenţă pentru indicarea supradotării se disting nivelele:85-99: Nivel normal100-114: Nivel superior115-129: Isteţ130-144: înzestrat145-159: Foarte înzestrat160-180: Extrem de înzestrat180-.... Geniu

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel psihometric, peste 130), observându-se diferenţe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât şi calitativ, o maturitate mai mare(percepţie şi memorie vizualǎ), dezvoltarea capacităţii metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) şi intuiţie în rezolvarea problemelor, talent creativ şi motivaţie intrinsecă pentru învăţare, precocitate şi talent.(Benito Y, 2003- apud Popovici D. V., 2004-pag. 197)

Copiii supradotaţi pot fi fragili pe unele direcţii unde sunt la nivelul vârstei cronologice şi performanţi pe alte direcţii unde sunt mult mai dezvoltaţi decât arată vârsta lor cronologică.

Este nevoie de o educaţie în spiritul creativităţii ca stimul al relaţiilor socio-emoţionale; iar familia, şcoala sau condiţiile de socializare profesională trebuie să acţioneze ca stimul al interacţiunilor în grupul de elevi.

Recomandari – in educarea copiilor supradotati:

Dezvoltarea unui sistem să fie diferenţiată printr-o ofertă deosebită faţă de cea de masă:1. Copiilor supradotaţi suferă traume majore dacă sunt păstraţi împreună cu generaţia lor din cauza inter-relaţionării cu mediul lor social, deoarece:

-          au modele de univers diferite de cei din generaţia lor,-          câmpuri de interes ce nu corespund cu ale generaţiei lor-          nevoi de informare pe care nu le acoperă sistemul şcolar de masă-          în relaţia cu colegii de generaţie sunt hărţuiţi de aceştia

2. Copiii supradotaţi interacţionează bine cu cei din generaţii mai mari deoarece:

-          au câmpuri de interes şi direcţii de dezvoltare a abilităţilor similare cu ale lor,

-          uneori cu adulţi (putem descoperi copii cu intelect măsurat prin teste psihometrice foarte înalt care interacţionează cu adulţi ce au capacităţi intelectuale similare),.O alternativă educaţională poate şi trebuie să fie orientată către principii:-de dotare intelectuală,-emancipare,-nu manipulare.

Dezvoltarea unui sistem in care toţi cei trei factori: inteligenţa, creativitatea şi auto-motivaţia funcţionează concomitent într- un mediu social şi educaţional care-i hrăneşte pe copii

supradotaţi, aceştia pot atinge performanţe absolut deosebite în dezvoltarea proprului potenţial.

1. Modele şi teorii asupra supradotarii şi talentului

Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcţii în formula simplă a celor trei cercuri ce caracterizează inteligenţa, creativitatea şi atingerea ţelurilor propuse.Conceptul de gifted apare la intersecţia celor trei calităţi:

-          inteligenţa,-          creativitatea-          automotivarea.

Nu există nicio corelare între succesul social şi supradotare, mulţi supradotaţi putând fi victima excluderii sociale din cauza competitivităţii lor deosebite.

“Supradotaţii” sunt o populaţie cu un mare risc social şi nevoi deosebite, trebuie protejaţi şi utilizaţi pentru a putea să-şi realizeze propriul potenţial.Supradotarea poate fi de asemenea ascunsă din considerente de protecţie socială. Mulţi supradotaţi îşi inhibă dezvoltarea personală pentru a putea trăi printre ceilalţi oameni fără a crea reacţii adverse sau ascund supradotarea proprie prin hobby-uri unde pot fi performanţi fără a fi în pericol de excluziune din grupul social.În general aceşti supradotaţi nu recunosc că au abilităţi deosebite, considerând că sunt oameni comuni cu o bună formare profesională sau cu hobby-uri personale.

Când toţi cei trei factori: inteligenţa, creativitatea şi auto-motivaţia funcţionează concomitent într-un mediu social şi educaţional care-i hrăneşte pe copii supradotaţi, aceştia pot atinge performanţe absolut deosebite în dezvoltarea proprului potenţial.

Important: cresterea inteligentei la copii, in special la supradotati

Copiii supradotaţi formează o populaţie de 2-6% din populaţia statistică, sistemul ce stimulează atât inteligenţa cât şi creativitatea şi auto-motivaţia se poate aplica cu success vizibil la o populaţie statistiă de până la 20 % din copii. În acest caz se poate observa o creştere a inteligenţei la ambele categorii, dar cu viteze de creştere diferite, mai mare de aproximativ 10 ori la copii supradotaţi decât la ceilalţi copii.

Supradotarea este atribuită unui cumul de factori din două direcţii   “nature” şi “nurture”.

a) Factorul natural al copiilor născuţi cu abilităţi deosebite “nature” este dublat de mediul care-i hrăneşte dotarea iniţială “nurture”.

Faptul că oamenii se nasc cu anumite insuşiri ce nu sunt condiţionate de mediul social este evidenţiat prin studiile asupra gemenilor univitelini crescuţi în familii separate, care prezintă caracteristici psiho-comportamentale surprinzător de asemănătoare, deşi au fost crescuţi separat şi în medii sociale diferite (factorul “nature”).

Factorul “nature” al hrănirii copiilor cu afectivitatea şi informaţiile de care au nevoie în procesul dezvoltării abilităţilor este de asemenea foarte clar evidenţiat de proporţia foarte mare de performeri antrenaţi de buni pedagogi.

Acesta este cazul marilor creatori ce dovedesc atât inteligenţa deosebită pe ariile proprii de interes, cât şi creativitate şi auto-motivaţie în realizarea potenţialului propriu chiar în condiţii dificile.

 Din acest motiv există exemple de supradotaţi proveniţi din medii sociale extrem de ostile şi descurajante, ca Chaplin sau Edith Piaf ce au fost iniţial copii ai străzii. Pe aceştia i-a separat auto-motivaţia, poate şi creativitatea.

În mare măsură dezvoltarea abilităţilor până la nivelul supradotării se realizează cu o mare auto-motivare personală, chiar la vârste foarte mici.

 b) Factorul motivaţional împreună cu creativitatea pot deseori suplini factorul “nurture”.

c) Inteligenţa şi creativitatea umană au fost considerate sub multe aspecte şi pe multe direcţii de-a lungul vremii prin:-caracterizări făcute doar pe bază de rezultate ieşite din comun,-testare psihometrică a unor caracteristici,-abordarea structurată pe pachete de caracteristici comportamentale-teorii de tip fractal în dezvoltarea metacogniţiei privind salturi în complexitatea gândirii.

Trăsături caracteristice ale inteligenţei au fost identificate în:-inteligenţa critică,                                                                -inteligenţa laterală,-capacitatea de copiere şi adecvare la noi situaţii a unor paterne comportamentale,-capacitatea de a induce comportamente în mediul social,-capacitatea de a exprima trăiri care pot induce altora aceleaşi trăiri sau asemănătoare,-capacitatea de a estima global dinamica şi complexitatea unui fenomen, etc.

O contribuţie însemnată se datorează Lindei Silverman care a elaborat o teorie confirmată prin numeroase experimente practice, în care se precizează două forme perfect distincte de inteligenţă:a) vizual-spaţialiib) auditiv-secvenţialii,

Cei ce utilizează cu predilecţie emisfera dreaptă cerebrală în procesul gândirii (vizualii) şi cei ce utilizează cu preponderenţă

emisfera stângă cerebrală (secvenţialii). Deosebirile dintre aceste două categorii au atras atenţia asupra unui alt fenomen ce caracterizează inteligenţa umană, acela al gândirii holografice ce se poate caracteriza prin ecuaţiile şi funcţiile lui Gabor şi care dau similitudini surprinzătoare între teorie şi comportamentul intim al creierului.

În cazul lor atât “nature” cât şi “nurture” poate funcţiona în mod deficient, în primul rând datorită negării naturii proprii şi în al doilea rând datorită contextului social nefavorabil:

a) Aceşti oameni prezintă frustrări deosebite şi nu sunt puţine cazurile de copii supradotaţi cu tendinţă de abandon şcolar sau de adulţi supradotaţi care şi-au tăiat o nişă nouă şi personală pe care s-au dezvoltat creând eventual noi tehnologii sau noi câmpuri de interes, ca o rezolvare a frustrărilor proprii şi ca o reacţie la ostilitatea socială.

b) Deseori mediul lor social nu le recunoaşte natura proprie şi-i tratează drept altceva decât sunt creând adevărate drame emoţionale, foarte puternice datorită naturii asincrone a supradotaţilor.

 c)Dacă sistemul educativ face acest lucru în mod curent, valabil pentru vizualii-spaţiali care au caracteristici de personalitate opuse auditorilor-secvenţiali, atunci se creează o adevărată industrie a frustrărilor la o clasă mare de copii care au şi cel mai mare potenţial creativ şi de rezolvare a problemelor complexe. Factorul “nurture” devine extrem de important în acest caz.

Talentul implicit care este născut în mod inexplicabil într-un anumit mediu social deseori ostil acestuia reprezintă în general o populaţie care este automotivată - cel puţin aparent, judecând după cei care au reuşit să se realizeze cu potenţial propriu.

2. Nivele de dezvoltare. Dezvoltarea asincronă a copiilor înzestraţi (gifted)

Dezvoltarea capacităţilor umane se face pe mai multe componente:- intelectuală exprimată prin diverse forme de gândire,- afectivă şi emoţională,

- spirituală, socială,- interpersonală,- intrapersonală,- artistică,- kinestetică,- senzitivă,- de empatizare cu mediul natural, etc.

Pe fiecare componentă de dezvoltare a capacităţilor există însă etape de dezvoltare ce corespund complexităţii gândirii la un moment dat. Aceste etape se exprimă prin modele de univers pe care le au copii la diferite etape, pe modelele lor de percepţie a realităţii, pe tipul de informaţii pe care le vehiculează între ei şi pe orizonturile lor de cunoaştere.

 În dezvoltarea capacităţilor copii trec de la etapa de percepţie acumulativă către a) etapa topologică,b) etapa analitică critic,c) etapa de gândire sintetică-structuralăd) etapa de gândirea complexă şi dinamică.

Aceste etape de gândire se pot percepe pe toate direcţiile lor de dezvoltare a capacităţilor personale, însă la copii supradotaţi se petrece un fenomen suplimentar numit „dezvoltarea asincronă a personalităţii”.„Dezvoltarea asincronă a personalităţii” se manifestă prin trecerea mult mai rapidă prin unele etape de dezvoltare a abilităţilor pe anumite direcţii de dezvoltare.Din acest motiv prezintă:

-          abilităţi neobişnuite în raport cu copii din generaţia lor,-          nu prezintă şi stabilitatea pe toate componentele dezvoltării.

Asincronia dezvoltării copiilor supradotaţi şi talentaţi este un fenomen aparent paradoxal şi creează nevoile speciale ce-i caracterizează.Multe din caracteristicile psihologice ale copiilor supradotaţi şi talentaţi se datorează acestei asincronii a dezvoltării.

În mod paradoxal copiii supradotaţi sunt deseori caracterizaţi de către familie sau şcoală cu apelative ce arată gradul redus de comunicare cu mediul lor social:

 - obraznici, - impertinenţi, - ciudaţi, - tocilari

Deşi au capacităţi intelectuale deosebite nu totdeauna au rezultate şcolare pe măsură, deoarece câmpul lor de interes este diferit de cel promovat de şcoală şi la şcoală ei se plictisesc, programa şcolară nerăspunzând cu nimic la ce-l interesează.

Aceeaşi dezvoltare asincronă face ca la copii supradotaţi să existe câmpuri de interes în care ei dezvoltă abilităţi surprinzătoare şi hobbies, materii şcolare în care excelează depăşindu-i deseori pe profesorii lor şi materii şcolare în care cu greu promovează.

Copii supradotaţi au o anumită candoare în opinia lor despre oameni ce arată că dezvoltarea lor nu este făcută pe toate direcţiile, dublată de orizonturi de preocupare proiectate în viitor, ce arată că tendinţa lor de asincronie este permanentă.La copii obişnuiţi dezvoltarea inteligenţei se face într-o curbă asimptotică.Astfel, la 10 ani ei au aproximativ 95-98% din inteligenţa lor măsurabilă prin teste IQ deja formată. Restul de procente se dezvoltă mai târziu, iar acumularea de experienţă şi dezvoltarea la un nivel mai înalt a aceloraşi abilităţi vizibile la 10 ani, formează partea cea mai importantă a dezvoltării lor ulterioare.Prin contrast copii supradotaţi care datorită asincroniei sunt perfecţionişti, continuă să-şi îmbunătăţească inteligenţa de-a lungul întregii vieţi, mai ales la cei a căror caracteristici intelectuale şi emoţionale sunt foarte înalte. Aceasta dă naştere deseori la forme de inadaptare la un mediu social aplatizat şi la căutarea unui mediu social în care să-şi poată continua dezvoltarea capacităţilor (ştiinţa, tehnologie de vârf, etc). Din acest motiv deşi copiii supradotaţi se găsesc distribuiţi aleator în toate

mediile sociale sau culturale, adulţii supradotaţi ce au reuşit să fie integraţi social se găsesc cu preponderenţă în anumite activităţi.Această caracteristică a asimetriei reprezentării persoanelor cu abilităţi deosebite face ca anumite programe educative să fie ţintite către zonele sociale în care copiii supradotaţi nu ar intra în mod obişnuit şi unde există nevoia unor abilităţi cognitive şi de analizare contextuală deosebite de exemplu „leadership”.

3. Tipuri de inteligenţă şi caracteristicile supradotării:

a) Inteligenţa instinctuală este o formă de inteligenţă particulară fiecărei specii, imprimată genetic şi cu care toţi ne naştem. O observăm în obiceiuri care uneori ne contrariază propria logică, dar pe care nu le putem evita să apară, ca de exemplu reacţia adversă faţă de şerpi sau păianjeni a multor oameni.

b) Inteligenţa intuitivă este abilitatea de a învaţa lucruri complexe şi de a rezolva probleme complexe la nivel subconstient. Acest tip de inteligenţă asigură adaptarea la un mediu nou şi necunoscut, învăţarea din mers a unei limbi sau abilitatea de a supravieţui în împrejurări confuze şi haotice. Acest gen de inteligenţă este deseori mai bun în rezolvarea problemelor complexe decât inteligenţa logică senzorială.

c) Inteligenţa senzorială este sbilitatea de a conecta logic diferite cunoştinţe sau fapte ne dă şi posibilitatea de a a descoperi noi reguli şi de a gândi metodic. Apare cu precădere la etape mai mature în creşterea copiilor.Această categorie este în general definită ca inteligenţă, deoarece se datorează gândirii conştiente, în timp ce celelalte tipuri de inteligenţă scapă deseori analizei psihologice. Inteligenţa senzorială este frecvent folosită pentru depistarea relaţiilor şi a detaliilor de gândire lineară şi este folosită pentru a lista caracteristicile de gândire şi personalitate a copilului supradotat.Aceste tipuri de inteligenţă permit crearea de teste psihometrice care dau direcţii relativ bine definite de caracterizare. În cadrul acestor

direcţii se fac estimările privind supradotarea prin pachete comportamentale specifice categoriei "înzestrare".

Identificarea nivelului de dotare intelectuală este un proces extrem de complex şi nici o taxonomie nu acoperă integral caracteristice ce trebuie identificate. Din acest motiv există diferite abordări ce consideră diferite aspecte ale supradotării, însă nici o teorie actuală nu integrează toate cunoştinţele în acest domeniu.

Proiectul a fost initiat si propus de IRSCA Gifted Education si a beneficiat de aportul si imbunatatirile Consortiului EDUGATE.

4.

Modelul celor trei inele aparține lui Joseph Renzulli. Renzulli a împărțit mai întâi supradotarea în două mari categorii.

Prima, numită supradotarea școlară, este caracterizată de succes școlar la teste și la învățare. Pe acești copii sistemul îi identifică cu ușurință. Cu toate acestea nu există un nivel înalt de corelare între IQ și succesul scolar.

A doua categorie este supradotarea creativ-productivă. Aceasta descrie acele arii ale activităților umane unde valoarea înaltă este plasată în dezvoltarea de materiale originale. Cele două categorii descrise de Renzulli se corelează pozitiv cu auditiv secvențialii și vizual-spațialii descriși de Linda Silverman.

Cea de-a doua categorie(supradotarea creativ-productivă) are două subcategorii, una este creativitatea, cea de-a două este ambiția de a atinge anumite țeluri (task commitment).

Modelul celor 3 inele

Renzulli argumentează că este necesar un anumit echilibru între aceste trei arii. Abilitatea peste medie cu creativitate nu ajung productive fără ambiție. De asemenea abilitatea peste medie și ambiția nu devin productive fără creativitate. Pe de altă parte creativitatea și ambiția nu duc la nimic de calitate fără abilitate peste medie.

Educarea abilităţilor personale este un aspect indubitabil al dezvoltării umane.