��

�

COPERTA

�

��

�

COLECTIVUL DE REDAC�IE

Elevi: - Cleopatra Banciu, clasa a X-a A - M�d�lina Elena Olteanu, clasa a XII-a D - Roxana Ilie, clasa a XI-a A

Profesor coordonator: - Maria Fitcal

Profesori colaboratori: - Toma Dumitrescu - Mery S�nduleasa - Simona Unguru - Georgiana Fârtat - Mihaela Popescu - Carmen T�nase - Stela Olteanu

Coperta: - Prof. Ana-Maria Barb - Cleopatra Banciu, clasa a X-a A

Ilustra�ia: - Desene ale elevilor de gimnaziu, selectate de prof. Ana-Maria Barb

Îndrum�tori tehnoredactare: - Prof. Stela Olteanu - Informatician Livia Sabac

�

�

�

��

�

I. POEZIE

R�mas bun!

Alexandru-Mihai Bolea, clasa a VII-a A

Strig�t….strig�t de durere, Sufletul întunecat caut� mângâiere.

S-a dus…a plecat lini�tit, Vegheaz� asupra noastr�.

Aerul este mai rece, Vântul prin mine trece.

Ochii îmi sunt plini de lacrimi Inima în mine bate.

R�mâi cu bine suflet bun! Ne vom re�ntâlni pe un alt t�râm.

�

�

�

�

�

����������������� �����

Via�a

Alexandru-Mihai Bolea, clasa a VII-a A

Via�a este ca o floare cu multe petale Ce va fi plin� de lucruri frumoase, dar �i amare Fiecare an în parte este scris pe o petal�Care va c�dea, atunci când te vei împiedica. Via�a e a tuturor plin� de speran��Bucurii, triste�e, lacrimi reci sau calde. Via�a e a�a cum �i-o construie�ti... Fiecare om are destinul s�u. Fie ea bun� sau rea, asta este via�a ta. �

��

�

Dulce am�gire Cleopatra Banciu,

clasa a X-a A

Vise cumplite în care-mi pari Mai blând� �i mai curat� �i-a� vrea s� le tr�iesc.

A� vrea s� le dau �anse Speran�elor ridicole, Dar azi te v�d mai sumbr� �i mai amar� Ca cea de ieri, cea mohorât�. �i-a�tept cu disperare, un zâmbet salvator,

Dar te-am pierdut �i azi... În negura absurd� a gândurilor mele, La fel de sumbr� �i de amar�. �

Dorin�� absurd�

Cleopatra Banciu, clasa a X-a A

A� sigila inima ta. Eu s� închid, Eu s� deschid. S� te împac de m-ai l�sa, Te-a� vindeca... Dar e�ti blocat�-n ziduri groase, Iar treptele î�i sunt prea joase. Te-a� ap�ra... Dar dac� lupt, Te pot avea? Iar dac� nu câ�tig, Tot te-a� p�stra... Te voi închide iar, Te voi percepe ca pe-un dar. �

Nesiguran�a

Cleopatra Banciu, clasa a X-a A

Un gând fugarnic m� în�eap� C-un spin murdar care m� seac�. �i-mi taie în buc��i ascunse fericirea �i-apare iar nemul�umirea. Iar pentru o clip� îmi pari mai alb�. �i te confund cu cea din vis... Un vis duios ce nu aprob�, Nesiguran�a din abis.�

��

�

O ultim� noapte Banciu Cleopatra, clasa a X-a A

Sufletul meu, o bolt� de cer înstelat Ca o ultim� noapte de august, Orbit� de r�coarea str�lucirii, A stelelor ce-au s� cad�, câte una În�bu�ite în neputin�a de a lupta Cu poveri întunecate �i dor de în�l�are. Înecate în dorin�a de a �intii spre nemurire… C�zute-au s� fie în adâncuri ne�tiute de frumos. Izbite-n col�urile ascunse ale singur�t��ii, P�lesc domol cuprinse de agonie �i r�t�cesc prin mii de umbre… Mai caut� �i-acum refugiu, Într-o fâ�ie de speran��… �

Lumin� c�l�toare Cleopatra Banciu clasa a X-a A

Te-a prins în chingile ei lumea meschin�. E mintea mea care suspin�... Când o-ncercare arid�, Se l�f�ie-n bezna morbid�. Distruge-mi perdeaua iscoditoare �i-adu-mi lumina c�l�toare. Cresteaz�-mi în abis o �ans�, Îndep�rteaz�-mi durerea ce m-apas�.

Singur�tate... Cleopatra Banciu clasa a X-a A

Când te-a p�r�sit, i-a luat �i florile plantate-n inim� �i n-a l�sat nimic, Doar frunze moarte-n spate. Ai fost l�sat s� smulgi doar buruieni gre�ite, Crescute-n am�gire �i regrete... Hr�ne�ti cu amintiri neînsemnate, Speran�ele crestate în miezul de ruin�. Scânteieri de lumin� �â�nesc din trecut, Sfideaz� am�girea ce-a disp�rut... �

��

�

Ploaia Florina Adelina Toma, clasa a IX-a D

�iruri albe ce �es v�zduhul, Lacrimile cerului ud� p�mântul; În negurile nop�ii oarbe, Întreaga natur� doarme.

Tot ce se aude-n noapte E doar sunetul ploii calde, Mici sclipiri argintii, Pe iarba ud�-s mii.

Dar �n bezna nop�ii apare De dup� perdeaua de nori, Luna rotund� �i mare Ce vegheaz� pân�-n zori. ���������������������������� �������

De-ar fi s� vii Florina Adelina Toma, clasa a IX-a D

De-ar fi s� vii, Te-a� a�tepta lâng� fereastr�. �i a� privi la nesfâr�ita lun� albastr�.

I-a� povesti despre tine, Cum m-alintai, Vorbe dulci cum �mi �opteai.

Dar…�tii bine, �tii c� te voi a�tepta Pân� via�a de mine se va �ndura �i va decide… Mam�, s� m� trimit� la tine.

��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������� �������

��

�

Vara-Raiul pe P�mânt

Raluca Col�oi clasa VII A

Vara �ese pe câmpii Iarb� dulce,flori de maci �i cu dragoste curat� Ne-aduce vacan�� toat�!

În p�duri,mireasma dulce Îmbie florile toate. Din v�zduh s-aud deodat�Ciripiri de p�s�rele.�� � �Este raiul pe p�mânt!Numai e golanul vânt, Ci mici adieri u�oare Care trec ,,din floare-n floare''! ������������������������ �����

Magia prim�verii

Raluca Col�oi, clasa VII A

Prim�var�, prim�var�, Tu alungi orice povar��i ne d�ruie�ti tot nou�Bucuria pur�-n rou�.

Soare blând de prim�var�Cu raze de aur, Tu transformi ziua de mâine Într-o coroan� de laur.

���Nori�ori albi �i pufo�i În�ira�i pe cer, Sunte�i foarte dr�g�la�i �i ne face�i bucuro�i!

������������������ ����������

�

�

�������

������������������������������ �����

Toamna

Raluca Col�oi clasa VII A

Serile-s mai r�coroase Iar ploile sunt mai dese; Pomii sunt goli�i de haine În ale p�durii taine.

Noapte. Plopii mari se-ndoaie Dând impresia c� sunt coarne C�ci sunt goi, �i goi r�mân Pân�-al iernii ger p�gn Care-ofer� haina alb��i covor gros de z�pad�. �

Fulg de nea

Raluca Col�oi clasa VII A

Stau la geam privind de zor Cum dispar multe culori, �i las� în urm� lor Covor alb, str�lucitor. �i aud u�or, �optind Voce dinspre cer venind: -Mai avem de îmbr�cat Inc-o jumate de sat!

�

Ochii t�i

Raluca Col�oi, clasa VII A

Ochii t�i, dou� cristale Ce sclipesc mereu agale �i se scurg în lacrimi dulci, De dragul lor s� tot plângi...

Ochii t�i, doi flutura�i Ce sclipesc mereu etan�. Când îi v�d, inima-mi bate �i un fior m� str�bate... �

�

�

Alinare Luca Estera, clasa a VII-a A

Sunt un fluture venit din amintire... Ce zboar� din floare-n floare. Sunt un fluture multicolor, �i a�tept spre tine s� cobor. Sunt un fluture venit din câmpie �i astept sa v�d stelele o mie. Sunt un fluture cu vise �i secrete �i a�tept doar un strop de alinare. Sunt fluture venit din raze de soare �i a�tept mirosul ame�itor de floare. Sunt un fluture care a�teapt� doar O pic�tur� de aten�ie valoroas�.

���������������������������������������������������������

�������������������������� �����

Timpul a înghe�at

Toma Florina Adelina clasa a IX-a D

Iarna st� gr�mad�, De trei zile peste sat, Timpul a înghe�at.

Vântul turbat, Nu cru�� nimic în cale. Satul e dominat, Timpul a înghe�at.

Neaua-n gr�mezi se a�eaz�Cu al ei alb imaculat. P�mântul e astupat, Timpul a înghe�at.

���

�

II. PROZ� NARATIV�

Între dou� lumi Florina-Adelina Toma,

clasa a IX a D

Se spune c� a fost odat� o fat� inteligent�, dar cu un destin tragic. Fata locuia cu mama ei. Aceasta o voia doar pentru banii pe care-i putea lua de pe urma ei.

Tân�ra se numea Anastasia, era o elev� silitoare �i se �n�elegea foarte bine cu colegii ei. Cel mai bine se �n�elegea cu Marius. Acesta era, pe lâng� cel mai bun prieten al ei, �i singura persoan�care-i purta o dragoste pur� �i sincer�. B�iatul era singurul �n care avea �ncredere, singurul care-i era al�turi �n cele mai grele momente. Mama Anastasiei suferea de schizofrenie.

Într-o zi, aceasta afl� c� Anastasia a fost acuzat� de o fapt� care-i va sc�dea nota la purtare. Aceasta risca sc�derea notei care �i va anula bursa �colar�.

Într-un moment de furie, mama o lovi, iar fata, pierzându-�i echilibrul �i lovindu-se la cap, ��i pierdu cuno�tin�a pentru totdeauna. Mama afl� de la directorul �colii, abia dup� dou� luni de la moartea fetei, c� aceasta era nevinovat�. Se spune c� �n locul �n care a murit fata, �n fiecare sear� se auzeau plânsete, iar noaptea spiritul fetei se �ntruchipa �ntr-o fat� frumoas�, �mbr�cat� �ntr-o rochie lung�, alb� ca un fulg de nea, cu p�rul negru ca abanosul �i buzele ro�ii ca dou� petale de trandafir, fa�a palid� �i ochii negri ca dou� m�rgele. Aceasta st�tea �n genunchi �i plângea. Lacrimile ei f�cur�ca prin minune s� creasc� prin pl�cile de gresie un mic cop�cel cu flori albe ca om�tul. Dup� zece ani, Marius se �ntorse din �ara �n care a trebuit s� se mute cu p�rin�ii �nainte de moartea fetei. Acesta devine directorul liceului �n care a �nv��at când era elev. Vrând s� afle care era povestea cop�celului, afl� c�, �n urm� cu mul�i ani, o fat� fusese omorât� de propria mam�. Primind mai multe detalii, acesta-�i d�du seama c�este vorba despre Anastasia. Dorind s�-�i plâng� iubita, r�mase �ntr-o sear� �n �coal�. Marius se a�ez� �n acela�i loc �n care plângea fata �i �ncepu s� suspine, declarându-i dragostea ce i-o purtase mereu. În acel moment, �n fa�a lui ap�ru spiritul fetei. Printr-un semn, �i mul�umi �i �i trimise un dulce s�rut. Din �ntuneric, ap�ru o poart� alb�, luminoas�, iar fata p��i pragul ce desp�r�ea cele dou� lumi. Acum, spiritul fetei era eliberat �i se putea duce �n lumea celor drep�i.

���

�

Accidentul

Maria Cristina Poleac, clasa a VII-a A

Era o frumoas� zi de toamn�, un covor multicolor de frunze uscate se a�ternuse pe asfalt, iar razele blânde ale soarelui înc�lzeau aerul dimine�ii. Nimic nu p�rea s� prevesteasc� ce urma s� se întâmple. George se �ndrepta cu ma�ina spre cas�, gr�bit �i �ngândurat. „Cum e posibil? De ce s� ni se �ntâmple nou� asta?...” gândea el sup�rat. Tocmai aflase despre copilul s�u, care nu avea s� se

mai nasc� niciodat�, pentru c� fusese pierdut înainte de termen. Se gândea cât de mult �i-au dorit acest copil �i cât de mult trebuie s�fie de afectat� so�ia sa. Abia a�tepta s-o vad��i s-o consoleze... R�v��it astfel, nici nu a observat trecerea de pietoni �i nici pe feti�a care traversa strada spre �coal�... S-a trezit brusc din gândurile lui �n �ocul loviturii... Ce tragedie!!! „Parc� nu era de ajuns o nenorocire pe ziua de azi!”, ��i zise George coborând automat din ma�in�. V�zu feti�a lungit� pe caldarâm �i i se �nmuiar�picioarele. Mai avu putere totu�i s� sune la

salvare �i s� �nso�easc� fata incon�tient� la spital. Cu inima frânt�, a aflat c� din cauza loviturii la cap a intrat în com�. Nu-i venea s� cread�... Sim�i c� se pr�bu�e�te �n abis. Nu-l �ngrijora faptul c�avea s� r�spund� �n fa�a legii pentru clipa sa de neaten�ie, ci via�a fetei... Ar fi dat orice s� nu moar�... a fost �ntrerupt de vocea poli�istului:

- Domnule, analizând circumstan�ele, sunte�i vinovat pentru v�t�mare corporal� din culp�. Va trebui s� veni�i cu noi la sec�ie pentru declara�ii... - Desigur. �tiu c� sunt vinovat. Faptul c� ast�zi am pierdut un copil �i c� eram cu gândul la el �i la so�ia mea, nu este o scuz�. Voi r�spunde penal pentru clipa de neaten�ie pe care nu pot nici eu s� mi-o iert. N-a trecut mult �i un reprezentant al poli�iei rutiere a sosit pentru investiga�ie. Copila era crescut� doar de bunica matern�, iar alte rude nu mai avea. P�rin�ii îi muriser� când ea nu împlinise nici patru ani într-un cumplit accident de ma�in�, a�a c� ea a fost crescut� de bunici. Bunicul, un om puternic, s-a pr�p�dit �i el la scurt� vreme, de sup�rare c�-�i pierduse singurul copil pe care-l avea, pe mama Anei. A�a c� a r�mas doar cu bunica, o femeie cam bolnav�, dar care o iubea foarte mult. Se descurcau foarte greu cu banii, singura surs� de venit fiind doar pensia acesteia �i pu�inii bani pe care îi mai putea primi din vânzarea c�ciuli�elor pe care le împletea cu mare greutate, având mari probleme cu vederea. Mâncau mai mult cartofi, ceai �i pâine, uneori se bucurau de delicatese aduse de vecinii c�rora li se f�cea mil�. Bunica le p�stra pentru feti��, nu îndr�znea s� se ating� de nimic. Ajun�i la spital, fata a fost intubat� �i �inut� în via�� doar cu ajutorul aparatelor, iar George, nu s-a mi�cat de lâng� ea. Bunica a fost tare îngrijorat� când a v�zut c� Ana întârzie atât de mult de la �coal�. Ea, care venea întodeauna în mare grab� ca s� nu o lase foarte mult singur�. A�a c� a pornit s� o caute. A întrebat copii, colegi cu Ana, iar ace�tia i-au spus c� fata nu a venit azi la �coal�. Aceasta s-a

���

�

îngrijorat �i mai tare �i a început s� întrebe pretutindeni, dac� au v�zut-o pe Ana. Doar femeia care vindea ziare la col�ul str�zii i-a povestit de accident. Atunci gr�bit�, bunica a mers la spital �i a fost îngrozit� de cea ce a v�zut. George i-a explicat tot ce s-a întâmplat. Bunica nu a suportat s�-�i vad� în a�a fel nepoata �i-i s-a f�cut r�u, iar inima ei �ubrezit�, nu a mai rezistat �i a încetat s� mai bat�. În aceast� situa�ie fa��nu mai avea pe nimeni pe lume c� s�-i poarte de grij�. Zilele treceau, dar George împreun� cu so�ia lui, Ioana, au avut grij� de fat�. Ioana, de când a aflat de accident, nu s-a dezlipit de la patul micu�ei, aceast� credea c� Dumnezeu i-a luat copilul dar i-a d�ruit aceast� fat�, pe nume Ana. Dup� trei s�pt�mâni, aceast� �i-a revenit din com�, dar nu putea s�-�i mi�te picioarele. Era paralizat�. A mai stat câteva zile în spital, iar când starea de s�n�tate s-a îmbun�t��it, a plecat acas�. Abia atunci a aflat ce s-a întâmplat cu bunica ei �i a plâns mult, dar George �i Ioana au luat-o la ei acas�, cople�ind-o cu mult� aten�ie �i dragoste. A început s� fac� recuperare medical�, însemnând un lung �ir de exerci�ii dureroase, dar f�r� nici un rezultat. Îns�, de Cr�ciun avea s� afle c� ar putea s� aib� o surioar� sau un fr��ior. Acest gând a bucurat-o nespus pe Ana, care fusese înfiat� de c�tre �ofer �i so�ia sa cu ceva timp în urm�. Lunile au trecut repede iar în vara a venit pe lume o splendoare de fat� pe care au botezat-o Maria. Ana o iubea nespus iar via�a în aceast� familie era minunat�. Doar necazul c� nu poate s� mearg� �i trebuie sa se deplaseze doar cu ajutorul unui c�rucior îi întuneca via�a. Dar era foarte încântat� de surioar� ei �i mai tot timpul era în preajma acesteia. Dup� patru ani avea s� se petreac� un alt eveniment important în via�� ei. Se aflau pe trotuarul din fa�� casei, când mingea cu care se juca Maria a ajuns pe strad�. Nu era una foarte circulat� dar din când în când mai trecea câte o ma�in�. Maria a alergat f�r� s� se asigure dup� minge �i nu a fost atent� c� tocmai atunci venea o ma�in� cu vitez�. Ana v�zând aceast�, nu a mai avut timp s� o strige pe Maria, s-a ridicat cu toate for�ele din c�rucior �i s-a aruncat în fa�� ma�inii. Aceast� a frânat la timp �i ambele fete au sc�pat nev�t�mate, doar cu o mu�truluial� zdrav�n� de la p�rin�i. Îns�, din ziua aceea, miracolul s-a împlinit. Ana a început s� mearg� deoarece nu era o leziune organic�, ci doar o afec�iune psihic�, iar motiva�ia de a-�i salva sora a f�cut-o s�-�i dep��easc� st�rile ce au �inut-o atâ�ia ani într-un c�rucior. Fericirea acelei familii nu o pot descrie în cuvinte, dar pentru Ana a existat o a dou� �ans� la via��.

�

�

�

�

�

�

�

�

�

������������������ �������

���

�

Un câine salvator�Raluca Claudia Col�oi,

cls a VII-a A

Am hot�rât s� merg împreun� cu prietenii mei la picnic, la marginea p�durii. - Alo! Sunt Andrei. Eu voi aduce scaune, mingea �i lanterne, în caz c� se va face noapte.

Ajun�i acolo, ne-am instalat lucrurile �i am început s� ne juc�m cu mingea. - Prinde-o, Bruno! i-am spus c��elului meu.

Mai târziu se f�cuse noapte �i am adunat lemne pentru foc. - Brrr! Ce frig e! a spus David, unul dintre prieteni. Eu voi pleca s� adun pu�ine mure �i voi

lua o lantern� cu mine, în caz c� m� r�t�cesc. Peste dou�zeci de minute, ne-am îngrijorat cu to�ii, deoarece înc� nu se întorsese.

- Eu voi merge s�-l caut împreun� cu câinele meu, am spus eu. - Venim �i noi. Probabil c� este r�nit �i vom lua trusa de prim-ajutor, s� ne asigur�m c� va fi

bine. Am poposit lâng� un tufi�, fiind obosi�i. Chiar din acest tufi� am mâncat cu to�ii câteva mure. Mi-am legat câinele de un copac s� nu fug�.

- O, nu! Câinele a sc�pat. - Sta�i! Cred c�-l v�d. Da! Uita�i-l acolo!

Se vedea o lumin� slab�, exact unde era câinele. - Ham! Ham! Ham! l�tra câinele. - Bravo, b�iete! l-ai g�sit pe David. - Am alunecat pe iarba umed� �i cred c� mi-am fracturat piciorul! - Am adus trusa de prim-ajutor, nu-�i face griji! am spus eu.

Dup� ce l-am bandajat, ,,i-am mul�umit'' câinelui meu.

Petrecerea surpriz�Alexandru Mihai Bolea,

clasa a-VII-a A

Un miros înnec�cios �i un val de fum m-au întâmpinat de când am deschis u�� casei. M-am gândit imediat la tot ce poate fi mai r�u. Oare o fi izbucnit vreun foc în camera mea? Pe loc îmi vin în minte toate lucrurile importante pentru mine. Mama, tata. Intru în panic� �i nu �tiu ce s� fac, sunt debusolat total. Deodat� aud strig�te de ajutor din gr�din� �i m� îndrept într-acolo, prin marea de fum. M� ghidez dup� instinct, deoarece nu se vede nimic. Ajuns în gr�din�, o lini�te cople�itoare m� invadeaz�. Nimica! Unde sunt to�i? Sunt din ce în ce mai speriat. Lacrimile încep s� alunece, una câte una, pe obrazul meu palid. Îmi pun palmele pe fa���i încep s� plâng. Deodat� aud:

- Surpriz�!!! P�rin�ii mei mi-au f�cut o fars� �i în acela�i timp o surpriz�. To�i colegii

mei sunt prezen�i �i complici, dar am aflat c� ”vinovat”de aceast� surpriz� sunt prietenii mei cei mai buni, Vlad �i C�lin. Ei au avut ideea str�lucit� cu fumul, care provenea de la o fumigen�. Dup� ce mi-am revenit un pic din spaim�, petrecerea propiu-zis� a început. Am glumit mult, am râs, ne-am sim�it foarte bine. Am dansat împreun�, iar atmosfera a devenit precum în filme, însufle�it� �i vesel�. A fost o petrecere-surpriz� minunat� �i plin� de aventur�!

���

�

T�râmul stihurilor Alexandru Mihai Bolea,

clasa a VII a A

Era sear�, iar eu citeam concentrat o frumoas� poezie. Deodat� adorm �i visez ceva cu totul ciudat. M� aflam într-o alt� dimensiune, total distinct� de a noastr�. Eram cu cel mai bun prieten în ''T�râmul Stihurilor". El îmi era ca o c�l�uz�. Îmi prezenta împrejurimile. La un moment dat, ajungem la ceva ce aducea mult cu o fabric�. Acolo, mul�i elfi �i spiridu�i, plini de voie bun�, "puneau ni�te litere în hambar". Erau litere frumoase, colorate, mai mici, mai mari sau mai aplecate, care nu st�teau locului deloc. Spiridu�ii-muncitori lucrau de zor, tr�gând de litere ca s� poat� forma cuvinte �i apoi versuri. Îns�, la un moment dat, cuvântul urât se blocheaz� acolo, dar eu �i cu prietenul meu am ajutat creaturile s�-l scoat�. Cuvântul frumos tot plângea în tot acest timp, plângea cu lacrimi de smarald. URÂTUL râdea satisf�cut c� nu îl puteam clinti deloc. Cu un limbaj preten�ios, cuvântul rafinat îi spune c� nu este politicos s� vorbeasc� a�a mali�ios. Urâtul era tot scris cu litere negre �i ro�ii-sângerii. Norii de plumb, din v�zduh, priveau nep�s�tori, dar vorba aceea: ,,Unde-s mul�i, puterea cre�te, iar du�manul nu spore�te!” A�a c� am reu�it, în cele din urm� s�-l alung�m pe veci pe URÂT din acest t�râm! Izgonit de regina-Poet�, acesta nu va mai îndr�zni s� se întoarc� niciodat�! Ce bucurie! Când m-am trezit, mi-am scris aceast� amintire amuzant� în jurnal. Ce nebunie, aproape crezusem c� fusese adev�rat, c�ajunsesem într-adev�r pe "T�râmul Stihurilor"!

������������������������������ �����

O �ans� la via��Monica Nevodari ,

clasa a VI-a B

M� trezesc înc� de când luna str�lucea puternic spre p�mânt, lini�tind cartierul cu lumina sa pl�pând�. M� ridic de pe jos, încercând s� nu o trezesc pe m�mi�ica mea care tocmai adormise.

Nu puteam s� dorm! M� uitam din 5 în 5 minute la ceasul de pe perete, rugând m�car pu�in�mil� de la armata rus� care se pare c� nu se oprea din a trage gloan�e în aer. De 6 s�pt�mâni dormeam într-un beci construit de bunicul în tinere�e, special pentru momente de genul acesta.

De 42 de zile dorm pe o p�tur� întins� pe p�mântul rece dintr-un beci, mâncând ce apucam, auzind bombele armatei germane �i ruse�ti care parc� nu se mai terminau odat�... Ultima oar� când am v�zut soarele a fost acum 42 de zile... Îmi era dor de ora�, de mirosul rece al vântului... Dar cel mai mult îmi era dor de tata! Nu �tiu dac� îi e bine, dac� îi e foame, dac� îi e �i lui dor de mine... Sau m�car de mai tr�ie�te! Simt efectiv un mare gol! Nu pot explica cum este s� stai aici! O or� în acest beci pare a fi echivalentul unui an!

De�i sunt în siguran�� �i sunt con�tient� c� voi ie�i de aici vie, m� roade un lucru! Când acest r�zboi murdar se va termina, ce voi face? Unde m� voi duce? Casa mea cu siguran�� a fost victima unui atac, deci dup� aceast� catastrof� european�, va ap�rea catastrofa viitorului meu!

Poate c� exist� acolo, printre atâ�ia SS-i�ti, �i un suflet bun care s� încheie aceast� suferin���i s� ne mai ofere �i nou� o �ans� la o via�� lini�tit� cum era înainte pe p�mântul nostru românesc!

���

�

Prietenia f�r� sfâr�it

Maria Valentina Vulcan, clasa a V-a A

Ziua începe frumos, dar ceva stric� peisajul mirific. M� duceam s� îmi iau cea mai bun�prieten� �i când am ajuns în clas�, s-a schimbat totul. Devenea distant� �i se comporta de parc� eu nu a� mai fi în clas�.

- Andreea, de ce te compor�i a�a cu mine, de ce e�ti atât de distant� ? - Pentru c� tu ai vrut s� fiu a�a. - Poftim? Ce �i-am f�cut? - Chiar nu î�i dai seama? - Nu, fii mai explicit� te rog! - Tu m-ai l�sat balt� când eu aveam nevoie de sprijinul t�u. Când eu vroiam s� vorbesc cu tine

tu fugeai sau plecai în alt� parte. - Scuze, nu am �tiut c� atunci când nu eram în clas� tu aveai nevoie de mine. - Îmi cer mii de scuze... - S� m� mai gândesc dac� mai r�mânem prietene sau nu. - Astept... s� îmi spui când o s� fie cazul s� m� ier�i. Trecuser� orele ca fulgerul, dar m� m�cina ceva pe interior, sentimentul de vin� care nu

îmi d�dea pace. Ajunsesem acas�. P�rin�ii îmi d�duser� o veste care a c�zut ca o piatr� în cap. P�rin�ii mei au decis s� m� mute de la �coal� din cauza notelor mele proaste, ei nu m� mai l�sau s�scot nici un cuvânt. Am luat telefonul s� o sun pe Andreea, dar ea nu r�spundea, îmi intra c�su�a vocal�. M� duceam la p�rin�ii mei s� îi întreb când m� mut din �coal�, iar r�spunsul a fost cutremur�tor. Voi pleca peste o s�pt�mân�. A doua zi.

- Andreea! - Da, ce dore�ti? - Vezi tu... p�rin�ii mei au decis s� m� mute din �coal�. - Când pleci? - Peste o s�pt�mân�. M�car îti pas� c� plec? - Îmi este indiferent.

M� intorceam cu spatele sc�pând o lacrim�. Cât de mult pot durea acele cuvinte pline de indiferen��! Trecuser� patru zile . Andreea era jignit� de cei de a VII-a, eu am stat s� v�d ce se întâmpl�. Vedeam cum o loveau �i �i f�r� s� a�tept ceva mai grav, m-am dus s� o ajut. Ceilal�i se îndep�rtau �i ea se uita cu ochi în lacrimi la mine �i m� îmbra�i�a, spunându-mi c� m� iart�.

- Mergem la p�rin�ii t�i s� îi convingem s� nu te mai mute? - Da, sper s� nu refuze. - Mario, nu mai cobi!

Amândou� ne-am dus la p�rin�ii mei s� îi convingem s� nu m� mute. Ajunsesem acas� la mine.

- Mam�, tat� putem vorbi? - Spune, despre ce e vorba? - Putem vorbi despre mutarea mea? - Nu mai este nimic de discutat.

Andreea intervenise: - Ce rezolva�i cu aceast� decizie? - Va înv��a mai bine . - Gre�it, tot la fel va înv��a în fiecare �coal�. Este aceea�i materie de predare. - Atunci de ce are notele acestea mediocre? - Nu to�i avem note str�lucite la �coal� �i eu am acelea�i note. L�sa�i-o s� v� arate c� î�i va

m�ri notele.

���

�

- Ei bine, o vom l�sa o lun�, dac� nu îsi m�re�te notele, o mut�m. - V� mul�umesc.

Noi dou� am ie�it din cas� fericite. - Mario, pune burta pe carte ca s� nu te mute. - O s� le demonstrez c� pot s� depun mai mult efort �i o s� îi fac mândri.

Acum Andreea zâmbea �i m� îmbr��i�a. Avem acela�i sentiment pl�cut ca înainte.�

Visul

Kara Maria Ingrid Neac�u clasa a V-a B

B�nic� era în vacan�� la bunici. Într-una din zilele cu soare arz�tor, s-a dus s� se plimbe într-o p�durice din apropiere, în c�utarea unul loc mai r�coros. S-a oprit la umbra unui stejar �i s-a a�ezat pe iarb�, ascultând p�s�relele care cântau vesele, printre crengile copacului. La un moment dat i se p�ru c� aude un glas ciudat:

- N-o s� m� învingi! Sunt de cinci ori mai mare decât tine!...B�iatul se uit� mirat în jur ca s� vad� cine vorbe�te: - Cu-cu-cu mine vorbe�ti? Ci-cine e�ti? ... �i dac� e�ti a�a de mare, de ce nu te v�d? - Sunt Harap-Alb! �i... iat�-m�... Nu cu tine vorbeam, dar m� bucur c� e�ti aici. - Oau!!! Chiar Harap-Alb? Cel din basmul lui Ion Creang�?! - Da, chiar el! Am nevoie de un mic ajutor! Te rog s�-mi aduci cât po�i de repede o ulcic� de

ap� proasp�t� din fântâna de la poalele p�durii... - Dar n-am ulcic�... - Uite aici ulcic�... �i vino repede c� trebuie s� prind puteri ca s�-l pot învinge pe Spân... E pe

urmele mele... �i dac�-l r�pun, î�i voi d�rui ca r�splat� un castel de argint...

- Mie? Oau! Un castel!!! Un castel?!... Am în�eles... plec îndat�!

„Ce întâmplare stranie!” î�i zise B�nic� gonind spre fântân�. „Dar ceva nu e în regul�: parc� Harap-Alb avea �i un cal n�zdr�van! De ce nu era cu el? Unde i-o fi calul înaripat care vorbe�te în grai omenesc �i m�nânc� j�ratic?... �i unde-o fi fântâna aia?...Dac� m� gândesc bine, Harap-Alb nici nu s-a luptat cu Spânul! Cum se complic� lucrurile! �i avea ni�te prieteni haio�i... Cum îi chema? A, da, parc� Fomil�... ba nu, Fl�mânzil��, Setil��, Geril��...”

- B�nic�! B�nic���!!! „Hm! Parc� m� strig� cineva... O fi Ochil�? Sau P�s�ri-

L��i-Lungil�? C� doar n-o fi Spânul în persoan�!” - B�nic�! Ce faci aici? Ce tot morm�i acolo? Ai

confundat dormitorul cu poiana din p�dure? Era bunicul, care, îngrijorat de lipsa b�iatului, a pornit în c�utarea lui �i l-a g�sit adormit la

umbra stejarului. - Ce? Cum? Las�-m�! ... Aaa!!! Bunicu’?! - Hai, B�nic�, acas�. Ne-ai speriat! De ce nu ne-ai spus unde pleci? - Uf! Iart�-m�, bunicule, am venit doar pu�in s� m� r�coresc �i nici nu �tiu când m-a furat

somnul. Dac-ai �ti ce-am visat!...Se f�cea c�.... - Hai c�-mi poveste�ti pe drum! Ne a�teapt� bunica acas� cu ni�te cl�tite....

���

�

- Miami!!! Si, cu gândul la cl�tite, pe drum, B�nic� îi povesti bunicului ciudatul s�u vis în care era cât pe

ce s� devin� erou de basm. „Oare, î�i zise el în gând, ce-a� fi f�cut eu cu un castel de argint, dac� întâmplarea ar fi fost

real�!!??

Ce �ie nu-�i place, altuia nu-i face

Mihai Bolea Clasa a-VII-a A

Eu �i veri�orul meu, Andrei, s� ne în�elegem?! Nici vorba. O da… poate fi posibil, poate nu. To�i care ne cunosc �i ne v�d cum ne comport�m unul fa�� de cel�lalt ne g�sesc o scuz�, ba c�suntem prea mici, ba c� a�a ne iubim, nici eu nu în�eleg. Dar s� v� povestesc câte ceva ca s�în�elege�i mai bine. Andrei era ve�nic nemul�umit. Niciodat� nu era de accord cu ce vroiam eu s� ne juc�m. Arunca, trântea �i strica juc�riile. Era de speriat! Eu mereu trebuia s� cedez, fiindc� sunt mai mare. M� sup�ram �i nu mai vorbeam cu el, dar pe termen scurt, pentru c� se repeta iar, �i iar, �i iar. Pentru c� eu eram “cel mare” trebuia s� g�sesc o solu�ie potrivit� pentru a rezolva aceste neîn�elegeri dintre noi. Mereu m� întrebam” De unde a înv��at toate acestea?” îns�, nu g�seam r�spuns la întrebare. Nici p�rin�ii no�tri nu mai �tiau cum s� trateze situa�ia în sine, îi exasperam. A�a nu mai ajungem nic�ieri, trebuie s� facem ceva. Dar ce?...F�r� s� îmi dau seama, am început s�îmi schimb comportamentul fa�� de Andrei. L-am l�sat s� fie el liderul �i s� fac ce vrea el. Surpriz�!!! V�rul meu a început �i el s� se comporte civilizat cu mine �i cu cei din jur. Mi-am dat seama c� eu sunt exemplul lui în tot ce f�ceam. El m� imita pe mine. Acum petrecem mai mult timp împreun� �i în fiecare moment ne d�m seama c� avem multe lucruri în comun.Toat� lumea a r�mas surprins� de atitudinea noastr� �i de schimbarea în bine. Am în�eles ce înseamn� prietenia �i valoarea ei,iar eu am în�eles sensul cuvintelor:”ce �ie nu-�i place, altuia nu-i face”.

Bunicu�a Maria-Cristina Poleac

clasa a VII-a A

Într-un s�tuc dintr-o regiune montan� locuia o b�trânic� singur�. Casele din acea zona erau la mare distan�� una de alt� ,a�a c� nu prea avea cu cine s� vorbeasc�. Bunicu�a noastr� a fost o femeie tare muncitoare, avea o cas� ce se învârtea dup� soare �i o gospod�rie cum rar puteai întâlni. So�ul ei decedase cu ceva vreme în urm� iar copiii nu putuser�avea, a�a c� era singuric�. Cât timp a avut putere mergea la biseric� �i se ocupa de toate ritualurile �i înv��ase multe fete s� �eas� covoare sau s� coase. Dar acum când puterile îi sl�biser�, nimeni nu o mai caut�. Ea tare mult î�i dorea s� aib� un suflet al�turi �i treburile din gospod�rie erau de acuma mult mai greu de f�cut. Într-o duminic�, cu ultimile ei for�e a mers la biseric� �i a rugat pe preot, dac�aude pe cineva c� are nevoie de o cas�, s�-l îndrume la ea. Nu dup� mult� vreme la poart� sa a poposit o familie tân�r� care nu avea unde s� locuiasc�. Tinerii erau înso�i�i �i de o feti�� de aproximativ cinci ani. B�trâna a sim�it atunci c� toate rugile i-au fost ascultate, a�a c� nu a ezitat �i i-a poftit în cas�. Bucuroas� a fost atunci când femeia s-a oferit s� o ajute, iar b�rbatul s-a apucat s� deretice prin ograd�. Bunicu�a nu mai avea ce s� fac� decât s� stea cu feti�a, al c�rei nume era Mirela. Cât era ziua de lung�, femeia îi spunea pove�ti �i-i r�spundea la toate întreb�rile. O iubea ca pe ochii din cap, nu se putea dezlipi de ea. Mirela era o feti�� cu p�rul

��

�

b�lai ca spicul de grâu iar buclele îi c�deau în valuri peste umeri, ochii erau precum albastrul cerului senin, gura ro�ie, care nu înceta s� întrebe tot timpul, la corp era cam sl�bu��, dar sprinten�. V�zând b�trâna c� cei doi so�i sunt gospodari, iar feti�a era a�a de minunat� �i o îndr�gea din cale-afar�, a hot�rât dup� un timp s� lase toat� agoniseala de o via�� celor doi so�i. Dup� ce au f�cut actele, via�a b�trânei s-a schimbat mult, nu mai era servit� cu masa pus� ci era obligat� s� preg�teasc� ea mâncarea, s� a�eze masa, s� spele vasele, s� aduc� ap� de la fântân��i multe alte treburi mult prea grele pentru ea. Când a venit iarna ea trebuia s� taie lemnele �i s� fac�focul. Dac� era v�zut� c� st�, �ipau la ea �i uneori o mai �i loveau. S�rmana femeie îndura toate acestea doar de dragul Mirelei, nu putea s� plece �i s� o lase. Feti�a uneori, când primea ceva dulce, venea pe furi� �i-i b�ga în gur� fie o bomboan�, fie o pr�jitur� moale, iar b�trânei atunci îi d�deau lacrimile �i o cople�ea cu s�ruturi. Îns� mama fetei nu era încântat� de aceast� prietenie �i ori de câte ori o prindea pe fat� c� st� cu b�trâna o b�tea. Atunci bunica plângea cu lacrimi amare pentru c� o durea sufletul. Rela�iile celor doi cu bunica au devenit din ce în ce mai de nesuportat, a�a c� într-o zi a hot�rât s� plece de acas�. A luat cu ea câteva haine �i o bucat� de pâine �i a plecat a�a hai-hui neavând unde se duce. A mers a�a pân� a ajuns la o ap� curg�toare limpede s-a întins pe iarb� �i î�i dorea s�poat� muri acolo în lini�tea naturii. Acas� îns�, când Mirela a v�zut c� bunica ei nu mai este, nu a stat pe gânduri �i a plecat s� o caute. A r�t�cit mult s�rmana fat� c�ci nu �tia încotro s� o ia, iar pe cine întreba nu �tia nimic de b�trân�. Dup� multe c�ut�ri a z�rit-o stând acolo culcat� pe malul apei �i s-a dus fugind la dânsa. Acas� era mare sup�rare când au v�zut so�ii c� b�trâna nu mai este s-au bucurat mult, dar când au constatat c� nici fata lor nu se afl� ca de obicei la locul ei de joac� au înnebunit de furie. Ei au plecat în c�utarea celor dou�. Au r�t�cit mult prinzându-i noaptea pe câmp. Ace�tia au a�teptat s� se lumineze �i apoi s� mearg� iar s� le caute. Noaptea a fost un sfetnic bun pentru ei, abia acum în�eleseser� de fapt ce au f�cut �i ce au pierdut. În ziua urm�toare le-au g�sit la malul apei. Fata îi aducea ap� limpede �i rece în pumnii mici, iar b�trâna sorbea apa apoi îi s�ruta mâinile. Cei doi au mers la ele �i, cu lacrimile �iroind pe obraji, au rugat-o pe b�trân� s�-i ierte �i s� merg� cu ei acas�. B�trâna îns� a ezitat, c�ci nu-�i mai dorea via�a pe care a avut-o în ultima vreme, a�a c� le-a spus c�pot lua feti�a dar c� ea prefer� s� mearg� în alt� parte. So�ii, dar �i Mirela au rugat-o insistent, iar b�trâna neputând s�-i refuze nimic fetei, a plecat acas�. De atunci, b�trâna nu a mai fost tratat� c� înainte ea putând s� stea cu fata �i s�-i spun� pove�ti frumoase, iar cei doi so�i aveau grij� s� nu-i lipseasc� nimic. Copila asculta tot ce spunea bunica �i, când a crescut, a înv��at �i ea ca toate fetele din sat s� coas� �i s� �eas� covoare, c�ci pentru b�trân�era o mândrie, iar inima acesteia parc� era din ce în ce mai tân�r�.

��

�

III. PROZ� �TIIN�IFICO-FANTASTIC�

C�l�torie printre stele Alexandru Mihai Bolea,

clasa a VII a A

Este o noapte lini�tit� �i t�cut�. M� uit spre cer �i m� contopesc cu el. Cu pa�i înce�i �i înghe�a�i de iarn�, luna plin� de mister alunec� pe razele-i magice, ca un fulg de nea pe fereastra aburit�, �i se a�eaz� t�cut� pe cerul înstelat al nop�ii. Stelele lucesc precum micu�ii picuri de rou�înghe�at� pe albele crengi ale copacilor desprin�i parc� dintr-un basm mirific, ce avea la mijloc povestea magic� a fulgilor de nea. Privind la cer, încetul cu încetul îmi d�deam seama c� sem�na cu un glob de cristal nesfâr�it. Acesta ascundea atâtea mistere, încât, prin frumuse�ea lui, încerca s� te vr�jeasc�, pentru a uita cu totul de lumea real� �i s� te fac� s� c�l�tore�ti pe t�râmul imagina�iei nesfâr�ite, plin� de fantezii �i pove�ti. Nimic nu se compar� cu tabloul înghe�at al lunii între miile de stele, parc� paralizate, care privesc spre infinitul de lâng� ele, deoarece într-o bun� zi vor face �i prima �i ultima lor c�l�torie prin spa�iul magic al universului, ca apoi s� se sting� în lumina reflectat� de celelalte mii de stele, ca un ultim omagiu adus stelei c�z�toare.

Plutesc. M� desprind u�or de locul în care m� aflu �i m� îndrept spre necunoscut. Plutesc în eterul nesfrâr�it al cosmosului cu atâta tandre�e încât a� putea spune c� stau pe loc. P�mântul este din ce în ce mai mic. La început o sfer�� mare �i de un albastru pur, pe alocuri pres�rat� cu maro �i verde, apoi sfera devine tot mai mic�, predominând culoarea albastr�. Mut de uimire �i plin de o admira�ie covâr�itoare în�eleg de ce P�mântul se nume�te Planeta Albastr�.

Treptat, globul se mic�oreaz� �i totul se tope�te într-un mic punct nesemnificativ fa ��� de grandoarea cosmosului. Nu se mai deslu�e�te nimic din alb�strimea planetei natale. Undeva, mult în spate, P�mântul a devenit un mic gr�unte într-un ocean nesfâr�it de negura lini�tit�. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Ani de zile am privit de pe P�mânt înspre stelele scânteietoare �i mi-am imaginat cum a� putea s� le ating. Acum îmi dau seama c�� totul a fost o iluzie. Lumini�ele nu pot fi atinse. �i de aici, din cosmos, stelu�ele sunt la fel de mici, semn c� între noi exist�� � � �o barier� invizibil� �i aproape de netrecut: distan�a sideral� colosal�. Privesc lumina lumii cum se sparge în mii �i mii de cioburi care la rândul lor se divid în alte mii de scântei. Plutesc printre notele unui cântec pe care glasurile lor ascu�ite îl solfegiaz�.

Închid ochii �i îl simt exact aici, în mine cum se desprinde de pe cer �i se contope�te cu fiin�a mea. M� atinge o lumin� atât de rece, atât de fin�, atât de pur� �i de nevinovat�, �i simt c�izvor��te din mine dorin�a de a o privi neîncetat. A�tept un r�spuns la miile de întreb�ri pe care acum le am în gând, dar ochii mei nu înoat� în lumin�, a�a c�, orbi�i de întuneric se închid, iar imaginea ei m� urm�re�te în vis ca o zân� de abur.

�

�

�

�

�

�

�

�

�

������������������ ����

���

�

Excursie în Miami

Alexandru Marian Ro�u, clasa a VI-a B

Este o nou� zi pe aeroportul Henri Coand�. Mai multe familii dintre care �i familia Ionescu a�teapt� îmbarcarea în avionul Boeing 777. Acest avion poate ajunge la o în�l�ime de 13.135 de metri �i o vitez� maxim� de 945 de km/h.

Cei patru membrii ai familiei î�i ocup� locurile în avion �i se fac cât mai comozi. Dup� câteva ore de la decolare încep s� ap�ra turbulen�e din cauza vremii de afar�. Furtuna se intensific� încetul cu încetul. Cei doi pilo�i se chinuiau s� �in� avionul în aer. - Tat�, ce se întâmp�? întreab� cei doi copii speria�i. - Nu �tiu, dar v� asigur c� nu este nimic grav. Turbulen�ele se intensificau. Avionul a început s� piard� din altitudine. Au c�zut m��tile de aer. Toat� lumea �ipa, unele persoane plângeau, era o h�rm�laie total�. În camera pilo�ilor, panica era maxim�.

- Aici pilotul Boeing 777. Turnul de control…? R�spunde, Turnul de control!… SOS… SOS... Panoul de comand� nu ne mai r�spunde. Toate acelea au luat-o razna.

- Turnul de control, ne recep�ionezi?.....Pierdem din altitudine!....Avem 300 de oameni la bord! Avionul s-a pr�bu�it la câ�iva metri de o insul� p�r�sit�. Doar câteva persoane au sc�pat în via��printre care erau �i copiii familiei Ionescu. Cadavrele pluteau deasupra apei. Pu�inii supravietuitori înoat� spre mal, c�tre insula pustie. E deja târziu �i frig. A�teapt� s� fie salva�i. Sunt singuri �i neajutora�i. Se preconizeaz� c� în aceast� suprafa�� se întâmpl� foarte des fenomene paranormal, cum ar fi: dispari�ii ale unui num�r mare de vapoare �i aparate de zbor. Activit��ile paranormale, în care legile fizicii sunt date peste cap, au fost puse inclusiv pe seama fiin�elor extraterestre. Se spune c� în aceast� zon� numit� Triunghiul Bermudelor exist� o for�� magnetic� foarte ridicat�, care atrage avioanele �i vapoarele c�tre sol. Oare ce soart� îi a�teapt� pe naufragia�i? Vor reu�i s� deslu�easc� misterul? R�mâne de v�zut!