7/21/2019 Copacul

http://slidepdf.com/reader/full/copacul-56da1fdf3f5db 1/1

Copacul- de ion barbu

Hipnotizat de-adînca si limpedea luminaA boltilor destinse deasupra lui, ar vreaSa sfarme zenitul, si, -nnebunit, sa bea,Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.

Nici valurile noptii, nici umeda perdeaDe nouri nu-i goneste imagina seninaDe-un stralucit albastru viziunea lui e plina,!ricît de multe neguri în "uru-i vor cadea#

Dar cînd augusta toamna din nou îl înfasoara$n tonuri de crepuscul, cînd toamna prinde iaraSub casca lui de frunze un rod îmbelsugat,

Atunci, intrînd în simpla, obsteasca armonieCu tot ce-l limiteaza si-l leaga împacat,$n toamna lui, copacul se-nclina catre glie.