COOPERATIVELE AGRICOLE - madr.ro · furnizorii de materii prime și utilaje agricole. Deși...

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 17, AN II

COOPERATIVELE AGRICOLE - CONDIȚIE FUNDAMENTALĂ PENTRU

DEZVOLTAREA MEDIULUI RURAL

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

ABREVIERI .........................................................................................................................................................................2

PREZENTARE .....................................................................................................................................................................3

INTRODUCERE ..................................................................................................................................................................5

Cooperativele agricole, oportunități și provocări în dezvoltarea rurală ..............................................................................6

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII ............................................................................................................................................7

Dr. Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România ...............................................................8Dr. Victor Lăcătuș - Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra” ............................................................................................11

COOPERATIVELE ASTĂZI ...............................................................................................................................................13

Forme de asociere în agricultură .......................................................................................................................................14Bariere în asociere și soluții pentru depășirea lor ..............................................................................................................16Avantajele asocierii: economice, sociale și politice ............................................................................................................18Bune practici în asociere ...................................................................................................................................................20

COOPERAȚIA ÎN VIITOR .................................................................................................................................................25

Modelul CRPE: percepții privind asocierea în agricultură .................................................................................................26Pilonul I - plăți directe .......................................................................................................................................................27Camerele agricole, abordare legislativă .............................................................................................................................29Cooperativele agricole, mijloc pentru transformarea exploatațiilor agricole mici în afaceri profitabile .............................31

COOPERAȚIA TRANSNAȚIONALĂ .................................................................................................................................33

Exemple de succes .............................................................................................................................................................34

GLOSAR ............................................................................................................................................................................39

BLIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................................................................40

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Copyright fotografii: © shutterstock.com, Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic, Asociația Fructul Secuiesc, Cooperativa „Someș-Arieș”,

Biocoop

Fotografie copertă: © shutterstock.com

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

2 3

ABREVIERI

APIA

CAP

CE

COGECA

COPA

CRPE

DG-AGRI

FCBR

FDSC

FEADR

FEGA

GLT

INS

ITRSV

MADR

OG

ONG

PAC

PNDR

RAF

RNDR

UE

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

Cooperativă Agricolă de Producție

Comisia Europeană

Comitetul General al Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană

Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultură

Centrul Român pentru Politici Europene

Directoratul General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Federația Crescătorilor de Bovine din România

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

Fondul European de Garantare Agricolă

Grup de Lucru Tematic

Institutul Național de Statistică

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Ordonanță de Guvern

Organizație non-guvernamentală

Politica Agricolă Comună

Programul Național de Dezvoltare Rurală

Romanian-American Foundation

Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

Uniunea Europeană

PREZENTARE

De ceva timp, producătorii agricoli români nu mai sunt protejați de barierele vamale, astfel încât, din cauza ofertei deficitare de produse agricole din România, piața este invadată de oferta agroalimentară europeană, fapt care îi pune în imposibilitatea de a acoperi din pierderi

prin creșterea prețurilor. Rezultă astfel o decapitalizare accentuată a acestora, în special în anii preponderent secetoși.

Pe de altă parte, nivelul scăzut al câștigurilor agricultorilor îngreunează controlarea factorilor

4 5

INTRODUCERE

de influență de tipul condițiilor climatice și al atacului provocat de boli și dăunători, ceea ce determină oscilația producției agricole de la un an la altul, rezultatul final fiind o producție redusă destinată comercializării și venituri mai mici și fluctuante pentru agricultori.

Prin urmare, productivitatea scăzută, capacitatea redusă de investiții și accesul deficitar la piețele de desfacere se dovedesc elemente care arată că asocierea în domeniul agricol este singura soluție de intervenție.

Bazele unei asocieri de succes trebuie să rezide în dorința micilor fermieri de a-și îmbunătăți viabilitatea și profitabilitatea exploatațiilor prin înțelegerea reală a ideii „Unde-s mulți puterea crește”.

Cu scopul de a-i pregăti pe beneficiari pentru noua perioadă de programare, precum și pentru a-i conștientiza cu privire la formele de asociere, în cadrul acestei reviste sunt abordate subiecte de interes, cum sunt avantajele asocierii și barierele întâmpinate în dezvoltarea ei, și sunt prezentate modele propuse de experții Centrului Român pentru Politici Europene și concluziile Grupurilor de Lucru Tematice organizate de Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală.

De asemenea, pentru încurajarea noilor forme asociative și promovarea transferabilității, revista „Cooperativele agricole – Condiție fundamentală pentru dezvoltarea mediului rural” prezintă modele de bune practici din țară, studii de caz de la nivel european și exemple privind cooperarea regională, națională și transnațională.

6 7

Cooperativele agricole, oportunități și provocări în dezvoltarea rurală

Agricultura este principala sursă de venit din zonele rurale. Cooperativele agricole joacă un rol important în sprijinirea producătorilor agricoli și a grupurilor marginalizate, cum sunt tinerii și femeile. Acestea dezvoltă zonele rurale într-un mod durabil, prin crearea de locuri de muncă și implementarea unor modele de afaceri rezistente la fluctuațiile economice. Prin cooperare, producătorii au acces la o gamă largă de servicii: noi piețe, resurse naturale, informații, tehnologie, forme de creditare, activități de instruire și formare etc. De asemenea, aceasta facilitează participarea producătorilor în procesul decizional la toate nivelurile și îi sprijină din punct de vedere juridic și în negocierea contractelor încheiate cu furnizorii de materii prime și utilaje agricole.

Deși avantajele existenței formelor asociative sunt incontestabile în întreaga lume, fermierii români ezită atunci când vine vorba să se unească într-o cooperativă agricolă. În prezent, sub 1% dintre fermierii români fac parte dintr-o formă asociativă. Comparativ, în Uniunea Europeană, media de organizare este de 34%. Motivul poate fi faptul că, în țara noastră, termenul de „cooperativă” este, de regulă, privit cu suspiciune, dat fiind că înființarea acelor „cooperative” din comunism i-a desproprietărit pe țărani și, în loc să se cultive spiritul de asociere și de încredere (adică pilonii de bază ai unei întreprinderi cooperatiste), s-au desființat comunitățile organice, alterându-se complet relațiile dintre oameni, prin masificarea și dezrădăcinarea rezultate în urma colectivizării.

În România, formele asociative sunt binecunoscute din perioada comunistă, însă au scăzut mult de atunci în zonele rurale. Țara noastră are unele dintre perspectivele cele mai favorabile pentru dezvoltarea de asociații agricole productive, dar acestea nu sunt valorificate suficient pentru a deveni un adevărat pilon în susținerea economiei locale. În UE27, dintr-un total de 13,7 milioane de ferme, 3,9 milioane sunt situate în România, reprezentând circa 28,7%. Dacă dimensiunea medie UE27 a unei ferme este de 12,6 hectare, aceasta este de numai 3,5 hectare în România, adică aproximativ de patru ori mai mică. Diferențele sunt și mai vizibile când se analizează dimensiunea exploatației: în UE27, media este de 11,3 UDE, iar în România, 1 UDE.

Alegerea formei de asociere de către proprietarii de terenuri, ca modalitate de desfășurare a activității lor, este determinată de posibilitățile individuale scăzute de capitalizare a gospodăriei familiale proprii, care nu-i permit acesteia să-și asigure toate mijloacele necesare desfășurării activităților. Prin asociere, mai ales dacă membrii dispun de mijloace materiale, se poate acționa în sensul anihilării efectelor nedorite ale lipsei de capital. Asocierea în agricultură trebuie să reprezinte într-adevăr un fenomen organic, de jos în sus, iar pentru îndeplinirea acestui obiectiv este nevoie de eforturi concertate de informare și consultanță oferită fermierilor privind această opțiune și, mai mult, de animare a comunităților prin metode participative.

DE VORBĂ CU SPECIALIŞTII

8 9

Dr. Claudiu Frânc, președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România

Federația Crescătorilor de Bovine din România (FCBR) este o organizație profesională care are în componență 32 de asociații județene de crescători de vaci, precum și asociația fermierilor care distribuie lapte prin dozatoare.Membrii federației dețin 67% din efectivul total de bovine din România. Aceasta a apărut ca o necesitate a crescătorilor de bovine de la noi, pentru a se bucura de sprijin în obținerea beneficiilor acordate de legislația europeană stabilită prin Politica Agricolă Comună (PAC) și pentru a face față concurenței de pe piață.

După preaderarea României la Uniunea Europeană, deschiderea piețelor a dus la un excedent de produse din lapte și carne. La acea dată, fermierii români erau decapitalizați și dezorganizați, nu aveau la dispoziție programe de dezvoltare și nu beneficiau de forme de sprijin financiar, ajungând în situația de a produce la prețuri necompetitive.

Tot în acea vreme și profitând de golul existent în organizarea fermierilor români, societățile de procesare multinaționale nou apărute ofereau prețuri foarte mici pentru produsele românești. Acest fapt s-a suprapus și cu perioada în care, ca urmare a sistemului de privatizare, aproape toate fabricile de procesare din România erau falimentare.

În condițiile date, mai multe asociații județene au înțeles că singure nu pot reuși, astfel încât

au înființat FCBR. În urma acestui demers, au constatat că împreună pot negocia mult mai eficient cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și cu alte instituții din domeniu și așa au apărut și primele forme de susținere financiară a sectorului creșterii bovinelor din România. Dacă la început au fost înscrise în federație numai opt organizații, în următorul an s-a ajuns la 22 de asociații județene afiliate. Acest fapt a dus la recunoașterea FCBR de către toate instituțiile statului și de toți partenerii sociali ca o organizație profesională solidă.

Federația are ca scop apărarea intereselor fermierilor crescători de bovine în relația cu instituțiile statului, cu organizații din domenii cu influență în activitatea de creștere a bovinelor, precum și cu alte structuri de organizare a agricultorilor din țară și din străinătate. Aceasta participă activ la elaborarea actelor normative care privesc sectorul agricol din România și de la nivelul Uniunii Europene, prin COPA-COGECA, organizații în care este membră.

FCBR pune la dispoziția membrilor ei consultanță agricolă și în domeniile conexe, asigură negocierea prețurilor produselor obținute în ferme, prestează servicii prin programul de control al performanțelor la specia bovină și organizează și promovează schimburi de experiență cu fermierii crescători de bovine din alte state, cum sunt Olanda, Austria, Ungaria, Germania, Franța, Republica

Moldova, Bulgaria sau Cehia. Principala activitate comercială desfășurată de FCBR constă în comerțul diversificat, cu animale vii (atât de reproducție, cât și pentru îngrășare), lapte și produse din lapte, carne și produse din carne, cereale și plante furajere, îngrășăminte, fertilizanți, combustibili etc.

În ceea ce privește activitățile de informare și transfer de cunoștințe, FCBR participă la târguri și expoziții organizate în statele partenere, la sesiuni de informare și documentare privind identificarea problemelor comune ale fermierilor și susținerea lor în fața instituțiilor europene și naționale, la elaborarea de proiecte transfrontaliere în acest domeniu de activitate, este antrenată în grupul de experți ai Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală, pentru promovarea PAC 2014-2020, și este responsabilă de buna desfășurare a grupului de lucru tematic din cadrul rețelei.

De asemenea, FCBR a luat parte la elaborarea PNDR 2014-2020 și la toate reuniunile și grupurile de lucru ale MADR, fiind membră în Comitetul de monitorizare al programului, este membră a Consiliului Consultativ al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a Patronatului Român, singura formă patronală care are reprezentativitate în sectorul agricol. Prin intermediul acestei structuri patronale, este membră cu drepturi depline în comisiile de dialog social la MADR și la alte șapte ministere, iar membrii FCBR au mandate de reprezentare la nivelul județelor în comisiile de dialog social de la prefecturi, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și alte instituții cu care agricultorii au relație de colaborare în teritoriu. De asemenea, federația este prezentă la televiziune, radio, în presa scrisă națională și locală, informându-i în mod constant pe fermieri despre drepturile și obligațiile pe care le au.

Printre obiectivele viitoare ale federației se numără încurajarea afilierii structurilor asociative din județele în care aceasta nu are reprezentare, convingerea asociațiilor județene să constituie cooperative sau grupuri de producători care să le permită vânzarea tuturor produselor în mod organizat și la prețuri reale, preluarea (prin cooperative) sau dezvoltarea de fabrici de procesare care să facă posibilă valorificarea superioară a laptelui din fermele membrilor și participarea activă la elaborarea de acte normative care să le reglementeze activitatea și să îi apere de distorsiunile de pe piață.

10 11

Dr. Victor Lăcătuș - Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra”

Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra”, înființată în ianuarie 2013, a pornit la drum cu 12 membri, cultivatori din comuna Vidra, județul Ilfov. Acțiunea a fost realizată în cadrul proiectului „Asocierea, o șansă pentru agricultori”, programul „Dezvoltare rurală prin antreprenoriat și asociere”. Proiectul a fost inițiat și finanțat de Romanian-American Foundation (RAF) și desfășurat în parteneriat cu mai multe fundații, dintre care un rol decisiv l-a avut Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC). Pentru început, FDSC a efectuat un sondaj printre cultivatorii de legume din comună, întrebarea principală fiind „V-ar interesa să faceți parte dintr-o asociație de legumicultori?”. Dintre respondenți, 57% au spus „Da!”, 12% dintre aceștia punând anumite condiții. Un răspuns categoric negativ l-au dat 20%. Printre condițiile exprimate au fost menționate următoarele: dacă este avantajos de ambele părți, dacă se oferă piață de desfacere, să nu fie păcăliți, să vină cineva care să fie în stare să conducă, să vedem cine mai vrea. Deși cei mai mulți au fost de acord cu ideea unei asocieri, după circa șase luni de negocieri, abia 11 persoane s-au arătat hotărâte să semneze actul de constituire, o ultimă condiție fiind ca și subsemnatul să facă parte din cooperativă.

Iată că între sondaj și realitate a fost o mare diferență. Oamenii încă se tem să lucreze împreună. Din păcate, stăm prost la capitolul mentalitate. Foarte puțini sunt cei care văd

lucrurile în perspectivă și realizează ce înseamnă să fii mai puternic, să fii „mare!”. Deși cei mai mulți sunt de acord că asocierea este o soluție, neîncrederea îi ține pe loc. De asemenea, mulți așteaptă ca atunci când intră într-o cooperativă să primească ceva, nu să dea, iar în această formă de organizare trebuie să și plătești impozite, plus taxele de înființare și de intrare în cooperativă. Pentru mulți, avantajele pe care ți le oferă cooperativa par nesemnificative. Dar nu este așa. Prin cooperativă am cumpărat semințe, îngrășăminte, pesticide, la prețuri de „angro”, economia fiind uneori și de 50%. La aceasta se adaugă posibilitatea de a vinde împreună, mai mult și la prețuri mai bune, către beneficiari siguri, pe bază de contract. În felul acesta, banii dați pe taxe (cum ar fi TVA-ul) sunt recuperați. Nu mai spun de timpul pe care nu-l mai pierzi vânzându-ți singur produsele, de stresul provocat de lipsa unei piețe reale de desfacere a legumelor, și nu numai.

În concluzie, ne-am propus următoarele:• să valorificăm producția de legume a

membrilor prin contracte ferme de distribuție și prin deschiderea de magazine proprii în marile zone comerciale din București;

• să asigurăm cerințele membrilor cooperatori privind aprovizionarea cu mijloacele necesare producției agricole și să facilităm dezvoltarea profesională a acestora;

• să dezvoltăm legumicultura pe baze științifice, în acord cu principiile de agro-

12 13

COOPERATIVELE ASTĂZI

mediu, care protejează terenul agricol (principalul mijloc de producție al comunității locale), dar și consumatorul;

• să dezvoltăm comunitatea din care facem parte.

Cooperativa Agricolă „Legume de Vidra” este abia la început. Nu suntem mici, suntem chiar foarte mici, dar optimiști. Nici în Occident nu au fost de la început mari, deși în trecutul lor nu a existat comunism. În primul an, în 2013, am început timid să vindem legume on-line. Am avut sprijinul RAF, care a pus la bătaie 100 000 de dolari pe o perioadă de trei ani. Din acești bani, în primele șase luni am plătit un director executiv, care era și el membru în cooperativă și care a răspuns și s-a ocupat direct de vânzările on-line, folosindu-și propria mașină. Vânzările on-line au constituit o adevărată încercare pentru noi. Calitatea, promptitudinea și seriozitatea au fost însă hotărâtoare. Pot să spun că nu ne-am făcut de râs.

2014 a fost un an și mai greu din unele puncte de vedere. Am reușit să realizăm contracte ferme

cu o rețea de supermarketuri din București, care ne-a obligat foarte mult. Din păcate, doar șapte membri au fost de acord să semneze contracte. În final însă, contractele s-au desfășurat bine, ambele părți fiind mulțumite. Practic, până la finele lunii noiembrie am vândut legume de 480 000 de lei, ceea ce a însemnat 12 700 de euro de persoană, cooperativa realizând un profit de 3 200 de euro. Legumele de bază pe care le-am comercializat prin supermarket au fost: tomate, salată, țelină, conopidă, gulii, varză albă, varză roșie, pătlăgele vinete și verdețuri. În prezent, suntem în faza de negociere a prelungirii contractului, dar deja discutăm de pe alte poziții.

La sfârșitul lui 2014, numărul de membri producători ajunsese la 19. Dintre aceștia, 16 vor comercializa produsele prin supermarket. Deja am făcut și o primă investiție: o mașină de transport legume, cu frig, de 1 000 de kilograme, second hand, cu 25 500 de lei. În funcție de structura de culturi și de programul de livrări, după un calcul economic, vom decide dacă este necesară achiziția unei a doua mașini. De asemenea, cu ajutorul financiar al RAF, vom sprijini, pe rând, dezvoltarea membrilor cooperativei, furnizându-le diverse materiale necesare pentru modernizarea solariilor existente sau construirea unora noi.

Nu în ultimul rând, suntem nerăbdători să inițiem discuții cu specialiștii Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală în realizarea de proiecte prin care să putem accesa fonduri europene, pe Măsura 16 - „Cooperare”. Dorim ca într-un viitor apropiat să avem un depozit de legume, dar mai ales o seră pentru răsaduri. Faptul că suntem asociați într-o cooperativă ne crește șansele de a câștiga proiectele pe care le vom depune.

14 15

Forme de asociere în agricultură

Relațiile de asociere și cooperare sunt diversificate în funcție de varietatea legăturilor care se stabilesc între agricultură și alte ramuri ale economiei naționale, precum și în interiorul agriculturii, între agenții economici și unitățile de depozitare, prelucrare și desfacere a produselor agricole.

Concentrarea producției în exploatații de dimensiuni optime, precum și diversificarea și specializarea producției agricole sunt strâns legate de dezvoltarea relațiilor de asociere și cooperare de-a lungul fluxurilor tehnologice de producere a materiilor prime agricole, dar și de prelucrare și valorificare a produselor.

Conform legislației în vigoare, în agricultură există următoarele forme de asociere: • societăți agricole și alte forme de asociere

în agricultură (Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările și completările ulterioare);

• asociații (OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare);

• cooperative agricole (Legea nr. 566/2004 privind cooperația agricolă, cu modificările și completările ulterioare).

Având în vedere prevederile OG nr. 37/2005 privind recunoașterea și funcționarea grupurilor și organizațiilor de producători pentru

comercializarea produselor agricole și silvice, formele asociative menționate anterior pot fi recunoscute ca grupuri de producători.

Grupurile de producători sunt persoane juridice cu scop lucrativ și gestiune economică proprie și asociații de fermieri care comercializează la comun produsele obținute. Aceste grupuri asigură producția planificată și adaptată cererii pieței, conform condițiilor de calitate și cantitate. De asemenea, promovează aprovizionarea și plasarea pe piață a produselor obținute de membrii lor. Grupului îi revine sarcina de a optimiza costurile de producție, de a stabili prețurile la producător și de a promova utilizarea practicilor de cultivare, a tehnicilor de producție și a practicilor de gestiune a deșeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurător.

Membru al unui grup de producători poate fi oricine deține legal o bază de producție, își declară în scris intenția de a comercializa producția agricolă proprie și plătește cotizația, în conformitate cu statutul grupului. Membrii sunt obligați să aplice reglementările adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției și protecția mediului înconjurător. De asemenea, trebuie să facă parte doar dintr-o organizație de producători pentru comercializarea unuia sau mai multor produse care fac obiectul organizării comune de piață, conform legislației în vigoare, și să comercializeze cea mai mare parte a producției.

Societatea agricolă, cea mai importantă formă de asociere în agricultură, este o societate de tip privat, cu capital variabil și un număr nelimitat și schimbător de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol. Obligațiile societății agricole sunt garantate cu patrimoniul social, asociații fiind răspunzători numai cu părțile lor sociale.

Asociația este subiectul de drept, constituit din trei sau mai multe persoane care pun în comun (pe baza unei înțelegeri) și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activități în interes general, comunitar sau, după caz, în interes personal nepatrimonial.

Cooperativa agricolă reprezintă o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, persoană juridică de drept privat, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de părți, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori (în conformitate cu principiile

cooperatiste) și al implementării politicilor agricole de stimulare a asocierii producătorilor din domeniu, care se organizează și funcționează potrivit prevederilor legii.

Cooperativa agricolă se constituie și funcționează cu minimum cinci persoane și exercită o activitate economică, tehnică și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri de muncă, exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.

Există două tipuri de cooperative agricole: • cooperative de gradul I, constituite din

asociații de persoane fizice; • cooperative de gradul II, formate din

persoane juridice constituite din cooperativele de gradul I, în majoritate, sau persoane fizice și juridice, după caz.

La intrarea în cooperativa agricolă, bunurile mobile și imobile care se constituie ca aport la capitalul social sunt evaluate pentru a se determina valoarea părților sociale subscrise în natură de membrii cooperatori. În cazul cooperativelor pentru administrarea și gestionarea terenurilor agricole, bunurile care sunt aduse în folosință și terenurile de orice fel rămân în proprietatea membrilor cooperatori, cooperativa agricolă având dreptul de uzufruct.

Activitățile cooperativelor agricole sunt axate îndeosebi pe furnizare de servicii, achiziții și vânzări, procesare a produselor agricole, manufacturiere și de mică industrie în agricultură, exploatare și gestionare a terenurilor agricole, silvice, piscicole și a efectivelor de animale, finanțare, asistență mutuală și asigurare agricolă.

16 17

Bariere în asociere și soluții pentru depășirea lor

Lipsa formelor de asociere din România se explică, în mare parte, prin reticența și interesul scăzut al producătorilor agricoli față de formele asociative, din cauza nivelului redus de conștientizare și a absenței informațiilor cu privire la avantajele rezultate prin asociere, a gradului diferit de pregătire a persoanelor așteptate să participe la formele asociative (înțelegerea diferită a scopurilor și principiilor de funcționare ale acestora) și a mentalității legate de asocierea obligatorie (de exemplu, fostele CAP-uri).

Dificultățile cu care se confruntă micii producători agricoli și care justifică necesitatea asocierii sunt determinate de cooperarea dificilă cu unitățile prestatoare de servicii, mai ales în cazul în care suprafața pe exploatație este redusă, precum și de lipsa sau slaba dezvoltare a structurilor de marketing.

Insuficienta dezvoltare a formelor asociative în agricultură se datorează mai degrabă capitalului social scăzut, promovării insuficiente a inițiativelor funcționale de acest gen și lipsei unei viziuni legate de sprijinul de care asociațiile ar avea nevoie (consultanță, dezvoltare organizațională, planificarea afacerii).

Asocierea în agricultură este un fenomen în creștere, însă există multe bariere care trebuie depășite (Tabelul de la pagina 17). Cu toate că asocierea se bazează pe relațiile interpersonale, capitalul social pus la dispoziție de membrii

cooperației este scăzut. Comunicarea slabă între agricultorii din aceeași comunitate, lipsa de informații privind beneficiile asocierii și absența sprijinului din partea autorităților locale sunt doar trei dintre problemele care încetinesc procesul de asociere și, după cum sugerează Centrul Român pentru Politici Europene, ar trebui ca acestea să aibă prioritate la rezolvare prin intermediul unor politici publice în agricultură. Aceste inițiative ar trebui să sprijine dezvoltarea capacităților formelor asociative și cooperatiste prin acțiuni de instruire și consultanță, să includă asociațiile rurale în programele de susținere a economiei sociale, să înființeze departamente specializate în cadrul camerelor agricole, să finanțeze depozitele și piețele de proximitate, să susțină lanțurile scurte de producție și să asigurare facilități fiscale directe.

La începutul anului 2015, România se situează

mult în urma țărilor din Vestul Europei în privința dezvoltării sectorului asociativ în domeniul agriculturii, atât în ceea ce privește diversitatea, cât și prezența pe piață.

BARIERE ÎN ASOCIERE SOLUȚII PENTRU DEPĂȘIREA LORMentalitatea: lipsa de practică democratică, neîncrederea, aversiunea față de fiscalitate (inclusiv plata cotizațiilor), dificultatea de a vedea dincolo de interesul propriu, lipsa de viziune

Sisteme de revizie, control și asigurare a transparenței, sarcini foarte clare pentru membri, modele de bune practici, vizite de studiu, educația de la vârste mici, mai multă informare

Insuficiența cunoștințelor legate de asociere Structuri de suport care să ofere informație și facilitare pentru asocierea în agricultură (de exemplu, proiectul finanțat de RAF, Camerele agricole, RNDR, ONG-uri, instituții publice); Folosirea mass-media;Instruirea managerilor de cooperative (de exemplu, curs susținut de COGECA);Diseminarea de bune practici prin studii și publicații

Insuficiența cunoștințelor cu privire la managementul afacerii

Structuri de suport care să ofere consultanță cu privire la managementul afacerii;Plată motivantă pentru angajații cooperativelor

Insuficiența fondurilor pentru formarea și finanțarea cooperativelor

Accesarea de finanțări și acordarea de facilități fiscale (stimulente)

Dubla impozitare (se impozitează mai întâi tranzacția între membrul cooperator și cooperativă, apoi și vânzarea către terți)

Redefinirea relației dintre membrul cooperator și cooperativă, prin schimbarea legislației

Lipsa încurajărilor din partea autorităților Înființarea altor structuri de suport ale formelor asociative (de exemplu, ONG-uri, finanțatori privați)

Afilierea redusă la organizații naționale și internaționale (taxele de afiliere la organizațiile internaționale sunt foarte mari)

Subvenționarea de către stat a cotizațiilor pentru afiliere la rețelele europene (de exemplu, COPA- COGECA)

Dificultatea de a concura cu produsele din import (acestea vin la prețuri foarte scăzute, mai ales pe filiera multinaționalelor)

Marketing comun cu celelalte cooperative;Crearea de lanțuri scurte de distribuție; Sprijin financiar (subvenții)

Distorsiunile provocate de fondurile europene (de exemplu, terenuri trecute din circuitul pomicol în circuitul agricol pentru a obține subvenții)

Mai multe informații cu privire la finanțările europene și de alte tipuri

Insuficiența liderilor în agricultură Măsuri pentru a face din cooperative și alte forme asociative adevărate pepiniere de lideri; Sesiuni de instruire a liderilor privind managementul afacerii și alte teme de interes

Nerespectarea înțelegerilor din cooperativă de către membrii acesteia

Reguli stabilite de comun acord, penalități, sancțiuni

Vârsta medie ridicată a fermierilor Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, transferul exploatației (integral)

18 19

Avantajele asocierii: economice, sociale și politice

Constituirea producătorilor agricoli în forme asociative deschide noi oportunități de dezvoltare economică, prin atragerea unor avantaje locale, zonale sau regionale, și folosește puterea colectivă în scopul creșterii prosperității membrilor, a familiilor lor și a comunităților din care fac parte. Indiferent de forma de organizare de care aparțin (asociații, cooperative sau grupuri de producători), membrii formelor asociative au drepturi stabilite democratic, iar acesta reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii.

Avantajele grupurilor de producători: • reducerea costurilor de producție (de

exemplu, prin achiziționarea de utilaje care sunt folosite în comun de toți membrii);

• exploatarea unor suprafețe de teren care permit aplicarea tehnologiilor moderne, competitive de producție și de gestiune a deșeurilor, în vederea conformării cu normele de protecție a mediului și de conservare a biodiversității de care suntem obligați să ținem cont ca membri ai UE;

• posibilitatea planificării și modificării producției conform cererii cantitative și calitative de pe piață;

• accesul mai ușor la fondurile europene și la contractarea creditelor bancare;

• facilitarea comunicării între fermieri, precum și între reprezentanții lor și instituțiile guvernamentale (asociația reprezintă un for de discuții, de schimburi de opinii, de soluționare a unor probleme dintre membri,

oferă posibilități de întrajutorare și accesare de informații, iar reprezentanții asociațiilor sunt un partener pertinent de dialog cu MADR, în elaborarea deciziilor care privesc producătorii agricoli și interesele acestora);

• creșterea capacității de negociere, în vederea obținerii unor prețuri mai bune atât la cumpărarea în comun a materiilor prime necesare producției, cât și la valorificarea produselor, prin ofertarea unor cantități mai mari, în condiții de calitate ridicată;

• promovarea mai eficientă a producției, atât pe piața internă, cât și pe cea externă.

În condițiile mediului puternic concurențial, aceste aspecte, cărora le pot fi adăugate și altele, pot duce la creșterea veniturilor producătorilor agricoli și la conștientizarea de către ei a responsabilităților pe care le au ca factori cu drepturi și obligații pe piață.

Avantajele cooperativelor agricole: • caracterul democratic al mecanismelor

de funcționare, care au la bază principiile cooperatiste moderne;

• posibilitatea înființării lor și de către persoane care dispun de un capital mic;

• facilitățile fiscale acordate de stat: scutirea de la plata impozitului agricol pentru primii cinci ani de la constituire, accesul la subvenții, la fondurile publice și la fonduri externe prevăzute în programul de susținere a agriculturii României, scutirea de la plata taxelor vamale pentru importurile de tractoare, mașini și utilaje agricole sau echipamente de irigat, recunoașterea și asimilarea cooperativelor agricole de către MADR ca grupuri de producători, pentru a beneficia de toate drepturile prevăzute de legislația în vigoare, contribuția la dezvoltarea rurală, prin crearea de noi locuri de muncă, și angajarea tinerilor într-o formă de activitate organizată.

Avantajele asociațiilor:

ECONOMICE: • posibilitatea de negociere a unui preț mai bun

al produselor;• degrevarea producătorului de

responsabilitatea vânzării; • un branding și un marketing mai bun al

produselor; • posibilitatea de negociere a unui preț mai mic

al inputurilor (costuri mai reduse); • extinderea producției și capitalizarea

membrilor; • creșterea standardului de viață al membrilor; • accesul membrilor la informație, inovație,

proiecte de colaborare și clustere; • oferirea de servicii diverse către membri

(servicii tehnice, de informare și consultanță); • posibilitatea investițiilor în infrastructuri de

depozitare sau procesare; • trecerea de la vânzarea produselor agricole

neprocesate la cele cu valoare adăugată;• punerea în valoare a resursele locale și crearea

de produse locale;• apropierea de consumator (pot fi inițiate

lanțuri scurte de distribuție);• îmbunătățirea accesului produselor locale la

consumator; • vânzarea prin intermediul marilor retaileri,

târguri, magazine (asociația crește astfel puterea de negociere a membrilor);

• accesarea mai ușoară a fondurilor europene; • o gestiune mai bună a riscurilor în agricultură

(de exemplu, prin crearea unor fonduri mutuale);

• realizarea parteneriatelor benefice pentru membri (de exemplu, parteneriate cu institute de învățământ, pentru transferul de inovație);

• crearea locurilor de muncă permanente și sezoniere.

SOCIALE: • creșterea capitalului social (se reface

sentimentul de comunitate); • comunicarea și sprijinul între membri.

POLITICE: • formarea liderilor în agricultură (aceștia

reprezintă interesele fermierilor); • preluarea unei părți din atribuțiile statutului

(de exemplu, control-performanță), reechilibrând balanța de putere dintre stat și fermieri.

20 21

Bune practici în asociere

Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic

Pentru a face față pieței agricole autohtone tot mai dinamice, 16 legumicultori din comunele Apahida și Jucu, din județul Cluj, s-au unit, în anul 2013, cu sprijinul Fundației Civitas pentru Societatea Civilă și al Fundației Româno-Americane, constituind Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic.

Viziunea acesteia presupune dezvoltarea durabilă a agriculturii locale prin promovarea spiritului antreprenorial în rândul producătorilor locali și adaptarea producției din punct de vedere calitativ și cantitativ la cerințele consumatorilor. Misiunea asumată este de a valorifica potențialul agricol al spațiului românesc, în special al celui transilvănean, prin asocierea micilor producători și colaborarea cu „actorii” relevanți ai pieței financiare, și de a promova produsele locale.

Ca urmare a forței câștigate prin asociere, fermierii din Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic au crescut suprafața cultivată, de la circa 30 de hectare în 2013 la aproximativ 70 de hectare în 2014, ceea ce le permite să livreze săptămânal 30 de tone de legume.

Totodată, ca asociați, ardelenii au pus mână de la mână și au construit un centru de preluare și depozitare a mărfii, cu o capacitate de 80 de

tone, unde legumele sunt ținute la rece înainte de ambalare și vânzare.

Chiar președintele cooperativei explică rețeta succesului: „Toată lumea vrea ca dintr-o mână de varză să își ia Mercedes, dar nu se poate. Trebuie să faci producție pe suprafețe mari, mecanizat. Dacă ai clienți,

crești automat suprafața cultivată, dar ca să ai clienți, toate produsele trebuie să fie calitatea întâi, să arate bine, să nu fie lovite și să fie curate, ambalate frumos și, mai ales, proaspete”.

La nici un an de la înființarea cooperativei, membrii acesteia au livrat peste 350 de tone de legume (varză, țelină, ardei, morcovi, roșii și castraveți) către un lanț de supermarketuri.

Pentru a-și completa portofoliul, au încheiat un parteneriat cu o altă cooperativă din zonă, astfel încât vor începe să furnizeze și cartofi. Totodată, faptul că acționează concertat le permite legumicultorilor ardeleni să aibă o relație bună și cu furnizorii de inputuri.

De asemenea, Cooperativa Lunca Someșului Mic și-a creat un brand, denumit „Lunca”, sub care sunt realizate produse naturale, care combină dulceața morcovului din Grădina Clujului cu gustul acrișor al merelor devenite parte a sucului natural marca „Lunca”. Fiecare sticlă, atent aleasă, trece prin mâinile a cel puțin patru membri ai cooperativei, de la spălare, sterilizare, umplere cu licoarea magică, până la etichetare și capișonare, fiind pregătită pentru iarnă și pentru intrarea în „lumea bună” a consumatorului exigent.

Cu toate acestea, fermierii încă se plâng de lipsa forței de muncă și a tehnologiilor moderne. Toți participanții au observat că această cooperativă este o oportunitate care trebuie fructificată și au început să cultive mai mult, iar acest fapt dovedește că se simt confortabil în asociație.

Asociația Fructul Secuiesc

Istvan Mar este cel care, în anul 2010, a înființat Asociația Fructul Secuiesc, pentru a genera venituri la nivelul comunității rurale prin folosirea varietăților de fructe din livezi tradiționale, a fructelor de pădure și a ciupercilor din pădurile aflate sub tutela comunității locale.

Experiența dobândită ca antreprenor social în cadrul câtorva proiecte de dezvoltare economică locală, implementate în Nepal, Maroc și Peru, care au avut ca scop identificarea resurselor naturale cu valoare sporită și inițierea de activități economice în interesul și prin participarea comunităților locale, l-a determinat pe Istvan să revină în țară, unde există numeroase comunități rurale care trebuie ajutate. Așa a luat naștere Asociația Fructul Secuiesc, cea care propune pentru prima dată un model multiplicabil pentru dezvoltarea satelor românești din întreaga țară. Este o afacere socială, care oferă o modalitate de generare de venit pentru aproximativ 1 000 de familii din peste 25 de comunități defavorizate.

22 23

Acestea folosesc facilitățile de procesare, ambalare și distribuție puse la dispoziție de asociație, pentru a valorifica recolta proprie de varietăți tradiționale de fructe de livadă și de pădure, utilizând rețete și tehnici de procesare tradiționale. Este un model de succes pentru zona Odorhei, care va fi multiplicat în curând în mai multe locuri din țară.

Asociația Fructul Secuiesc își desfășoară activitatea pe 34 000 de hectare de livadă tradițională și 27 339 de hectare de păduri. Fructele colectate de pe aceste suprafețe sunt procesate în două întreprinderi comunitare ale asociației: Manufactura de Procesare Fructe de Livadă (Lupeni) și Centrul de Procesare Fructe de Pădure și Ciuperci (Zetea). Performanța financiară este reflectată în primul rând de numărul oamenilor care pot genera venituri suplimentare din activitățile economice implementate prin organizație. Astfel, în anul 2013, aproximativ 3 000 de persoane și-au putut baza traiul pe oportunitățile economice oferite de asociație. În ceea ce privește cererea, Asociația Fructul Secuiesc își stabilizează poziția de piață prin diversificarea continuă a produselor, ajungând în momentul de față la 42 de sortimente, grupate pe șase categorii.

Activitatea majoritară a asociației se concentra pe piața internă, dar în 2014 a fost semnat un contract cu un partener din Germania, iar acesta, pe lângă comercializarea bunurilor materiale, dorește să transmită și mesajul atașat produselor.

Modelul pus în aplicare de Istvan Mar este considerat unul inovator prin faptul că a reușit să combine tradiționalul cu contemporanul. În

acest sens, fructele colectate în mod tradițional din flora spontană (fructe de pădure, ciuperci) și fructele varietăților autohtone sunt procesate și ambalate prin folosirea tehnologiilor avansate din domeniul industriei alimentare. Alături de acest model, valorile de bază ale afacerii sociale (respectul față de munca omului din comunitate și de resursele naturale, transparența activităților implementate și comunicarea permanentă a rezultatelor acestora) au contribuit la câștigarea titlului „Social Entrepreneur Of The Year 2014”.

Cooperativa „Someș-Arieș”

Vizita pe care mai mulți fermieri din Cluj au efectuat-o la un moment dat în Franța a fost punctul de plecare al inițiativei lor. Aceștia au vizitat câteva ferme constituite în cooperativă și au considerat că, pentru a avea profit și pentru

a-și vinde produsele mai bine, este necesar să se organizeze în acest tip de cooperativă de aprovizionare și vânzare în comun. Așa a luat ființă prima cooperativă agricolă a crescătorilor de bovine din județul Cluj: Cooperativa „Someș-Arieș”. Aceasta a avut inițial șapte membri fondatori, fermieri care dețineau, însumat, 1 500 de vaci-matcă. Treptat, alți 20 de fermieri dintre cei aproximativ 200 de crescători de bovine din județ și-au exprimat dorința să adere la această formă de organizare, ajungându-se în prezent la 53 de fermieri.

Mircea Ciurea, membru al cooperativei și președintele Federației Crescătorilor de Bovine din România, declara: „Foarte important este faptul că oamenii au înțeles că se dovedește mai convenabil pentru fiecare să predăm laptele împreună. Obținem toți un preț mai bun”. Această afirmație este completată de situația la zi, Cooperativa „Someș-Arieș” adunând 350 000-400 000 de litri de lapte pe lună. Această cantitate este livrată către unul sau mai mulți procesatori cu renume din regiune și chiar către procesatori din străinătate.

Cooperativa intenționează să se înscrie la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca grup de producători, pentru a beneficia de cota de 5% din cifra de afaceri, considerată sumă nerambursabilă.

De asemenea, vor fi cumpărate și toate inputurile: sămânță, erbicide, îngrășăminte, furaje. Achiziționându-se cantități mari, vor fi obținute prețuri mai mici sau discount-uri semnificative. Tot ce se realizează în fermă va fi vândut prin cooperativă, cu interesul de a obține prețul cel mai bun.

Biocoop

În urmă cu 10 ani a fost înființată prima cooperativă țărănească ecologică din România: Biocoop (Sibiu). Unul dintre parteneri, Willy Schuster, povestește: „Treaba asta cu Biocoop a crescut organic, însă ideea de ne uni a fost a lui Wolfgang Radatz, care a venit cu un proiect de dezvoltare din Germania, s-a stabilit aici, în Sibiu, și prin intermediul său am început să ne cunoaștem între noi”. La acel moment, cei șase gospodari bio din județele Sibiu și Mureș s-au organizat pentru a le oferi localnicilor și vizitatorilor de pretutindeni produse sănătoase, locale și certificate ecologic.

24 25

COOPERAȚIA ÎN VIITOR

Astăzi, din acest „exemplu de antreprenoriat” denumit Biocoop fac parte 10 familii, toate bio-certificate, care produc legume, fructe, miere, brânză, lapte, unt, smântână, ouă, cârnați și alte produse tradiționale din porc, pâine, plăcinte și prăjituri, ulei, dulcețuri, siropuri, ceaiuri, zacuscă sau paste făinoase artizanale, la cerere, fiecare membru fiind responsabil pentru produsele lui.

Pentru membrii ei, cooperativa a reprezentat oportunitatea de a-și promova și valorifica produsele proprii ecologice, atât prin magazinul Biocoop deschis în Sibiu, cât și la diverse târguri din țară, prin internet sau chiar prin intermediul ghidurilor turistice. Asemenea fermierilor, care au nevoie de acces pe piață, și consumatorii din România au nevoie să ajungă ușor la produsele bio. Astfel, prin intermediul clienților formați, membrii Biocoop au acces la piață, oferind, în schimb, o hrană aleasă, selectă și direct de la producători.

Exemplele de bune practici evidențiate la nivelul celor patru asociații agricole cu scop economic prezentate anterior constau în identificarea oportunităților de dezvoltare agricolă ale regiunii, determinarea potențialului agricol, acțiuni de facilitare comunitară, susținerea unui grup de inițiativă puternic, colaborarea cu autoritățile locale, consultanță tehnică și de afaceri, organizarea de târguri și vizite de studiu și facilitarea accesului la capital.

Motivațională pentru perioada imediat următoare este declarația domnului Mihail Dumitru, director general adjunct în cadrul DG-AGRI al Comisiei Europene: „Producătorii care se asociază în grupuri vor avea avantaje net superioare celor care nu se asociază și vor avea semnificativ mai multe șanse să acceseze fondurile structurale alocate prin Politica Agricolă Comună în perioada 2014-2020”.

26 27

Modelul CRPE: percepții privind asocierea în agricultură

Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) are ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertiză în domeniul politicilor publice.

În ceea ce privește asocierea în agricultură, CRPE a efectuat mai multe cercetări, iar în cadrul acestora, experții au tras concluzia că, în prezent, micii fermieri întâmpină dificultăți în a-și desfășura activitățile pe piețele de desfacere. În același timp, comercializarea producției agricultorilor se dovedește greoaie, în situația în care marile lanțuri de magazine au exigențe ridicate legate de cantitate, calitate ori modalitatea de livrare. Din aceste motive, derivă și lipsa de contractare, în ciuda faptului că numărul de lanțuri de magazine, comercianți și procesatori crește. De asemenea, dificultățile cu care se confruntă fermierii mai sunt legate de lipsa de formare și informare și de costurile ridicate pe care le presupun serviciile de promovare și marketing, cele care le-ar facilita și ridica standardele în relația cu lanțurile de retail.

De-a lungul timpului, CRPE a cercetat situația asocierii în agricultură și a propus seturi de soluții, în vederea rezolvării diferitelor probleme și pentru ca instituțiile competente să elaboreze politici publice care să răspundă nevoilor producătorilor, dar și contextului actual al activităților economice pe care le desfășoară retailerii.

În ceea ce privește Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, CRPE a subliniat necesitatea adaptării acestuia la realitățile

cotidiene ale mediului agricol. Asupra subiectului legat de valorificarea reformei Politicii Agricole Comune în cazul României, CRPE a susținut măsura de cooperare, care constituie o noutate față de anteriorul PNDR. Cele două sub-măsuri subsecvente măsurii de cooperare sunt crearea de grupuri operaționale care să faciliteze accesul fermelor la inovație și susținerea cooperării pe orizontală și verticală între „actorii” din lanțul de aprovizionare. Aceste sub-măsuri vor avea efecte pozitive asupra gradului de asociere al producătorilor și al lanțurilor de retailer-i.

Raportul CRPE „Asocierea în agricultură – calea produselor românești spre marile lanțuri de comercializare. Contractare și reglementare în relația producător-supermarket” formula recomandări precum „sprijin pentru a forma structuri asociative și mai ales pentru ca acestea să fie sustenabile pe termen mai îndelungat, necesitatea unei măsuri dedicate dezvoltării structurilor asociative în agricultură prin programe integrate, care să susțină costurile de incubare ale acestor asociații, de la consultanță pe constituire și dezvoltare organizațională, planificarea afacerii și a desfacerii pe piață, până la obținerea de finanțare.” Cu alte cuvinte, percepția CRPE privind asocierea, rezultată din diferite rapoarte și cercetări, trimite către necesitatea unei promovări mai eficiente și clare a măsurilor corelate cu asocierea în agricultură și a avantajelor asocierii, cum sunt reducerea costurilor de producție și obținerea mai ușoară de finanțări și subvenții, astfel încât producătorii să capete mai multă încredere.

Pilonul I - plăți directe

Noul pachet privind Politica Agricolă Comună în perioada 2014-2020 menține cei doi piloni, Pilonul I - „Plăți directe” și Pilonul II - „Dezvoltare rurală”, dar sporește legăturile dintre ei, oferind astfel o abordare mai cuprinzătoare și mai integrată a măsurilor de sprijin specifice respectivei politici. Pachetul introduce, în particular, o nouă arhitectură pentru plățile directe, care este mai bine orientată, mai echitabilă și mai ecologică, precum și un mecanism de siguranță îmbunătățit și o dezvoltare rurală consolidată.

Mecanismele de sprijin direct fac trecerea de la „decuplarea completă” la „orientare”

Sistemul din 2013, de decuplare a ajutoarelor agricole și de acordare a unui sprijin general pentru venit, se va transforma, în noua perioadă de programare, într-un sistem în care fiecare componentă este legată de obiective sau funcții specifice. În acest fel, perioadele de referință istorice nu vor mai juca un rol semnificativ.

Plățile unice vor fi înlocuite cu un sistem de plăți multiple, constituit din șapte componente:1. o plată de bază pe hectar, al cărei nivel

urmează să fie armonizat în funcție de criteriile economice sau administrative naționale sau regionale și supus unui proces de convergență;

2. o componentă „de ecologizare”, în calitate de sprijin suplimentar, pentru a compensa costurile furnizării de bunuri publice ecologice neremunerate de piață;

3. o plată suplimentară timp de cinci ani către tinerii fermieri;

4. o plată redistributivă, prin intermediul căreia fermierilor li se poate acorda un ajutor suplimentar pentru primele hectare;

5. un sprijin suplimentar pentru venit în zonele care se confruntă cu anumite constrângeri naturale;

6. un ajutor cuplat cu producția acordat anumitor sectoare agricole sau tipuri de activități agricole, din motive economice și/sau sociale;

7. o schemă simplificată destinată micilor fermieri, cu plăți de până la 1 250 de euro. Primele trei componente sunt obligatorii pentru statele membre, iar ultimele patru, opționale.

Statele membre urmează să aloce 30 % din pachetul lor financiar național de plăți directe componentei „de ecologizare”. Celelalte 70 de procente vor fi alocate componentei „plată de bază”, după deducerea tuturor sumelor alocate rezervelor naționale de drepturi (obligatorii până la 3% din pachetele naționale), plăților complementare redistributive (până la 30%), plăților în favoarea tinerilor fermieri (obligatorii până la 2%), zonelor defavorizate (până la 5%) sau plăților cuplate cu producția (până la 15%).

28 29

Noile plăți de bază pe hectar sunt rezervate exclusiv fermierilor activi, pe baza unei „liste negative”, care urmează să fie stabilită de fiecare stat.

Opțiunile României privind aplicarea Pilonului I - „Plăți directe”: 1. Plata directă pe suprafață (SAPS) va continua

până în 2020, inclusiv;2. Plățile directe nu vor fi reduse, deoarece

România propune acordarea de plăți redistributive prin utilizarea a peste 5% din plafoanele naționale anuale din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA);

3. Vor fi acordate plăți redistributive în valoare de 5 euro pe hectar pentru primele 5 hectare și circa 45 de euro pe hectar pentru restul de 25 de hectare. Pentru plata redistributivă se utilizează circa 5,3-5,7% din plafonul național anual 2015-2020 (FEGA);

4. În 2015-2017 vor fi transferate 112 333 536 de euro de la Pilonul I - „Plăți directe” la Pilonul II - „Dezvoltare rurală”, sumă considerată ca fiind suficientă pentru finanțarea schemei mici fermieri din PNDR, astfel încât să nu fie afectate alocările PNDR prevăzute pentru celelalte măsuri;

5. Pentru a primi plata pentru culturi verzi (din FEGA), reprezentând 30% din plafonul național anual, beneficiarii trebuie să respecte anumite condiții: diversificarea culturilor, menținerea pășunilor permanente și prezența de zone de interes ecologic (ZIE) pe suprafața agricolă. În cazul în care o exploatație are mai mult de 15 hectare de teren arabil, începând cu anul 2015, cel puțin 5% (apoi 7%) din acesta trebuie să reprezinte ZIE. În cadrul ZIE au fost incluse terase, elemente de peisaj (garduri vii, arbori

izolați, în aliniament, grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie, margini de câmp, iazuri, rigole etc), zone-tampon, hectare de teren agro-forestier, zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție, zone de culturi secundare sau strat vegetal și zone având culturi fixatoare de azot;

6. Plata pentru tinerii fermieri va avea alocat 2% din plafonul național anual FEGA, reprezentând o plată suplimentară de circa 23 de euro pe hectar pentru exploatații de maximum 60 de hectare. Tinerii din actualul PNDR urmează să beneficieze de această primă pentru perioada rămasă până la cinci ani.

7. Va fi aplicată schema simplificată destinată tinerilor fermieri, urmând să fie acordați cel mult 1 250 de euro per fermă.

8. În privința sprijinului cumulat, urmează să fie stabilite procentul alocat din plafonul național anual FEGA și culturile/sectoarele care primesc acest sprijin, cu justificarea necesității lui, descrierea condițiilor de eligibilitate, a duratei schemei, a cuantumului per unitate și a limitelor cantitative, dacă este cazul;

9. La capitolul fermier activ, cuantumul plății directe (primite în anul anterior) sub care toți beneficiarii sunt considerați fermieri activi este de 5 000 de euro, pentru a nu crește excesiv costurile administrative (acest cuantum ar însemna maximum 39 de hectare per exploatație), fiind necesară și realizarea unei liste a entităților excluse de la plățile directe: companii, societăți, agenți economici etc. care prin natura lor nu practică agricultura ca activitate de bază, dar care pot deține/gestiona suprafețe de teren agricol.

Camerele agricole, abordare legislativă

Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală (RNDR) face parte dintre organismele care doresc să stimuleze dialogul între „actorii” participanți la procesul de dezvoltare rurală, printre competențele ei numărându-se și organizarea de evenimente menite să-i pună față în față pe cei în cauză.

Unul dintre acestea a fost și seminarul de consultare organizat în 27-28 noiembrie 2014, cu privire la situația camerelor agricole private, care a reunit camere agricole deja constituite, asociații reprezentative ale fermierilor, patronate și sindicate din domeniul agriculturii și grupuri de acțiune locală.

Concluziile acestui eveniment au fost necesitatea modificării Legii camerelor agricole și începerea imediată a proceselor de inițiere, constituire și formare a acestor instituții, cât și abrogarea Ordonanței 58/2013 și revenirea la Legea 122/2012.

Actuala Lege 122/2012 privind camerele pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală reglementează „modalitatea de înființare, organizare și funcționare” a acestor instituții private, de interes public, nonprofit, care au personalitate juridică.

Potrivit Art. 2, alin. (1), camerele agricole au rolul de a reprezenta și promova interesele

fermierilor, ale persoanelor fizice și juridice din sfera agriculturii și din domenii conexe, cum sunt industria alimentară, silvicultura, piscicultura, turismul rural sau agroturismul, propagând totodată politicile agricole comune, programele naționale de dezvoltare rurală și politicile publice de susținere financiară a agriculturii, pe care instituțiile României le elaborează.

În aceeași măsură, Legea camerelor agricole stabilește misiunea acestora de a intensifica absorbția fondurilor europene și de a fi un adevărat consultant în domeniile agriculturii și conexe, având competența de a ține legătura permanentă cu autoritățile publice, cu instituții ale administrației publice centrale și locale și de a colabora cu acestea în domeniile de competență anterior menționate.

Prin intermediul evenimentului organizat, RNDR, entitate prezentă constant la stimularea dialogului dintre „actorii” din domeniul agriculturii și sectoarelor conexe, a răspuns la nevoia de formare a unui sistem de consiliere și consultanță în România și a contribuit la accelerarea procesului de formare a camerelor agricole la nivel județean.

Chiar dacă până la sfârșitul anului 2014 se constituiseră numai 15 camere agricole, se dorește organizarea alegerilor pentru înființarea camerelor agricole în județele care nu dispun încă

30 31

de această instituție. În acest sens, nu numai că se lucrează la o legislație care să evite politizarea camerelor, dar aceasta va reflecta și consensul dintre principalele asociații profesionale și camerele agricole existente.

S-a discutat despre sistemul electiv și au fost dezbătute două variante de constituire a listelor electorale specifice, prima fiind cea în care electorii se înscriu automat din listele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și ale Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, iar cea de-a doua, în care electorii sunt membri ai camerei, plătitori de cotizații.

Un alt punct important al dezbaterilor a fost decizia unanimă ca vârsta maximă pentru tânărul fermier să fie de 40 de ani, România punându-se astfel în acord cu regulamentele europene, având în vedere că în Ordonanța de Urgență nr. 58/2013 se precizează faptul că fermierii tineri cu vârsta până în 35 de ani pot fi înscriși pe listele electorale.

În continuare, RNDR va reveni cu recomandări, în calitate de instituție, care pune în comun ministerele responsabile, agenții guvernamentale naționale, sectoare economice secundare și terțiare, ferme mici, grupuri și minorități etnice, grupuri de acțiune locală și parteneriate similare, universități, institute de cercetare, autorități publice și asociațiile lor, proprietari, ferme comerciale, proprietari și administratori de păduri, precum și sectoare civile și non-profit și organizații ale acestora.

În aceeași măsură, RNDR va rămâne un promotor al dezbaterilor în ceea ce privește subiectele pe care le abordează agricultura și domeniile conexe.

Cooperativele agricole, mijloc pentru transformarea exploatațiilor agricole mici în afaceri profitabile

În România, agricultura este principala sursă de venit în mediul rural. Potrivit datelor statistice prezentate de INSSE*, în 2010 erau peste 3 800 000 de exploatații agricole, totalizând 15 600 000 de hectare. Dintre acestea, peste 3 500 000, acoperind 4 245 000 de hectare, sunt exploatații agricole mici, cu o suprafață de până la 5 hectare.

Exploatațiile agricole de mici dimensiuni sunt păstrătoarele tradițiilor economice, gastronomice, culturale și ale patrimoniului, acestea fiind atribute care definesc identitatea națională, locală, regională și a ruralului românesc. De asemenea, ele consolidează agricultura în privința stabilității și contribuie la asigurarea securității alimentare la nivel general și la reducerea sărăciei.

Fermele mici și cele de familie pot aduce diversitate producției și pot face față mai ușor crizelor și schimbărilor de pe piață, deoarece au o capacitate mai mare de adaptare față de alți operatori. Datorită acestei adaptabilități, produsele oferite de fermele de familie răspund mai bine cerințelor consumatorilor. Aproximativ 85% dintre produsele agroalimentare românești ating un standard ridicat de calitate, care poate fi comparat cu cel din statele cu o agricultură dezvoltată, însă povara cea mai mare a fermelor de familie constă în faptul că acționează pe o piață concurențială care nu acoperă integral costurile de producție. În

plus, ele nu dispun de mijloacele tehnice necesare efectuării lucrărilor agricole, astfel încât apelarea la servicii specializate este o necesitate. Investițiile în mașini costisitoare (combine, mașini de semănat, de erbicidat etc.) nu se justifică economic pentru exploatațiile mici sau pentru cele de câteva zeci de hectare. Având în vedere structura culturilor, în funcție de nevoile fermierului, chiar și pentru exploatațiile de 200-300 de hectare este rentabilă numai investiția în utilaje de uz general: tractor, plug, combinator-cultivator, remorcă etc.

Practicarea agriculturii presupune costuri considerabile, influențate și de condițiile climatice. Variațiile mari ale acestora au consecințe directe asupra nivelului producțiilor. Prin urmare, în viitor, fermierii vor plăti mai mult pentru motorină, electricitate, îngrășăminte, pesticide etc. Efectele costurilor în continuă creștere, nivelul solicitat de producție și prețurile pieței reprezintă tot atâtea motive pentru care este necesară asocierea fermierilor.

Cooperativele agricole sunt o piesă importantă în puzzle-ul dezvoltării rurale

Cooperativele agricole contribuie la îmbunătățirea productivității exploatațiilor agricole de mici dimensiuni și fac posibil accesul la marketingul produselor, la economii, creditare, asigurări și tehnologie. Cooperativele agricole

*Recensământul General Agricol 2010

32 33

COOPERAȚIA TRANSNAȚIONALĂ

servesc drept punți între fermieri și piețe, prin agregarea produselor, facilitarea adoptării de noi tehnologii și input de materie primă. De asemenea, ele contribuie la creșterea producției de alimente, la diversificarea culturilor și le oferă micilor producători o platformă de comunicare pentru luarea deciziilor care le influențează activitățile.

În termeni simpli, conceptul modern al acestei asocieri nu înseamnă că proprietarul își dă pământul și animalele la cooperativă și muncește normat la CAP, ci că are ferma lui, societatea lui agricolă și producția proprie, dar pentru obținerea unui preț mai bun, comercializarea se face alături de ceilalți membri ai cooperativei. În acest fel, fermierii se pot gândi la o etapă ulterioară, respectiv la procesare. În Europa de Vest există și cooperative pentru servicii. Acestea sprijină fermierii în executarea unor lucrări agricole specializate, întreținerea și repararea utilajelor, a instalațiilor din zootehnie, transportul specializat etc.

În perioada 2010-2012, numărul cooperativelor agricole a crescut cu 180%, activele au sporit cu 153% și veniturile cu 164%, iar numărul de angajați s-a mărit cu 10%. În plus, la nivelul agricultorilor, în special tineri, există o percepție pozitivă privind asocierea. Un studiu realizat în ianuarie 2014 de Centrul Român pentru Politici Europene arată că dintre cei 100 de tineri chestionați, 64% intenționează să se asocieze în următorii doi ani.

Pe de altă parte, pentru a-i sprijini pe micii fermieri, în noul Program Național de Dezvoltare Rurală au fost introduse măsuri și forme de sprijin suplimentare dedicate, având în centru ferma de familie, toate acestea cu scopul de a susține dezvoltarea micilor producători.

34 35

Exemple de succes

EXEMPLUL 1. Rolul cooperativelor transnaționale olandeze în dezvoltarea cooperativelor

Dezechilibrele identificate la nivelul negocierii între părțile contractante din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente au atras atenția Comisiei Europene, care s-a angajat să faciliteze restructurarea sectorului prin încurajarea creării de cooperative de producători agricoli.

Directoratul General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a lansat un studiu denumit „Sprijin pentru Cooperativele agricultorilor”, care furnizează informațiile de fond menite să-i ajute pe fermieri să se organizeze în cooperative, ca un instrument pentru consolidarea orientării lor pe piață și generarea unui venit solid. Acest raport oferă informații relevante extrase din patru studii de caz aferente unor cooperative transnaționale. Alegerea acestora a avut la bază sectoarele în care activează. Astfel, au fost selectate The Greenery, CRV, FrieslandCampina și Agrifirm.

The Greenery este o companie internațională înființată în 1996, axată pe comercializarea produselor vegetale proaspete (fructe și legume), ale cărei acțiuni sunt deținute integral de cooperativa Coforta, cu aproximativ 900 de fermieri afiliați. Coforta este una dintre cele mai mari cooperative

din lume, care activează în sectorul cultivării fructelor, legumelor și cartofilor, cu operațiuni în peste 40 de țări.

Are peste 1 500 de angajați și nouă filiale, înființate pentru a se asigura că fiecare piață căreia i se adresează este optim servită. Membrii Coforta au o relație strânsă cu instituția proprie, a cărei strategie este de a dezvolta, deschide și stabiliza canale de piață în care produsele fermierilor din cadrul cooperativei să poată fi comercializate.

CRV este o întreprindere internațională activă în domeniul creșterii și îmbunătățirii reproducției și geneticii bovinelor, care și-a luat angajamentul să aducă o valoare adăugată fermierilor. Acționarii sunt cooperativa olandeză CR Delta și cooperativa flamandă VRV.

Unitățile înființate de acționari încă din 2009 sunt active în țările vecine, pentru a răspunde optim cerințelor clienților. Cooperativa olandeză CR Delta are în prezent 22 750 de membri (80% din CRV), în timp ce Asociația de îmbunătățire a situației bovinelor flamande VRV are 6 500 de membri (20% din CRV). Activitățile desfășurate de cooperativă sunt cercetarea, creșterea și comercializarea de material genetic (material seminal, embrioni), colectarea și prelucrarea de date cu privire la bovine, servicii desfășurate în cadrul

fermei (transplant de embrioni, inseminare artificială), produse de management și publicarea de reviste.

FrieslandCampina este o cooperativă de produse lactate, cu 19 850 de fermieri-membri din Olanda, Germania și Belgia.

Produsele cooperativei sunt reprezentate de băuturi pe bază de lapte (pentru sugari și nutriția copilului), brânză, unt, smântână și deserturi. Ambiția FrieslandCampina este dublu orientată: în primul rând să fie mai atractivă pentru membrii agricultori, apoi să pună în circulație și să crească notorietatea substanțelor nutritive esențiale ale produselor lactate naturale în întreaga lume. Pentru a realiza această strategie, FrieslandCampina pune accent pe creșterea economică și pe crearea de valoare. Relația dintre cooperativă și membrii ei este foarte puternică, ceea ce înseamnă că membrii au obligația de a livra, în timp ce FrieslandCampina are datoria de a le cumpăra produsele.

În 1 iunie 2010, Cooperativa Agrifirm, din Meppel, și Cehave Landbouwbelang, din Veghel, au fuzionat pentru a forma Coöperatie Agrifirm UA, cu sediul în Apeldoorn, Olanda.

În calitate de cooperativă de fermieri și grădinari de piață, Agrifirm și-a asumat misiunea de a crea valoare pentru membrii ei. Este activă în Țările de Jos, în sectoarele de creștere a animalelor, agricultură și horticultură. Membrii nu au obligația de a vinde cooperativei, însă Agrifirm se angajează

să cumpere toată producția lor. Strategia Agrifirm este să fie o legătură în lanțul de succes al clienților și partenerilor și să genereze valoare pentru membrii ei.

Studiile de caz prezentate arată că internaționalizarea are un rol bine stabilit în strategia tuturor celor patru cooperative. Aceasta le permite să-și depășească limitele creșterii interne, să intre pe noi piețe, pentru a obține avantaje de cumpărare sau să reducă riscurile asociate.

Totodată, membrii cooperativelor au o influență puternică în procesul de luare a deciziilor. Trei dintre cele patru cooperative (CRV, FrieslandCampina și Coforta) încă mai au unii dintre furnizorii externi sau clienți ca membri ai cooperativei. Agrifirm a avut membri străini în urmă cu câțiva ani și a decis să pună capăt parteneriatului, din cauza efortului și cheltuielilor pe care le presupunea menținerea acestora.

Studiul a mai relevat că managerii reprezentanțelor din străinătate sunt mai bine informați cu privire la mediul concurențial al cooperativelor și simt când este nevoie de consolidarea poziției competitive a firmei în străinătate.

În ceea ce privește strategia pe termen lung, două dintre cele patru cooperative intenționează să fuzioneze cu altele. În acest sens, există următoarele argumente: concurența (dacă nu le poți învinge, alătură-te lor), existența unui echilibru între membri și mărimea companiei.

36 37

EXEMPLUL 2. Cooperativa de procesare lapte Valio, dezvoltare structurală

Directoratul General pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală al Comisiei Europene a lansat un studiu denumit „Sprijin pentru cooperative”, pentru a aduce la cunoștința agricultorilor din întreaga lume informațiile necesare organizării în cooperative și a consolida astfel orientarea lor pe piață și obținerea unui venit stabil. Obiectivul a fost de a facilita restructurarea sectorului agricol prin încurajarea creării de organizații voluntare de producători.

Prezentul studiu de caz oferă informații despre dezvoltarea cooperativei Valio, o companie finlandeză de prelucrare a laptelui în produse lactate.

Finlanda este cea mai nordică țară din lume angajată în practicarea agriculturii în formă tradițională și deține aproximativ 63 000 de ferme, cu o suprafață agricolă medie de 36 de hectare.

Persoanele fizice, preponderent familii de fermieri, dețin 90% din totalul fermelor agricole.

În ceea ce privește producția lactată, în Finlanda sunt înregistrate 10 200 de ferme, cu o medie de 29 de vaci de lapte. Suprafața și numărul efectiv de ferme de lapte au crescut semnificativ în ultima perioadă.

Interesul scandinavilor față de organizarea în cooperative a început la sfârșitul secolului

al XIX-lea, ca urmare a problemelor întâlnite la nivelul deținătorilor de ferme mici și a lipsei terenului agricol. Cooperativele au fost văzute ca metode sigure de generare a schimbărilor necesare în zonele rurale.

Valio, una dintre cele mai mari și importante companii finlandeze, este considerată un lider pe piață locală, ca principal producător de produse lactate.

Pentru consumatorii finlandezi, Valio este asociată cu produse naturale de calitate, compania fiind axată pe fabricarea unei game variate de brânză, unt și iaurt. A fost înființată în anul 1905, în orașul Hanko, pe coasta de Sud a Finlandei. Numele original a fost „Voivienti-osuusliike Valio r.l” sau „Butter Export Cooperative Valio”, principala piață de desfacere fiind Anglia. În 1909, și-a extins gama de la unt la alte produse lactate, apoi, până în 1920, activitatea comercială pe teritoriul Finlandei a devenit mult mai avantajoasă decât în străinătate. Primul laborator și l-a înființat în 1916, pentru a îmbunătăți procesul tehnologic de procesare a laptelui și pentru a susține piața produselor lactate obținute în cadrul fermelor de familie.

Valio Ltd este deținută de 18 cooperative de prelucrare a laptelui din care fac parte 7 900 de membri. La ora actuală, sub marca Valio sunt fabricate în jur de 1 100 de produse lactate. Valio Ltd deține 15 unități de producție în Finlanda, două în Estonia, una în Belgia și o unitate de procesare brânzeturi și un centru administrativ în Moscova. Filiale ale cooperativei operează în Rusia, Suedia, Statele Unite ale Americii, statele baltice și China.

În 2001, Valio a lansat pe piață laptele fără lactoză, un produs inovator, obținut printr-o metodă brevetată de cooperativă, denumită separare cromatografică (Zero Lactose™).

Departamentul de cercetare și inovare, responsabil pentru crearea de noi produse, are aproximativ 120 de angajați. În urma cercetărilor efectuate asupra bacteriilor benefice din lapte și cu ajutorul unor tehnologii licențiate au fost produse mai multe tipuri de alimente funcționale: Evolus®, pentru scăderea tensiunii arteriale, produse din gama Gefilus (LGG®), cu efecte pozitive asupra copiilor cu diverse alergii, infecții și risc crescut de diabet, și LGG® Extra, produse lactate probiotice cu ingrediente axate pe buna funcționare a sistemului digestiv.

În 2011, cooperativa a înregistrat 78 de produse noi în Finlanda, plus altele în Rusia, Suedia și Estonia.

În 2012, Valio a avut o cifră de afaceri netă de două miliarde de euro, din care o treime a fost obținută pe baza operațiunilor internaționale.

De-a lungul unui secol de dezvoltare și după o varietate de proiecte la nivel global, Valio a rămas fidelă originilor ei. Compania este concentrată pe inovarea produselor lactate și pe dezvoltare durabilă, fiind încă de la început o cooperativă formată din ferme agricole de mici dimensiuni, axate pe îmbunătățirea condițiilor de creștere a animalelor și obținerea unui lapte pur, de calitate.

Ca lider pe piață în domeniul industriei lactatelor, Valio este în măsură să dovedească

eficacitatea utilizării noilor tehnologii brevetate și premiate. Obiectivele ei de dezvoltare au fost axate încă din start pe scăderea costurilor de prelucrare a laptelui, creșterea puterii pe piață, divizarea bine definită a sarcinilor între cooperativă și membri și recunoașterea rolului organizației centrale.

EXEMPLUL 3. Internaționalizarea cooperativelor de zahăr Cosun, Südzucker/Agrana și Tereos

Studiul privind internaționalizarea cooperativelor de zahăr s-a concentrat, în primul rând, pe analiza poziției de cooperare și a strategiei internaționale a trei cooperative care activează în domeniu: Cosun, Südzucker/Agrana și Tereos.

Poziția și strategia de internaționalizare contribuie semnificativ la dezvoltarea beneficiilor economice pentru membrii cooperativelor, la nivelul lanțului de aprovizionare cu zahăr. Prin urmare, în cadrul acestui studiu au fost evidențiate diferențele de la nivelul strategiei de internaționalizare, cele instituționale și cele privind relațiile dintre membrii cooperativelor.

În industria zahărului, cooperativele joacă un rol important nu numai în aprovizionarea pieței cu sfeclă de zahăr, dar și în ceea ce privește managementul firmelor din industria zahărului și poziționarea strategică a acestora. Cosun și Tereos sunt două cooperative tradiționale deținute de producătorii de sfeclă de zahăr. Cosun este o cooperativă cu aproximativ 10 000 de membri, iar Tereos are 12 000 de membri. Ambele funcționează pe

38 39

GLOSAR

Asociație – constituire de trei sau mai multe persoane care (pe baza unei înțelegeri) pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, comunitar sau, după caz, în interes personal nepatrimonial.

Cooperativă agricolă – asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, persoană juridică de drept privat, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de părți, în scopul promovării intereselor membrilor cooperatori (în conformitate cu principiile cooperatiste) și implementării politicilor agricole de stimulare a asocierii producătorilor din domeniu, care se organizează și funcționează potrivit prevederilor legii. Cooperativa agricolă se constituie și funcționează cu minimum cinci persoane și exercită o activitate economică, tehnică și socială destinată furnizării de bunuri, servicii și locuri de muncă exclusiv sau preponderent pentru membrii ei.

Grup de producători – persoane juridice cu scop lucrativ și gestiune economică proprie și asociații de fermieri care comercializează la comun produsele obținute. Aceste grupuri asigură producția planificată și adaptată în conformitate cu cererea pieței, potrivit condițiilor de calitate și cantitate.

Integrare pe orizontală – lărgirea ariei de activitate, fie înainte, fie înapoi, în raport cu afacerile curente, pe lanțul producție-vânzare.

Integrare pe verticală – adăugarea unor produse asemănătoare care pot fi vândute prin rețeaua curentă de distribuție și realizarea unor elemente de produs sau serviciu necesare produselor sau serviciilor finale ale altei firme, și reciproc (integrarea pe orizontală determină apariția unor rețele extrem de importante).

Membru al unui grup de producători – orice persoană care deține legal o bază de producție, își declară în scris intenția de a comercializa producția agricolă proprie și plătește cotizația, în conformitate cu statutul grupului. Membrii sunt obligați să aplice reglementările adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției și protecția mediului înconjurător.

Plată redistributivă – ajutor financiar suplimentar față de plata de bază, acordat fermierilor care dețin între 5 și 30 de hectare de teren.

Societate agricolă – societate de tip privat, cu capital variabil și cu un număr nelimitat și schimbător de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții de interes agricol, neavând caracter comercial. Societatea agricolă reprezintă cea mai importantă formă de asociere în agricultură.

Strategie de internaționalizare – strategie aplicată de unele întreprinderi în scopul de a face față provocărilor lansate de globalizarea afacerilor, prin formarea de alianțe sau fuziunea cu alte întreprinderi, chiar concurente.

bază de contract și sunt conduse de o singură entitate, dar în procesul decizional se ține cont și de părerea majorității.

Comparativ cu aceste două cooperative, Südzucker/Agrana este o companie listată public la bursă, cu un model de afaceri oarecum diferit, putând fi caracterizată ca o firmă patronată de cooperativa Süddeutsche Zuckerrübenverwertungs-Genossenschaft SZVG, care deține majoritatea acțiunilor.

În toate cele trei cazuri, membrii au o influență directă asupra politicii și strategiei cooperativei, prin intermediul reprezentanților aleși. Din studiul realizat de DG-AGRI reiese faptul că există o relație reciproc avantajoasă între producătorii de zahăr, în calitate de membri sau investitori, și firmele de zahăr.

În ciuda tuturor schimbărilor survenite la nivelul pieței (regimul legislativ al UE în domeniul zahărului, înlocuitorii de zahăr competitivi sau creșterea importurilor de zahăr), toate companiile au continuat să investească în producția de zahăr și în îmbunătățirea tehnologiei utilizate în acest sector.

Reformele din industria zahărului au avut un impact major în restructurarea acesteia și asupra strategiei companiilor. În ultimii ani, Cosun și-a redefinit poziția concentrându-se pe producția de zahăr și prelucrare la scară mare. În consecință, a vândut spațiile comerciale care erau prea departe în lanțul de aprovizionare. Südzucker și Tereos au luat decizii strategice diferite, investind în sectoare de activitate diversificate și intrând

cu succes pe alte piețe (de exemplu, produse alimentare procesate, ingrediente alimentare, bio-energie), reușind astfel să coordoneze întreg procesul de producție. Südzucker și grupul Tereos au crescut prin diversificare și integrare pe orizontală și pe verticală. Tereos combină strategii de integrare și de diversificare pe verticală, insistând pe implementarea acestora încă de la punerea în aplicare a reformei regimului zahărului în UE. Logistica de dezvoltare la locul de muncă se bazează pe controlul întregului proces, de la A la Z, pentru sfeclă de zahăr, trestie de zahăr, grâu, porumb, cartofi și manioc. De asemenea, grupul și-a diversificat produsele pe bază de amidon, prin achiziționarea a cinci fabrici din grupul britanic Tate & Lyle.

Südzucker și Tereos au o strategie internațională, privind fiecare piață ca pe o platformă care le ajută să capete noi abilități și tehnici pe care mai apoi le vor aplica pe alte piețe. La nivel internațional, Cosun, Südzucker/Agrana și Tereos nu aplică modelul lor de afaceri de cooperare sau semi-cooperare pentru producătorii de sfeclă de zahăr din noile state, considerând societățile nou achiziționate ca unități comerciale suplimentare, cu care au o relație pur contractuală.

Rezumând informațiile pe care le-a furnizat această analiză reținem că, în conformitate cu sprijinul oferit de reglementările pieței, astfel de cooperative pot contribui la o producție, prelucrare, distribuție și comercializare continuă și stabilă a produselor și serviciilor alimentare și nealimentare, în vederea obținerii de profit și a unor venituri stabile pentru fermieri.

40

Alboiu Cornelia, Toderiță Alexandra. Asocierea în agricultură – calea produselor românești spre marile lanțuri de comercializare. Contractare și reglementare în relația producător-supermarket. Policy Memo nr. 37, Centrul Român de Politici Europene.

Filippi, M., Kühl, R., and Smit, B., 2012. Support for Farmers’ Cooperatives; Case Study Report; Internationalisation of Sugar Cooperatives: Cosun, Südzucker/Agrana, Tereos. Wageningen: Wageningen UR.

Ganea Oana, Toderiță Alexandra, Ghinea Cristian. Raport de cercetare. Percepțiile a 100 mici producători agricoli în legătură cu asocierea. Centrul Român de Politici Europene.

Toderiță Alexandra, Ghinea Cristian, Luca Lucian. Cum valorifică România reforma PAC – Comentariile CRPE asupra Proiectului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 și a interacțiunii acestuia cu Pilonul I (plăți directe). Centrul Român de Politici Europene.

Turek Rahoveanu, M.M., Turek Rahoveanu, A., 2014. Agricultural cooperative structures in the perspective the new CAP in Romania 2014-2020, p. 98-114, capitol în cadrul monografiei „Contemporary Issues of Sustainable Rural Development: International Approaches and Experiences of Eastern Europe and Russia”.

Zaalmink, W., and Lakner, D., 2012. Support for Farmers’ Cooperatives; Case Study Report; The Role of Dutch Transnational Cooperatives in Cooperative Development. Wageningen: Wageningen UR.

***Institutul Național de Statistică, Recensământul General Agricol 2010, 2011.

***Legea nr. 121 din 6 iulie 2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial nr. 472, din 11 iulie 2012.

***OUG 58/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală și pentru abrogarea Art. II din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 347, din 12 iunie 2013.

*** Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, disponibil la: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/PNDR_2014_-_2020_01.07.2014.pdf

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

BIBLIOGRAFIE

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

COOPERATIVELE AGRICOLE - madr.ro · furnizorii de materii prime și utilaje agricole. Deși...

Documents

Transcript of COOPERATIVELE AGRICOLE - madr.ro · furnizorii de materii prime și utilaje agricole. Deși...