Conversia Situatiilor re Ale Societatilor Straine

UNIVERSITATEA ORADEAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZARE: Contabilitate şi Informatică de Gestiune

Conversia situaţiilor financiare ale societăţilor străine

COORD:

Conf.Univ.Dr. Victoria BOGDANStudent:

Duma (Borod) Alexandra Florica

CIG, an III, gr II

Oradea, 2011


Cuprins

Cap I Delimitări conceptuale 3

1.1. Necesitatea întocmirii situaţiilor financiare consolidate…….. 3

1.2. Etapele procesului de consolidare a conturilor……………… 3

Cap II Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate 5

2.1. Reglementări privind consolidarea conturilor societăţilor străine………………………………………………………...

5

2.2. I.A.S. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine"... 6

2.3. Clasificarea societăţilor străine consolidate…………………. 7

2.4. Metode de conversie a conturilor societăţilor străine……….. 8

Concluzii …………………………………………………………….. 15

Bibliografie ……………………………………………………………… 16

2


Conversia situaţiilor financiare ale societăţilor străine

Cap. I. Delimitări conceptuale

1.1. Necesitatea întocmirii situaţiilor financiare consolidate

Avînd în vedere faptul ca societăţile comerciale contemporane işi desfăşoară activitatea într-un mediu concurential, asigurat de economia de piaţă, acestea trebuie să ducă o politică orientată pe adaptare şi dezvoltare. În acest sens unele entităţi îşi desfăşoară activitatea ca un grup de societăţi, cu legături economice şi financiare, controlate însă de una dintre ele.

Datorită faptului că situaţiile financiare individuale ale societăţilor din cadrul grupului nu reflectă activitatea desfăşurată de acestea în ansamblul ei, este necesar să se recurgă la consolidarea conturilor.

1.2. Etapele procesului de consolidare a conturilor

Consolidarea conturilor este o tehnică care are obiectivul de a prezenta situaţia şi evoluţia financiară a grupului privit ca unitate de sine stătătoare. Procesul de consolidare se desfăşoară în două etape şi presupune operaţiuni de preconsolidare şi consolidarea propriu-zisă.

Preconsolidarea constă în:

1. Omogenizarea metodelor de evaluare şi de prezentare a conturilor la nivelul grupului

Aceste retratări au scopul de a reda la nivelul grupului situaţia reală din punct de vedere al metodelor de evaluare. Ele se referă în principal la operaţiunile de înregistrare a amortizării, atât din privinţa metodei cat şi a duratei reţinute , precum şi la înregistrări ce vizează stocurile.

3


Trebuie deasemenea precizat faptul că este impropriu să punem semnul egal între termenul de “omogenizare” şi cel de “uniformizare”. Dacă, de exemplu, presupunem că societatea Alfa face uz de metoda amortizării lineare pe o durată de 5 ani şi societatea Beta recurge la amortizarea degresivă pe o durată de 4 ani, dovedindu-se că diferenţele se explică prin condiţii climatice diferite sau partcularităţi ale activităţii, nu sunt necesare retratările de omogenizare.

2. Contabilizarea impozitelor amânate

În cazul în care anumite înregistrări au fost effectuate doar pentru aplicarea reglementărilor fiscale, derogându-se de la principiile contabile, incidenţa lor trebuie amânată. Cazurile cele mai frecvente privesc subvenţiile pentru investiţii, provizioanele reglementate şi amortizarea fiscală1.

3. Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate.

Consolidarea propriu-zisă constă în:

1. Cumulul conturilor individuale

2. Eliminarea conturilor, operaţiilor şi profiturilor interne

3. Partajul capitalurilor proprii şi eliminarea titlurilor2

1 Liliana Malciu, „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag.1222 Victoria Bogdan, Curs de contabilitate consolidată, modulul 2.

4


Cap. II. Conversia conturilor societăţilor aflate în străinătate

2.1. Reglementări privind consolidarea conturilor societăţilor străine

Consolidarea conturilor în sistemul contabil românesc este o noţiune relativ nouă, astfel intrarea în Uniunea Europeană a fost un pas important în elaborarea reglementărilor în acest domeniu datorită necesităţii alinierii României la standardele europene de contabilitate . Primul text legislativ care face referire la reorganizarea, fuziunea firmelor a fost Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.

În august 2000 a apărut Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor. Acest ordin a fost modificat şi completat cu alte texte legislative emise Ministerul Finanţelor Publice în perioada 2000 – 2005. În noiembrie 2005 a fost aprobat Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, care abrogă Ordinul Ministerul Finanţelor Publice nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor. 3

În ceea ce priveşte sistemul de reglementare contabilă la nivel internaţional, au fost elaborate o serie de standarde internationale care fac referire la consolidarea conturilor. Standardul care are ca obiect politici contabile referitoare la efectele variaţiilor cursului monedelor străine este I.A.S. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine".

3 Victoria Bogdan, Curs de contabilitate consolidată, modulul 2.

5


2.2. I.A.S. 21 "Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine".

Norma IAS 21 a fost revizuită în anul 1993, pentru situaţiile financiare ale ale exerciţiilor deschise începând cu data de 01 ianuarie 1995. Norma IAS 21 (revizuită) nu tratează contabilitatea asigurării elementelor exprimate în monede străine (excepţie fac, totuşi, elementele de asigurare a unei investiţii nete într-o entitate străină). Cu privire la această normă, Comitetul permanent de interpretare (SIC) a emis 2 interpretări:

SIC-7”Introducerea monedei unice Euro”SIC-11”operaţie de schimb – Încorporarea pierderilor generate de o puternică devalorizare monetară în costul activelor”

Obiectivul principal al acestui standard este de de a arata modul în care se includ tranzacţiile valutare şi operaţiunile din străinatate în situaţiile financiare ale unei entităţi şi felul în care se convertesc situaţiile financiare într-o moneda de prezentare. Astfel, o întreprindere poate să desfăşoare în două moduri, activităţi în străinătate:

- poate să realizeze tranzacţii în monede străine - poate să desfăşoare activităţi în străinătate

Pentru ca tranzacţiile în monede străine şi activităţile desfăşurate în străinătate să poată fi incluse în situaţiile financiare ale unei întreprinderi, tranzacţiile vizate şi situaţiile financiare ale unei activităţilor în străinătate trebuie să fie convertite în moneda de prezentare a întreprinderii.4

Referitor la câmpul de aplicare al normei IAS 21, aceasta trebuie să fie aplicată în cazul:

- contabilizării tranzacţiilor în monede străine- conversiunii situaţiilor financiare ale activităţilor în străinătate care sunt

cuprinse în situaţiile financiare ale întreprinderii, prin integrare global, integrare proporţională sau punere în echivalenţă.

2.3. Clasificarea societăţilor străine consolidate

4 Niculae Feleagă, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag 132

6


O întreprindere este considerată ca neavând autonomie atunci când ea face parte integrantă din societatea consolidantă. Astfel, următoarele societăţi fac parte din categoria societăţilor lipsite de autonomie:

societatea care vinde doar bunuri importate de la întreprinderea consolidantă şi care transfer acesteia, în contrapartidă, veniturile corespondente

societatea în care costul manoperei, materiile prime, produsele sau serviciile sale sunt, în principal, plătite într-o altă monedă decât cea a ţării de origine

societăţile ale căror vânzări sunt exprimate într-o altă monedă decât cea a ţării de origine.

O întreprindere este considerată autonomă dacă ea nu face parte integrantă din societatea consolidantă. Norma I.A.S. 21 prezintă următoarele criterii de apreciere a caracterului autonom al unei societăţi:

chiar dacă societatea mamă (sau o altă întreprindere străină) exercită un control asupra societăţii străine ale cărei conturi trebuie convertite, activităţile celei din urmă se desfăşoară cu un grad important de autonomie în raport cu cele ale întreprinderii care o controlează.

Activităţile societăţii străine suntfinanţate, în principal pe baza operaţiilor proprii sau prin împrumut şi nu de către societatea mamă sau de către alte întreprinderi consolidate

Fluxurile de trezorerie ale societăţii mamă sau ale altor întreprinderi consolidate nu sunt afectate de activităţile cotidiene ale întreprinderii străine.5

2.4. Metode de conversie a conturilor societăţilor străine

Atât metoda de conversie a situaţiilor financiare străine, cât şi moneda de referinţă se aleg în funcţie de tipologia societăţii consolidate.

La nivel internaţional, se utilizează mai multe metode de conversie a situaţiilor financiare, cele mai cunoscute fiind:

5 Liliana Malciu, “Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag 126

7


- Metoda cursului de închidere – specifică societăţilor autonome- Metoda cursului istoric6 - specifică societăţilor lipsite de autonomie

Astfel conturile societăţilor străine lipsite de autonomie vor fi convertite folosind metoda cursului istoric iar moneda de referinţă va fi moneda întreprinderii de care ea depinde.

a) Metoda cursului istoric

Moneda de referinţă numită şi moneda de raportare, este moneda utilizată atât pentru prezentarea situaţiilor financiare cât şi pentru evaluarea şi raportarea tranzacţiilor de către societatea mamă.

Există, însă şi situaţii în care tranzacţiile sunt evaluate într-o monedă, iar situaţiile financiare rezultate se convertesc într-o altă monedă, de circulaţie mai largă, pentru întocmirea situaţiilor financiare oficiale. În astfel de situaţii, chiar dacă valorile din situaţiile financiare sunt prezentate în altă monedă, moneda respectivă nu este considerată moneda de raportare.7

Conform metodei cursului istoric, cursul de schimb ce trebuie utilizat pentru conversia conturilor din bilantul unei societăţi străine depinde de natura monetară sau nemonetară a elementelor respective.

Astfel:- elementele monetare sunt convertite la cursul de schimb de la data închiderii

exerciţiului- elementele nemonetare vor fi convertite la cursul istoric.

Elementele monetare cuprind posturile din bilanţ sub forma de lichidităţi sau sume ce urmează a fi primite sau plătite a căror mărime, exprimată în deviza societăţii străine, cum ar fi: disponibil la bancă, disponibil în casă, datorii şi creanţe în monedă natională.

Celelalte elemente ale bilanţului sunt nemonetare: imobilizările şi amortizarea lor, stocurile, titlurile,capitalurile proprii, cheltuielile şi veniturile

6 M. Săcărin, Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag 867 Corpul Experţilor Contabili şi contabililor autorizaţi din România, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de contabilitate, IAS 21-Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003

8


înregistrate în avans. Particularitatea elementelor nemonetare este aceea că evaluarea lor în moneda societăţii stăine ar putea să varieze între data închiderii conturilor şi data transformării lor în elemente monetare. Diferenţele de curs ce rezultă din conversia elementelor monetare din bilanţ şi a elementelor din contul de profit şi pierdere sunt înscrise în contul de profit şi pierdere consolidat sub formă de cheltuieli şi venituri financiare.8

Exemplu:

Un stoc de marfă din bilanţul unei operaţii în străinătate (deţinută în întregime de întreprinderea raportoare) este evaluat la 46 200 lei. Cursul de schimb evoluează de la: 1$=3,696 lei la data de 10.05.N

1$=3,9 lei la data de 31.12.N Conversia stocului în moneda de raportare a societăţii mamă va necesita o

ajustare pentru a reduce valoarea sa contabilă la valoarea realizabilă netă(46800) dacă această valoare la data conversiei în moneda de raportare e mai mică decât valoarea contabilă(46200) convertită la cursul de la data achizitiei.

Nefiind îndeplinită această condiţie nu este necesar să constituim provizion pentru depreciere.

Prin conversia valorii realizabile la moneda de raportare(dolarul) la cursul de închidere se obţine o valoare de 12000$(46800/3,9).

Această valoare este mai mică decât suma obţinută prin conversia valorii contabile la cursul de la data achiziţiei, adică 12500(46200/3,696)

În urma conversiei întreprinderea raportoare trebuie să procedeze la contabilizarea unui provizion pentru deprecierea stocurilor. Valoarea acestui provizion va fi dată de diferenţa dintre valoarea contabilă convertită(12500) şi valoarea realizabilă convertită(12000)

În situaţia inversă, cand situaţiile financiare ale operaţiei în străinătate există deja un provizion pentru depreciere, provizionul respectiv trebuie reluat în situaţiile financiare ale întreprinderii raportoare.9

În unele ţări, regelementările naţionale cu privire la conversia elementelor monetare diferă considerabil de dispoziţiile normei contabile IAS 21. Aceste diferenţe privesc conversia elementelor monetare pe termen scurt, asfel:8 Liliana Malciu, “Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag 1269 Corpul Experţilor Contabili şi contabililor autorizaţi din România, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de contabilitate, IAS 21-Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003, pag 42

9


Ţara Cursul de schimb utilizat

Tratamentul contabil al diferenţelor de curs nerealizate

SUA, Australia, Canada, Danemarca, Portugalia, Irlanda,Olanda,Marea Britanie

Cursul de închidere (reglementare contabilă identică cu prevederile normei contabile internaţionale IAS 21)

Diferenţa de curs valutar, chiar dacă nu este realizată, este contabilizată în contul de profit şi pierdere, în funcţie de situaţie sub formă de cheltuială sau venit(tratament contabil identic cu cel prevăzut de norma contabilă internaţională IAS 21)

Belgia, GreciaFranţa, Spania

Cursul de închidere (reglementare contabilă identică cu prevederile normei contabile internaţionale IAS 21)

Diferenţa de curs nefavorabilă (pierdere): contabilizarea imediată în contul de profit şi pierdere.Diferenţa de curs favorabilă (câştig): contabilizarea amânată în contul de profit şi pierdere, pană la momentul realizării.

Germania, Austria

Creanţele sunt contabilizate la cursul cel mai mic dintre cursul istoric şi cursul de închidere(principiul imparităţii) datoriile sunt contabilizate la cursul cel mai mare dintre cursul istoric şi cursul de închidere.

Tabel nr. 1 Sursa: Marian Săcărin, Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Editura

Economica, Bucuresti, 2001

b) Metoda cursului de închidere

În cazul conturilor societăţilor autonome, fiind convertite prin metoda cursului de închidere, şi având ca monedă de referinţă moneda în care îşi ţine în mod obişnuit evidenţa contabilă, nu vom mai ţine cont de caracterul monetar sau nemonetar al elementelor de activ şi pasiv, acestea fiind convertite, toate, la cursul de schimb în vigoare la data închiderii exerciţiului. Cheltuielile şi veniturile trebuie

10


să fie convertite la un curs de schimb medie al perioadei. Diferenţele de conversie constatate vor fi evidenţiate în capitalurile proprii pentru partea ce revine societăţii consolidante iar partea ce revine acţionarilor minoritari se vor evidenţia în postul ”interese care nu controlează”.

Exemplu:

Societatea X, cu sediul în România, deţine o participaţie de 100% în capitalul filialei Y, alfată în SUA. La sfârşitul exerciţiului N, bilanţul şi contul de profit şi pierdere se prezintă astfel:

Bilanţul societaăţii Y la 31.12.NMii $

Activ Valori Pasiv ValoriImobilizări 1000 Capital social 600Amortizare imobilizări. 100 Rezerve 200Stocuri 300 Rezultat 100Creanţe 400 Credite bancare 500Disponibilităţi 350 Furnizori 550TOTAL 1950 TOTAL 1950

Contul de profit şi pierdere al societăţii Y la 31.12.NMii $

Venituri din vânzări de mărfuri 1500Costul mărfurilor vândute 1200Cheltuieli cu amortizarea 50Alte cheltuieli 150Rezultatul exerciţiului 100

- Societatea Y a fost înfiinţată în exerciţiul N-2- Stocurile au fost achiziţionate în cursul exercuţiului N- Cursul dolarului a avut următoarea evoluţie începând cu N-2

Data Cursul $ în leiN-2 data înfiinţării societăţii 1,2

11


N-2 cursul de la sfârşitul anului 1,35N-1 data achiziţionării imobilizărilor 1,72N-1 cursul mediu(1,35+1,85):2 1,6N-1 cursul de la sfârşitul anului 1,85N cursul din momentul Achiziţionării stocurilor 2,00N cursul mediu(1,85+2.55):2 2,2N cursul de la sf\r;itul exercitiului 2,55

Conversia situaţiilor financiare în condiţiile utilizării metodei cursului de închidere.

Conversia contului de profit şi pierdere

Indicatori Valori în $(mii)

Cursul de conversie

Valoarea în lei

Venituri din vânzarea mărfurilor 1500 2.2 3300Costul mărfirilor vândute 1200 2.2 2640Cheltuieli cu amortizarea 50 2,2 110Alte cheltuieli 150 2.2 330Rezultatul exerciţiului 100 2.2 220

Conversia Bilanţului

Posturi bilanţiere Valoare în $

Curs de conversie

Valoarea în lei

ActivImobilizări 1000 2.55 2550Amortizarea imobilizărilor (100) 2.55 255Stocuri 300 2.55 765Creanţe 400 2.55 1020Disponibilităţi 350 2.55 892.5

Total activ 1950 4972.5

12


Pasiv Capital social 600 1.2 720Rezerve (N-2) 75 1.35 101.25Rezerve (N-1) 125 1.85 231.25Rezultat 100 2.2 220Diferenţe de conversie * 1022.5Credite bancare 500 2.55 1275Furnizori 550 2.55 1402.5

Total pasiv 1950 4972.5*se calculează prin diferenţă

Diferenţele de conversie se analizează asfel:

i. Diferenţele de conversie aferente situaşiei nete(mai putin rezultatul) Capial social 600x(2.55-1.2) 810 Rezerve 75x(2.55-1.35)+125x(2.55-1.85) 177.5

Total diferenţe de conversie aferente situaţiei nete 987.5ii. Diferenţe de conversie aferente rezultatului

100x(2.55-2.2) 35 Total diferenţe de conversie 1022.5

Consolidarea conturilor filialei presupune următoarele înregistrări:

Cumulul posturilor bilantiere 5227.5 % = % 5227.52550 imobilizari capital social Y 720 765 stocuri rezerve Y 332.5 1020 creante diferente de conversie 1022.5 892.5 disponibilitati rezultat Y 220

13


credite bancare 1275furnizori 1402.5amortizarea imobilizari 255

Cumulul posturilor contului de profit si pierdere

3300 % = venituri din vanzarea marfurilor 33002640 costul marfurilor vandute 110 cheltuieli cu amortizarea 330 alte cheltuieli 220 rezultat Y

Eliminarea titlurilor

720 capital social Y = titluri de participare 720

Deoarece societatea mamă deţine 100% în capitalul filialei, înregistrarea contabilă de eliminare a titlurilor constă în neutralizarea acestora în contrapartidă cu capitalul social al filialei.

În urma eliminării titlurilor, contribuţia filialei străine la capitalurile proprii consolidate este următoarea:

- Rezerve consolidate 332.5- Rezultat consolidat 220- Diferenţe de conversie 1022.510

Concluzii

Conversia situaţiilor financiare ale unei societăţi aflate în străinătate face parte din setul de retratări prealabile consolidării conturilor.

Cursul de schimb utilizat pentru realizarea conversiei depinde de modul de finanţare şi de administrare a societăţii aflate în străinătate în raport cu întreprinderea care prezintă situaţiile financiare.

10 M. Săcărin, Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Editura Economica, Bucuresti, 2001, pag 92

14


Societăţile comerciale contemporane işi desfăşoară activitatea într-un mediu concurential, asigurat de economia de piaţă, acestea trebuie să ducă o politică orientată pe adaptare şi dezvoltare.

Una dintre modalităţile de adaptare şi mai ales de dezvoltare este organizarea activitatăţii ca un grup de societăţi, cu legături economice şi financiare, controlate însă de una dintre ele.

Datorită faptului că situaţiile financiare individuale ale societăţilor din cadrul grupului nu reflectă activitatea desfăşurată de acestea în ansamblul ei, este necesar să se recurgă la consolidarea conturilor.

Pornind de la argumentaţia care demonstrează utiliatea elaborării situaţiilor financiare consolidate, putem deduce necesitatea conversiei situaţiilor financiare ale societăţilor străine care vor oferi o imagine foarte aproape de realitate a situaţiei elementelor patrimoniale la nivel de grup la un moment dat

Bibliografie

1. Corpul Experţilor Contabili şi contabililor autorizaţi din România, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de contabilitate,

15


IAS 21-Efectele variaţiilor cursurilor monedelor străine, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003

2. Liliana Malciu, „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 2000

3. M. Săcărin, Contabilitatea grupurilor multinaţionale, Editura Economica, Bucuresti, 2001

4. Niculae Feleagă, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1999

5. Victoria Bogdan, Curs de contabilitate consolidată, modulul 2.

16

Conversia Situatiilor re Ale Societatilor Straine

Documents

Transcript of Conversia Situatiilor re Ale Societatilor Straine