CONTRIBUȚII PRIVIND EFICIENTIZAREA MONITORIZĂRII … · la teza de master cu tema “Contribuții...

79
Universitatea Tehnică a Moldovei CONTRIBUȚII PRIVIND EFICIENTIZAREA MONITORIZĂRII DOZELOR DE IRADIERE ÎN PROCEDURILE SPITALICEȘTI Masterand: Șevcenco Dan Conducător: prof.univ.dr.hab. Buzdugan Artur Chişinău - 2019

Transcript of CONTRIBUȚII PRIVIND EFICIENTIZAREA MONITORIZĂRII … · la teza de master cu tema “Contribuții...

  • Universitatea Tehnică a Moldovei

    CONTRIBUȚII PRIVIND EFICIENTIZAREA

    MONITORIZĂRII DOZELOR DE IRADIERE ÎN

    PROCEDURILE SPITALICEȘTI

    Masterand:

    Șevcenco Dan

    Conducător:

    prof.univ.dr.hab. Buzdugan Artur

    Chişinău - 2019

  • 2

  • 3

    ADNOTARE

    la teza de master cu tema “Contribuții privind eficientizarea monitorizării dozelor de iradiere în

    procedurile spitalicești”

    Teza cuprinde introducerea, trei capitole, concluzii, bibliografia din 41 titluri, 4 anexe,

    77 pagini text de bază, inclusiv 44 figuri, 4 tabele, 8 diagrame.

    Cuvinte cheie: radioprotecție, iradiere, legislația, dozimetria, norme și standarde, radiația,

    imagistica, tomografia, angiografia, radioscopia și radiografia, verificare.

    Domeniul de cercetare îl constituie aspectele teoretice şi practice a verificării normelor

    privind dozele administrate pacienílor, managementul departamental în radiologie.

    Scopul lucrării în a contribui la eficientizarea monitorizării dozelor de iradiere în procedurile

    spitalicești

    Metodologia cercetării știinițifice se bazează pe analiza datelor statistice în domeniul

    radiologic în cadrul unui spital concret, studierea legislațiilor și a normelor naționale și internaționale,

    radioprotecția în cadru spitalului, starea DM radiologice.

    Noutatea şi originalitatea actual, majoritatea instituțiilor medicale nu respectă integral

    normele de securitate, radioprotecție și notarea dozelor cît în registre atît și în fișele medicale a

    pacienților. Diagnosticarea și monitorizarea corectă a datelor este importantă pentru a preveni riscurile

    radiologice asupra oamenilor. Pentru îmbunătățirea actului medical este nevoie de înregistrarea

    corectă a dozelor primite, verificărilor anuale a echipamentelor radiologice, mentenanța preventivă

    efectuată la timp și după necesitate. Ce privește personalul medical, el trebuie să respecte toate

    normele de radioprotecției ca să asigure de radiație pe sine însuși.

    Semnificaţia teoretică a lucrării o constituie o primă analiză a datelor registrelor spitalicești

    pe parcursul unui an în radiologie.

    Valoarea aplicativă a lucrării constă în cercetarea și analiza datelor asupra unităților

    radiologice în departamentul de imagistică în cadrul IMSP SCM ,,SFÂNTA TREIME”, privind

    registrele cu dozele înregistrate pe pacienți, baza de date, respectarea radioprotecției, autorizațiile

    asupra DM radiologic etc.

  • 4

    ANNOTATION

    the master thesis on "Contributions to efficiency of radiation dose monitoring in hospital

    procedures"",

    The thesis consists of introducing, three chapters, conclusions, the bibliography of 41 titles, 4

    annexes, 77 basic text pages, including 44 figures, 4 tables, 8 diagrams.

    Keywords: radioprotection, irradiation, legislation, dosimetry, norms and standards,

    radiation, imaging, tomography, angiography, radioscopy and radiography, verification.

    Research domain is the theoretical and practical aspects of verifying patient-administered

    dose norms, departmental radiology management.

    Work order to help streamline radiation dose monitoring in hospital procedures.

    Scientific research methodology is based on the analysis of statistical data in the radiological

    field within a specific hospital, the study of national and international laws and regulations,

    radioprotection within the hospital, the status of radiological MD.

    The novelty and originality currently, most medical institutions do not fully comply with the

    rules of safety, radioprotection and dosing, both in the records and in the medical records of the

    patients. Proper data diagnosis and monitoring is important in order to prevent the radiological risks

    to humans. For the improvement of the medical act it is necessary to correctly record the doses

    received, the annual checks of the radiological equipment, the preventive maintenance carried out in

    time and according to necessity. As far as healthcare professionals are concerned, they must comply

    with all the radiation protection rules to ensure radiation for themselves.

    The theoretical significance of the thesis is the synthesis of diagnostic techniques, dosimetry

    data, determination of the advantages and disadvantages and efficiency of each radiological DM.

    The achievement‘s practical value is the research and analysis of the data on the radiological units

    in the imaging department within IMSP SCM "HOLY TRINITY", regarding the patient records, the

    database, the radioprotection, the radiological MD authorizations, etc.

  • 5

    CUPRINS

    INTRODUCERE....................................................................................................... 6

    I. SURSELOR DE RADIAȚIE. TIPURILE DE DISPOZITIVE ROENTGEN.

    RADIOPROTECȚIA................................................................................................ 7

    1.1. Sursele de radiație......................................................................................................... 7

    1.2. Efectele radiațiilor asupra sănătății oamenilor........................................................ 10

    1.3. Principiile de funcționare a dispozitivelor roentgen................................................ 13

    1.4. Radioprotecția................................................................................................. ............ 23

    II. DOZIMETRIA. CADRUL LEGISLATIV NAȚIONAL.

    REGLEMENTĂRILE INTERNAȚIONALE...................................................... 29

    2.1. Principiile de detecție. Dozimetria.................................................................. 29

    2.2. Legislația națională..................................................................................................... 35

    2.3. Cerințe de autorizare.................................................................................................. 37

    2.4. Normele, standardele și reglementările pe plan internațional................................ 39

    III. REZULTATELE STATISTICE PRIVIND IRADIEREA PACIENȚILOR

    IMSP SCM NR. 3............………………………….……………………....................... 41

    3.1. Tehnologii de investigații radiologice în IMSP SCM nr. 3..................................... 41

    3.2. Procedurile interne de investigații în corelare cu normele recomandate…......… 48

    3.3. Rezultatul analizei monitorizării dozelor de iradiere a pacienților...................... 58

    CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI............................................... 70

    BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... 71

    ANEXE............................................................................................................................... 74

  • 6

    INTRODUCERE

    În zilele de astăzi, există echipamente de radiologie moderne care permit diagnosticarea mai

    calitativă cît a pacienților atât și obținerea imaginilor cu rezoluție mai înaltă. La moment, radiologia

    este instrumentul esențial pentru diagnosticarea a majoritatea bolilor și joacă un rol important în

    precizarea rezultatelor și a monitorizării tratamentului. [38]

    Oricare explorare imagistică trebuie solicitată de un clinician pe baza unui document semnat,

    scris ce conține informații preventive privind starea și istoria pacientului. La fel, oricare examen

    radio-imagistic efectuat este necesar să încheie cu un alt document care conține punctul de vedere

    a imagistului. [39]

    Societățile radiologice mențin că pentru a îmbunătăți percepția publică asupra diagnosticării

    și îngrijirii pacientului, este esențial contactul cu pacienții. Serviciile radiologice sunt esențiale și

    cu toate acestea, pacienților le pot părea oricum incomode. În Republica Moldova, percepția de

    către pacienți este în continuare modificată din cauza unor doze mari primite în timpul

    diagnosticării.

    Cu părere de rău deseori medicii radiologi indică în registre și în fișele medicale, personale

    a pacienților dozele mai mici decît cele cu care real au fost iradiați ei.

    Pe de altă parte, în unele cazuri chiar și medicii radiologi nu respectă tehnicile de

    radioprotecție ce poate să influențeze grav asupra sănătății acestora și chiar rareori să ajungă pînă

    la cancer. La moment există legi, hotărîri de guvern, documente internaționale ca: AIEA, ICRP

    etc., ce indică cum trebuie corect să se protejeze cît personalul medical atît și pacientul și descriu

    efectele acestor încălcări.

    În Republica Moldova sarcina elaborării unui astfel de studiu a fost ca scop de a analiza și

    verifica corectitudinea lucrărilor efectuate de către medicii radiologi din departamentul imagistic

    al spitalului. Astfel, tema tezei de master impusă este cea mai actuală, ca fiind un început de

    elaborare a unei analize, studiu care ar depista aspectele pozitive și negative inclusive

    recomandările pentru soluționarea a problemelor apărute.

    Reișind din cele expuse, sarcina tezei a fost analiza şi elaborarea a unui raport ce ne permite

    să verificăm real ce se întîmplă în departamentul de imagistică din cadru IMSP SCM ,,SFÂNTA

    TREIME”.

  • 7

    I. SURSE DE RADIAȚII. TIPURILE DE DISPOZITIVE ROENTGEN.

    RADIOPROTECȚIA.

    1.1. Sursele de radiații.

    Radiația (de la radiația fr.) este aspectul corpuscular și propagarea de unde. Fiecare radiație este

    asociată cu transferul de energie. În multe cazuri, în direcția unei secunde, radiația conține forma

    fasciculului, de exemplu, faptul că (pentru situații date) termenul "fascicul" este folosit în exact

    același sens ca și termenul "radiație". Energia particulelor radioactive (alfa, beta sau gamma) este

    numărul de particule emise de o sursă radioactivă:

    , (1.1.)

    unde semnalul minus indică o reducere a numărului de nuclee inițiale în timp. Unitățile de măsură

    sunt în Curie (Ci) sau Rutherford (Rd). [29]

    Radiația este împărțită în două categorii: radiațiile neionizante și ionizante, care subliniază

    acțiunile biologice asupra unei ființe umane. Radiații electrice: unde radio, lumină, ultra-violetă și

    radiații infraroșii, microunde, ultrasunete.

    Originea radiatiei ionizante

    Suntem permanent expuşi la un fond de radiaţie ionizantă din surse naturale (cca 50% din

    fondul radioactiv total) cu valori dependente de locaţie geografică, altitudine, care au provenienţa

    din:

    Radiaţia cosmică – particule de energie înaltă (protoni – 95%, alfa – 3,5%) şi raze gama care

    bombardează Pământul instantaneu. Atmosfera planetei acţionează ca un scut, absorbind o mare

    parte din energia radiaţiei cosmice.

    Radiaţia terestră – se datorează elementelor radioactive, care există în roci şi sol: izotopul

    radioactiv al potasiului şi produşii dezintegrării uraniului şi toriului;

    Radon – contribual major (68%) al radiaţiei terestre de fond.

  • 8

    Figura 1.1. Elementele radioactive în tabelul elementelor chimice [34]

    Radiaţia naturală din interiorul organismului – radioizotopii potasiu-40 şi carbon-14, care

    pătrund în organism prin lanţul alimentar (3%) şi prin respiraţie.

    De asemenea suntem expuşi şi la radiaţie artificială, rezultat al:

    - Expunerii medicale (din radiografii medicale şi dentare cu raze X, din tratamente prin iradiere

    cu cobalt sau injectii cu alţi radionuclizi). Expunerea medicală are ponderea majoră în radiaţia

    artificială, care în prezent depăşeşte şi radiaţia natural de fond;

    - Alte surse (producere de energie electrică, transport şi depozitarea materialelor nucleare,

    testarea armamentului nuclear, cât şi din alte activităţi umane, cum ar fi fumatul, arderea gazului

    pentru încalzire şi gătit, utilizarea fosfaţilor ca fertilizatori, etc). [12]

    Răspîndirea elementelor chimice radioactive în tabelul elementelor chimice este reprezentată în

    figura 1.1.

  • 9

    Diferite surse emit diferite tipuri de radiaţii ionizante

    Radiaţia alfa (α), care sunt de fapt atomi de heliu, interacţionează cu mulţi atomi pe o distanţă

    foarte mica, dînd naştere la ioni şi îşi consumînd toată energia pe acea distanţă scurtă. Cele mai

    multe particule alfa îşi vor consuma întreaga energie la traversarea unei simple foi de hârtie.

    Principalul efect asupra sănătatii corelat cu particulele alfa apare când materialele alfa-emiţătoare

    sunt ingerate sau inhalate, în acest caz energia particulelor alfa afectează ţesuturile interne, cum ar

    fi plămânii. [12]

    Radiaţia beta (β-) sunt electroni – particule uşoare cu sarcină negativă. Acestea se deplasează

    pe o distanţă relativ mai mare în aer şi pot trece prin hârtie, dar nu pot penetra total prin piele în

    organismul uman. Efectele asupra sănătăţii asociate particulelor beta se manifestă în principal

    atunci când materialele beta-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate. [12]

    Radiaţia gama (γ) se prezintă sub formă de unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul

    unui atom. Ei pot traversa complet corpul uman, putînd fi oprite doar de un perete de beton sau de

    o placă de plumb groasă de 15 cm. Radiaţia gama este oprită de: apă, beton şi, în special, de

    materiale dense, precum plumbul. Puterea de penetrare a diferitor radiații ionizante este

    reprezentată în Figura 1.2. Dar trebuie de menționat, că nu toate materialele dense pot fi utile ca

    bariere la radiații, de exemplu, uraniul sărăcit nu este bun pentru radiația de neutroni. Razele X

    sunt radiaţii gama cu energie scăzută. În cazul organismului uman, acestea pot penetra ţesuturile

    musculare, dar nu pot penetra oasele, de unde vine şi utilitatea lor în medicină (radiografii). [12]

    Figura 1.2. Puterea de penetrare și bariere pentru radiatii ionizante [30]

  • 10

    1.2. Efectele radiațiilor asupra sănătății oamenilor.

    Radiațiile ionizante pot fi dăunătoare pentru oameni. În mod similar, așa cum soarele are

    capacitatea de a arde pielea, de exemplu, și radiația ionizantă are capacitatea de a provoca daune

    organismului.

    La interacția radiației ionizante cu materia vie, o mare parte a energiei emise de radiația

    ionizantă este localizată sub formă de căldură, și numai cca 1% din această energie produce

    ionizarea celulelor vii. Acțiunea radiației ionizante asupra unui organism biologic conține câteva

    trăsături, ce le deosebesc radical de percepția altor efecte:

    - organismul uman nu este echipat cu un organ sensibil care să perceapă prezența radiațiilor

    ionizante, iar efectul bio nu este vizibil în timpul iradierii;

    - efectele biologice sunt considerate cumulative și nu au o natură specială, ceea ce ne permite

    să le distingem de alte efecte, fără a lua în calcul expunerea.

    - configurațiile și semnele efectelor se dezvoltă lent după iradiere.

    În realitate, efectele biologice produse de acțiunea radiaților ionizante asupra ființelor, sunt

    rezultatul unei lungi serii de fenomene care se declanșează la trecerea radiaților prin organismele

    vii.

    - Etapa I – fizică (10-18 secunde) se produce ionizarea și excitarea atomilor și moleculelor

    din mediul de interacțiune pe parcursul traiectorilor particulelor ionizante (Figura 1.3.).

    - Etapa a II-a fizico-chimică (10-15 – 10-12 secunde) atomii și moleculele ionizante se

    recombină, cele excitate se dezexcită, producând, în general, radicali liberi – specii

    chimice cu o reactivitate remarcabilă. Având în vedere că în materia vie predomină

    apa, și mai frecvenți radicali liberi care apar în această etapă sunt radicalii liberi

    obținuți în urma radiolizei apei. Primele două etape sunt comune materiei vii și moarte:

    decurg identic, cu o construcție chimică identică.

    - Etapa a III-ia chimică (10-6 – 10-3 secunde) inițiază specificitatea de acțiune asupra

    materiei vii, în care radicalii liberi interacționează cu macromoleculele de interes

    biologic, adiționează ireversibil formând molecule cu structuri și funcții abnormale.

    Cinetica reacțiilor biochimice este profund modificată. Totalitatea acestor efecte

    biochimice la organismul viu conduce la apariția unor modificări vizibile macroscopic

    pe organismul viu.

  • 11

    - Etapa a IV-a biologică (secunde - ani) – specifică lumii vii poate afecta mai multe

    generații succesive prin distrugerea proceselor naturale biologice și reparatorii la nivel

    de celular / molecular.

    Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:

    Severitatea efectului de radiație depinde de:

    - durata expunerii;

    - intensitatea radiației;

    - originea radiației.

    Expunerea la o doză destul de ridicată de radiații poate conduce la arsuri de piele pe termen

    scurt, vărsături sau sângerări interne. Efectele pe termen lung ale unor doze mici de radiații pot

    avea capacitatea de a întârzia apariția cancerului sau, cel mai probabil, o boală ereditară, mai ales

    la cei care au supraviețuit bombardamentelor de la Hiroshima și Nagasaki. [31]

    Figura 1.3. Riscurile și efectele asupra organismului uman [37]

    Sivert-ul este unitatea de măsura care exprimă doza medie de radiații absorbită de diferite

    țesuturi umane. 1 sivert este egal cu 1.000 de milisiverti. Se consideră că o doză de peste 100 de

    milisiverti pe an poate duce la cancer.

    https://www.acasa.ro/radiatii

  • 12

    Expunerea la radiații și simptomele

    Se produce iradierea în cîteva etape, pe o perioadă de timp nedeterminată, funcție de dozele

    radiațiilor absorbite sau de perioada de expunere. Radiațiile distrug celulele corpului uman, cele

    mai vulnerabile fiind celulele tractului intestinal sau chiar cele din maduva osoasă. [32]

    În prima fază iradierea, o persoană are stări de greață, vărsături, febră sau dureri puternice de

    cap. În faza a doua, este foarte slăbit organismul și apar și alte efecte secundare precum căderea

    părului, hipotensiune sau scăderea imunității. Cazurile de iradiere puternică, decesul survine chiar

    și în 2 - 3 săptămâni. [32]

    În funcție de intensitatea și durata radiației simptomele se pot instala mai rapid.

    Valorile dozelor radiatiilor si impactul lor asupra organismului:

    • 2 milisiverti/an: nivel de radiație normal, la care suntem expuși zilnic;

    • 100 milisiverti/an: nivelul de la care crește riscul de cancer;

    • 1000 milisiverti cumulați: această doză cauzează forme fatale de cancer;

    • 1000 milisiverti într-o singură doza: la această doză scade numarul de leucocite și apar și

    primele simptome ale iradiației, precum greața;

    • 5000 milisiverti într-o singură doza: decesul intervine într-o lună de la expunerea la radiații;

    • 10.000 milisiverti într-o singură doză: decesul intervine în 2 - 3 saptămâni de la expunerea

    la radiații.

    Figura 1.4. Sursele de radiație în diferite domenii [36]

    https://www.acasa.ro/expunerehttps://www.acasa.ro/iradiere

  • 13

    Majoritatea radiațiilor la care suntem expuși pe durata unui an provin de la surse artificiale, în

    special de la investigații medicale cum ar fi tomografiile și radiografiile.

    Conform unor teorii efectul iradierii este efect de prag, mai sus de ca re apart efecte biologice

    cauzate de radiațiile iionizante.

    Riscul la care suntem expuși datorat radiațiilor ionizante în comparație cu alte riscuri din viața

    de toate zilelele pierdute din alte cause este dat comparative în figura 1.5.

    Figura 1.5. Comparațiile și nivelurile de risc [22]

    1.3. Principiile de funcționare a dispozitivelor de roentgen.

    Aparatul Röntgen (scris și Roentgen) folosește radiații electromagnetice de tip "X" (sau

    Röntgen", "Roentgen") pentru a produce imaginea unui obiect pe o suprafață aflată de obicei sub

    obiectul respectiv.

    Componentele aparatului Roentgen

    Un aparat Roentgen este realizat dintr-un tub radiogen (tub generator de radiații, tub Roentgen),

    un transformator de înaltă tensiune pentru crearea unei diferențe de potențial între electrozii tubului,

    un transformator de joasă tensiune pentru încălzirea filamentului (respectiv catodului) tubului

    radiogen. De asemenea, aparatul Roentgen este prevăzut cu organe de reglaj sau măsură a tensiunii

    de accelerare, a curentului anodic, a timpului de expunere la radiații etc. [1]

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Obiect

  • 14

    Tubul radiogen

    O componentă mai importantă a setului de generatoare de raze X este un tub radiogenic care

    constă, de regulă, dintr-un carcasă din sticlă vidată în care este plasată o țintă din wolfram, cupru

    sau molibden și o bobină de tungsten proiectată să emită electroni în timpul încălzirii. [1]

    Diferența de potențial (tensiune) asigurată de un transformator de înaltă tensiune accelerează

    electronii termoemiși de spirală, accelerîndu-i spre ținta de tungsten. În urma ciocnirii electronului

    cu atomul metalului, electronul își va schimba orbitala pe unul din straturile superioare ale

    atomului, unde va forța plecarea altui electron, care la modificarea orbitale pe un strat inferior va

    produce un foton de radiație X. [1]

    Figura 1.6. Tubul emiţător de raze X [1]

    Catodul este constituit dintr-o spirală metalică de tungsten, liniară sau sub formă de arc, de 200-

    220 microni grosime. Filamentul, liniar (unic sau filament dublu) sau circular, este înconjurat de o

    piesă metalică cilindrică în formă de degetar, care este numită piesă de concentraţie şi focalizare.

    Filamentul este încălzit pănă la incandescenţa tungstenului (2500°C) cu ajutorul unui curent de

    încălzire (6-12 V), produs de transformatorul de joasă tensiune (trasformator de încălzire). [1]

    Prin efect termoionic, electronii atomilor filamentului de tungsten de pe orbitele periferice se

    rotesc din ce în ce mai repede în jurul axului lor şi se desprind de pe orbite, formând un nor de

    electroni liberi. Numărul de electroni desprinşi este cu atât mai mare, cu cât filamentul este mai

    puternic încălzit. [1]

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Tensiune_electric%C4%83https://ro.wikipedia.org/wiki/Electronhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Atomhttps://ro.wikipedia.org/wiki/Metal

  • 15

    Piesa de concentrare, atât prin forma şi înclinarea pereţilor săi, cât şi prin sarcina electrică

    negativă cu care este încărcată în circuitul de înaltă tensiune, organizează electronii într-un fascicol

    conic, orientat cu vârful spre anod. În acest mod se produce focalizarea fasciculului de electroni.

    Utilizând transformatorul de înaltă tensiune, electronii se vor deplasa cu viteză foarte mare spre

    anod. [1]

    Anodul poartă numele şi de anticatod, având rol de frânare a electronilor catodici. Anodul este

    constituit dintr-un bloc cilindric masiv de cupru, în care este încorporată o pastilă de tungsten, care

    are formă ovoidă sau dreptunghiulară. Pastila, care se numeşte focus sau focarul tubului, trebuie să

    aibă duritate mai mare, pentru a nu se pulveriza şi crateriza sub efectul bombardării cu electroni

    catodici şi o temperatură de topire ridicată (peste 3500°C). În momentul când se stabileşte circuitul

    electric de înaltă tensiune, polul pozitiv al transformatorului de înaltă tensiune este reunit la anodul

    tubului, iar polul negativ la catod. [1]

    Catodul dintr-un fir de fier, o spirală, liniară sau de sârmă, cu lățimea de 200-220 mm. Un fir,

    un fir dublu liniar sau identic sau o formă rotundă, cilindrică, de fier, în formă de piatră, care este

    din ce în ce mai prezentată. Temperatura este ridicată la 2500 ° C (+ 25 ° C) cu un curent de

    încălzire de 6-12 ° C, așa-numitul "transformator" (transformator termic). [1]

    Datorită electronicii termocuplurilor pentru tensiunile atomice ale dispozitivelor periferice care

    se rotesc în jurul tuturor verticalelor care scrâșnesc și scorbesc cu axele lor și orbita orbitei, care

    formează electroni care circulă liber. Numărul de electroni detașați este chiar mai mare. [1]

    Un butuc, atât în formă cât și înclinat, de exemplu, și datorită încărcăturii electrice negative

    care este captată în îndoirea eforturilor de tracțiune într-o rană conică direcționată către anod. În

    acest fel se va face focalizarea fasciculului electric. Transformatoare de înaltă tensiune [1]

    Anodul are încă titlul de anti-catod, care deține punctul de frânare al electronilor catodului.

    Anodul este produs prin carterul blocului cilindric din suport, în care este încorporat buzunarul de

    volum, numele ouăi sau forma dreaptă. Sa afirmat că pasta, care este punctul focal sau centrul

    focarului, era în poziția țestoasă sau nu a fost supusă nici unei bombardamente reale catodice și a

    temperaturii de 3500 ° C catodul. [1]

    Există, de asemenea, un catod de șoc și un anod între două tipuri diferite de potențial gigant

    (între 10 kV și 400 kV, care diferă în funcție de mașini similare și, mai important, de acum).

    Efectele ne-vasculare la un proces complex: 97% energie cinetică, 1% transfer termic, 1% raze X,

  • 16

    1% sterilizare. În sfera termică, focalizarea în buzunarul anormal va capta căldură când controlați

    trunchiurile. 10 frotiuri au primit o imagine cu raze X a proprietăților lor, explică reflexia focalizării

    optice. [1]

    Figura 1.7. Schema electrică a aparatului de raze X [1]

    - Transformatorul de înaltă tensiune - are rolul de a mări tensiunea rețelei de alimentare peste 10

    kilovolți, pentru ca radiațiile produse de tub să poată pătrunde prin învelișul de sticlă al tubului.

    - Transformatorul de încălzire (de coborâre a tensiunii) - are rolul de a încălzi filamentul de tungsten

    al tubului, pentru ca acesta să poată emite electroni (vezi emisia termoelectrică).

    - Organele de reglaj și control - Reglaj: Un autotransformator este utilizat pentru reglarea curentului

    de înaltă tensiune de la tub; apoi un reostat este utilizat pentru reglarea curentului de încălzire a

    tubului. Un releu de timp este construit pentru a permite reglarea timpului în care aparatul va

    produce radiații.

    - Organe de măsură: Un miliampermetru petru măsurarea intensității curentului anodic (intensitatea

    este proporțională cu cantitatea de radiații produse de către tub) și un voltmetru pentru măsurarea

    tensiunii rețelei de alimentare.

    Tuburile moderne au discul anodic constituit dintr-un bloc de grafit (capabil să înmagazineze

    cantităţi mari de căldură). Blocul de grafit este acoperit cu o placă de Molibden şi cu un strat subţire

    de 1-2 mm de Wolfram şi Rhenium. Alte tuburi, conform dezideratului focar termic mare, focar

  • 17

    optic mic, utilizează anode rotative, care au forma unui disc înclinat, cuplat la rotorul unui motor

    al cărui stator este situat în afara tubului; acesta roteşte anodul cu viteze variabile (3000/min-

    6000/min).

    Figura 1.8. Desen schematic – anod rotativ [1]

    Poate funcționa în gama noastra de servicii de la 2 mm la 1,2 mm și o toleranta de 0,3 mm. -

    (role de admisie anodului poate crește 6-10 ore, în greutate), cu grosimea de auto-găuri anod este

    de la 2 mm la 1,2 mm, iar grosimea carcasei - 0,3 mm (în cazul tubului - cu nipluri separate, catozii).

    Cromul, cum ar fi fluajul și cavitățile, precum și apărarea corpului, pot fi utilizate pentru a

    dezvolta cercetări clinice, cum ar fi angiocardiografia, kineflografiya, augmentarea și tomografia.

    Sisteme anodice de congelare. [1]

    Tuburile cu raze X sunt scanate cu un anod și puternic ascuțite și sunt proiectate pentru aceeași

    operațiune, fără nici o deteriorare necesară pentru ceață. Răcirea anodului garantează o suprafață

    uriașă: - rezistent la apă (apă, ulei special); 11 - cu aer; - când anodul a fost rupt, anodul a fost

    detectat pe radiografiile unui tub pe care a fost instalat un schimbător de căldură radial (răcire prin

    convecție); - Ieșiți din apă. [1]

    Aparatele moderne (după anii 1945, de putere mare)

    Utilizați timp cu tuburi anodice rotative. Ținta de tungsten este limitată la un con de tijă, care

    este destinat unui motor asincron. Toate piesele sunt părți portabile ale bărcilor cu vid.

    Statorul este instalat, elicopterul este permis în baie de pe statorul electronic electronic. [33]

  • 18

    Auxiliar a fost rezolvat în tubul de aspirație (2000 mA) fără export și pregrescență. Datorită

    faptului că plăcile anodice sunt aruncate în sus, lama este resetată de bara de protecție, anodul se

    transformă într-o lamă plictisitoare, plictisitoare, care nu vibrează. [33]

    Carcasa este un transformator torf transflector, de la mormăitul de rupere la anod, exploziv și

    necesar pentru a obține imagini necorectate. Reglați setările, suprimați efectul busului, apăsați

    butonul de pornire al comutatorului sau porniți transformatorul sau porniți camera.

    Au o formă cilindrică de aceeași formă, care sunt destinate scopurilor sanitare, în special pentru

    cuptoarele cu microunde, camere și raze. Tuburile lui sunt numite cupola. Deteriorarea domei

    radiologice este atașată de un colimator oscilant pentru limitarea ieșirilor, în timp ce se aplică filmul

    (de obicei, 2 mm de aluminiu). [33]

    Radioscopia

    Radioscopia este metoda cea mai nepretentioasa, cu mult mai scumpa si mai costisitoare. Ea a

    fost obținută pe o radiografie cu raze X cu raze X, urmată de zgârierea anumitor zone anatomice și

    pe baza calității raze X a modelelor de raze X, contaminare direcțională, neregulată și fluorescență.

    În acel moment, receptoarele radio specifice au fost destinate scopurilor de comunicare radio,

    în special informația morfologică (în general relațiile, motivele, organismele) și capacitățile

    funcționale; imagini separate. Radioscopia a determinat o urmărire constantă a intențiilor specifice,

    modul în care a fost efectuată cercetarea și a fost efectuată cu studii regionale, simetric și într-un

    mod diferit. Ar trebui să fie un timp scurt, un examen nervos și pacientul cât mai puțin posibil.

    Avantaje: - metoda Penny; - permite investigarea nuanței morfofuncționale a organelor; -

    pentru a permite imaginilor să poată compara examinarea pacientului în mai multe cazuri.

    Dezavantaje: - nu dezvăluie răni mici (sub 5-6 mm); - metoda personală; - un document care

    trebuie datat; - pacientului bolnav.

    Radiografia

    Raza X este o metodă de studiu radiologic, care se bazează pe proprietatea razelor X de a

    produce emoție pe o emulsie de film de raze X, care de fapt îi permite să reproducă mai târziu o

    imagine a unui obiect care trece printr-un fascicul de raze X.

  • 19

    Imaginile radiografice transparente în acele părți în care emulează o fotografie care a fost

    afectată de fotonii cu raze X sunt impresionați și, pe măsură ce devin ei, devin negri. Astfel, filmul

    cu raze X are capacitatea de a evidenția imaginea ascunsă din fasciculul electric aflat în ieșire în

    corpul în mișcare, îngroșarea în zone unde radiația este realizată fără absorbție și rămâne sub formă

    de benzi absorbite complet sau complet. fotoni cu o cădere uriașă.

    Componentele transparente, ca urmare a acestui amestec fotografic, sunt izbitoare și, pe măsură

    ce devine, devin mai întunecate, componentele materiale mai transparente care trec prin fasciculul

    de radiații. Imaginea cu raze X este considerată a fi o imagine negativă a imaginii radioscopice,

    datorită faptului că componentele cu raze X arată ele însele colorate (albe) pe raze X, în timp ce

    componentele transparente emit o imagine neagră.

    Astfel, 26 la nivelul pieptului nu este greu, datorită conținutului de aer, într-o mică măsură

    protejează radiațiile - datorită faptului că aerul și gazele au un coeficient redus de incidență.

    Datorită densității scăzute, acestea vor fi reflectate pe radiografie sub forma unor imagini mai

    negre, împrejmuite de un prieten de la un prieten cu imagini alb-zăpadă, radiopac și mediastinal.

    Spre deosebire de cel puțin pronunțat defilee abdominale: ficat imagine, rinichi si splina sunt

    vizibile, în special datorită stratului de grăsime condițional sensibil la radio, care înconjoară interior

    (factorul tisular cuprinde o incidență în ceea ce privește celelalte părți netede).

    Transparența radio a anesteziei digestive și a stomacului nu este vizibilă dacă este goală; dacă

    acestea conțin o cantitate specifică de gaz, absorbând fotonii X la cel mai mic grad și devenind mai

    mari sau cele mai puțin întinse sectoare ale formei propriilor lor cavități.

    Umplerea același spațiu real sau virtual, în scopul de a le aranja radiologica vizibile în mod

    indirect, cavitatea corpului naturale se pot aplica pentru a umple medicamente lor cu cel mai mare

    număr atomic mai mare, care sunt considerate radioopac, fapt care le pregătește, de exemplu, se

    face referire la agenți de contrast radioopace ca artificiale. Încă mai au toate șansele de a aplica

    agenți de contrast radiofaci, aer sau alte gaze.

    Avantajele radiografiei: - este o metodă imparțială; - Acesta este un document care poate fi

    comparat cu alte imagini; - este posibil să se observe răniri mici, inclusiv un anumit număr de

    milimetri; - expunerea pacientului este mai mică.

    Dezavantaje: - mai scump decât fluoroscopia; - solicită cu insistență un număr mare de filme,

    pentru a poseda probabilitatea de a urmări funcțiile organelor.

  • 20

    Filmul radiografic

    Filmul radiografic este alcătuit dintr-un suport central de celuloză acetil acetată, de 0,15-0,25

    mm sau dintr-un poliester. De o parte şi de alta a acestui strat urmeză: un strat adeziv, emulsie

    fotosensibilă (formată din bromură de argint înglobată în gelatină), un strat protector. Filmele

    radiografice au diferite dimensiuni: 13/18, 18/24, 24/30, 30/40, 35/35 şi 15/40 cm, iar pentru

    radiografiile dentare 3/4 cm. Ele sunt păstrate în cutii bine închise, ferite de acţiunea luminii. [1]

    Casetele

    Pentru efectuarea radiografiilor se utilizează casetele metalice, care conferă filmului protecţia

    împotriva luminii şi îl menţine într-un singur plan. Caseta conţine două folii sau ecrane întăritoare

    impregnate cu săruri fosforescente (Wolframat de Calciu, Sulfură de Yitrium sau Titan), cu

    pământuri rare (Gadolinium), care au proprietatea de a emite lumină şi după ce acţiunea razelor X

    a încetat, impresionând filmul radiografic pe faţa corespunzătoare. [1]

    Tomografia

    Tomografia liniară

    Tomografia, stratigrafia sau programarea - cu suport care asigură performanțe radiologice,

    primul strat al corpurilor cele mai recente, pe cât posibil, metoda de suprapunere a straturilor de

    straturi pe tablă. Diferite dispozitive și dispozitive care pot fi utilizate pentru a obține imagini

    radiografice și radiografii sunt folosite pentru a controla efectele razelor X. [1]

    Mișcarea tubului se desfășoară în două zone (20 °, 40 °, 60 °), numărul de onduleuri din stratul

    fotografic. În materialele auxiliare, straturile segmentate amplasate în planuri sunt proiectate să fie

    expuse printr-o imagine radiografică, de exemplu, atunci când straturile de imagini situate în

    centrul planului sunt proiectate în diferite puncte, stereotipul format ix imagine care formează voal

    mai mult sau mai puțin difuz. [1]

    Utilizările practice ale tomografiei sunt numeroase. În acest caz, se acceptă în general că

    probabilitatea de condensare, care nu este vizibilă, este aceeași ca și probabilitatea naturii greșite a

    bolii. Diagnosticul in vitro include studii privind zonele petrogenice la leziuni moderate și in vivo

    care au fost studiate în sistem și, în unele cazuri, în patologie. [1]

  • 21

    Tomografia este concepută pentru a fi concepută cu aceleași capace de aceeași culoare sau

    poate fi utilizată în același și în același timp cu tencuială ne-întinsă, cu o dimensiune a particulelor

    de 0,5-1 cm, cu impunerea unui strat de film subțire utilizând o singură acoperire. Tomografia este

    numele corpului în planul frontal, sagital. Zonografia - tomografie folosind pulpa de tranșee, în

    care stratul are o lățime de centimetri mai mare. [1]

    Tomografia axială computerizată

    Tomografia tomografiei computerizate (TAC), denumirea terminologiei anglo-saxone.

    Tomografia computerizată (CT) a fost utilizată pentru a măsura cantitatea de dozimetrie măsurată

    prin prelucrarea matematică a datelor de proprietate. Are o metodă de imagistică radiologică

    utilizată pentru a descrie straturile corpului. [1]

    Transferul de date a fost legal în 1973, când un inginer britanic Gotfrym Hounsfilm, care a

    propus vânzarea unei conversii. Dezvoltarea dispozitivului sa dezvoltat îndelung, a exploatat

    cadavrul, a evoluat în fiecare zi. Acest strat, care poate fi utilizat în diferite moduri, depinde de

    tehnologii suplimentare și avansate. Acest principiu poate fixa pe deplin:

    Figura 1.9. Principiul tomografiei computerizate [1]

    Din fasciculul de raze X emis de tubul radiogenic se utilizează doar un fascicul mic de radiație

    central care, trecând perpendicular pe axa longitudinală a corpului studiat, realizează un senzor,

    adică un dozimetru care determină doza rezultantă și o transformă într-un sens numeric

    proporțional, cu factorul mediu de incidență al țesuturilor studiate. [1]

  • 22

    Astfel, calculatorul salvează un număr mare de valori prin împărțirea stratului în studiu într-un

    număr de pătrate. Pentru fiecare microvolum dobândit ca rezultat al măsurătorilor, calculatorul are

    capacitatea de a evalua coeficientul de incidență și de a califica semnificația numerică a

    radioactivității sau a radiopacității. [1]

    Imaginea, reconstruită geometric de către calculator, este transmisă monitorului și banda este

    eliberată pe unitate. În acest fel, examinatorul conține probabilitatea de a examina pe monitor o

    imagine realizată de un computer, care este produsă din mai multe puncte negre în structuri mai

    transparente radio și pe cele mai strălucitoare pete în structuri mai opace. [1]

    Angiografia

    Constă în injectarea substanţei de contrast în arborele vascular realizându-se astfel angio-

    pneumografia (opacifierea arterelor pulmonare), flebografia (opacifierea venelor) şi limfografia

    (opacifierea vaselor limfatice). [1]

    Angiografia digitală se bazează pe fenomenul de substracţie numerică. Ea permite injectarea

    unei cantităţi mici de substanţă de contrast în venă, fără a fi necesare injectările prin sonde

    intraabdominale. [1]

    În ultimul timp asistăm la o dezvoltare vertiginoasă a aparaturii medicale creatoare de imagini,

    o adevărată imagotehnologie pentru care termenul cel mai potrivit pare a fi acela de imagistică

    medicală.

    Imagistica medicală cuprinde:

    - imagistica radiologică care utilizează raze X, Gama, tomografia computerizată, tomografia cu

    emisie de pozitroni, medicina nucleară, radioscopia televizată, radiografia digitală, angiografia cu

    substracţia digitală, IRM.

    - imagistica fără radiaţii ionizante, endoscopia, camerele video ataşate la microscopie,

    termografie etc.

    Începând din 1976 a fost introdusă o subspecialitate a radiologiei – radiologia intervenţională,

    care utilizează şi perfecţionează diferite tehnici de diagnostic şi terapie: colangiografia

    transparieto-hepatică, ERCP – dilatările arteriale transluminale, extracţii de calculi, introducere de

    stenturi etc.

  • 23

    Apariţia unor asemenea tehnici în imagistica medicală pune problema stabilirii unui algoritm

    în utilizarea lor, pe care îl face radiologul în funcţie de boală şi bolnav.

    1.4. Radioprotecția.

    Radioprotecția este un domeniu interdisciplinar care are drept scop realizarea protecției

    individului și a mediului față de acțiunea unui tip de radiații, și anume acelea care pot produce

    efecte biologice. Disciplinele pe care se bazează radioprotecția sunt:

    - fizica, datorită interacției radiațiilor cu substanță cât și pentru metrologia mărimilor caracteristice

    interacției și transferului energiei de la radiații la obiectul iradiat, viu sau neviu;

    - biologia, pentru efectul biologic produs de câtre radiații asupra țesutului;

    - chimia, pentru comportarea chimică a substanțelor care apare la interacția radiațiilor cu corpul

    iradiat, viu sau neviu;

    - matematica, pentru că există un domeniu al teoriei matematice a dozimetriei și a radioprotecției,

    care cuprinde modelarea matematică a mii de procese din dozimetrie si radioprotecție;

    - ingineria, pentru metode inginerești de calcule a barierelor de protecție și designurile încăperilor

    pentru radiodiagnostic.

    Pentru practica de zi cu zi în lucrul cu surse de radiații, radioprotecția își propune să stabilească

    principii pentru: - protecția individului față de expunerea la radiații; - siguranța surselor de radiații

    atât în lucrul obișnuit cât și în procesele conexe: producere, depozitare, transport, și eventual,

    distrugerea. Anul 1966 este anul constituirii radioprotecției ca disciplină stiințifică și aplicativă,

    existând trei etape importante realizate de comunitatea internațională a specialiștilor în

    radioprotecție care s-au concretizat în trei documente international, ulterior actualizate periodic:

    1. Rapoartele UNSCEAR (Comitetul stiințific al Națiunilor Unite pentru studiul efectelor

    radiațiilor atomice).

    2. Publicația nr. 103 a Comisiei Internaționale de Protecție Radiologică.

    3. Standardele de securitate radiologică AIEA.

    În ceea ce privește conceptul de bază al protecției individului față de radiații, în anii ’70 se

    admitea că principiul radioprotecției este “limitarea expunerii individuale”; Experiența în domeniu

  • 24

    stabilise ca la anumite valori ale dozei primite apăreau efecte biologice constatabile nu numai

    medical, dar și neplăcute pentru cei afectați.

    Cu timpul astfel de prejudicii nu mai erau admise de cei care lucrau cu surse de radiații, astfel

    încat, convențional, limita expunerii era din când în când coborâtă. Introducerea unei protecții într-

    o procedură cu surse de radiații înseamnă un anumit cost: costul protecției.

    Cu cât se dorește o limitare mai mare a expunerii, cu atât costul protecției este mai mare.

    Procedura la care se referă protecția aduce un anumit beneficiu – știintific, tehnologic sau

    individual, pentru sănătatea unui individ. [32]

    La început, în radioprotecție se apela la noțiunea de “risc de radiații” ca probabilitate de a se

    întampla ceva “neplăcut” pentru sănătate: de la un prejudiciu asupra sănătății până la un accident

    mortal. Riscul la expunere la radiații era privit și analizat comparativ cu alte riscuri impuse de

    activități umane (transportul auto, pe mare, pe aer, dar și de activitatea într-o anumită industrie).

    A apărut astfel necesitatea de a evalua riscul la radiații în paralel cu riscul altor activități și de

    a găsi calea de control (“management”) a unui astfel de risc. Compararea valorii riscului la radiații

    cu aceea a celorlalte riscuri, a condus la valoarea acceptată de societate a riscului la expunerea de

    radiații; o asemenea valoare ar impune valoarea limită a expunerii la radiații care stă la baza

    normelor de radioprotecție. [32]

    Trebuie ținut cont de faptul că expunerea reală și potențială se poate întâmpla în patru ramuri

    principale: industria nucleară, domeniul sănătății, sectorul industrial nenuclear și sectorul extractiv

    – minier care se confruntă cu o radioactivitate naturală exacerbată. [32]

    Principiile normelor de radioprotecție

    Normele de radioprotecție includ măsuri de securitate nucleară și radiologică, care se impun la

    fabricarea, utilizarea, eliminarea deșeurilor sau la dezafectarea unor instalații de radiații. Măsurile

    de securitate nucleare și radiologice constau în reglementări obligatorii privind partea

    administrativă. Expunerea la radiații trebuie limitată prin prescrierea în norme a dozelor limită.

    Admiterea unei limite a expunerii se face comparând riscul biologic datorat expunerii la radiații

    cu riscul acceptat de societate la un moment dat, pentru diferite activități - profesiuni ale membrilor

    acelei societăți.

  • 25

    Comisia Internatională de Protecție Radiologică, pe baza studiilor de radiobiologie efectuate

    în acest scop, recomandă pentru riscul de deces ca urmare a contractării unui cancer în urma

    expunerii la radiații, valoarea 0.05 1/Sv, adică 5% Sv-1, pentru un individ din populație (indiferent

    de vârstă). [24]

    Cu alte cuvinte la 100 de indivizi expuși cu un sievert este probabil decesul prin cancer a 5

    dintre aceștia. Când nu se precizează, se subanțelege că durata iradierii este un an.

    Pe baza riscului biologic la iradiere normele prevăd dozele limită care asigură că individul

    iradiat profesional, sau din “public”, nu este supus unui risc de deces prin cancer mai mare decât

    cel acceptat de societate. Într-un accident, sau chiar într-un eveniment provocat de condiții tehnice

    anormale sau de condiții naturale, sau de erori umane, sursa de radiații scapă controlului și dozele

    limită pot fi depășite. [24]

    În acest caz apare urgența nucleară sau radiologică și pentru a reduce expunerea persoanelor

    implicate trebuie să se acționeze printr-o operație numită intervenție. Pentru organizarea lucrului

    într-un obiectiv nuclear normele impun clasificarea zonelor de lucru în zone controlate și zone

    supravegheate. [24]

    În zona controlată măsurile de radioprotecție au drept scop: - controlul expunerii normale și

    prevenirea răspândirii contaminării radioactive în timpul condițiilor de lucru normale. - prevenirea

    sau limitarea extinderii unei expuneri potențiale. [24]

    În zona supravegheată condițiile expunerii profesionale trebuie să fie verificate din timp în

    timp, pentru că măsurile de radioprotecție specifice zonei controlate nu sunt necesare; în zona

    supravegheată situația localizării și a altor parametrii ai surselor de radiații se modifică încet sau

    deloc în timp. [24]

    Din punct de vedere al confecționării și al radioprotecției, sursele radioactive se împart în: surse

    închise și surse deschise. O sursă închisă este, prin construcție, astfel realizată încat nu poate fi

    fragmentată, dispersată sau dizolvată în solvenți obișnuiți. O sursă deschisă este destinată unei

    operații chimice sau de dispersare a ei. [24]

  • 26

    Reglementarea radioprotecţiei

    Comisia Internaţională pentru Protecţia Radiologică a enunţat trei principii generale:

    Justificarea expunerea indivizilor la radiaţii: beneficiul economic şi social trebuie să fie

    superior prejudiciilor suportate de individ.

    Optimizarea protecţiei: nivelul de expunere trebuie să fie cât mai mic posibil; din punct de

    vedere al riscului se urmăreşte minimizarea acestuia până la nivel ALARA (As Low As Reasonably

    Achievable).

    Limitarea dozelor individuale: nici un individ (operator sau pacient iradiat întâmplător) nu

    trebuie să fie expus la doze considerate „inacceptabile”.

    Conform normelor de radioprotecție lucrătorilii din domeniul nuclear (operatori) se clasifică în

    două categorii, A şi B. Directiva mai impune evaluarea riscurilor radiologice care pot surveni.

    DIRECTIVA 2013/59/EURATOM A CONSILIULUI din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de

    securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile

    ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/EURATOM, 90/641/ EURATOM, 96/29/

    EURATOM, 97/43/ EURATOM și 2003/122/EURATOM.

    - Expunerea persoanelor în cadrul programelor de depistare medicală.

    - Expunerea persoanelor în cadrul programelor de cercetare medicală sau biologică.

    - Expunerea persoanelor în cadrul procedurilor medico-legale.

    - Expunerea pacientilor pentru radiodiagnostic.

    În Republica Moldova în prezent ne ghidăm de Legea nr. 132 /2012 privind desfăşurarea în

    siguranţă a activităţilor nucleare. In baza acestei legi ANRANR a elaborat un set de Regulamente

    aprobate de Guvern referitoare la securitate radiologică.

    Din punctul de vedere al riscului iradierii, populaţia se împarte în:

    - Personalul de categoria A - iradiat profesional, care îşi desfăşoară activitatea într-un mediu în

    care este susceptibil de a primi o doză efectivă mai mare decât 6 mSv.

    - Personalul de categoria B -iradiat neprofesional, care suportă o expunere la radiaţii cu totul

    întâmplător.

    - Restul populaţiei.

  • 27

    Potrivit aceluiaşi criteriu, zonele de lucru sunt clasificate după „periculozitate” şi trebuie să fie

    uşor identificabile după „treflele” de balizaj, colorate corespunzător:

    - Zone controlate (acces reglementat), unde există riscul de iradiere profesională, iar

    expunerea poate depăşi 3/10 din limita medie anuală reglementată; în plus, operatorii sunt

    controlaţi prin dozimetrie operaţională.

    - Zone supravegheate (acces reglementat) sunt semnalizate prin „trefla” albastră, iar

    expunerea poate depăşi 1/10 din limita medie anuală reglementată; operatorii sunt controlaţi

    prin dozimetrie pasivă.

    - Zone nesupravegheate.

    Tabelul 1.1: Balizajul zonelor

    Tip zonă Debit

    echivalent doză

    Culoare „treflă” Condiţii de acces

    Controlată 100 mSvh-1 ROŞIE Zonă cu risc foarte mare,

    acces interzis fără acordul

    şefului de zonă

    Controlată 2 mSvh-1 PORTOCALIE Zonă cu risc mare

    Controlată 25Svh-1 GALBENĂ Durată limitată acces pentru

    operatori categoriile A şi B

    Controlată 7,5 Svh-1 VERDE Durată limitată acces pentru

    categoria B, permanentă

    pentru categoria A, zonă

    normală de lucru

    Supravegheată 2,5 Svh-1 BLEU Acces permanent pentru toţi

    lucrătorii

  • 28

    Ecrane de protecţie

    În exploatarea unui aparat Röentgen, pot exista următoarele tipuri de radiaţii:

    - Radiaţiile primare utilizate reprezintă fasciculul util de radiaţii.

    - Radiaţiile primare neutilizate reprezintă radiaţiile primare din afara fasciculului util. Aceste radiaţii

    împreună cu cele emise de suportul anodului şi de pereţii tubului, se mai numesc şi radiaţii de

    scurgere. [24]

    Radiaţiile secundare sunt produse de materiale iradiate cu radiaţii primare (de exemplu, corpul

    pacientului, în timpul examenului radioscopic, de o sursă de radiaţii secundare). În vedera obţinerii

    unei atenuări corespunzătoare a nivelului de iradiere se folosesc ecrane de protecţie, care pot fi

    ecrane primare şi ecrane secundare în corespondenţă cu radiaţiile respective. [24]

    Ecranele de protecţie se confecţionează din materiale care absorb bine radiaţiile Röentgen

    (plumb, beton, beton cu barită etc.) sub formă de panouri, paravane, pereţi, cabine etc. Pentru

    asigurarea unei radioprotecții eficiente se recomandă ca tencuielile pereților să fie executate din

    baritină pentru scăderea la minimum a iradierii spre exteriorul camerelor în care sunt amplasate

    surse de radiaţii (Compoziția tencuiell este 1/3 sulfat de bariu, 1/3 nisip, 1/3 ciment). La calculele

    grosimii pereţilor şi a altor ecrane (plafon, pardoseală, geamuri observare etc.) trebuie avuţi în

    vedere următorii factori:

    - Energia radiaţiilor;

    - Intensitatea radiaţiei;

    - Durata totală conectare tub Röentgen;

    - Timpul expunere personal;

    - Distanţa de la sursă la ecran;

    - Direcţia fascicolului de radiaţii;

    - Dozele de radiaţii considerate pe diferite amplasamente din zonă.

    Calculul ecranelor de protecţie primare sau secundare presupune iniţial stabilirea protecţiei

    structurale şi abia apoi a grosimii de material necesar pentru o protecţie suplimentară. Protecţia

    structurală reprezintă echivalenţa în mm Pb a construcţiei unei instalaţii nucleare (cărămidă,

    tencuielile, planşeele, şapele, betonul). [24]

  • 29

    II. DOZIMETRIA. CADRUL LEGISLATIV NAȚIONAL.

    REGLEMENTĂRILE INTERNAȚIONALE

    2.1. Principiile de detecție. Dozimetria.

    Cele mai precise metode de detectare și măsurare a radiației se bazează pe principiul colectării

    ionilor (metode de ionizare). Există și multe alte metode cum ar fi:

    - Chimice – reacții în emulsii fotografice (prima metodă istorică de domeniu, modificarea

    culorii soluțiilor sau cristalelor (culoarea e.g. platinicianurii de bariu din verde în galben se

    folosea ca dozarea razelor X), degajarea de gaze, depunerea unor coloizi etc.

    - Calorimetrică – (măsurarea energiei radiației și activității după efectul caloric, urmare a

    absorbției radiației (și transformarea în căldură) de substanță calorimetrică.

    Din dezavantaje la aceste 2 metode este că se folosește numai pentru activități înalte);

    - Fizice – camera de ionizare, de scintilație, PN joncțiunea, MOS tranzistarele etc.

    Detectorii de radiații nucleare reprezintă sisteme care pun în evidență existența radiațiilor

    nucleare și permit determinarea calitativă sau cantitativă a unor dintre caracteristicile lor (numărul

    de particule nucleare, energia, masa particulelor, etc.). [23]

    Detectorul de radiații nucleare convertește particulele incidente pe suprafața sa activă în semnal

    electric (sarcină sau tensiune) sub formă de impulsuri. Detectorul de radiații este format, de regulă,

    din două părți componente:

    - Corpul de detecție propiu-zis constă dintr-un mediu în care radiația nucleară produce un efect

    specific;

    - Sistemul de înregistrare a efectului produs de particulă asigură amplificarea și prelucrarea

    semnalului obținut. [23]

    Procesul fundamental al interacțiunii radiațiilor nucleare cu materialul detectorului este dat de

    faptul că energia implicată în procesul este mare mare decât energia de legătură a electronilor din

    atom și astfel poate genera schimbări sau transformări în structura atomilor componenți ai

    substanței.

    Mecanismele care stau la baza interacțiunii radiațiilor nucleare cu materia sunt ionizarea și

    emisia/conversia luminii. [23] După aceste principia există de asemenea o clasificare a detectorilor

    de radiații ionizante (Fig. 2.1)

  • 30

    Figura 2.1. Clasificarea detectorilor de radiații nucleare [23]

    Particulele încărcate produc ionizare și scintilații, iar particulele care nu au sarcină electrică sunt

    detectate indirect prin intermediul particulelor încărcate pe care le produc în materialul

    detectorului. Spre exemplu:

    - Fotonii produc electroni (prin efect fotoelectric extern sau efect Compton) care la rândul lor

    produc ionizare;

    - Neutronii produc reacții nucleare în c are apar particule încărcate ce produc ionizare. [23]

    Detectorul cu gaze – detectează incidentă prin măsurarea a 2 procese de ionizare: primare (ionii

    produși direct prin efecte ale radiației) și secundare (ioni adiționali produși din/sau din cauză a

    efectelor ionilor primari). [23]

  • 31

    Figura 2.2. Tipurile de detectori prin ionizare și prin scintilație [23]

    Ionii primari sau secundari produși în mediu gazos sunt separați de efectul Coulombic și

    colectați în detectorul de electrode aflate sub tensiunea continuă: anodul (electrod pozitiv)

    colectează ionii negativi și catodul (electrod negativ) colectează ionii pozitivi. [23]

    Figura 2.3. Principiul și schema de funcționare a detectoarelor [23]

    Dozimetria – este știința care studiază principiile și mijloacele de înregistrare și apreciere

    cantitativă a radiațiilor ionizate, de asemenea se ocupă și cu măsurarea dozelor. Dozimetria este un

    factor fundamental în studiul fenomenelor biologice produse de radiații. Tipurile de diferite

    dozimetre sunt reprezentate în figura 2.4.

    e-

    e-

    e-

    e-

    e-

    e-

    e-

    O rază Xn

    Mulți electroni detectați

    Semnal

  • 32

    Figura 2.4. Tipurile de dozimetre pentru personalul medical [26]

    Pentru o evaluare cantitativă de actionare a radiației ionizante pe obiectul ionizat în dozimetrie

    este introdusă noțiunea de “doză”. Se diferențiază expoziția, doza absorbită și doza echivalentă.

    Pentru evaluarea cîmpului radiației fotonice în practică se utilizează noțiunea de ”doza de

    expunere”. [20]

    Doza de expunere caracterizează energia radiației fotonice, transformată din energia cinetică a

    particulelor încărcate în unități de masă a aerului atmosferic, care, datorită proximității numărului

    efectiv de atomi de aer și de țesut biologic, este un mediu echivalent cu țesuturile pentru radiația

    fotonică. [20]

    Doza de expunere (Dexp) este raportul dintre sarcina totală a tuturor ionilor aceluiași semn,

    creați în aer, cînd toți ionii pozitivi și negativi, eliberați de fotoni în elementele volumului aerului

    cu o masă dm, sunt complet lăsați în aer la masa aerului în volum [20]:

    Dexp = dQ / dm (2.1.)

    O măsurare a expunerii poate deci să conducă la deducerea atît a dozei absorbite în aer (sau în

    alte materiale, după cum vom arăta ulterior), cît și a fluenței energie; dar expunerea însăși nu

    măsoară nemijlocit nici una din cele două mărimi. [14]

    Coulomb pe kilogram (C/kg) este doza de expunere a radiației fotonice la parcurgerea căruia

    se trece prin 1kg de aer, ca urmare a finalizării tuturor proceselor de ionizare în aer, formează ioni

    încărcați care poartă o energie electrică de 1C. [14]

    Din definiție rezultă că atunci când se măsoară doza de expunere este necesar să se măsoare

    sarcina acelor ioni care se formează în aer cu utilizarea completă a gamei de electroni secundari

    care rezultă din interacțiunea radiației fotonice cu 1 kg de aer. [20]

  • 33

    La fel, în afara sistemului, unitatea dozei de expunere se consideră roentgen (R). Unitatea

    roentgen a fost determinată de sarcina electrică 1cm3 (0,001293 g) atribuită aerului atmosferic în

    condiții normale. [20]

    În concordanță cu aceasta, roentgenul este o unitate a dozei de expunere a radiației fotonice, cu

    trecerea lui prin 0,001293 g de aer ca urmare a finalizării tuturor proceselor de ionizare în aer, sunt

    create ioni care poartă o unitate electrostatică de electricitate a fiecărui semn. În acest caz se

    înțelege că particulele încărcate formate în 1 cm3 de aer vor cheltui. [20]

    Unitățile dozei de expunere este Coulomb pe kilogram și raza X. Acestea pot fi utilizate pentru

    măsurarea radiației fotonice cu energia fotonică de la 1 keV la 3 MeV în condițiile echilibrului

    electronic, adică a unei astfel de stări de radiații ionizante într-un mediu în care energia de radiație

    absorbită într-un anumit volum al mediului este egală cu suma energiei cinetice a ionizării. [20]

    Figura 2.5. Variația raportului între fluența energiei și expunerii, cu energia fotonilor [14]

  • 34

    Se poate de găsit raportul dintre unitățile de raze X și Coulomb pe kilogram, dat fiind că

    densitatea aerului în condiții normale este de 0,001293 g/cm3, iar un Coulomb este egal cu 3 * 109

    unitate de încărcare electrică. [14]

    Conceptul de "doză absorbită de radiație" este introdus pentru a determina energia absorbită de

    orice tip de radiație de către obiectul iradiat.

    Doza absorbită de radiație (doza de radiație) D - este energia medie dE, transmisă prin radiație

    la îmbrăcăminte într-un anumit volum elementar împărțit la masa substanței dm în acest volum:

    D = dE/dm (2.2.)

    În Sistemul Internațional (SI), unitatea absorbită de doză este numită ca Gray:

    1 Gy = 1 J/kg (2.3.)

    Gray este egal cu doza de radiație la care energia radiației ionizante de 1 J este transferată

    substanței iradiate cu o masă de 1 kg.

    Valoarea dozei de radiații absorbite depinde de proprietățile de radiație ale mediului absorbit și

    nu determină complet răspunsul obiectului iradiat la efectul de radiație, deoarece cu aceeași energie

    absorbită a radiației ionizante efectul biologic al diferitelor tipuri de radiații este diferit. [14]

    Experimentele arată că, din punct de vedere biologic, acțiunea diferitelor tipuri de radiații

    ionizante nu este aceeași. Nu numai numărul de ioni formați într-o masă unică de țesut biologic

    este important, dar și modul în care acești ioni sunt distribuiți pe lungimea căii, adică densitate de

    ionizare liniară substanțială. [14]

    De exemplu, densitatea de ionizare liniară a particulelor alfa în țesutul biologic (și într-adevăr,

    în oricare dintre acestea) este mai mare decât radiația fotonică, prin urmare, pentru a crea același

    efect biologic în orice loc special al țesutului biologic, este necesar să se cheltuiască o doză mai

    mică pentru a o iradia. [20].

    KERMA este raporturl dintre suma energiilor cinetice inițiale ale tuturor particulelor ionizante

    încărcate pe care le produc particulele neîncărcate într-un element de volum al unei substanțe și

    masa acelui element de volum. KERMA se referă la enegia cedată de fascicolul în elementul de

    masă considerat:

    K = dEtr / dm (2.4.)

    în care dEtr este energia cinetică transferată prin interacții de către fotonii particulelor încărcate

    secundare (electroni).

  • 35

    Interacțiile fotonilor și eliberarea electronilor secundari au loc în elementul dm considerat, dar

    energia purtată de electronii secundari nu este cedată acolo decît parțial. [14]

    Deoarece efectele biologice ale radiațiilor ionizante în general și ale radiațiilor X și gamma în

    particular sînt puternic dependente de doza absorbită într-un mediu biologic iradiat (țesut, organ,

    organism, populație), conceptul de doză absorbită își găsește o utilizare dintre cele mai importante

    în radiobiologie și radioprotecției. [14]

    S-a constatat însă că doza absorbită nu este singura mărime de care depinde efectul biologic;

    dimpotrivă, acesta variază și în funcție de țesutul sau organul țintă, de calitatea radiației, precum și

    de care anume sindrom este considerat ca indicator. [14]

    Din această cauză, s-a introdus un factor denumit eficacitatea biologică relativă (EBR) care

    multiplică doza absorbită pentru a rezulta o mărime care se corelează mai strîns cu efectul biologic.

    Doza absorbită modificată prin multiplicarea cu acest factor de calitate și, eventual, cu alții factori

    de pondere potrivit aleși, numai pentru scopuri curente de radioprotecție, a fost denumită

    echivalentul-dozei:

    H = DQ (2.5.)

    2.2. Legislația națională.

    Legea nr. 132 din 6/8/2012 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare şi

    radiologice abilitează Guvernul Republicii Moldova (prin delegarea atribuțiilor către Agenția

    Națională de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologie – ANRANR) să reglementeze

    desfăşurarea activităţilor nucleare sau radiologice întru prevenirea expunerii nejustificate,

    proliferării de arme nucleare și tehnologii conexe, inclusiv combaterea traficului ilegal de materiale

    nucleare și radiologice. [27]

    ANRANR realizează politica statului în domeniul activităţilor nucleare şi radiologice, precum

    şi reglementarea în domeniile sale de competenţă.

    Funcţiile de bază ale ANRANR:

    - participă la elaborarea şi promovarea, în modul stabilit de legislaţie, a actelor legislative

    şi normative în domeniu;

    - înregistrează în baza notificării a activităţilor nucleare şi radiologice, autorizează aceste

    activităţi în baza evaluării solicitării de autorizaţie radiologică şi corespunderii la

  • 36

    condiţiile de radioprotecţie, de securitate nucleară şi radiologică, de securitate fizică a

    obiectivelor nucleare şi radiologice şi de garanţii nucleare;

    - întocmește acte de control şi emite prescripţii de rigoare, întocmeşte şi examinează

    procesele-verbale cu privire la contravenţiile din domeniul activităţilor nucleare şi

    radiologice, aplică unele măsuri de constrîngere obligatorii spre executare persoanelor

    fizice şi juridice;

    - asigură transparenţa procesului decizional în reglementarea activităţilor nucleare şi

    radiologice;

    - eliberează şi/sau recunoaşte certificate de securitate pentru instalaţii cu surse de radiaţii

    ionizante (utilaje, ambalaje, containere sau mijloace de transport pentru surse

    radioactive, inclusiv deşeuri radioactive);

    - gestionează Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante şi al persoanelor fizice şi

    persoanelor juridice autorizate;

    - acordă asistenţă gratuită la depistarea surselor radioactive orfane.

    În activitatea sa ANRANR se conduce de următoarele atribuții:

    - evaluează condiţiile de desfăşurare a activităţilor nucleare şi radiologice, autorizează

    activităţile nucleare şi radiologice;

    - efectuează controlul şi supravegherea de stat pentru verificarea condiţiilor de securitate

    nucleară şi radiologică, de securitate fizică a obiectivelor nucleare şi radiologice;

    - atestează sau recunoaşte experţi în domeniul nuclear şi radiologic, cu eliberarea permisului

    de exercitare de nivelul III;

    - evaluează cunoştinţele, eliberează sau recunoaşte permisele de exercitare de nivelul I şi II,

    eliberate de entităţi recunoscute de ANRANR, personalului care activează în domeniul

    nuclear sau radiologic şi responsabililor de radioprotecţie;

    - asigură gestionarea sistemului de stat de evidenţă a surselor de radiaţii ionizante şi a

    materialelor nucleare şi echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare;

    recunoaşte organizaţii de suport tehnic, experţi naţionali şi internaţionali, instituţii de

    certificare şi de pregătire a cadrelor prin includerea lor în registrul respectiv şi prin publicarea

    pe pagina web a ANRANR;

    - coordonează şi monitorizează implementarea proiectelor de asistenţă tehnică internaţională

    pentru domeniile securităţii nucleare şi radiologice, radioprotecţiei şi securităţii fizice;

  • 37

    - participă ca parte intrinsecă a sistemului naţional de reacţionare la urgenţe nucleare sau

    radiologice;

    Întru obţinerea unei autorizaţii generale de activitate, comercianţii trebuie să posede certificatul

    de securitate şi permisul de exercitare eliberat de către ANRANR, care ar demonstra că

    comercianţii respectivi sunt capabili să asigure siguranţa materialelor radioactive. Pe lângă aceasta,

    legea prevede obţinerea de către operatori a autorizației atât de la ANRANR, cât şi de la Comisia

    interdepartamentală, înainte de exportul, importul sau tranzitul de materiale radioactive care pot fi

    utilizate pentru elaborarea armelor nucleare. [27]

    Cadrul legislativ al Moldovei în prezent mai cuprinde următoarele acte legislative:

    - Legea nr.68 din 13.04.2017 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind managementul

    deşeurilor radioactivepentru anii 2017–2026 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia;

    - Legea Nr. 235 din 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii

    de întreprinzător.

    Cadrul normativ, care explică în detalii cum trebuie implementat cadrul legislativ este

    reglementat prin următoarele acte normative și departamentale actuale inclusive pentru instituțiile

    medicale din Republica Moldova:

    - HG nr. 1210 din 03.11.2016 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind

    asigurarea radioprotecţiei şi securităţii radiologice în practicile de medicină nucleară.

    - HG nr. 451 din 24.07.2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la radioprotecţie,

    securitate radiologică în practicile de radiologie de diagnostic şi radiologie intervenţională.

    - HG nr. 727 din 08.09.2014 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea

    activităţilor nucleare şi radiologice.

    - HG nr. 632 din 24.08.2011 cu privire la aprobarea Regulamentului sanitar privind

    radioprotecţia şi securitatea radiologică în practicile de radioterapie.

    - HG nr. 1017 din 01.09.2008 cu privire la Registrul naţional al surselor de radiaţii ionizante

    şi al persoanelor fizice şi persoanelor juridice autorizate.

    2.3. Cerințe de autorizare.

    Regimul de autorizare este reglementat prin două legi cadru nr. 235/2006 și 132/2012 care

    stipulează următoarele:

    http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=370637http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=370637http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=316998http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=316998http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=367517http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=367517http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=360126http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=360126http://lex.justice.md/md/354644/http://lex.justice.md/md/354644/http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339934http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339934http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339934http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=339934http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=329053http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=329053

  • 38

    - Pentru obținerea autorizațiilor corespunzătoare în domeniu radiologic sau nuclear, persoanele

    fizice și juridice care au intenția să practice activitățile radiologice sau nucleare sînd oblicate să le

    solicite în conformitate cu prevederile prezentei legim ale actelor normative din domeniu

    reglementării activităților radiologice sau nucleare.

    Conform prevederilor legislației se supun următoarele activități nucleare sau radiologice

    neexceptate de la regimul de autorizare:

    - exploatarea instalaţiilor roentgen în diagnosticul medical, medicina nucleară;

    - deţinerea surselor de radiaţii ionizante;

    - importul/export, furnizarea surselor de radiaţii ionizante;

    - transportarea, tranzitarea materialelor radioactive;

    - exploatarea surselor de radiaţii ionizante şi a acceleratoarelor de particule în

    radioterapie;

    - exploatarea surselor de radiaţii ionizante în cercetare, industrie, inclusiv în radiografia

    industrială şi în controlul nedistructiv;

    - exploatarea surselor de radiaţii ionizante în verificarea metrologică;

    - producerea, amplasarea, montarea, punerea în funcţiune, repararea, modificarea

    instalaţiilor roentgen;

    - depozitarea temporară şi/sau definitivă, utilizarea, manipularea, prelucrarea şi

    tratarea (condiţionarea) deşeurilor radioactive;

    Autorizarea se efectuează doar în cazul în care solicitantul autorizației va întruni cumulative

    condiţiile:

    - demonstrează calificarea profesională a personalului său pe funcţii;

    - desemnează, printr-un act administrativ, o persoană responsabilă de radioprotecţie;

    - asigură măsuri pentru prevenirea şi limitarea consecinţelor pe care le au incidentele şi

    accidentele nucleare sau radiologice;

    - asigură deţinerea de către personalul responsabil de funcţionarea în siguranţă a

    instalaţiei a permisului de exercitare corespunzător activităţii, conform prevederilor

    prezentei legi;

    - dispune de asigurare sau de orice altă garanţie financiară care ar putea să-i compenseze

    posibilele daune, cuantumul, natura şi condiţiile asigurării sau ale altei garanţii fiind

    conforme tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

  • 39

    - propune şi/sau dispune de un amplasament al instalaţiei ori utilajului nuclear sau

    radiologic care corespunde cerinţelor tehnice, actelor normative în vigoare din

    domeniul radioprotecţiei, al securităţii nucleare şi radiologice;

    - utilizează instalaţii ori utilaje nucleare sau radiologice sau surse radioactive singulare

    care dispun de certificat de securitate, eliberat de Agenţia Naţională, şi mijloace de

    măsurare (inclusiv a mărimilor ionizante) adecvate, legalizate şi verificate metrologic

    în modul stabilit de lege;

    - instituie şi menţine un sistem adecvat de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante etc.;

    Se solicită certificat de securitate pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de

    instalaţie nucleară sau radiologică, inclusiv dispozitiv generator de radiaţii ionizante, de material

    sau echipament utilizat pentru protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, de ambalaj, mijloc de

    containerizare sau mijloc de transport special amenajat.

    Titularul autorizaţiei radiologice va utiliza în activităţile sale numai personal titular de permis

    de exercitare valabil pentru aceste activităţi.

    Astfel, în Republica Moldova s-a pus temelia reglementării în aspectul implementării

    procesului de autorizare, supravegherii şi controlului de stat al activităţilor radiologice şi nucleare.

    Acest proces a devenit mai simplu şi graţie introducerii sistemului de clasificare a surselor

    radioactive în funcţie de gradul lor de pericol, acesta creează premise favorabile pentru ralierea

    cadrului legislativ la standardele Uniunii Europene şi onorării obligaţiilor ce rezultă din convenţiile

    internaţionale la care Republica Moldova este parte.

    2.4. Normele, standardele și reglementările pe plan international.

    Principalele acte legislative și normative internaționale de care se conduce autoritatea națională

    de reglementare dar și operatorii cu surse de radiații ionizante sunt:

    Standardele de protectie impotriva radiatiei sunt recomandate de o serie de autorități

    internationale:

    - Comisia Internationala asupra Protectiei Radiologice (ICRP),

    - Agentia Internationala pentru Energia Atomica (AIEA),

    - Comisia Internațională de Unități și Măsurători Radiologice (ICRU),

    - EURATOM.

  • 40

    Comisia Internațională de Unități și Măsurători Radiologice recomandă unitățile utilizate în

    desemnarea nivelurilor de protejare contra radiației ionizante. ICRU stabileste că responsabilitatea

    introducerii procedurilor naționale tehnice de dezvoltare și menținere a standardelor aparține

    entității naționale desemnate de guvern/Parlament. Se recomandă ca țările sa adere cât mai strâns

    la conceptele internaționale recomandate privind cantitățile și unitățile de radiație ionizantă. [6]

    Misiunea ICRP este de a considera principiile de bază ale protecției contra radiației și a lăsa

    diverselor entități autorizate naționale de protecție, responsabilitatea introducerii reglementărilor

    tehnice detaliate, a recomandărilor sau codurilor de practici potrivite țărilor. ICRP este

    principala sursă de recomandări privind nivelurile de siguranță a radiației. [6]

    Publicația ICRP 103 transpune Recomandările anului 2007 ale Comisiei Internaționale de

    Protecție Radiologică. Recomandările înlocuiesc Recomandările Comisiei din a. 1990, le

    actualizează, consolidează și dezvoltă îndrumările suplimentare asupra controlului expunerii la

    surse de radiații. Astfel, ele actualizează factorii de ponderare pentru radiație și pentru țesut.

    Recomandările mențin cele trei principii fundamentale ale Comisiei privind protecția radiologică

    și anume justificarea, optimizarea și aplicarea limitelor de doză, clarificând cum se aplică ele

    surselor de radiație. [6]

    AIEA este agenția specializată a Natțunilor Unite, organizată în 1956 pentru promovarea

    utilizării pașnice a energiei nucleare. AIEA elaborează și aplică standardele de protecție a radiației

    propriilor operațiuni și a operațiunilor pe care le asistă sau cu care este asociată. Țările membre

    care primesc asistența tehnică trebuie să se alinieze la respectivele standarde de securitate și

    garanții.

    În Uniunea Europeană standardele de securitate pentru protectia contra radiatiei ionizante sunt

    reglementate de DIRECTIVA 2013/59/EURATOM A CONSILIULUI din 5 decembrie 2013 de

    stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de

    expunerea la radiațiile ionizante, care a abrogat Directiva 89/618/EUROATOM, 90/641/

    EUROATOM, 96/29/ EUROATOM, 97/43/ EUROATOM și 2003/122/ EUROATOM.

    Directiva stabilește cadrul de protecție a sănătății publicului și lucrătorilor, împotriva

    pericolului produs de radiația ionizantă. Ea stabilește limitele expunerii la radiație și prezintă

    necesitățile procedurale incluzând autorizarea și raportarea, monitorizarea și evaluarea riscului și

    măsurile necesare în urgențe radiologice. [6]

  • 41

    Conform acestei directive, principalele obligații ale statelor membre constau în :

    - Identificarea activităților prezentând pericol datorită surselor de radiații naturale cauzând

    expunerea populatiei;

    - Crearea condițiilor de protecție a populației;

    - Asigurarea pregătirii practicienilor în medicină și servicii de sănătate;

    - Pregătirea unui sistem de inspecție.

    Reglementările impun:

    - Eliminarea practicilor cu risc de radiație;

    - Evaluarea riscului radiologic;

    - Clasificarea locurilor de muncă și a lucrătorilor;

    - Implementarea măsurilor de control, monitorizare și supravegherea medicală;

    - Asigurarea protecției la radiații;

    - Asigurarea supravegherii, restricției accesului, expunerea de semne și diseminarea

    instrucțiunilor;

    - Informarea corespunzătoare a lucrătorilor privitor la riscul la care se expun.

    Standardele de securitatea radiologică, de Securitate a surselor radioactive și de siguranță a

    exploatării surselor de radiații ionizante sunt elaborate și periodic actualizate de comsii specializate

    de experți AIEA. Pe lângă standarde AIEA mai elaborează și pune în practice ghiduri, recomandări,

    glossare etc. [5], [4], [25]

    Ca exemplu de standarde și recomandări expunem unele din ele:

    1. La consola de comandă trebuie amplasată o barieră pentru a proteja personalul în măsura în care

    nu trebuie să poarte îmbrăcăminte de protecție în timp ce se află la consola. Acest lucru este

    deosebit de important în mamografie, în cazul în care ecranare structurale în pereți, tavan și podea

    ar putea să nu fie considerate necesare.

    2. În radiografie, toate direcțiile intenționate ale fasciculului de raze X ar trebui să fie luate în

    considerare în proiectarea camerei, astfel încât fasciculul de raze X să nu poată fi îndreptat către

    orice zonă care nu este ecranată și care ar putea duce la recepționarea unor doze potențial

    inacceptabile in aceasta zona.

  • 42

    3. Ușile trebuie să asigure o protecție protectoare pentru radiația secundară și trebuie închise atunci

    când fasciculul de raze X este pornit. În radiografie, camera de raze X trebuie proiectată astfel încât

    să se evite incidența directă a fasciculului de raze X pe ușile de acces.

    4. Toate camerele cu raze X ar trebui să fie desemnate ca zone controlate; în plus, zonele în care se

    utilizează unitățile cu raze X mobile pot fi de asemenea clasificate ca zone controlate în timpul

    desfășurării procedurilor radiologice. Se pot clasifica, de asemenea, departamentele de urgență

    planificate (adică zonele fără pereți fixați, unde perdelele sunt folosite pentru a crea spații), fie cu

    unități de raze X fixe, fie mobile, pot fi clasificate ca zone controlate în timpul desfășurării

    procedurilor radiologice. Pentru a evita incertitudinile cu privire la întinderea zonelor controlate,

    limitele ar trebui, atunci când este posibil, să fie pereți și uși.

    5. Tehnologul medical al radiațiilor ar trebui să poată să observe în mod clar și să comunice cu

    pacientul în orice moment în timpul unei proceduri de diagnosticare cu raze X.

    6. Toate procedurile de întreținere ar trebui să fie incluse în programul cuprinzător de asigurare a

    calității și ar trebui să se desfășoare la frecvența recomandată de producătorul echipamentului și de

    organismele profesionale relevante.

    7. Întreținerea trebuie să includă un raport care descrie defecțiunea echipamentului, lucrarea efectuată

    și piesele înlocuite și ajustările efectuate, care ar trebui depuse ca parte a programului de asigurare

    a calității.

    8. O înregistrare de întreținere efectuată trebuie păstrată pentru fiecare echipament. Acestea ar trebui

    să includă informații privind defectele cons