UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE

AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ

CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

VETERINARĂ

ȘCOALA DOCTORALĂ

Med. Vet. Mesteșanu Crinu

CONTRIBUȚII LA STUDIUL RETICULITEI

TRAUMATICE LA VACI DE LAPTE

(REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT)

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

Prof. Univ. dr. Aurel Muste

Cluj- Napoca

2011

SCOPUL LUCRĂRII

Scopul acestui studiu a fost de a evalua incidența și evoluția reticulitei traumatice,

posibilitățile de diagnostic rapid și facil dar și de a găsi cele mai eficiente metode de

profilaxie şi tratament.

Reticulita traumatică rămâne o tehnopatie întâlnită la bovine datorată în general

managementului defectuoas atât al păşunilor cât şi al procesului tehnologic de furajare a

animalelor.

Pierderile economice se datorează atât scăderii producţiei de lapte, scăderii în

greutate, a fertilităţii, evoluției de durată mai ales dacă apariția și evoluția afecțiunii se

evidențiază prea târziu, cât şi datorită tratamentului care trebuie aplicat. Mai mult, în

cazuri avansate de boală se pot produce modificări morfopatologice grave la nivelul

organelor interne, modificări care fac improprie pentru consum carcasa rezultată în urma

sacrificării de necesitate.

În acest scop ne-am propus ca într-un areal cunoscut și cu tradiție în creșterea

vacilor de lapte să efectuăm un studiu cât mai complet asupra multiplelor aspecte pe care

le cunoaște această afecțiune iar în final să putem să recomandăm medicilor veterinari

practicieni câteva sfaturi utile pentru recuperarea exemplarelor bolnave și profilaxia

pentru celelalte animale.

CAPITOLUL V

INCIDENŢA RETICULITEI TRAUMATICE PE RAZA

CIRCUMSCRIPŢIEI SANTĂU

MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul a fost realizat în perioada de 4 ani (mai 2006 – mai 2009) pe raza

circumscriptiei sanitare veterinare Santău, pe un număr de 1464 de bovine, de vârste

diferite, din rasele Holstein, Brună de Maramureş, Bălţată românească şi metişi ai

acestora.

Analiza epidemiologică a constat din investigarea factorilor intrinseci şi extrinseci

care intervin în producerea reticulitei traumatice, distribuţia spaţială şi temporală, studiul

retrospectiv şi prospectiv, factorii de risc.

REZULTATE PARŢIALE

Pe parcursul celor 4 ani de studiu, din totalul celor 1464 de bovine luate în

observaţie, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.

În funcţie de forma evolutivă cele 56 de bovine afectate au fost împărţite în trei

loturi, după cum urmează (fig. 1):

lotul A alcătuit din 29 (51,78%) cazuri care prezentau simptomele formei

evolutive acute a reticulitei traumatice.

lotul B alcătuit din 12 (21,42%) cazuri care prezentau simptomele formei acute

recidivante a reticulitei traumatice.

lotul C alcătuit din 15 (26,78%) cazuri care prezentau simptomele formei

evolutive cronice a reticulitei traumatice.

Fig. 1. Distribuţia procentuală a cazurilor de reticulită traumatică după

forma evolutivă

Percentage distribution of traumatic reticulitis cases by evolutionary type

12 (21.42%)

15 (26.78%)

29

cazuri cu evoluție acută

cases with acute avolution

cazuri cu evoluție acută recidivantă

cases with acute recurent evolution cazuri cu evoluție cronică

cases with cronic evolution

Distribuţia temporală a cazurilor de reticulită

Distribuţia temporală a cazurilor în cadrul studiului efectut este prezentată în

tabelul nr. 1 şi graficul din fig. nr. 2.

Tabel 1

Distribuţia temporală a cazurilor de reticulită

Temporal distribution of reticulitid cases

Total cazuri

Total cases

2006 2007 2008 2009

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

56 19 33,92 16 28,57 14 25,0 7 12,5

19

16

14

7

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

2006 2007 2008 2009

Fig. 2. Distribuţia anuală a cazurilor de reticulită traumatică

Annual distribution of traumatic reticulitis cases

Din analiza tabelului nr. 2.1 şi a fig. nr. 2.2 se poate consta o evoluţie

descrescătoare a numărului de cazuri. Astfel în 2006 s-a înregistrat cel mai mare număr

de cazuri, respectiv 19 (33,92%), pentru ca în anii următori numărul cazurilor să scadă

treptat, respectiv 16 (28,57%) în 2007, 14 (25,0%) în 2008 şi 7 (12,5%) în 2009.

Din analiza distribuţiei lunare a cazurilor de reticulită traumatică se poate constata

existenţa a două picuri, unul de primăvară-vară cu cea mai ridicată valoare în luna mai

(17,85%) şi cel de al doilea de toamnă cu cea mai ridicată valoare în luna octombrie

(23,21%).

Distribuţia spaţială a cazurilor de reticulită

În funcţie de localităţile în care s-au înregistrat cazuri se arată următoarea

distribuţie: localitatea Santău 31 (55,35%), localitatea Sudurău 17 (30,35%) şi în

localitatea Chereuşa 8 (14,28%). Distribuţia geografică pe localităţi este prezentată în

graficul din figura nr. 3.

%

Fig. 3. Frecvenţa cazurilor de reticulită traumatică pe localităţi

Frequency of traumatic reticulitis cases by localities

Evoluţia în funcţie de factorii intrinseci şi extrinseci

În contextul investigaţiilor din cadrul tezei, s-a procedat la analiza incidenţei

cazurilor în funcţie de următorii factori intrinseci: vârsta, starea fiziologică, starea de

întreţinere. Aspectele sunt prezentate în tabelele nr. 2, 3, 4.

Tabel 2

Incidenţa în funcţie de vârstă / Incidence by age

Categoria de vârstă (ani)

Age category (years) Total

0-1 1-4 4-8 > 8

Număr/Number 0 33 15 4 56

% 0 66,07 26,78 7,14 99,9

Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că acestea

au avut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1 la 4

ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8 ani.

Analiza incidenţei cazurilor în funcţie de rasă, ne permite să constatăm că se

înregistrează variabilitate destul de pronunţată. În funcţie de acest indicator se poate

evidenţia următoarea incidenţă, în ordinea descrescătoare a sensibilităţii: categoria metişi

26 (46,42%) cazuri, rasa Bălţată Românească 17 (30,35%) cazuri, rasa Brună de

Maramurş 11 (19,64%) şi rasa Holstein 7 (12,5%).

Tabel 3

17 (30,35%)

8 (14,28%)

31 (55,35)%

Santău

Sudurău

Chereușa

Incidenţa în funcţie de starea fiziologică

Incidence depending on the physiological state

Starea

fiziologică/

Physiological

state

Gestaţie/Gestation După

fătare/

After calving Total

Total 1-3 luni

1-3 months

4-6 luni

4-6 months

7-9 luni

7-9 months

Număr/

Number

26 11 0 19 56

% 46,42 19,64 0 33,92 99,9

În cazul gestaţiei, apare mai sensibilă perioada 1 la 3 luni când s-a înregistrat cel

mai mare număr de cazuri 26 (46,42%), urmată de perioada 4 la 6 luni cu 11 (19,64%)

cazuri şi lipsa cazurilor în perioada avansată de gestaţie, respectiv perioada 7 la 9 luni,

când nu s-a înregistrat nici un caz. După fătare până la montă, s-a constatat o incidenţă

sporită a cazurilor, respectiv 19 (33,92%), probabil involuţia uterină poate constitui un

factor favorizant, care crează condiţii favorabile mobilizării şi deplasării corpurilor

străine fixate în peretele reţelei.

Tabel 4

Incidenţa în corelaţie cu starea de întreţinere a animalelor

The incidence correlated with the maintenance status of animals

Starea de întreţinere a animalelor

Maintenance status of animals

Bună / Good Rea / Bad

Număr / Number 39 17

Procente / Percent 69,64 30,35

Din analiza datelor în relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că

cele aflate în stare bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 de

cazuri, 39 (69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17

(30,35%) la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare. Explicaţia ar putea consta în

faptul că animalele în stare bună de întreţinere, consumând o cantitate mai mare de

furaje, există şi riscul de a înghiţi un număr mai mare de corpi străini cauzatori de

reticulită traumatică.

CAPITOLUL VI

SIMPTOMATOLOGIA RETICULITEI TRAUMATICE

MATERIAL ŞI METODĂ

Pe parcursul celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul, din totalul de 1464 de

bovine examinate, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice. Cele 56 de

bovine au fost împărţite în trei loturi în funcţie de simptomatologia din forma evolutivă a

bolii după cum urmează:

lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomele

formei acute evolutive a reticulitei traumatice.

lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formei

acute recidivante a reticulitei traumatice.

lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formei

cronice a reticulitei traumatice.

REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE

Simptomele reticulitei traumatice se manifestă foarte divers în funcţie de natura,

forma şi lungimea corpului străin dar şi de starea fiziologică sau de întreţinerea

animalelor.

Simptomatologia reticulitei traumatice acute evolutive

Debutul bolii s-a manifestat prin inapetenţă sau chiar anorexie, oprirea rumegării,

bruxism, cifozare, horipilaţie şi gemete în special în expiraţie. Faciesul exprima o privire

tristă, abătută iar pereţii abdominali erau în tensiune, respiraţia fiind de tip costal

frecventă şi superficială (fig. 4).

Fig. 4. Contracţia pereţilor abdominali şi aparitia respiraţiei costale

The contraction of the abdominal wall and costal breathing appearance

În unele situaţii, animalul chiar dacă are intenţia de a se hrăni, evită prehensiunea

furajelor, retrăgându-se brusc odată ce ajunge la nivelul lor.

Poziția capului este caracteristică în sensul că animalul ţine capul şi gâtul în jos,

membrele anterioare sunt mai îndepărtate pentru a degaja zona reticulară (fig. 5) iar

respirația este superficială.

Fig. 5. Depărtarea membrelor în reticulita traumatică acută

Remoteness of the limbs in the acute traumaic reticulitis

La unele animale am observat pe lângă poziţia campată şi o îndepărtare a

olecranului stâng de peretele toracic (fig. 6).

Fig. 6. Îndepărtarea olecranului de regiunea toracică

Remoteness of olecranon from the chest region

În urma efectuării termometriei rectale, toate animalele au prezentat hipertermie

majoritatea acestor simptome sugerând instalarea sindromului febril.

Un aspect foarte important care se întâlneşte în această formă de boală este

scăderea producţiei de lapte fapt consemnat în urma efectuării anamnezei. Scăderea

producţiei de lapte s-a constatat încă din prima zi a apariţiei simptomelor şi a ajuns în

unele cazuri până la peste 50% din producţia iniţială.

Prezenta acestor simptome sugerează un proces inflamator acut datorat migrării

corpului străin prin peretele reticular.

Simptomatologia reticulitei traumatice acute recidivante

La inspecţie am pus în evidenţă colici de intensităţi diferite manifestate prin

nelinişte, adoptarea şi părăsirea decubitului în mod repetat, facies crispat care sugera o

suferinţă acută (fig. 7).

Apetitul animalelor bolnave era modificat ele având un apetit selectiv, capricios în

unele situaţii iar în altele animalele prezentau anorexie.

Durerea din regiunea reticulară s-a pus în evidenţă prin adoptarea unei poziţii

campate a membrelor anterioare. La unele animale, pe lângă campare am observat o

îndepărtarea accentuată a olecranului stâng de peretele costal (fig. 8)

Fig. 7. Bovină cu reticulită traumatică acută recidivantă

Cattle with acute relapsing traumatic reticulitis

Fig. 8. Îndepărtarea olecranului de peretele costal

Remoteness of olecranon from rib wall

Bovinele prezinta de obicei un păr hirsut fiind într-o stare de întreţinere de la bună,

mediocră până la rea (fig. 9).

Fig. 9. Hirsutism la bovinele cu reticulită traumatică acuta recidivantă

Hirsutism in cattle with traumatic acute relapsing reticulitis

În studiul nostru am întâlnit reticulită traumatică la 2 zile postpartum. Acest

exemplar a prezentat simptome digestive grave cu 5 luni în urmă (simptome tratate

simptomatic). Acest lucru s-a datorat perforării capsulei conjunctive în care corpul străin

a fost izolat, în urma contracţiilor abdominale necesare expulzării fătului.

Simptomatologia reticulitei traumatice cronice

Forma cronică de reticulită traumatică s-a manifestat prin simptome clinice de

obicei şterse şi rareori observate de îngrijitori.

Boala a evoluat insidios, apetitul a fost mai scăzut, producţia de lapte a scăzut iar

animalele au pierdut în greutate.

Din anamneză a reieşit faptul că într-o perioadă de 2-4 săptămâni tulburările

digestive uşoare au alternat cu perioade în care animalele nu au prezentat nici un

simptom de boală.

Pe acest fond, starea de întreţinere s-a înrăutăţit treptat, iar producţia de lapte a

scăzut. Animalele au ajuns într-o starea rea de întreţinere cu evidenţierea razelor osoase

(fig. 10.).

Fig. 10. Bovină cu reticulită traumatică cronică

Cattle with chronic traumatic reticulitis

CAPITOLUL VII

DIAGNOSTICUL RETICULITEI TRAUMATICE

MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscriptiei

Santău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună de

Maramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora. Pe parcursul celor patru ani, din

totalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au prezentat simptomele reticulitei traumatice.

Cele 56 de bovine au fost împarţite în trei loturi în funcţie de forma evolutivă a bolii după

cum urmează:

lotul A a fost alcătuit din 29 (51,78%) de animale care prezentau simptomele

formei acute evolutive a reticulitei traumatice.

lotul B a fost alcătuit din 12 (21,42%) animale care prezentau simptomele formei

acute recidivante a reticulitei traumatice.

lotul C a fost alcătuit din 15 (26,78) animale care prezentau simptomele formei

cronice a reticulitei traumatice.

REZULTATE PARŢIALE

Examenul clinic general al animalului

Examenul clinic s-a efectuat prin inspecţie, ascultaţie şi termometrare. Inspecţia s-

a realizat atât de la distanţă cât şi din apropiere.

Pentru început am consemnat temperatura rectală, frecvenţa pulsului şi a

respiraţiei fiecărui animal. După aceasta am efectuat examenul clinic apreciind starea de

întreţinere a animalelor, modul în care se efectuează deplasarea, apetitul, prezenţa sau

absenţa gemetelor spontane şi prezenţa sau absenţa fasciculaţiilor la nivelul anconaţilor

(tab. 5.).

Tabelul 5.

Rezultatele examenului general

General examination results

Parametrul

studiat Stări/Valori Lotul A Lotul B Lotul C

Starea de

întreținere

Bună 20 animale 6 animale 0 animale

Mediocră 9 animale 6 animale 6 animale

Rea 0 animale 0 animale 9 animale

Temperatura

°C

37,5- 38,4 0 animale 0 animale 0 animale

38,5- 39,4 5 animale 5 animale 15 animale

> 39,4 24 animale 7 animale 0 animale

Puls. /min

40-70 3 animale 2 animale 15 animale

71-90 21 animale 8 animale 0 animale

>90 5 animale 2 animale 0 animale

Tabelul 5. continuare

Resp./ min

10-30 3 animale 8 animale 15 animale

31-40 26 animale 4 animale 0 animale

>40 0 animale 0 animale 0 animale

Efectuarea

deplasării

Ușoară 7 animale 6 animale 9 animale

Greoaie 15 animale 3 animale 6 animale

Imobilitate 7 animale 3 animale 0 animale

Apetit Prezent 5 animale 4 animale 15 animale

Absent 24 animale 8 animale 0 animale

Gemete Prezente 27 animale 6 animale 0 animale

Absente 2 animale 6 animale 15 animale

Fasciculații la

nivelul

anconaților

Prezente 11 animale 6 animale 4 animale

Absente 18 animale 6 animale 11 animale

Determinarea scăderii producţiei de lapte

Un alt aspect foarte important a fost aprecierea cantitativă a scăderii producţiei de

lapte la toate animalele din lotul A ţinând cont că literatura de specialitate specifică faptul

că acesta este primul simptom care apare în cazurile de reticulită traumatică acută.

Măsurarea acestui parametru a fost efectuată pe patru zile, ziua „0” reprezentând

ziua dinaintea exprimării simptomelor reticulitei traumatice acute (tab. 6.).

Tabelul 6.

Producţia de lapte/zi a animalelor din lotul A înainte şi după apariţia bolii

Milk production/day of animals from group A before and after the disease appearance

Nr. Anim. Ziua 0

(litri)

Day 0

(l)

Ziua 1

(litri)

Day 1

(l)

Ziua 2

(litri)

Day 2

(l)

Ziua 3

(litri)

Day 3

(l)

A1 24 14 12 13

A2 19 12 11 8

A3 23 11 13 12

A4 31 23 21 15

A5 27 26 12 11

A6 42 27 24 23

A7 32 17 14 11

A8 23 15 16 17

A9 35 26 21 22

A10 28 21 15 16

A11 36 24 21 20

A12 34 28 21 19

A13 46 34 23 19

A14 24 22 13 12

Tabelul 6. continuare

A15 38 22 23 19

A16 25 19 14 14

A17 27 23 21 17

A18 33 27 23 17

A19 39 23 21 19

A20 44 37 27 18

A21 28 23 19 14

A22 24 16 13 11

A23 26 18 17 14

A24 28 25 18 13

A25 37 32 24 20

A26 28 24 15 16

A27 20 16 12 8

A28 24 21 17 15

A29 42 32 28 23

Se observă că producţia de lapte scade la toate animalele lotului A începând din

prima zi în care apar simptomele reticulitei traumatice acute. Scăderea producţiei de lapte

în prima zi a avut valori cuprinse între 9,33% şi 52,7%. Scăderea producţiei de lapte a

avut o evoluţie constantă pe parcursul următoarelor două zile, în ziua a treia având valori

cuprinse între 37,03% şi 65,62 %.

Examenul extern al reţelei

Examenul fizic extern al reţelei a constat în utilizarea metodelor generale de

examinare: inspecţia, palpaţia, percuţia, ascultaţia, precum şi a unor metode speciale prin

intermediul cărora se pot obţine date de mare importanţă în diagnosticul reticulitei

traumatice.

Inspecţia directă

Inspecţia directă a reţelei nu oferă date deosebite, deoarece prin poziţia sa

anatomică organul este practic inaccesibil unei bune observaţii clinice.

În urma inspecţiei directe a reţelei nu au fost observate modificări la nici un

animal luat în studiu.

Palpaţia rețelei

Palpaţia a fost una profundă şi s-a realizat cu pumnul, apăsând în unghiul costo-

xifoidian în direcţie cranială, direct asupra reţelei.

În urma efectuării acestei manopere au răspuns pozitiv, 29 (100%) din animalele

din lotul A, 12 (100%) animale din lotul B şi 5 (33,33%) animale din lotul C (fig. 11).

Fig. 11. Repartiţia procentuală a rezultatelor palpaţiei profunde

Percentage distribution of deep palpation results

Percuţia rețelei

Percuţia directă s-a executat în scop palpator, pentru a evidenţia sensibilitatea

reţelei, a peritoneului sau a organelor învecinate.

La 27 (93,10%) de animalele din lotul A, 10 (83,33%) animalele de lotul B şi 3

(20%) animale din lotul C s-a obţinut pe zona xifoidiană un sunet cu rezonanţă “de

cutie”, o rezonanţă specială datorită formării la acest nivel a unui pneumoperitoneu şi a

contracturii musculaturii abdominale (fig. 12).

Fig. 12. Repartiţia procentuală a rezultatelor percuţiei indirecte

Percentage distribution of the results for the indirect percussion

Ascultaţia rețelei

La lotul A, în urma ascultaţiei reţelei, 24 de animale (72,41%) au prezentat,

hipotonie iar 5 animale (27,59%) atonie a acestor compartimente pregastrice.

La lotul B, 8 animale (66,66%) prezentau hipotonie, 2 (16,66%)prezentau atonie

iar 2 (16,665) hipertonie a acestor compartimente pregastrice.

La lotul C, 10 animale (66,66%) prezentau hipertonie, 4 animale (26,66%)

prezentau hipotonie iar unul (6,66%) prezenta atonie a rețelei.

Diagnosticul reticulitei prin metode speciale

Diagnosticul reticulitei traumatice prin probe

de presiune cu exprimarea durerii

Proba bastonului. Proba a constat în compresiunea abdominală, ventrală, între

apendicele xifoidian şi ombilic prin intermediul unei bare de lemn, de 1,80-2 m

lungime cu profil rotund, dispusă transversal pe linia mediană a abdomenului.

În cazul lotului A, 27 animale (93,1%) au răspuns pozitiv la această din lotul

B, 10 (83,33%) au răspuns pozitiv la această proba în timp ce în cazul lotului C, 3

animale (20%) au răspuns.

Proba planului înclinat.

Pentru această probă, animalele suspecte de reticulită au fost forţate să coboare

o pantă pe o lungime de aproximativ 25 de metri. La această probă au răspuns pozitiv

25 de animale (86,2%) din lotul A, 9 animale (75%) din lotul B şi 7 animale (46,66%)

din lotul C.

Proba chingii. Această probă s-a realizat prin strângerea moderată a unei chingi la

nivelul apendicelui xifoidian. La această probă au răspuns pozitiv toate animalele din

lotul A, toate animalele din lotul B şi 11 animale (73,33%) din lotul.

Diagnosticul reticulitei traumatice prin probe care se bazează pe

reflexele viscero-cutanate

Proba plierii pielii greabănului. Pentru această probă am recurs la plierea

pielii de la nivelul greabănului la toate animalele luate în studiu.

La această probă au răspuns pozitiv 28 de animale (96,55%) din lotul A, 11

animale (91,66%) din lotul B şi 10 animale (66,66%)din lotul C

Proba combinată a greabănului (proba Falke). Această probă este o combinaţie

între proba planului înclinat şi proba ciupirii grabănului.

La această probă au reacţionat pozitiv toate animalele din lotul A, 11 animale

(91,66%) din lotul B şi 8 animale (53,33%) din lotul C.

Diagnosticul paraclinic al reticulitei traumatice

Examenul lichidului rumenal

Lichidul rumenal a fost recoltat cu patru ore înaite de rumenotomie cu ajutorul

unei sonde la care s-a adaptat o seringă. Imediat după recoltare am măsurat pH-ul

probelor cu ajutorul pH - metrului portabil „Vario”.

Compararea valorilor obţinute s-a efectuat cu valori de referinţă (tab. 7).

După consemnarea pH - ului am analizat lichidul rumenal urmărind viabilitatea,

numărul de infuzori pe mililitru, procentul de acid acetic, procentul de acid butiric şi

procentul de acid lactic (tab. 8).

Tabelul 7.

Valorile normale ale parametrilor lichidului rumenal

Normal values of rumen fluid parameters

Parametrul

cercetat

Investigated

parameter

pH-ul Nr. Infuz.

/ml

Infuz. Nr./ml

Acid

acetic %

Acetic

acid %

Acid butiric

%

Butiric acid

%

Acid lactic

%

Lactic acid

%

Valoarea

normală

Normal value

6-6,5 40x104 –

70x104

60-65 15 10-40

Tabelul 8.

Rezultatele examinării lichidului ruminal

Rumen fluid examination results

Parametrul cercetat

Investigated

parameter

Lotul A

Group A

Lotul B

Group B

Lotul C

Group C

pH-ul

pH 6,56 ± 1,15 6,71 ± 0,41 7,79 ± 0,64

Viabilitatea

Infuzorilor

Infusors viability

11 redusă 10 redusă 3 redusă

18 normală 2 normală 12 normală

Nr. infuz./ml

Infuz. Nr./ml 94100 ± 80900 91400 ± 59140 58025 ± 47575

Acid acetic %

Acetic acid % 15,5 ± 8,5 36,5 ± 10,5 41,5 ± 8,5

Acid butiric %

Buthiric acid % 21,5 ± 13,5 16,5 ± 7,5 29 ± 18

Acid lactic %

Lactic acid % 63,5 ± 15,5 38,5 ± 18,5 22 ± 16

Examenul hematologic

Sângele a fost recoltat în vacutainere sterile de la nivelul venelor jugulare in

dimineata premergatoare intervenţiei chirurgicale.

Profilul sanguin a fost realizat în maximum două ore de la recoltarea probelor la

laboratorul DSV Satu-Mare.

Profilul hematologic a fost efectuat pe loturi, şi a fost axat pe pe verificarea

hemogramei, a leucogramei si a plachetelor sanguine (tab. 9 - 12).

Tabelul 9

Leucograma

Leucograma

Parametrul cercetat

Investigated

parameter

Val. norm.

Norm. value

Lotul A

Group A

Lotul B

Group B

Lotul C

Group A

WBC (x103 /µl)

WBC (x103 /µl)

4 -12 17,12 ± 4,72 17,55 ± 4,01 10,15 ± 3,35

Neutrofile(%)

Neutrophils % 15 - 45 58,85 ± 6,25 52,4 ± 2,5 31,75 ± 5,85

Limfocite (%)

Limphocites % 45 - 75 37,2 ± 6,1 42,3 ± 2,5 54 ± 6,8

Monocite (%)

Monocites % 2 - 7 3,2 ± 2 3,75 ± 1,75 8,65 ± 1,25

Eozinofile (%)

Eosinofils % 2 - 12 1,1 ± 0,5 2,5 ± 1,4 2,75 ± 0,95

Bazofile (%)

Basofiles% 0 - 2 0,8 ± 0,5 0,65 ± 0,25 0,55 ± 0,35

Tabelul 10 Hemoleucograma

CBC

Parametrul

cercetat

Investigated

parameter

Val. norm.

Norm. value

Lotul A

Group A

Lotul B

Group B

Lotul C

Group C

RBC (x106 /µl) 5-10 7,92 ± 2,19 7,68 ± 1,77 4,12 ± 1,01

HGB (g/dl) 8-15 11,27 ± 2,93 8,54 ± 0,67 6,61 ± 1,27

HCT (%) 24-46 34,4 ± 8,63 29,18 ± 9,88 46,22 ± 5

VEM (fL) 40-60 47,93 ± 6,38 43,88 ± 2,56 40,96 ± 1,71

HEM (pg) 11-17 15,07 ± 3,84 12,89 ± 1,5 15,24 ± 1,68

CHEM (g/dl) 30-36 39,83 ± 6,31 33,41 ± 1,95 34,27 ± 2,16

RDW-SD (fL) 20-35 20,93 ± 2,61 18,43 ± 0,99 18,33 ± 1,1

Tabelul 11

Plachetele sanguine, fibrinogenul şi T Quick pentru lotul A

Platelets, fibrinogen and T Quick for A lot

Parametrul cercetat

Investigated

Val. norm.

Norm. value

Lotul A

Group A

Lotul B

Group B

Lotul C

Group B

parameter

PLT (x103/µl) 100-800 509 ± 273 459 ± 103,5 422 ± 77,5

MPV (fL) 3-7 6,45 ± 0,45 5,75 ± 0,55 5,4 ± 0,4

Fibrinogen (mg/dl) 100-600 749 ± 95,5 760 ± 178,5 1088,5 ± 154,4

T. Quick (s) 10-27 30,6 ± 2,5 25,7 ± 4,5 20,34 ± 3,15

Tabelul 12 Parametrii biochimici ai sângelul la lotul A

Blood biochemical parameters in group A

Parametrul cercetat

Investigated

parameter

Val. norm.

Norm. value

Lotul A

Group A

Lotul B

Group B

Lotul C

Group C

Glicemia (mg/dl) 35-55 42,5 ± 11,5 43 ± 8 34 ± 3

Calcemia (mg/dl) 14-40 34,4 ± 11,5 29,5 ± 9,4 20,45 ± 3,35

Proteine (g/l) 65-75 67,6 ± 3,1 72,35 ± 4,95 104,5 ± 16,8

Colesterol (mg/dl) 186-286 315 ± 97 245 ± 108 139 ± 72,5

Bilirubina totală

(µmol/l) 0,17-8,03 3,65 ± 2,75 3,5 ± 1,9 3,25 ± 2,45

Creatinină

(µmol/l) 35-280 59,85 ± 17,25 142,3 ± 53,1 229,7 ± 34,9

Examenul radiologic

Examenul radiologic poate oferi date foarte prețioase asupra poziției, formei și

mărimii corpilor străini de la nivelul rețelei

Examenul radiologic a fost efectuat cu o oră înainte de fiecare intervenţie

chirurgicală pentru a stabili prezenţa şi direcţia unor corpuri străine perforante sau

neperforante, radioopace de la nivelul reţelei.

În urma efectuării radiografiilor toţi corpii străini radioopaci au putut fi identificaţi

putându-se aprecia direcţia lor precum şi dacă ei sunt sau nu sunt perforanţi.

În cazul lotului A, 32 de corpuri străine din 47 erau perforante în timp ce 13 erau

libere la nivelul reţelei.

În cazul lotului B, din cele 23 de corpuri străine radioopace, 16 erau perforante în

timp ce 7 erau libere la nivelul reţelei.

În cazul lotului C, din cele 53 de corpuri radioopace, 32 erau perforante în timp ce

21 erau libere la nivelul reţelei.

Examenul cu feroscopul

Examinarea animalelor cu feroscopul (Ferroskop 3) s-a efectuat pe loturi într-o

încăpere fără zgomot şi cu o iluminare bună.

În urma examenului cu feroscopul la toate animalele luate în studiu am identificat

corpi străini metalici la nivelul rețelei. Inconvenientul acestei metode a fost că, doar pe

baza ei, nu am putut stabili numărul corpurilor metalice şi nici direcţia lor de deplasare.

Examenul ecografic al rețelei

Examinarea zonei perireticulare s-a efectuat cu o sondă sectorială de 5 MHz pe la

nivelul spaţiilor intercostale 5 şi 6 orientând sonda în aşa fel încât să fie acoperită toată

zona.

În urma efectuării ecografiei, atât la animalele din lotul a cât şi la cele din lotul B

nu s-au pus în evidenţă modificări iar corpurile perforante au fost identificate greu. În

schimb corpurile cu forma neregulată de genul pietrelor şi a sticlei au fost uşor

identificate ultrasonografic daca au dpasit 0,5 cm în diametru.

La animalele din lotul C s-au pus în evidenţă abcese de diferite dimensiuni care

înglobau în interiorul lor corpul perforant.

DISCUŢII PARŢIALE

În urma studiului efectuat în cadrul circumscripţiei Santău, dintr-un total de 1464

de bovine luate în studiu, 56 (3,82%) au prezentat reticulită traumatică. Procentul

îmbolnăvirilor este mult mai mic faţă de cel stabilit de Whitlock R.H. (1980) care

stabilește diagnostic de reticulită traumatică la 21% din totalul animalelor studiate de el.

În ceea ce priveşte semnele clinice, acestea confirmă datele din literatura de

specialitate cu menţiunea că în forma cronică a bolii se produce o slăbire extremă a

animalului care presupune stabilirea unui prognostic grav animalul nemaiputând fi

reintrodus în circuitul productiv deoarece nu este rentabil din punct de vedere financiar

(Maddy K. T., 1954; Mircean M., 2007 ; Muste A., 2009).

La animalele lotului A, scaderea productiei de lapte in prima zi a avut valori

cuprinse intre 9,33% si 52,7%. Scaderea productiei de lapte a avut o evolutie constanta pe

parcursul urmatoarelor doua zile, in ziua a treia avand valori cuprinse intre 37,03% si

65,62 %.

Inspecţia directă a reţelei nu a oferit nici un element de diagnostic neidentificându-

se nici o modificare în zona de proiecţie a reţelei.

Palpaţia directă a reţelei este o probă foarte fidelă în forma acuta evolutivă şi acută

recidivantă fiind pozitivă în 100% din cazuri şi mai puţin fidelă în cazurile cronice atunci

când ea este pozitivă în aproximativ 33% din cazuri. Răspunsul foarte slab la această

probă în forma cronică a bolii se datorează încapsulării corpului vulnerant, acesta

nemaiputând fi deplasat prin palpaţie profundă.

În ceea ce priveşte percuţia indirectă, aceasta are o sensibilitate maximă în forma

acută evolutivă a bolii când s-au înregistrat aproximativ 93% de răspunsuri pozitive faţă

de 20% înregistrate în forma cronică. Scăderea sensibilităţii probei în cazurile cronice se

datorează pe de o parte limitării procesului infecţios iar pe de altă parte dispariţiei

contracturii abdominale.

La ascultaţie s-a observat o reducere a activităţii reticulare la aproximativ 72% din

animalele care prezentau forma acută evolutivă a bolii şi o hipotonie la aproximativ 28

din animale. În cazul lotului B, atonia s-a observat în aproximativ 17% din cazuri,

hipotonia la aproximativ 66% din cazuri în timp ce hipertonia s-a identificat în

aproximativ 17% din cazuri. La lotul C, atonia prestomacelor a fost întâlnită în 7% din

cazuri, hipotonia în 27%, în timp ce hipertonia în aproximativ 66% din cazuri. Această

creştere a hipertoniei prestomacelor pe măsura ce boala se cronicizează se datorează

modificărilor pH-ului rumenal cu apariţia indigestiilor pe de o parte iar pe de altă parte

datorită toxinelor care se acumulează odată cu înmulţirea bacteriilor rezistente la un pH

acid.

În cazul probei bastonului, cele mai bune rezultate s-au obţinut în cazul formei

acute a bolii atunci când au răspuns pozitiv aproximativ 91% din animalele lotului A,

sensibiliatatea probei scăzaând odată cu cronicizarea afecţiunii.

Proba planului înclinat a fost mai puţin sensibilă decât proba bastonului la

animalele cu formă acută, aceastea reacţionand pozitiv în 86% din cazuri pentru lotul A

şi 75% în cazul lotului B. În cazul lotului C rezultate pozitive s-au înregistrat în 46% din

cazuri. Această probă nu este o probă sigură deoarece se bazează foarte mult pe gradul de

plenitudine al prestomacelor.

Proba chingii este o probă foarte fidelă deoarece se aplică o forţă constantă asupra

reţelei eliminându-se astfel rezultatele fals negative. Nu toate animalele din lotul C au

răspuns pozitiv la această probă probabil datorită unei bune încapsulari a corpului străin

sau probabil datorită faptului că chinga nu exercită presiunea direct asupra corpului

vulnerant.

În ceea ce priveşte rezultatele probelor de diagnosticare a reticulitei traumatice

bazate pe reflexele viscero-cutanate s-a observat că acestea sunt foarte precise în cazul

formelor acute de boală pierzându-şi sensibilitatea odată cu cronicizarea bolii. Cu toate

acestea, scăderea sensibilităţii acestei probe nu este atât de drastică în cazurile cronice ea

păstrându-şi fidelitatea într-un procent destul de mare (53-66%). Dintre aceste probe, cea

mai puţin fidelă este proba Solomatin a cărei precizie nu depăşeşte 35% la niciunul dintre

loturile luate în studiu.

În urma examenului conţinutului rumenal am observat diferenţe marcante între

loturi în ceea ce priveşte pH – ul, numărul de infuzori şi viabilitatea lor precum şi în ceea

ce priveşte concentraţia acizilor care se găsesc la nivel rumenal.

La lotul A, pH-ul este cuprins între 5,42 şi 7,71 cu o medie a valorilor situată

undeva la 6,5. Această valoare a pH- ului arată că exudatul inflamator încă nu a produs o

scădere a valorii lui şi că deocamdată el se află în jurul valorilor normale. În ceea ce

priveşte infuzorii rumenali se constată atât o scădere a numărului acestora cât şi o

viabilitate scăzută a lor probabil datorită uşoarei schimbări de pH de la nivelul

prestomacelor. În ceea ce priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal s-a

constatat o creştere importantă a acidului lactic care a avut valori cuprinse între 55% şi

71%. Acest lucru confirmă faptul că la un pH scăzut are loc o multiplicare intensă a

bacteriilor producătoare de acid lactic care-i măresc concentraţia rumenală. Concentraţia

acidului butiric s-a aflat în limite normale însă s-a înregistrat o scădere a concentraţiei

acidului acetic care a ajuns până la valori cuprinse între 8% şi 24%.

La lotul B, valoarea pH- ului scade şi mai mult datorită creşterii concentraţiei de

acizi rumenali iar animalul prezintă acidoză rumenală subacută. De asemenea numărul

infuzorilor scade şi el iar viabilitatea lor este în mare parte foarte redusă. În ceea ce

priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat aceeaşi creştere a

valorii acidului lactic dar valorile sale nu au depăşit valoarea de 57%. În schimb, valoarea

acidului acetic şi a celui butiric a avut tendinţa să se apropie de limitele sale normale.

În ceea ce priveşte lotul C, s-a constatat o creştere a valorii pH-ului peste valoare

de 7,15 unităţi cu scăderea dramatică a numărului de infuzori.

Cu toate că infuzorii se prezintă într-un număr foarte mic aceştia prezintă o

viabilitate normală datorată acomodării lor în timp la un pH crescut. În ceea ce priveşte

concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat o creştere importantă a

concentraţiei acidului butiric care a ajuns la valoarea de 47%. Concomitent cu aceasta,

valoarea celorlalţi acizi a scăzut sub limita normală.

În urma examenul hematologic, leucograma a evidenţiat la lotul A o creştere a

numărului de neutrofile şi de limfocite fapt caracteristic unei inflamaţii acute. La lotul B,

numărul de neutrofile prezintă o uşoară scădere faţă de lotul A, menţinându-se totuşi

peste limita normală. La lotul C, numărul de neutrofile ajunge la limite normale, de

asemenea şi cel de limfocite dar are loc creşterea numărului de monocite, fapt

caracteristic cronicizării unui proces inflamator.

În ceea ce priveşte hemograma, în cazul lotului A, s-a observat o uşoară scădere a

tuturor parametrilor hematologici. La lotul B, această scădere a parametrilor hematologici

se accentuează pentru ca la lotul C aceştia să se situeze cu mult sub limitele normale. O

diferenţă se constată la lotul C şi se caracterizează prin creşterea hematocritului peste

limita normală. Aceasta se datorează unei hemoconcentraţii consecutiv exicozei.

Scăderea numărului de hematii la toate animalele aparţinând celor trei loturi nu se

datorează unei hemodepleţii ci datorită incapacităţii maduvei hematogene de a le mai

produce în cantitatea necesară.

În ceea ce priveşte plachetele sangvine se observă o uşoară scădere a numărului

acestora pe masură ce boala se cronicizează. În schimb, nivelul fibrinogenului creşte

foarte mult la toate loturile luate în studiu. Astfel dacă la loturile A şi B, el are valori

cuprinse între 582 şi 934 mg/dl, la lotul C valoarea lui depaşeşte 1000 de mg/dl.

Creşterea drastică a valorii fibrinogenului sugerează existenţa unui proces inflamator

întins la nivelul organismului. Această creştere a fibrinogenului se asociază şi cu

creşterea valorii parametrului T Quick.

Dintre parametrii biochimici cercetaţi, cea mai mare creştere au înregistrat-o

proteinele totale la toate loturile luate în studiu fapt normal din moment ce fibrinogenul

plasmatic are o valoare atât de crescută.

Glicemia, deşi se încadrează în limite normale atât la lotul A cât şi la lotul B, a

înregistrat o scădere în cazul lotului C. Acest lucru se explică prin faptul că în urma

cronicizării bolii, capacitatea organismului de a menţine glicemia în limite normale este

îngreunată pe de o parte de încetinirea gluconeogenezei dar şi a glicogenolizei iar pe de

altă parte de apetitul capricios şi selectiv pe care îl prezintă aceşti pacienţi.

Bilirubina totală se încadrează în limite normale ceea ce confirmă faptul că

numărul scăzut de hematii nu se datorează unei depleţii masive de hematii ci datorită unei

producţii scăzute.

În urma efectuării examenului radiologic am identificat toate corpurile străine

radioopace existente la nivel reticular. De asemenea am putut stabili numărul de corpuri

străine precum şi dacă sunt sau nu sunt perforante.

Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificarea

corpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici la

direcţia lor de implantare. De asemenea în urma examenului cu feroscopul nu se poate

stabili dacă corpurile metalice sunt perforante sau sunt libere la nivel reticular.

Examenul ecografic deşi foarte eficient în identificarea abceselor, a pericarditei şi

a pleuritei nu poate identifica corpurile străine mai ales daca acestea sunt reprezentate de

sârmă şi cuie. Prin ecografie se pot identifica corpurile străine libere de genul pietrelor

care sunt libere la nivelul reţelei.

CAPITOLUL VIII

PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL RETICULITEI TRAUMATICE

MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul a fost realizat în perioada mai 2006 – mai 2009 pe raza circumscripţiei

Santău pe un număr de 1464 de bovine de vârste diferite din rasele Holstein, Brună de

Maramureş, Balţată Românească şi metişi ai acestora.

Pe parcursul celor patru ani, din totalul de 1464 de bovine, 56 (3,82%) au fost

diagnosticate cu reticulită traumatică şi au fost supuse tratamentului.

În decursul celor patru ani în care s-a realizat studiul, pe lângă identificarea şi

tratarea cazurilor de reticulită traumatică un loc aparte în preocupările noastre a ocupat

profilaxia acestei boli.

REZULTATE PARŢIALE

Profilaxia reticulitei traumatice

Profilaxia reticulitei traumatice a fost îndreptată în trei direcţii. În primul rând am

efectuat instruirea fermierilor cu privire la depozitarea materialelor metalice ascuţite de

genul cuielor şi sârmelor după efectuarea reparaţiilor la nivelul adăposturilor de animale.

O a doua metodă de prevenire a reticulitei traumatice a fost aplicarea de magneţi

intrareticulari care au rolul de a capta eventualii corpi străini metalici. Această metodă de

profilaxie am aplicat-o în primii doi ani ai studiului deoarece rezultatele obţinute nu au

fost satisfăcătoare. După aplicarea magneţilor, majoritatea animalelor au prezentat

simptome digestive cu slăbire progresivă şi scăderea producţiilor.

În al treilea rând am efectuat periodic examenul cu feroscopul la toate bovinele

adulte, în timpul acţiunilor de tuberculinare sau la cererea proprietarilor.

Din totalul de 1408 cazuri examinate care nu prezentau simptome de reticulită

traumatică am identificat corpi străini metalici la de 983 de animale ceea ce reprezintă un

procent foarte mare.

Animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fost supuse unei

manopere de recuperare a corpurilor străne matalice cu ajutorul unei sonde magnetice.

La 945 de animale, extragerea corpilor străini metalici s-a realizat din prima

încercare iar la 29 de animale aceasta s-a realizat din a doua încercare.

Nouă dintre animalele care au răspuns pozitiv la examenul cu feroscopul au fost

supuse dietei alimentare timp de 48 de ore deoarece corpul străin metalic nu a putut fi

scos nici după a doua încercare. După dietă, am reuşit să extragem corpurile străine

metalice şi de la cele nouă animale.

Tratamentul conservativ al reticulitei traumatice

Datorită faptului că extragerea corpilor străini cu sonda magnetică a avut rezultate

foarte bune în cazul animalelor care nu prezentau simptome de reticulită dar posedau

corpuri metalice intrareticular am încercat să o aplicăm ca metodă conservativă de

tratament în cazul tuturor animalelor care prezentau simptome de reticulită traumatică

acută şi reticulită traumatică acută recidivantă.

Cele 41 de bovine care se încadrau în aceste două categorii au fost supuse iniţial

unei diete de 48 de ore pentru vidarea cât mai completă a cavităţii reticulare. După

aceasta, am încercat să extragem corpurile metalice străine cu ajutorul sondei magnetice.

De la toate cele 41 de animale am reuşit să extragem corpuri străine metalice de la

nivel reticular dar doar de la unul dintre aceastea am reuşit să le extragem pe toate fapt

confirmat prin examenul cu feroscopul şi prin faptul că starea generală a animalului s-a

îmbunătăţit vizibil.

Cele 40 de animale rămase din loturile A şi B au fost supuse unui tratament

conservativ combinat timp de 14 zile.

Tratamentul conservativ a început prin supunerea animalelor bolnave unei diete

alimentare timp de două zile. După aceasta, pentru următoarele 12 zile raţia furajeră a

fost redusă la jumătate şi îmbunătăţită din punct de vedere calitativ. Toate animalele au

fost plasate pe planuri înclinate astfel încât trenul anterior să fie cu 20 de cm mai ridicat

decât trenul posterior.

Concomitent cu aceste proceduri am instituit antibiotico-terapia pe cale generală

timp de 7 zile cu antibiotice cu spectru larg. În ziua 5 şi 10 a protocolului terapeutic am

insuflat intraabdominal, la fiecare animal, doi litri de oxigen. Concomitent cu această

procedură am injectat intraabdominal alfachemotripsină (20 ml diluat în 200 ml ser fiziologic

călduț) pentru a preveni formarea eventualelor aderenţe.

În urma acesui protocol terapeutic am obţinut vindecări la 28 de animale în timp ce la 12

starea generală nu s-a imbunătăţit ele fiind supuse ulterior intervenţiei chirurgicale.

Tratamentul chirurgical în reticulita traumatică

Tratamentul chirurgical a fost efectuat pe un număr de 27 de animale (15 capete

din lotul C, şi 12 animale care nu au răspuns la tratamentul conservativ).

Tratamentul chirurgical s-a făcut prin rumenotomie.

Pregătirea animalelor pentru intervenţia chirurgicală

Animalele au fost supuse unei diete alimentare timp de 48 de ore înainte de

intervenţia chirurgicală.

Tranchilizarea animalelor a fost efectuată cu xilazină (0,05 mg/ kc) iar analgezia

centrala a fost efectuata cu butorfanol (25-30mg/ animal) administrarea făcându-se

intramuscular sau intravenos la nivelul venelor coccigiene (2.60).

După instalarea neuroplegiei, am efectuat anestezia paralombară în spaţiile

intervertebrale 2, 3, 4, cu procaină 2% (5-8 ml în fiecare punct).

Tehnica chirurgicală

a) Laparatomia

Laparatomia a fost efectuată în flancul stâng la 3-4 cm înapoia ultimei coaste şi

paralel cu ea, prin incizia pielii pe o lungime de aproximativ 20-25 de cm (fig. 13).

Fig. 13. Incizia pielii

Skin incision

După incizia pielii am fixat marginile plăgii cu pense pe care două ajutoare le-au

îndepartat prin tracţionare usoară în vederea secţionării celorlalte straturi anatomice (fig.

14)

Fig. 14. Evidenţierea straturilor subcutanate

Highlighting the subcutaneous layer

Am prins peritoneul în portiunea lui superioară cu o pensă hemostatică iar, la

sfârşitul perioadei de expiraţie am efectuat o butonieră la nivelul lui.

După aceasta, având grijă să nu perforăm rumenul, am prelungit incizia

peritoneului până în porţiunea declivă a plăgii operatorii evidenţiind rumenul (fig. 15.).

Fig. 15. Evidenţierea rumenului

Highlighting the rumen

b) Explorarea cavităţii abdominale

Explorarea cavităţii abdominale este obligatorie deoarece oferă posibilitatea

constatării eventualelor aderenţe, abcese peritoneale, splenice, hepatice sau apariţia

peritonitei.

La patru bovine am identificat abcese localizate atât pe peretele reticular (3

abcese) cât şi pe faţa viscerală a diafragmei (2 abcese) în imediata proximitate a reţelei şi

am efectuat drenarea lor chirurgicală.

c) Exteriorizarea rumenului

Exteriorizarea lui s-a facut in vederea prevenirii revărsării conţinutului rumenal în

cavitatea abdominală şi s-a realizat prin tracţiuni uşoare cu mâinile.

După ce a fost adus în plaga operatorie acesta s-a fixat cu ajutorul unor pense

ovale pentru a evita zdrobirea ţesuturilor şi s-a izolat cu câmpuri sterile de jur împrejur

(fig. 16.).

Fig. 16. Exteriorizarea rumenului şi fixarea lui cu pense ovale

Externalizing the rumen and fixation with oval forceps

d) Incizia rumenului

Deschiderea rumenului s-a efectuat în mijlocul porţiunii sale bine exteriorizate

printr-o incizie de 15-20 cm lungime, pentru a permite trecerea lejeră a mâinii,

antebraţului şi braţului chirurgului (fig. 17).

Fig. 17. Incizia rumenului

Rumen incision

După definitivarea hemostazei, cu ajutorul a două pense ovale am prins buzele

rănii rumenale şi le-am răsfrânt peste peretele flancului evidenţiind conţinutul rumenal.

Daca in rumen s-a pus în evidenţă un conţinut abundent care facea dificilă

pătrunderea mâinii chirurgului în reţea s-a efectuat golirea lui parţială.

După ce rumenul a fost parţial golit de furaje am examinat minuțios reaţeaua

identificând şi extrăgând toţi corpii străini (fig. 18) inclusiv magneţii (la animalele care

aveau magneţi intrareticulari).

Fig. 18. Corpi străini extrași de la nivelulrețelei

Foreign bodies extracted from reticulum

e) Închiderea rumenului

Sutura rumenului s-a efectuat de jos în sus pentru a asigura o bună etanşeizare a

inciziei rumenale în porţiunea ei declivă. Pentru început am aplicat o sutură perforantă în

surjet care a interesat întregul perete al rumenului cu fir de sutură neresorbabil.

După aceasta am aplicat o sutură de înfundare de tip Lambert folosind fire de

sutură sintetice polifilamentoase resorbabile.

f) Închiderea peretelui abdominal

Peritoneul şi primul strat de muşchi s-a suturat în puncte separate cu fir resorbabil

(fig. 19).

Al doilea strat de muşchi l-am suturat tot în puncte separate cu fir resorbabil

evitând formarea buzunarelor în care s-ar putea acumula exudate (fig. 20).

Sutura pielii s-a efectuat în puncte separate cu fir gros de matăse de sus în jos

pentru a lăsa loc de dren în partea inferioară.

Fig. 19. Sutura peritoneului şi a muşchiului oblic intern

Suture of peritoneum and internal oblique muscle

Fig. 20. Sutura muşchiului oblic extern

Suture of the external oblique muscle

Tratamentul postoperator

Tratamentul postoperator a constat în prevenirea peritonitei prin administrarea de

antibiotice retard (PenStrep, Duphapen) intramuscular timp de 3 zile. Pentru prevenirea

aderenţelor am efectuat două administrări de alfachemotripsină intraperitoneal la interval

de trei zile.

DISCUŢII PARȚIALE

Profilaxia prin aplicarea magnţilor intrareticulari a avut rezultate modeste ţinând

cont de evoluţia stării generale a animalelor după aplicare.

O metodă foarte eficientă de profilaxie a reticulitei traumatice a fost examinarea

periodică a animalelor cu feroscopul şi extragerea precoce a corpurilor străine metalice

înainte de apariţia simptomelor bolii.

În ceea ce priveşte tratamentul conservativ al reticulitei traumatice am început cu

extragerea corpurilor metalice active folosind sonda magnetică la toate vacile care

prezentau simptome de reticulită traumatică acută evolutivă şi reticulită traumatică acută

recidivantă.

Înregistrarea unui procent de doar 3% de vindecări folosind această metodă de

extragere a corpilor străini a fost pusă pe bază faptului că majoritatea corpurilor străine

metalice erau corpuri active care au fost sechestrate parţial la nivelul peretelui reticular.

Tratamentul conservativ combinat aplicat de noi la un numar de 40 de animale a

înregistrat succes în 70% dintre cazuri, 30 % dintre ele necesitând intervenţie

chirurgicală. Rezultatele obţinute sunt bune în comparaţie cu datele regăsite în literatura

de specialitate care încadrează rata de succes a metodelor conservative între 30% şi 60%.

La sfârşitul studiului, din totalul celor 27 de animale care au fost supuse

intervenţiei chirurgicale prin rumenotomie, 25 de animale au fost declarate sănătoase.

Diferența a fost diferită în sensul că am înregistrat un singur insucces terapeutic la un

animal la care corpul străin a trecut prin peretele reticular nemaiputând fi identificat la

timp (fig. 21).

Fig. 21. Repartiţia procentuală a rezultatelor examenului chirurgical

Percentage distribution of surgical examination results

Cel de-al doilea caz a fost direcţionat spre sacrificare, rumenotomia sistându-se

deoarece după efectuarea laparatomiei s-au pus în evidenţă modificări morfopatologice

grave.

Rezultatele descrise mai sus confirmă importanţa tratamentului chirurgical în cazul

reticulitei traumatice, în urma aplicării lui fiind posibilă extragerea tuturor corpilor străini

penetranți şi examinarea întregii cavităţi abdominale.

CAPITOLUL IX

EVALUAREA CORPILOR STRĂINI EXTRAŞI

MATERIAL ŞI METODĂ

În perioada celor patru ani în care s-a desfăşurat studiul am inventariat toţi corpii

străini extraşi de la bovinele de pe raza circumscripţiei Santau.

Extragerea corpilor străini s-a efectuat în urma controlului periodic cu feroscopul

la animalele care au răspuns pozitiv la acest examen, în urma intervenţiei chirurgicale de

rumenotomie (27 de cazuri) precum şi din prestomacele a 8 bovine operate şi sacrificate

ulterior din diferite motive care nu ţin de evoluţia lor postoperatorie.

REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE

a) Extragerea corpilor străini cu sonda magnetică

De la cele 983 de animale am extras un număr de 2356 de corpi străini metalici

(sârme şi cuie) de diferite forme şi dimensiuni pe care i-am împărţit în funcţie de lungime

în trei categorii şi anume corpi cu lungimea de până la 5 cm, corpi cu lungime cuprinsă

între 5 şi 7 cm şi corpi cu lungimea de peste 7 cm (tab. 13).

Tabel 13

Corpii străini melalici extraşi cu sonda magnetică

Metalic foreign bodies extracted with magnetic probe

Natura corpului

străin

Nature of foreign

body

Lungimea < 5 cm

Length <5 cm

Lungimea 5-7 cm

Length 5-7 cm

Lungimea > 7 cm

Length > 7 cm

Sârmă

Wire

1432 78 6

Cuie

Nails

782 56 2

b) Extragerea corpilor străini prin rumenotomie

Corpii străini metalici au fost reprezentaţi de sârme, cuie şi tablă de diferite forme

şi dimensiuni. La 4 cazuri am identificat şi materiale din plastic reprezentate de porţiuni

de nylon.

De la cele 27 de animale supuse intervenţiei chirurgicale am extras 167 de corpi

străini metalici. Dintre aceştia, 32 (19%) erau reprezentaţi de corpi străini activi care

perforau în diferite grade peretele retelei în timp ce 135 (81%) erau corpi inactivi, liberi

la nivelul cavităţii reticulare.

Corpii straini nemetalici (fig. 14) prezenţi la nivel reticular şi extraşi în urma

rumenotomiei au fost în număr de 123 fiind reprezentaţi în principal de pietre şi sticlă de

dimensiuni mici (fig. 22).

Tabelul 14

Numărul corpilor străini nemetalici extraşi de la nivel reticular

Number of non-metallic foreign body extracted from the reticulum

Natura corpului

străin

Nature of foreign

Lungimea < 5 cm

Length <5 cm

Lungimea 5-7 cm

Length 5-7 cm

Lungimea > 7 cm

Length > 7 cm

body

Pietre

Stones

68 0 0

Sticlă

Glass

32 0 0

Sfoară

Rope

0 4 11

Plastic

Plastic

8 0 0

Fig. 22. Corpi străini reprezentaţi de pietre

Foreign bodies represented by stones

c) Recoltarea corpilor străini de la animalele sacrificate

În urma examinării minuţioase a peretelui reţelei am pus în evidenţă, în trei cazuri,

existenţa unor corpi străini metalici fixaţi la nivelul mucoasei. Menţionăm faptul că

animalele inainte de sacrificare nu prezentau simptome de reticulită traumatică,

sacrificarea efectuându-se din alte motive.

Corpii străini au fost clasificaţi în funcţie de natura lor în corpi străini metalici şi

corpi străini nemetalici.

Corpii străini metalici au fost în număr de 15 şi au fost reprezentaţi de cuie, sârmă

şi tablă (tab. 15) în timp ce corpii străini nemetalici au fost în număr de 47 şi au fost

reprezentaţi de pietre, sticlă, plastic şi sfoară (tab. 16.).

Tabel 15

Corpii străini metalici prezenți la animalele sacrificate

Metallic foreign bodies present in slaughtered animals

Natura corpului

străin

Nature of foreign

body

Lungimea < 5 cm

Length <5 cm

Lungimea 5-7 cm

Length 5-7 cm

Lungimea > 7 cm

Length > 7 cm

Cuie/Nails 5 1 0

Sarma/Wire 2 4 1

Tabla/Metal sheet 2 0 0

Tabel 16

Corpii străini nemetalici prezenți la animalele sacrificate

Non-metallic foreign bodies present in slaughtered animals

Natura corpului

străin

Nature of foreign

body

Lungimea < 5 cm

Length < 5 cm

Lungimea 5-7 cm

Length 5-7 cm

Lungimea > 7 cm

Length > 7 cm

Pietre/Stones 30 0 0

Sticla/Glass 9 0 0

Plastic/Plastic 2 0 0

Sfoara/Rope 3 0 3

Prezenţa corpilor străini intrareticulari la animalele care au suferit intervenţie

chirurgicală de rumenotomie denotă faptul că ingerarea lor s-a realizat postoperator. Deşi

numărul corpilor străini a fost mic, aceştia au provocat leziuni care puteau duce la

simptomele reticulitei traumatice.

CAPITOLUL X

MODIFICĂRI MORFOPATOLOGICE

MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru examenul histologic, au fost recoltate conform protocolului de lucru, probe

(compartimente pregastrice şi biopsii tisulare din rumen şi reţea) provenite de la 8 bovine

după rumenotomie, sacrificate în puncte de abatorizare. Preparatele histologice au fost

efectuate la disciplina de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină Veterinară, Cluj-

Napoca.

REZULTATE ŞI DISCUŢII PARŢIALE

În cazul tuturor prestomacelor examinate, am pus în evidenţă cicatricea rumenală

postoperatorie (fig. 23). Cicatricile postoperatorii au fost formate din ţesut conjunctiv în

cantitate mare şi au fost caracterizate prin lipsa mucoasei rumenale de de nivelul lor.

Fig. 23. Aspectul cicatricei rumenale post-operator. Bovină BR, 11 ani, F.

The appearance of rumen scar post-operatively. BR Cattle, 11 years, F.

Tot în urma examenului histopatologic am pus în evidenţă lipsa epiteliului de la

nivelul cicatricii rumenale (fig. 24.).

În figura 25 (chenar negru) se poate evidenţia ţesut de granulaţie care se află în

stadiu inţial cu proliferare fibroblastică, vase de neoformaţie şi infiltrat inflamator intens

cu limfocite, macrofage, plasmocite şi rare eozinofile. Spre periferia zonei centrale

(chenar albastru sus) se poate observa ţesut conjunctiv fibros cu fibrocite, fibre de

colagen şi infiltrat inflamator redus.

Fig. 24. Cicatrizare rumenală. Proliferare conjunctivă fibroasă, lipsa epiteliului (săgeată),

TM x 200. Bovină BR, 11 ani, F.

Rumen healing. Fibrous connective proliferation, lack of epithelium (arrow), TM x 200.

BR Cattle, 11years, F.

Fig. 25. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.

Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.

În figura 26 şi figura 27 se observă un proces de cicatrizare mai avansat,

caracterizat prin apariţia unui ţesut de granulaţie, proliferare fibroblastică, rare fibre de

colagen şi puţine vase de neoformaţie, infiltrat inflamator cu mononucleare şi rare

eozinofile.

Fig. 26. Cicatrizare reticulară.HE x 400. Bovină BR, 11 ani, F.

Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.

Fig. 27. Cicatrizare reticulară. HE x 200. Bovină BR, 11 ani, F.

Reticular healing. HE x 200. BR Cattle, 11 years, F.

CONCLUZII GENERALE

Studiul epidemiologic a fost efectuat în perioada 2006–2009, pe raza

circumscripţiei sanitar veterinare Santău, pe un număr de 1464 bovine, aparținând

unor ferme de creștere a vacilor de lapte și gospodăriilor populației, fiind

diagnosticate cu reticulită traumatică 56 de animale ceea ce reprezintă (3,82%) din

totalui efectivului examinat.

Din analiza distribuţiei cazurilor în funcţie de vârstă, se poate constata că boala a

avut următorea incidenţă: 0 (0%) la categoria 0 la 1 an; 37 (66,07%) la categoria 1

la 4 ani; 15 (26,78%) la categoria 4 la 8 ani şi 4 (7,14%) la categoria de peste 8

ani.

În relaţie cu starea de întreţinere a animalelor s-a constatat că cele aflate în stare

bună de întreţinere au făcut mai frecvent boala. Astfel din cele 56 de cazuri, 39

(69,64%) s-au înregistrat la animalele în stare bună de întreţinere, iar 17 (30,35%)

la cele cu o stare de întreţinere necorespunzătoare.

În forma acută evolutivă a reticulitei traumatice toate constantele fiziologice sunt

mărite peste limita normală întâlnindu-se hipertermie, tahicardie şi tahipnee în

timp ce în forma acută recidivantă creşterea acelorași constante fiziologice nu este

atât de mare

Scăderea producţiei de lapte în forma acută evolutivă a reticulitei traumatice se

produce la toate animalele încă din prima zi a apariţiei semnelor clinice.

Reticulita traumatică acută recidivantă poate apare în primele zile postpartum

datorită decapsulării corpului străin, urmare a contracţiilor abdominale necesare

expulzării fătului iar semnele clinice fiind caracteristice şi altor boli digestive sunt

necesare investigaţii complexe pentru un diagnostic de certitudine.

Metodele speciale de diagnosticare a reticulitei traumatice sunt foarte precise mai

ales în formele acute de boală ele pierzându-şi fidelitatea odată cu cronicizarea

procesului.

Examinarea lichidului rumenal ne oferă informaţii suplimentare, pe baza lui

putându-se stabili foarte precis forma evolutiva în care a ajuns boala și ne poate

orienta în vederea pregătirii din timp a îngrijirilor postoperatorii.

Examenul radiologic este cel mai precis examen paraclinic în identificarea

corpurilor străine radioopace. Neajunsul lui este că nu putem identifica corpurile

străine neradioopace.

Examinarea animalelor cu feroscopul deşi foarte eficientă în identificarea

corpurilor străine metalice nu ne oferă informaţii cu privire la numărul lor şi nici la

direcţia lor de implantare.

Examenul ecografic, deşi util în identificarea abceselor, pericarditei şi pleuritei nu

este eficient în identificarea corpurilor străine subţiri şi lungi.

În urma măsurilor de profilaxie pentru limitarea reticulitei traumatice aplicate pe

raza circumscripţiei Santău procentul de îmbolnaviri a scazut pana la 3,82 %.

Profilaxia reticulitei traumatice prin aplicarea magneţilor intrareticulari, metodă

foarte agreată cu cățiva ani în urmă, are rezultate limitate putând duce la apariţia

simptomelor de reticulită datorate magnetului.

Cea mai bună metodă de profilaxie este utilizarea feroscopiei asociată cu

extragerea corpurilor metalice cu sonda megnetică cu precizarea ca este ineficientă

în captarea şi extragerea corpurilor metalice active.

Tratamentul conservativ combinat a avut o rată de succes de 70 % iar tratamentul

chirurgical a avut o rată de succes de 93 %. Practicarea rumenotomiei nu numai că

prezintă avantajul extragerii corpului strain dar oferă şi posibilitatea explorării

cavităţii abdominale şi astfel exprimarea unui prognostic obiectiv.

Din totalul animalelor care nu prezentau simptomele reticulitei traumatice, 69,81%

prezentau intrareticular corpuri străine metalice.