CONTRIBUȚIA JOCULUI DE CREAȚIE LA DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI

Moto:

,,Imi plac copiii – orice copil e un mic Picasso, sunt bulgări de creativitate. Întotdeauna

trebuie întreținută partea copilărească din noi.”( Francis Ford Coppola)

Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin ,,creare”, care înseamnă ,,a

crea”, ,,a făuri”. Însăși etimologia cuvântului demonstrează că termenul de creativitate definește

un act dinamic, un proces care dezvoltă, se desăvârșește și își cuprinde atât originea cât și scopul.

El a fost introdus în psihologie de catre G.W.Allport, pentru a desemna o formațiune de

personalitate. În opinia sa creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de

manifestare a personalității, respective la aptitudini, atitudini sau trăsături temperamentale.

Jocul și învățarea oferă copilului nenumărate prilejuri de a-și cimbina și recombina

reprezentările de care dispune, de a construi realul din propriile sale imagini. Ascultând povești,

povestiri, basme, el reconstruiește mental principalele momente ale narațiunii(le inversează, le

omite, le amplifică, inventează pur și simplu altele noi); jucându-se cu creionul pe hârtie obține

linii, figuri neobișnuite; exersându-și vocea descoperă din întâmplare ritmuri și melodii care îi

rețin atenția; frământând o bucată de plastilină se trezește în fața unor forme deosebite, punând

cuburile unele peste altele ajunge la tot felul de construcții, care de care mai interesante. El este

capabil deci să obțină produse noi, neobișnuite, originale, chiar dacă acestea sunt noi și

neobișnuite pentru el. Copilul nu dispune numai de capacitatea de a învăța și a se juca, ci și de

aceea de a creea. Creațiile preșcolarului dovedesc că viața lui interioară este destul de bogată, că

intențiile lui depășesc cu mult posibilitățile de care dispune. Totodata, ele arată că preșcolarul

începe să-și însușească treptat o serie de tehnici simple ale artelor grafice, construcțiilor, cum ar

fi procedeul colajelor, cel al schematizării, etc.

Jocul, prietenul nelipsit al copiilor, reprezintă pentru perioada preșcolară principala

activitate, o forma de manifestare fără bariere geografice sau religioase, o activitate care îi

reunește pe copii, reprezentându-i în același timp. În decursul jocului, copilul acționează asupra

obiectelor din jurul său, cunoaste realitatea, își satisface nevoia de mișcare, își îmbogățește

cunoștințele. Manifestandu-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, el își

asuma rolul de adult, își reprezintă activitatea și raporturile cu ceilalți oameni. Prin această

activitate copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește pentru viitor.

Prin caracterul, conținutul și structural or, jocurile sunt foarte numeroase și variate.

Ținând seama de sarcinile educației preșcolarului și de influența formative a jocului asupra

copilăriei și formării sale ca om, pedagogia preșcolară clasifica jocurile în mai multe tipuri:

Jocuri de creație Jocuri de construcție

Jocuri logice Jocuri de mișcare

Jocuri didactice Jocuri distractive

Creativitatea este o capacitate generală a preșcolarilor, fiecare dispunând de ea într-o mai

mare sau mai mică masura. Curiozitatea, dorința de a realiza o construcție deosebită de a

colegilor le creează copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a aduce ceva nou în

fiecare ,,opera” realizată. Niciodată același copil nu va realiza o construcție identică cu una

construită anterior, întotdeauna va avea elemente noi de adaugat!

În jocurile de construcție creativitatea copiilor este ,,la ea acasa”, deoarece în acest tip de

joc copilul se manifestă liber, independent. Acum el se crede adult cu ,,puteri magice”, aici el își

aduce lumea, tot universul sau ți îl integrează în joc. Construcțiile copiilor au ca sursa de

inspirație realitatea, la care este adaugată fantezia lor. Le prilejuiesc trăiri afective deosebit de

puternice deoarece construind, ei se vad în lumea construită de ei, sunt locatari de blocuri, regi,

regine, doctori sau cosmonauți.

Jocul de creație are cea mai raspândită și îndragită activitate prin care copiii prelucrează

și transportă în mod imaginar impresiile pe care le au despre realitatea înconjuratoare, jocul

reflectând raportul dintre copil și mediul social. Copilul intrat la gradinița trece de la contactul cu

membrii familiei, mai ales adulți care îl plasează în centrul atenției, la contactul direct cu alți

copii precum și la cel cu aspectele practice ale vieții prezentate de educatoare; ei creează, astfel,

jocuri precum ,,De-a mama și de-a tata”. ,,La magazin”, ,,De-adoctorul”, etc.

Ca factor intelectiv al creativității, imaginația cunoaște la vârsta prescolarității o

adevărată explozie, ea fiind acum la apogeu și pentru ca gândirea se află la un nivel de dezvoltare

ce mai are de strabatut stadii importante. Imaginația completeaza astfel, într-un anume fel,

slăbiciunile gândirii și chiar dacă ea se află la apogeul manifestării sale, nu se afla și la apogeul

calității sale.

La această vârstă , imaginația își dezvoltă multe dintre funcțiile sale. De exemplu, funcția

de completare care va da posibilitatea înțelegerii unor situații ambigui sau lacunare; apoi funcția

de proiectare și anticipare care va permite înțelegerea succesiunii evenimentelor, consecințelor

lor.Alături de imaginația reproductivă se dezvoltă și unele forme ale imaginației creatoare. La

vârsta preșcolarității se dezvoltă și capacitatea copilului de a integra posibilul în real, de aceea

copiii încep să se teamă de balauri sau de alte plăsmuiri imaginative ale adulților, pe care le cred

reale. Rolul imaginației la această vârstă este atât de mare, încât unii autori au considerat că o

serie de conduite ale copilului își au sursa tocmai în ea. Fr. Baumgarten, de exemplu, era de

părere că minciuna este un produs al fanteziei și al cerinței de a evita o pedeapsă.

Activitatea cu cea mai mare pondere în educarea creativității copiilor s-ar părea că este

activitatea artistico-plastică, în mod deosebit desenul și pictură. Aceste activități sunt în strânsă

legatură cu cele de cunoaștere a mediului și de educare a limbajului. Prin organizarea unor

plimbări, excursii, observări spontane se urmărește stimularea imaginației copiilor, dându-li-se

posibilitatea să-și aleagă în cadrul activităților de desen și pictură aspecte care i-au impresionat.

Pictura constituie o activitate prin care, jucându-se, copiii ne dau posibilitatea sa constatăm

modul cum vad, cum înțeleg ei lumea, ceea ce i-a impresionat cel mai mult din multitudinea de

aspecte ale vieții. În cadrul grădiniței există, deci, activități care contribuie la educarea

creativității copiilor. (Desene executate de copii de 4 ani)

Așadar, jocul la vârsta preșcolarității are o dublă semnificație: pe de o parte el este

cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viață a copilului, iar pe de altă parte jocul

constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului.

Toate tipurile de joc au o foarte mare importanță în dezvoltarea personalității copilului, jocurile

de creație având un loc și un rol important foarte bine stabilit.

Bibliografie:

1. Cocos, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi 2000

2. Emil Verza, Psihologia copilului, E.D.P., Buc. 1998, cap XIII

3. Debesse, Maurice, Psihologia copilului, E.D.P., Buc. 1970

4. Popescu Neveanu, Paul, Zlate, Micle, Cretu, Tinca, Psihologie. Psihopedagogie, Ed.

Polirom, Iasi, 1998

5. . Rosca, Mihaela, Creativitatea si inteligenta emotionala, Ed. Polirom, Iasi 2004

6. Rosca, Alexandru, Psihologie generala, E.D.P., Buc. 1970