Contractele Comerciale

6
CAPITOLUL IX CONTRACTELE COMERCIALE Capitolul 1. Consideraţii generale privind contractele. Etimologia si istoricul contractului Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere (a trage împreună). Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor Art. 1166 Codul Civil, ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Definiţia citată reia parţial vechea definiţie cuprinsă în art. 942 vechiul Cod Civil care însă omitea ipoteza în care contractul era încheiat în vederea modificării unui raport juridic preexistent. De aceea, practic, definiţia dată de cod este identică sau aproape identică sugestiilor de definiţie oferite de vechea doctrină în materie, potrivit cărora: Contractul este un acord de voinţă (întâlnirea concordantă a voinţelor

description

note

Transcript of Contractele Comerciale

CAPITOLUL IXCONTRACTELE COMERCIALE

Capitolul 1. Consideraii generale privind contractele. Etimologia si istoricul contractului

Etimologic, termenul contract provine din latinescul contrahere (a trage mpreun).

Juridic, contractul reprezint, conform prevederilor Art. 1166 Codul Civil, ca fiind acordul ntre dou sau mai multe persoane cu intenia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. Definiia citat reia parial vechea definiie cuprins n art. 942 vechiul Cod Civil care ns omitea ipoteza n care contractul era ncheiat n vederea modificrii unui raport juridic preexistent. De aceea, practic, definiia dat de cod este identic sau aproape identic sugestiilor de definiie oferite de vechea doctrin n materie, potrivit crora: Contractul este un acord de voin (ntlnirea concordant a voinelor individuale a dou sau mai multe persoane exprimate cu intenia de a produce efecte juridice) realizat ntre dou sau mai multe persoane n scopul de a crea, modifica sau stinge un raport juridic preexistent. Mecanismul formarii acordului de voin comport propunerea unei persoane facut alteia de a ncheia un contract (denumit ofert) i acceptarea pur i simpl, necondiionat a acelei propuneri de ctre cel cruia i-a fost adresat (denumit acceptarea ofertei).n Dreptul Roman orice obligaie se ntea fie dintr-un contract, fie dintr-un delict. n dreptul roman elementele eseniale ale contractului, elemente fr de care un contract nu putea fi valabil erau: capacitatea, consimmntul i obiectul. Capacitateareprezint aptitudinea unei persoane de a avea drepturi i a-i asuma obligaii, consimmntulreprezint acordul de voin al prilor unui contract iar obiectul, l reprezint prestaia la care se oblig debitorul fa de creditor.Cu timpul, europenii au nvat s-i redacteze contractele pentru a se proteja mpotriva unor ntamplri ulterioare. Multe contracte comerciale derulate n Evul Mediu prevedeau i modaliti de mprire a riscului. Acestea erau absolut necesare comercianilor angajai mai ales n comerul la distan. Faptul c bunurile puteau fi transportate mai uor, odat cu evoluia mijloacelor de transport i a marilor descoperiri geografice, a insemnat totodatat c aceste bunuri puteau fi mai uor de pierdut sau de furat. Obinerea unui profit implica, de asemenea, i un anumit grad de risc.n antichitate, a existat obiceiul ca aristocraii s ncheie cu supuii lor, contracte de rent viager, pentru a obine venituri pentru tot restul vieii. Cele maivechi date privind aceste contracte provin din Milet-Asia Mica i dateaz din anii 200 .Chr. Acest tip de contracte a existat i n Evul Mediu, fiind ncheiat n majoritate de administraiile oreneti.Raporturile feudo-vasalice din Evul Mediu au avut forme variate n diferite zone ale lumii, dar indiferent de instituiile pe care le-au generat, ele au avut la baz un contract (de vasalitate).n dreptul francez, termenul de contract a fost folosit iniial pentru a desemna acordul de voin creator de obligaii numai n cazurile expres artate de legiuitor ntr-una din urmtoarele forme: verbal, scris sau remiterea obiectului contractului. Numai patru categorii de contracte au fost numite consensuale: vnzarea, nchirierea, mandatul i societatea.Dreptul englez prezint contractul ca o afacere i rareori ca acord de voin care s se bazeze pe ncredere. Dreptul englez a jucat un rol important n comerul internaional. Dominaia pe care Anglia a exercitat-o mai bine de un secol asupra comerului mondial a impus n practica relaiilor comerciale tipurile de contracte engleze, chiar atunci cnd prile aveau alte naionaliti, precum i competena instanelor arbitrare engleze.Puternica influena economic a Statelor Unite ale Americii a accentuat ascendentul instituiilor de common-law. ntreguldrept alcomeruluiinternaionalesteprofundtributartehnicilorcontractualeenglezeiamericane. Contractele de know-how, factoring, leasing, folosesc elemente tehnice ale sistemului decommon-law.n dreptul american contemporan, contractul este privit ca un instrument de schimburi economice, distingndu-se dou varieti:- contractul clasic, care presupune negocieri prealabile, efectele sale fiind instantanee (de exemplu, cumprarea unui produs de consumaie);- contractul relaional, care are o mare importan economic i social, ncheierea sa fiind precedat de lungi tratative i negocieri viznd un numr considerabil de persoane, fiind renegociabil.Capitolul 2. Principii ale contractelor comerciale