1

GRUPUL ŞCOLAR AGRICOL - ADJUD

CONTRAATAC- Revistă de educaţie, cultură şi literatură, pentru elevi şi profesori -

îndreptată împotriva prostului -gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice

WOLFGANG AMADEUS MOZART VASILE VOICULESCU (1756-1791) (1 884-1963)

Anul VI, nr. 16, martie-aprilie 2006

2

CUPRINS1-Editorialul revistei CONTRAATAC: Cine le-a dat/le dă dreptul?… - de prof. dr. Adrian Botez2-Medalion: 250 de ani de la naşterea lui WOLFGANG AMADEUS MOZART(1756-1791)3-Despre de azi şi literatura de mâine - interviu luat de către profesorul şi criticul literar Mircea Dinutz, redactorului coord. alrevistei CONTRAATAC, profesorul şi scriitorul Adrian Botez4- Cuvânt duhovnicesc de dimineaţă: Căsătoria ca taină (II) – de preot prof. Ion Munteanu5-Străji ale culturii ortodoxe româneşti: ASTĂZI – VASILE VOICULESCU (1884-1963)6-Consacrări literare: a- Lumea stă pe un elefant şi elefantul pe o broască ţestoasă ; b-Salonul cu păpuşi alienate – proza eleveiMIHAELA PRODAN , XI E, Colegiul Naţional „Unirea” - Focşani7-Porni luceafărul…(debuturi şi reveniri, ale elevilor G.Ş.A. -Adjud – cenaclul revistei CONTRAATAC); DEBUTURI: Delia Savin,IX C , Irina Birtolom, IX B, Ionela Călugăru, IX B; REVIN: Elena Chirilă, XI C, Diana Bortă, XI C, Mihaela Moscu, XI B,Alina Balan, XI B8-O altfel de lecţie de dirigenţie: Memoriile unui fost elev , de prof. drd. Carmen Săpunaru , absolventă a Liceului „Al.I.Cuza”-Focşani (actualmente, doctorand la Universitatea din Osaka )9-Jocul ielelor : Între Presa adevărului şi Adevărul presei - de prof. Mircea Dinutz10-Metafore despre artă: Cei trei cântăreţi ai regelui , de Adrian Botez11-Paradidactica: Ortodoxie/ vs/ globalizare - de prof. Cătălin Mocanu12-Calea, Adevărul şi Viaţa - eseuri ale elevilor: „Visul” Occidentului, „Visul Străinătăţii”... - de Diana Bortă, XIC, G.Ş.A.-Adjud- şi Văd..., de Delia Savin, IXC – G.Ş.A.-Adjud13-Gânditorul de la Hamangia: Necesitatea reperului moral -social stabil - de prof. dr. Adrian Botez14-Folclor sacral românesc: Descântecele – de prof. dr. Adrian Botez15-Aromânii - “fraţi di mumă şi di-un tată”(III): O istorie…(2) - de prof. dr. Adrian Botez16-Autori rememoraţi, texte reînviate: ASTĂZI: a -Adam Mickiewicz (1798-1855) – comemorare; b -Ion Minulescu (1881-1944)17-Pagina profesorului: Educaţia fizică în Epoca Modernă (III) - de prof. Gabriel Ilie18-Cine sunt şi ce vor masonii(6): UE şi Sigiliul SUA – de prof. dr. Adrian Botez19-Profeţii despre România: Destinul României, în Era Vărsătorului - de Nechit Vinereanu20-Cuvinte din bătrâni (din înţelepciunea oamenilor vechi…) – ASTĂZI: Epictet (50.p.Ch.-125 p. Ch.)21-Un elev “năcăjit”- CAUTĂ-MĂ!/ 22-Un profesor “năcăjit” – de prof. Mihai Valentin Sofronie23-Să râdem cu Edward Lear24-Ultima oră: a-Mai existăm???...; b-Muftiul Nicolae Manolescu– de prof. dr. Adrian Botez25-Poşta redacţiei *Notă: Responsabilitatea conţinutului articolelor revistei aparţine exclusiv autorilor lor!

*

Editor: Editura Rafet – Râmnicu SăratRedactor coordonator : prof. dr. Adrian BotezColectivul redacţional : prof. Mircea Dinutz(Colegiul Naţional “Unirea”-Focşani), prof.CătălinMocanu(G.Ş.A.-Adjud), preot prof. Ion Munteanu (G.Ş.A.-Adjud), prof. Gabriel Ilie (G.Ş.A.-Adjud), prof.Mihai Valentin Sofronie(G.Ş.A.-Adjud);

secretar de redacţie şi casier : eleva ANDREEA LAZĂR (XIB);elevi colaboratori permanenţi :Alina Balan(XIB), Irina Birtolom(IXB), Diana Bortă( XIC), IonelaCălugăru(IXB), Elena Chirilă (XIC), Simona Ivan(XIIC), Nicoleta Jalbă (XC), Delia Savin(IXC), LidiaTancău(IXA), Elena Taraşi(XIB), Costică Clatea (XC), Ilie Ivan(XIIB), Marius Iurac (XC);Grafica: Alina Cristoiu(XG), Gabriel Vieru (XIIC)Redactare computerizată: prof dr. Adrian BotezTehnoredactare şi scanare: informatician Gabriela Puşcaş;Multiplicare: laborant Elena Botez

- Adresa redacţiei: str. Republicii, nr. 107, etajul I, camera 1, Adjud, tel. 640.68 1Mulţumiri singurei persoane oficiale adjudene care sprijină revista noastră: domnul Primar

al municipiului Adjud - ing. Constantin Armencea

ISSN 1841 – 4907

3

editorialul revistei contraatac Motto: ”Nu ne aducem aminte ca în vreo epocă România să fi avut în fruntea ei, ca astăzi, un guvern duşman intereselor şi existenţei ei. Pentru întâia dată ni se -ntâmplă caguvernul să reprezinte de-a dreptul străinătatea şi pretenţiil e ei zdrobitoare(…)” –MIHAI EMINESCU, art. [“Nu ne aducem aminte”], din ziarul TIMPUL, 6 iunie 1879

CINE LE-A DAT / LE DĂDREPTUL???…

Cum ne este obiceiul şi vorba - noi nu atacăm, ci contraatacăm! Se apropie, cuviteză, anul intrării României Neîntrebate , în UE (!!! - da, neîntrebate, căciRomânia nu înseamnă numai Preşedinte şi o gaşcă de politicieni şi de ziarişti,

necinstiţi şi/sau iresponsabili! - ci toţi oamenii care vor suferi, de zeci de ori mai mult decât suferă azi!!! ) -şi ne vedem siliţi să reacţionăm la prevăzutul dezastru economic şi spiritual, care va urma acestei intrări. Cineştie ce-au jurat şi cui au jurat, ŞI CU CE BENEFICII PERSONALE S -AU ALES - guvernanţii noştri, de azişi de ieri - de se dau peste cap (peste capul lor…), să facă , peste capul românilor!!! - şi în pofida interesuluinaţional - acest gest, echivalând cu PACTUL CU DIAVOLUL?

Puterea corupe groaznic, ca şi banul/bogăţia…Pe toţi oamenii de bun -simţ, îi cuprind revolta şi greaţa,concomitent, când văd cum se îmbuibă de neruşinat guvernanţii noştri (aceiaşi, ieri şi azi!), votându -şi fel defel de indemnizaţii, sporuri, pensii, automobile de lux, mofturi - “moştenind”(!!!) milioane şi milioane de eurode la mătuşi, soacre… - în vreme ce NU se găsesc bani pentru învăţământ şi cultură - adică pentruviitorul şi pentru garanţia evoluţiei spirituale ale unui neam!

Însuşi faptul de a te îmbogăţi este o dovadă de teribil prost -gust! Înfrigurarea creaţiei autentice(artistice, inginereşti or i vizionare, de Arhitect în Serviciul Sacru al Neamului) - exclude îmbogăţireamaterială - nu ar lăsa răgaz, niciodată, pentru îmbogăţire!!! - iar dacă banii ar veni involuntar spre omul -creator, în cantităţi indecente - acesta ar fi obligat să facă precum l-a învăţat Hristos, prin exemplul Său (denu cumva ateismul de-abia de-acum începe!): ar trebui să dăruiască totul, înafară de darul de la Dumnezeu:geniul creator!

Dar îmbogăţirea guvernanţilor unei ţări - nu e doar indecentă saude prost-gust : este criminală şi trădătoare.

“Părinţii patriei” au fost chemaţi la cârma statului SĂ SE AUTOSACRIFICE - pentru neamul lor şipentru patria lor, pe care au fost chemaţi să le slujească - iar ei, iată, îşi trădează misiunea şi pe cei cătrecare au misiune - şi-şi pun straturi de osânză, peste neruşinarea vinovată, de iude ale Neamului.

Privind istoria ultimilor 16 ani, vedem că România n -a avut parte, la guvernare, decât de iude -trădători şi mârlani . De indivizi paranoici, care se cred în p osesia unor forţe extramundane - pe care nu leau. Cine-şi poate permite, afară de Dumnezeu, să trimită la moarte pe fiii unui neam, să cheme pericolul morţiipeste capul neamului lor - să implice un întreg neam în combinaţii politice letale, fără cons imţământul directal acelui neam? NIMENI !!! Regii (ca monarhi absoluţi) o făceau, cândva - dar aveau scuza că suntaleşii/trimişii/reprezentanţii lui Dumnezeu, pe Pământ. Iar de -or fi greşit, sau au înşelat, sau minţit - au plătitscump, prin revoluţiile-comploturi, care i-au lovit cumplit, poate nemeritat de cumplit, în secolele XVII -XX.Noi ştim că principii noştri medievali eroici (şi total nedemocratici!) - au angajat poporul doar în războaiesfinte, de apărare şi eliberare (iar cuvântul “sfânt” era cunoscut şi cântărit bine de limba lor - nu cum fac, azi,responsabilii cu Holloween-ul, din Washington şi de pe Wall Street…).

Dar preşedinţii (nu interesează aşa-zişii “monarhi constituţionali”!) - preşedinţii, oamenii găştilor,numite “partide” ( de atât de multe culori - şi de un unic jigodism!) - preşedinţii vremurilor noastre, ţărilornoastre? Aceştia oscilează, vorba preşedintelui bătrân, Hockstader, din filmul Candidatul (The best man),SUA, 1964, al regizorului Franklin J. Schaffner: “între nemernici şi nemernici proşti ”…Catastrofele de azi,preşedinţii ahtiaţi de-o putere pe care niciodată n -o merită, preşedinţii -lingăi ai “Marelui Licurici”, preşedinţii -clovni, care n-au nici măcar acoperirea dreptului divin - ci păcăleala “votului universal”!!! - dat de maseignorante şi drogate/sedate informaţional ? Preşedinţii din România, să zicem! Îşi permitsă ia decizii istorice - interne şi, mai ales, externe!!! - care lezează,

4

biologic şi spiritual, Neamul Românesc - fără să organizeze măcarreferendum-uri! Îşi permit s-o facă pe Sfinţii Sisoe, dezvoltând (cu fesul de balamuc pe cap, şi hăhăindcu sticla de şampanie “la muştiuc”…) adevărate c ùlturi religioase, stupide şi stupefiante (culmea, ei îl blamaupe Ceauşescu, pentru cultul personalităţii !!! - păi, Ceauşescu era un aristocrat, pe lângă aceşti vânzători depiei de cloşcă!!! - nu se trăgea de bârneţe cu toţi golanii, ca ultimul şef de brigadă, de la Agnita -Botorca…Ceauşescu chiar conducea! - cum, asta-i altă discuţie…) : cultul cănii de apă din care au băut ei,cultul şerveţelului cu care s -au şters la preasfânta lor gură băloasă, cultul linguriţei sacre, pe care şi -auvârât-o în…!!! Îşi permit, deci, să considere că, pe acest pământ al României, vieţuieşte Poporul Cretinil or!!!Cine le-a dat acest drept???

Cine le-a dat/le dă dreptul:1-d-lui Iliescu – preşedinte!, de a recunoaşte, în 1991, aberaţia politică sovietică numită “Republica

Moldova” - aruncând, în mâinile ruşilor (“rusofonilor”…), din nou, provincia curat şi sfânt românească -Basarabia (a Stăpânilor Soarelui) ?

2-d-lui Constantinescu – preşedinte!, să deterioreze ireversibil relaţia istorică a României cu Serbia(ultimul stat est-european mândru-naţionalist!!!) şi să nimicească românii din Banatul sârbesc, prin acordul datSUA, în 1999, de a utiliza aerodromurile din Timişoara şi Arad, pentru bombardierele ce plecau spre a -iasasina pe românii din Novi Sad şi pe patrioţii sârbi din Belgrad etc.?

3-aceluiaşi domn Constantinescu – preşedinte!, de a semna (dimpreună cu Ministrul de Externe,Adrian Severin, nepotul lui Silviu Brucan -Bruckner) Tratatul cu Ucraina, din 1997, prin care România cedează(fără presiune militară!) cazacilor, “de bună -voie şi nesilită de nimeni”, Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei,Ţinutul Herţei, Insula Şerpilor, cu tot cu platoul submarin petrolifer al Mării Negre (să mai punem la socotealăşi suspecta neruşinare a Ucrainei, vis -à-vis de Canalul Bâstroe, prin care se distruge rezervaţia, unică în lume, aDeltei Dunării ??? - neruşinare pe care nu şi-ar fi permis-o, în veci,cu Ungaria, spre exemplu… - Ungaria,căreia-i permitem să confecţioneze, între Adjud -Paşcani, Ţara Ceangăilor!!!);

4-d-lor Iliescu şi Băsescu - preşedinţi!, de a angaja România în războaie complet străine de int eresulnaţional şi de tradiţia istoriei româneşti - compromiţând Armata Română, ca instituţie de apărare ateritoriului naţional!!! - trimiţându-ne fiii, pe 30 de arginţi, în Afghanistan, Irak etc. etc. (căci războaiele încare ne târăsc interesele SUA urmează linia roşie a petrolului! - Căpcăunul American adulmecă, nărilecăscându-şi, până în Kamciatka!!!; “A fost staţia Irak! Urmează staţia Iran, cu peronul pe stânga…”);

5-aceluiaşi domn Băsescu – preşedinte!, să bage România, în 2007 (îndesând -o cu piciorul!), înviesparul economic al UE ?(şi în genunchi!!! - fără să negocieze, cu UE, PRETENŢIILE NOASTRE!!! -nu doar pe cele ale komisarilor neo -cekişti vestici!!! Trebuie să înceteze să ne interesează sfaturile - extrem depervers şi agresiv interesate… - ale străinilor : TREBUIE să ne intereseze doar rezolvarea necazurilor REALEale ţării, [re]dobândirea ONOAREI NAŢIONALE, a unui REAL prestigiu al ţării!!!).

Degeneratele, sifiliticele neamuri ale Occidentului ne -au istovit în sărăcie provocată, cu ajutorulMarii Finanţe Internaţionale - şi-acum fac tot posibilul să îngenuncheze în umilinţă pe urmaşii singuriloroameni vechi, puternici şi sănătoşi spiritual ai bătrânei Europe: traco-illyrii - românii şi albanezii!!!

Pe cine dintre noi, cei de rând, a întrebat d-l Băsescu (după o prealabilă şicorectă informare asupra chestiunilor în discuţie!!!) dacă acceptă jaful paralizant dinpartea UE, dacă acceptă renunţarea României -Neam la suveranitateanaţională (cea câştigată cu atâta sânge istoric!!! ), dacă acceptă umilireareligios-culturală etc. - şi, în primul rând, dacă acceptă transformareaRomâniei într-o colonie a tuturor veneticilor, într -o piaţă ieftină, de tipAfrica secolelor XVII-XVIII - de desfacere a tuturor infecţiilor Vestului? Şiasta, când Franţa (“farul” de altădată al României!) şi Olanda, anul trecut (2005), au respins, PRINREFERENDUM! - Constituţia UE, fabricată de masonii atei de la Strasbourg-Bruxelles…;

6-aceluiaşi domn Băsescu – preşedinte! - să permită şi să favorizeze reluarea şirului de ocupaţiistrăine asupra teritoriului românesc? (întrerupt de comunistul Dej, în 1958, prin convingerea, exercitată asupraŢării Sovietelor, de a-şi retrage Armata Roşie…) - permiţând (din nou, fără referendum!!!) constituirea uneireţele de baze militare ale noului invadator/năvălitor mondial: “cruciatul”-killer mondial - SUA. (Să nu-iuităm nici pe d-nii Iliescu-Geoană, care au acceptat, în 2002, ca militarii SUA să nu fie supuşi CPI… şi nici

5

legislaţiei româneşti - situaţie singulară-n lume!!! - a se vedea cazul Teo Peter: vinovat e mortul - care, defapt, nici n-a existat!!!).

7-aceluiaşi domn Băsescu - preşedinte! – dar şi domnilor Iliescu şi Constantinescu - preşedinţi! -să desfiinţeze statul român? Căci un stat ca re nu e în stare să-şi apere propriii cetăţeni ( a se vedea cazurile din2006, Teo Peter, Virgil Brescan - victime ale militarilor americani, aflaţi pe teritoriu românesc! – dar şimarinari români, abandonaţi cerşetoriei, chiar morţii - prin toate porturile şi junglele lumii...) - un stat în careconsilierului prezidenţial (al d-lui Constantinescu – 1999), Remus Opriş, i se refuză , de către prefectulCovasnei, chiar dreptul de a coborî din maşină! (era „pământ secuiesc”, după mintea şi dorinţa UDMR!!!) –încetează de a mai exista, de iure, dar şi de facto - „care va să zică că nu mai există”!!! (În cazul Opriş, eravorba de încercarea de a cerceta problema dării afară din propria mânăstire - de pe pământul României, sezice...-, fără altă motivaţie decât cea a etniei!!! - a unor călugăriţe greco-catolice, românce... – de cătreautorităţile judeţului Covasna!!! Toate guvernările de după 1989, au adus , laconducerea României , şantajista UDMR – cea complet neloialăRomâniei!!! Dacă acum, cât încă nu suntem în UE, ne-am pierdut autoritatea statală - cum vom arăta, cestatut vom avea, odată intraţi, oficial şi definitiv , în UE??? ”Se sparie gândul...” Dar cum naiba ungurilor dinUngaria, grecilor din Grecia, francezilor din Franţa etc. etc. li se permite să a ibă o statalitate aşa de evidentă,chiar ofensivă, violentă - că nu crâcneşte în front nici o minoritate, nimeni nu îndrăzneşte să le contesteautoritatea teritorială-statală şi nimeni nu le ia infractorii/criminalii de sub nas, să-i judece în SUA sau înBurkina Phasso???

Nu mai punem la socoteală, aici, strategia menţinerii stării de mizerie/sărăcie perpetuă, a poporuluiromân - nici dez-industrializarea României, nici măcar nemernicia acceptării ideii ( şi “întrupării” ideii,prin extrem-abuziva “comisie Elie Wiesel”!), induse de Marea Finanţă Mondială Evreiască (cf. NormanFinkelstein, Industria Holocaustului , Antet, 2001), precum că România ar fi fost Patria Holocaustului!!! -şi nici nu mai aprofundăm, aici, ocupaţia străină informaţional -economică, prin aşa-zisa “privatizare” către celepatru vânturi – privatizare a tuturor sectoarelor STRATEGICE ale economiei (şi de relaţionareinterumană!) ale României : băncile, petrolul, oţelăriile, Romtelecom -ul, industria de armament, laminoarele(cine mai răspunde de asasinarea lui Victor Săhlean, liderul sindical de la Tepro-Iaşi, care, singur, strigasedespre trădarea naţională, în urma căreia, folosind mâna criminală a cehului Priplata, vesticii au scăpat deconcurenţa industrială europeană a României???) e tc. etc. – şi deschiderea largă a porţilor, pentru penetrareaserviciilor secrete româneşti, de către cele străine - şi, evident, potenţial -concurente!!; cum e posibil, înaceeaşi ordine de discuţie, ca învăţământul, cultura, sănătatea românilor - să fie date, spre“priveghere”/priveghi, UDMR-ului???. (Să mai repetăm, oare, ceea ce oameni de tipul, cultura şi caracterulcărturarilor Paler şi Cristoiu nu obosesc să spună, ca nişte Casandre - că România a devenit, de multişor, prinsfidarea dementă a interesului naţional - o ţară bananieră?…).

Nimeni nu le-a dat sus-numiţilor domni aceste drepturi!!! Să nu seprevaleze de rezultatul votului “universal”, căci votul nu presupuneaconfirmarea populară a predării necondiţionate a ţării, către străini!!!Nimeni nu i-a votat pe escroci şi afacerişti - şi, totuşi, ei conduc ţara/lumea!!! Numindu-se ei cum s-or numi:UE, NATO, FMI etc. - ori tarabagii unsuroşi, de duzină, de prin bazarele levantin -orientale! De 16 ani avem,deci, în România, o dictatură ş i o tiranie a şmecherilor şi escrocilor - mult mai periculoasă decât cea dinaintede 1989: tirania cu mască liberal-social-democratică, trădătoare a interesului naţional românesc - princare România este pusă la cheremul oricărui/primului borfaş internaţ ional!!!

Jaf, trădare, dispreţ total pentru dreptul divin al poporului român!!! Nu suntem tâmpiţi,domnilor - ci am ajuns excesiv, condamnabil de pasivi, ori prea toleranţi şi răbdători!!! Dar se vor înălţa,împotriva voastră, “ridicaţi pe sfinte ciola ne”, toţi morţii din Mausoleul de laMărăşeşti!!!

“Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne…”Ca şi Moise, care i -a plimbat pe evrei 40 de ani, prin deşert,aşteptând să moară generaţia veche, cu mentalitate de sclavi - şi noi va trebui să aşteptăm cam tot vreo 40 deani (cine apucă - cine nu…), ca să moară generaţia de indivizi cu mentalităţi de lichele. Dacă nu şi -or lăsacumva, în urmă, ca moştenitori, copiii - puii de şacali şi de hiene…Dar, atunci, se va pune întrebarea: Cine

6

ne tot dă nouă, oamenilor simpli, dreptul să tot alegem, în fruntea noastră,şi pentru pierzania Neamului Românesc - astfel de monştri spirituali???…

Dacă şi tinerii de mâine vor alege tot ceea ce (şi cum) au ales, mereu,bătrânii de azi - “patria este în pericol”… (prof. dr. Adrian Botez)

***

medalion - mozart 250WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791)

Născut pe 27 ianuarie 1756, la Salzburg. Compozitor austriac - genial.Excepţională precocitate a talentului: la 6 ani – clavecinist virtuoz, la 8 ani –compune primele sonate, la 11 ani scrie o operă bufă – La finta semplice(Naivaprefăcută), la 12 ani o a 2-a operă – Bastien et Bastienne - iar la 14 ani dirijează,la Milano, o altă operă a sa, Mitridate, după piesa lui Racine. În cursul călătoriilor

prin Europa, cu tatăl, Leopold - el îşi desăvârşeşte cultura muzicală - ca interpret şi creator - prin contactulpe care l-a avut cu muzicienii de seamă ai timpului său - ca Johann Christian Bach şi Padre Martini. Reîntorsla Salzburg, M. intră ca maestru de capelă în serviciul arhiepiscopului Salzburgului. Pleacă, apoi, la Paris şi, încele din urmă, la Viena - unde va rămâne până la moarte.

Creaţia sa e “monument nepieritor ridicat virtuţilor poporului austriac şi aspiraţiilor sale cele mainobile, exprimând cele mai calde şi fireşti sentimente umane, bucuria şi dragostea de viaţă”(Zeno Vancea).

M. a lăsat peste 750 de lucrări (23.000 de pagini de muzică!!!): 22 de opere, 41 de simfonii (ultimele 3sunt socotite capodopere ale simfonismului clasic), 28 de concerte pentru pian şi orchestră, 7 pentru vioară şi12 pentru diferite alte instrumente şi orchestră, 47 de lucrări pentru formaţii instrumentale de cameră,numeroase piese pentru orchestră (serenade, suite etc.), piese pentru solo instrumental sau vocal cu orchestră,cantate, compoziţii religioase (printre care şi celebrul Recviem – comandat de un sumbru necunoscut, care nicinu s-a mai arătat vreodată; lui M. i -a apărut, această ciudată comandă, drept prorocirea propriei sale morţi -şi, într-adevăr, moartea îl ia pe M., înainte ca acesta să termine Recviem-ul…) şi peste 500 de pieseinstrumentale şi vocale mai mici (sonate pentru diferite instrumente, lieduri etc.). M. e socotit cel mai strălucitreprezentant al simfonismului de până la el, întrunind, în muzica sa, elementele stilistice ale timpului, aşa cums-au dezvoltat în cadrul şcolii d e la Mannheim, în şcoala italiană şi în cea vieneză, ilustrată de contemporanulsău Joseph Haydn (maestrul care, destul de bătrân, ascultând compoziţiile copilului M., declară, cu onestitate,că nu auzise, în viaţa lui, muzică mai frumoasă!). Cu lucrările sale de operă (modele incomparabile, prinsimţul dramatic şi forţa de caracterizare a personajelor: Răpirea din serai, Nunta lui Figaro, Don Juan -DonGiovanni etc. - ultima, Cosi fan tutte - sau Şcoala Amanţilor - a fost comandată de Iosif al II -lea; mort în1790, Iosif al II-lea nu mai apucă să vadă şi audă opera comandată…). M. pune bazele operei naţionalegermane (mai ales cu Flautul fermecat), ca protest împotriva hegemoniei exercitate de opera italiană în toatăEuropa. Aceeaşi operă poartă în st ructura ei şi germenii romantismului, care avea să -şi găsească împlinireaexplozivă în creaţia compozitorilor de operă din prima jumătate a sec. XIX.

Este persecutat cumplit de masoneria vieneză (din 1784, M. e membru, din convingere, alMasoneriei), pentru dezvăluirea unor secrete ale “Templului Masonic” , în opera Flautul fermecat . Între1789-1790 - deprimat şi cu mari probleme financiare - compune extrem de puţin. Îi scrie, afectuos, luiConstanze (iubita, dar puţin isteaţa lui soţie…) - dansează prin cameră, cu Constanze (cât timp aceasta va mailocui cu el…), pentru a nu înţepeni de frig - dar nu mai are elevi la meditat, operele nu i se mai reprezintă(după reprezentarea, în vara lui 1791, a operei Flautul fermecat!)…Clemenţa lui Tito - scrisă pentru Leopoldal II-lea - trece neobservată…Salieri, duşmanul său de -o viaţă, concurentul său la graţiile Curţii Imperiale ( alui Iosif al II-lea, apoi a lui Leopold al II -lea) - câştigase…Sau, aşa credea acesta: de fapt, numele de Salieriexistă numai pentru că M. a fost chinuit de intrigile lui Salieri...Degeaba compune M. Cantata francmasonică- Masoneria nu iartă…M. moare, într -o sărăcie şi singurătate cumplite, la 5 decembrie 1791. Mulţi spun că afost otrăvit. Nu era nevoie de otravă reală - câtă vreme sufletul îi fusese distrus - moartea devenind, pentruel, atât de viul şi veselul, zglobiul, cu un IMENS SUFLET DE COPIL! - o lumină chemătoare şi izbăvitoare(cf. Recviem-ul). A fost înmormântat în groapa comună a săracilor… Un tablou de epocă arată că, în chip deconvoi funerar, M. a avut un…câine…

7

Constanze a rămas văduvă, cu 2 copii, dar, după scurtă vreme, “nepreţuita” soţie îl uită, şi ea, pe M. -şi se recăsătoreşte… Noi, însă, azi, ascultându -i muzica, vrăjiţi - n-avem cum să-l uităm! “Există compozitoriproşti, compozitori buni, compozitori excepţionali - şi, apoi, EXISTĂ MOZART!!!” Veşnicul şi veselul şiinegalabilul şi imprevizibilul şi inexplicabilul MOZART - însuşi SPIRITUL MUZICII.

Dacă pe 27 ianuarie - măcar în această zi!!! - toate discotecile din lume ar fi obligate să transmitănumai muzică de MOZART - credem că tinerii ar cădea pe gânduri, asupra adevăratelor ritmuri ale vieţii şisorţii lor…Şi nu ar fi un început deloc rău, pentru existenţa lor terestră…( A. Botez)

interviul revistei contraatacASTĂZI:

DESPRE TÂNĂRUL DE AZI ŞILITERATURA DE MÂINE

Ştiam de existenţa poetului şi profesorului ADRIAN BOTEZ, încă din1998, când semnăturile noastre s -au întâlnit în paginile “Salonului Literar”.Apoi, au venit dinspre Adjud informaţii trunchiate, texte de o mare densitate,urmate de tăceri, apoi, din nou, texte!…Cu jenă recunosc: primele volume,apărute în 1998, nu m-au atras în mod deosebit. Pentru a nu fi înţeles greşit,precizez că toate cărţile sale au o frumu seţe adâncă, ce se lasă descoperită maigreu, dar care te stăpâneşte pentru mult timp!!!…Am fost, recunosc,condamnabil de superficial, trecând cele 2 cărţi (ale “debutului…”)la “lecturi

amânate”. Mai târziu, aveam să înţeleg că singurul care a avut de pie rdut am fost eu!!!Adevărata mea întâlnire cu omul şi poetul Adrian Botez, pe care aveam să -l descopăr cu o lacomă

uimire, s-a produs, graţie unui prieten comun, abia în anul 2003. De atunci, am devenit un cititor împătimit şipe deplin motivat al literat urii acestuia, pe care-l consider unul dintre cei mai distinşi cărturari ai meleagurilorvrâncene. L-am citit şi l-am comentat cu plăcere, cu respect, cu gratitudine. Iată cum s -a întemeiat, în doar optani editoriali, o operă care impune respect, nu numai prin proporţii şi varietate, cât şi prin calitate:

-Jurnal din marea temniţă interioară, Ed. Axa, Botoşani, 1998;-Rog Inorog, Ed. Salonul Literar, Focşani, 1998;-Povestea unui colecţionar de audienţe , Ed. Corgal Press, Bacău, 2003;-Epopeea Atlantică, Ed. Corgal Press, Bacău, 2003;-Eu, barbarul, Ed. Casa Scriitorilor, Bacău, 2005-Crezuri creştine – 70 de sonete cruciate; Van Gogh – perioada Borinage(tumorile artei ), Ed. Casa

Scriitorilor, Bacău, 2005.La aceste şase volume de poezie, se adaugă volumul de analize mito-poetice Prigoniţii cavaleri ai

Mielului, Ed. Fundaţiei Aromâne “Dimândarea părintească”, Buc., 2000 şi volumul de Basme - pentru copii,pentru oameni mari şi pentru foarte mari oameni, Ed. Corgal Press, Bacău, 2004.

Spre sfârşitul anului 2005, reuşeşte să -şi tipărească - în sfârşit - teza de doctorat: Spirit şi Logos, înpoezie eminesciană, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2005 - teză susţinută pe 14 februarie 1997, în faţa uneicomisii alcătuite din profesori universitari, cercetăt ori ştiinţifici, eminescologi de o valoare incontestabilă, întrecare reţinem numele lui Mircea Borcilă (Universitatea “Babeş-Bolyai” - Cluj-Napoca), Iosif Cheie-Pantea(Universitatea din Timişoara), Livia Cotorcea (Universitatea “Al.I.Cuza” – Iaşi), Roxana Sorescu (cercetătorştiinţific principal I, la Institutul de Istorie şi Teorie Literară “G.Călinescu” – Bucureşti) - şi, nu în ultimulrând, Dumitru Irimia (îndrumătorul de excepţie al tezei de doctorat), de la Universitatea “Al.I.Cuza” -Iaşi.

Intrând într-o corespondenţă susţinută, am aflat lucruri minunate despre om şi profesor, despredevoţiunea acestuia faţă de catedră, încrederea sa nedezminţită în valorile spirituale şi în puterea de regenerarea naturii umane.

Între om şi dascăl, între acesta şi omul de condei - nu există nici un fel de graniţe: acelaşi fluid vitalcirculă de la unul la celălalt. Concluzia? Universul se află în continuă expansiune prin topirea ultimelor limitefizice, sub presiunea constantă a pasiunii şi gândului de întemei ere. Drept pentru care, i -am adresat următoareleîntrebări:

8

REPORTER – Spuneţi-ne, domnule Adrian Botez, când aţi dat examen de admiterela Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi (1974), aţi ştiut că veţi fi profesor? Aţi vrut astacu adevărat? Întreb, pentru că intuiţia îmi spune: cariera de cadru universitar saucercetător ştiinţific v-ar fi fost cu mult mai potrivită. Mă înşel oare?

“Mi-e foarte greu să-mi da seama cum am ajuns cu picioar ele pe pământ - adică(…) opacoste de profesor!” (…)”

ADRIAN BOTEZ - Când am dat examen, în 1974, la Facultatea de Filologie (aşa se chema, peatunci…), din cadrul Universităţii “Al.I.Cuza”, din Iaşi - nu voiam altceva decât să pătrund undeva undeputeam să aflu mai mult despre multe şi, mai cu seamă, să mă organizez interior. Nu cred că, în primii doi ani,am luat, măcar o clipă, în serios, gândul că voi preda în faţa unor elevi în bănci.

Mi-e foarte greu să-mi dau seama cum am ajuns cu picioarele pe păm ânt - adică, să mă împac cugândul că voi fi pentru alţii, ceea ce nu mi -a plăcut la alţii, când au fost pentru mine: adică, o pacoste deprofesor!… Habar n-am cum am ajuns profesor de liceu. Doamne mă iartă - repartiţia guvernamentală, cealtceva să mă facă profesor de liceu?!

…Şi-am ajuns la Liceul Agroindustrial din Adjud. Ăsta era, pe vremea aceea, când 60 % dintre filologiiabsolvenţi trăgeau la ramele lotcilor, în Deltă - un post “extra”! Ar fi fost mai potrivit, pentru mine, un post decadru universitar sau de cercetător? Poate. Studenţii sunt mult mai stabili psihic, mai hotărâţi -orientaţiprofesional etc. Aş fi avut, aş avea şi azi (poate mai mult azi, decât atunci!) - multe să le împărtăşesc - să neîmpărtăşim. Să înaintăm, umăr la umăr , spre/în tainele lumii Cuvântului Sacru… Dar, dacă era interzis - ceera să fac? Iar când au încetat a mai fi interzise examenele pentru asistenţi universitari (după 1990) - eram,deja, prea prins de munca mea la liceul meu. Aşa îmi place să-i zic: liceul MEU.

Mi-a făcut cineva, un amic (cu ghilimele sau fără…) - prin 1990-1992, teoria ratării meleprofesionale - pentru că nu sunt în Bucureşti…în buricul Pământului… M -a durut puţin - apoi, m-am gândit:“A fi ratat înseamnă că ai dat chix în tot ce-ai făcut - a fi inutil şi a te situa pe bilanţ zero, după o viaţă de om.Chiar am dat chix în tot ce -am făcut? Nu cred, din moment ce unii dintre elevi (nu toţi, că atunci aş fihipnotizator, nu profesor!) sunt atenţi la ora de Română şi de Viaţă, pe care o ţin - sunt atenţi la ce le spun -ba chiar (rar, dar nu deloc şi niciodată!), mai spre finalul orei, intră într -un dialog (aprins de dorinţa decunoaştere) cu mine. Se înflăcărează şi ei, încontrându -se cu mine! Învie!!!…Şi, după ce -şi termină stagiaturaprin liceu, mă salută, mă telefonează - chiar îmi cer sfaturi etc. Unii - puţini - dar nu deloc şi niciodată! Şi,în definitiv, n-are şi Bucureştiul proştii lui? Ba, slavă Domnului! Şi dacă, în Bucureşti, sunt de 150 de ori maimulţi oameni, decât în Adjud, atunci şi vocea mea s -ar auzi de 150 de ori mai slab şi distorsionat decât se audeaici unde sunt!” Şi am concluzionat că, din moment ce, de pe locul meu de profesor de Română, sunt util(măcar “vocal”!) unora (puţini - dar nu deloc şi niciodată!) - atunci teoria amicului , despre ratarea mea -cade. Poate că am greşit ori m-am pripit, când am tras această concluzie Dar, în definitiv, când îţi place ceea cefaci, şi când faci cu toată inima o muncă, prin care nu numai că nu faci ră u nimănui, ci chiar (din când în cândşi din întâmplare…) mai faci şi bine(sau iese bine, pur şi simplu - ceea ce înseamnă că a trecut pe -acolo, pâş-pâş, şi Dumnezeu - în plimbare ori din plictiseală…) - ce să vrei mai mult de la viaţă? ”Nu te teme d emoartea ta, teme-te de o viaţă netrăită!” - spunea, în 2002, regizorul american Jay Russell.

REPORTER – Aţi regretat vreodată că aţi devenit profesor?!…

“Munca de profesor se aseamănă mult cu aceea de preot: trebuie să ai har şi trebuie să fiiconştient de MISIUNEA TA!”

ADRIAN BOTEZ - Poate - uneori, când plouă afară, ori când mă dor dinţii…Şi dac -aş sta săregret - ce-aş câştiga? Aş pierde vreme preţioasă - şi-abia atunci ar exulta de satisfacţ ie amicul cu …ratarea.Stimate domnule profesor, de -a lungul acestor aproape trei decenii de muncă în liceu, mi -am îndrăgit“specimenele” mele, cu care lucrez. Tinerii sunt interesanţi şi plini de surprize (de tot felul, evident!).

De pe orice poziţie socială ori profesională, un om poate să -şi ajute semenii. Evident, diferenţiat -dar totul e să creadă în ceea ce face! Am constatat, mai ales, că munca de profesor nu -i ca altele - seaseamănă mult cu aceea de preot: trebuie să ai har şi trebuie să fii, fără nici un moment de şovăială, conştientde MISIUNEA TA. Toţi oamenii şi fiecare în parte au câte o misiune - dar “calea regală”-alchimia sufletelornu poate fi realizată decât de pe poziţia de “ravvi”, “învăţător” - maestru. Preot ori “dascăl” – azi. Mulţi vorrâde, cum o şi fac, de prea multă vreme (e un râs care mă plictiseşte!) - dar profesorul are şi trebuie să aibă

9

în el ceva mistic. N-are??? - atunci, să se dea la o parte: o maşină de spălat rufe e infinit mai utilă decât unprofesor fără har şi conştiinţa menirii, fără aura mistică. De-aceea eu dau din umeri a lehamite, când audprostiile astea cu “productivitatea” şi “rentabilitatea” şcolii - cu necesitatea informatizării revoluţionare aşcolii româneşti… Calculatorul, pe post de palea tiv universal…Le-am auzit, unele, şi pe timpul lui Ceauşescu,Dumnezeu să-l ierte - le aud şi-acum, spuse de nişte guri ce se zice că nu aparţin unor cizmari. Se vede că, pedinăuntru, proştii care ne conduc azi poartă “stofe”(spirituale) cu mult mai gro solane decât cele de cizmari.Ingineri ca Tăriceanu, Hârdău, sau nişte nenorociţi de contabili ca vicepremierul Pogea sau SebastianVlădescu, de la Finanţe (cu nimic mai breji decât PSD -iştii anteriori!) n-au habar de învăţământ, de misiunespirituală. Materialismul dialectic? Păi, abia acum e la putere - şi încă la ce putere: globalistă!!! Nu, nucalculatoarele vor da cei 7 ani de -acasă, pe care mulţi tineri sunt pe cale să -i piardă, tot aşa cum părinţiilor sunt pe cale să-i uite!!! Munca de profesor trebuie să fie, în primul rând, FORMATOARE DE SPIRITE ŞIPERSONALITĂŢI BENEFICE ŢĂRII ŞI TERREI!!! Informaţia, aşa cum se dă azi, pe Pământ şi în şcoli, estenăucitoare şi redundantă. N-avem nevoie, pentru a repara stricăciunile de pe Terra, de tehnică, în pr imul rând -ci de bun-simţ şi de conştienţă/responsabilitate . Or, astea nu se dobândesc prin calculator, ci prin educaţia dela Suflet de “ravvi” - la Suflet de ucenic. Tradiţia, de! “sireaca”…Iniţierea întru omenie nu este posibilă princalculator.

Şi acum, la finalul divagaţiei mele - vă pot spune, răspicat: nu, domnule profesor - n-am cum săfiu în toate minţile - şi, totodată, să regret că Dumnezeu m -a hotărât a fi profesor: ori una, ori alta . Oriuna (nebunia), ori alta (conştiinţa celei mai nobile şi mai utile misiuni de pe Terra, mai ales în aceste veacuri decumpănă ale umanităţii terestre - misiunea de “ravvi”, de deşteptător şi responsabilizator de conştiinţe, îngrădinile firavelor flori ale omenirii). Şi mai e ceva: a fi dascăl (indife rent de salariu!!!) e o profesie carenecesită ştiinţa lecţiei fundamentale a solidarităţii spirituale : dacă n-ai camarazi buni de echipă, încancelarie (şi eu, la şcoala mea, din fericire, am - mulţumitor de mulţi, şi buni - unii chiar foarte buni!) -munca ta este, cel puţin parţial, anulată; dacă n -ai (şi nici nu ştii să-ţi faci) camarazi buni şi de nădejde şi bună -credinţă, printre elevii unei clase - iarăşi, munca ţi-e îngreunată, până la imposibilitate. Iar în privinţa asta,atmosfera de atroce egoism, cultivată de societatea terestră de azi - aduce mari şi extrem de serioase greutăţişi incertitudini - enorme şi, parcă, premeditate deservicii învăţământului!!! Nu mă feresc s -o afirm: criminaledeservicii - până la a schiţa chiar un veri tabil genocid spiritual planetar! Şi, colac peste pupăză, ca la baschet,se adaugă şi puzderia greşelilor noastre personale!!!

REPORTER - Ce înseamnă ora de curs, pentru dvs.? Cât de confortabil vă simţiţiîn mijlocul elevilor?!…

“…eu cred în necesitatea formării elitelor, pur spirituale şi cinstite valoric - încă din şcoala primară”

ADRIAN BOTEZ - De obicei, poziţia mea fizică, în sala de clasă, este în faţa elevilor. Dar, evident,năzuiesc să fiu (spiritual, în primul rând) - în mijlocul lor. În definitiv, aceasta este şi poziţiapreotului/pontifex: chiar în sufletul lor - să iscodesc ce nu merge, deşi ar putea şi ar trebui să meargă. Uneoriizbutesc - de multe ori - nu. Şi mă condamn foarte sever, de câte ori nu izbutesc (din oboseală,superficialitate, lipsă momentană de concentrare etc.) să mă plasez în sufletul elevului/elevilor. Nu a tuturor,fireşte - eu nu cred în învăţământul liceal de masă - ci A SE DA ŞANSĂ TUTUROR CELOR CARE ŞTIUŞI VOR SĂ-ŞI FOLOSEASCĂ ŞANSA VIEŢII: eu cred în necesitatea formării elitelor, PUR SPIRITUALE şiCINSTITE VALORIC - încă din şcoala primară. E un ideal nebun? Poate - dar ar trebui să fim, cu toţii, sautot mai mulţi, obsedaţi de această nebunie - singura garanţie a evoluţiei spiritualităţii ter estre, singurul mijlocprin care se poate garanta un viitor bun, cu adevărat bun, pentru omenire!!!

Ora mea de curs? Aparent, este o continuă divagaţie, spre a “acoperi”(galopuldisperării!)/dezvălui cât mai mult din ceea ce şcoala de azi nu mai oferă: şa nsa culturii generale, aprivirii de perspectivă şi de profunzime - asupra lumii şi asupra tuturor lucrurilor . Şi, treptat, elevii setrezesc aduşi în faţa unor probleme “monolit”, de mare seriozitate. Unii, au curajul să treacă, dimpreună cumine, la încercările aventuroase de a dezlega misterele Lumii şi Cuvântului - ale Lumii prin Cuvânt. Folosesc,mereu (ceea ce unora le -ar părea cel puţin ciudat, dacă nu de -a dreptul deplasat), trimiterea la Cuvântul SfinteiScripturi - demonstrând că tot ce gând eşte şi va gândi omenirea a fost, deja, anticipat, sub formă de răspunsimplicit ori explicit la problemele umanităţii - de către Hristos-Dumnezeu. Şi, astfel, lecţia, parţial, cel puţin,în intenţie, cel puţin - capătă deschideri surprinzătoare chiar pentru mine însumi. Poate că îmi satisfac,“egoist”, prin intermediul elevilor, multe curiozităţi de -ale mele - dar, niciodată, în detrimentul lor: cine vrea,poate afla ceva în plus - poate, cel puţin, cădea pe gânduri (şi acest lucru e recomandabil, cred eu, în aceste

10

vremi de lejeritate şi iresponsabilitate revoltătoare). Nu accept ca elevii să tacă, să m-asculte , doar: eu nuţin, n-am ţinut niciodată prelegeri. Eu exist, ca profesor, prin ceea ce (şi atâta cât) mă/îmi dezvăluiedialogul cu “credincioşii” mei - acei “unii elevi” - firava elită pe care, în “nebunia” mea constantă,neabătută - cred că o pregătesc. Nu accept ca aceeaşi lecţie, ţinută la două clase, de acelaşi nivel (IX -IX,X-X etc.) - să semene, să se repete, formal. M -ar ucide, aş simţi că “am murit de mult” - mi-ar da sentimentulinutilităţii şi sclerozei mele spirituale. Uneori, îmi pare că totul e de -a surda…Dar, fireşte, o iau, o luăm -mereu, de la capăt!

REPORTER – Nu mă pot stăpâni să nu vă întreb: ce înseamnă REFOR MA (înînvăţământ), pentru dvs.? Ce a fost bine şi ce a fost rău, în învăţământul românesc alultimilor ani şi ce cauze vedeţi?!…

“Nici nu se poate începe, serios, o discuţie(...)despre o>, câtă vreme există, în societatea româ -nească şi terestră, viziunea materialistă - viziunea şcolii ca fabrică de confecţii!!!(…)Intelectualii, de fe -lul lor, sunt cam…iude(…). Nu de reformă are nevoie învăţământul – terestru şi românesc – ci de

Revoluţia Spirituală!!!”

ADRIAN BOTEZ - Nici nu se poate începe, serios, o discuţie, în acest sens, despre o “reformă”, câtăvreme există, în societatea, românească şi terestră, viziunea materialistă - viziunea şcolii ca factoreconomic, a şcolii ca fabrică de confecţii!!! Nici un cuvânt despre şcoală nu se poate rosti - cândvicepremierul Pogea, cot la cot cu preşedintele Băsescu (cum, altădată, mister “Adolf” Marga, ori madamTeodoreasca, ori musiu Athanasiu - cot la cot cu alde dom' Iliescu or i Constantinescu!) - şi “câţi ca ei”(ŞITOŢI CA EI!) - stau cu catastiful contabilicesc în faţă - iar aşa-zişii “lideri sindicali” din învăţământ secomplac în calcule meschine, cu jumătăţi şi sferturi şi şaisprezecimi de procente(ei pentru ei negocii ndu-şiposturi prin ministere!)!!! Nu de reformă are nevoie învăţământul - terestru, nu numai românesc! - ci deRevoluţia Spirituală!!! Şi, cum eu nu recunosc altă revoluţie autentică decât cea de pe Golgota - nici nupot concepe învăţământul fără re -legarea lui de spiritualitatea creştină . În această privinţă, sunt nu doarintransigent, ci de-a dreptul intolerant! Nu doresc (raţional) o Inchiziţie (“rediviva”!) - dar, uneori, măîncearcă nostalgia iraţională după o teocraţie mondială - teocraţie creştină, evident! Şi AUTENTICCREŞTINĂ - iar nu “pârâtă”…Păi, dacă staţi strâmb şi încercaţi să judecaţi drept - oare “cei răi” (GuvernulMondial, despre care vorbesc eu în pustiu, de atâta vreme…) - nu construiesc deja, oare, o teocraţie satanică,sau, cel puţin, anti-creştină, prin New Age-ul globalizant??? - cea care pătrunde în lume, prin forme extrem deproteice şi fascinante(pentru fraieri!) - de tipul mişcărilor “tinereşti” (de fapt, manipulate de către bătrâniiurâţi, perverşi şi egoişti ai lumii - în interesul lor exclusiv: căci, a trezi şi exploata exclusiv instinctele tinerilor- înseamnă să creezi o turmă mondială, uşor de manipulat, în regim de sclavaj universalizat!!!) alehippyioţilor, rockerilor, punckerilor, “misselor” de tot felul etc. - precum şi prin periculoasele religii alecelularului, Internetului “Preasfânt”, televiziunii “în direct” : dar cei ce -şi spun asta - adorm instantaneu, dupăce şi-o spun, şi continuă, fascinaţi, să se lase încântaţi şi manipulaţi…de ecran ul fosforescent. Nu sunt, în niciun caz, inamicul sectant al micului ecran (mă uit cu plăcere la câte -un meci bun de fotbal, încerc să selectezcâte-un film bun ori un documentar mai puţin mincinos) - dar sunt prietenul afundării spiritului încontemplare, meditaţie - în natura-Creaţie a lui Dumnezeu, ca şi în Carte. Contemplu, la nesfârşit, munţii şizborul planat al vulturilor (neatinşi de foarte suspecta, ca şi SIDA - gripă aviară…)…silueta brazilor,proiectaţi pe cer - silueta măreaţă a lui Hr istos, din Evanghelii - şi n-am, în nici un caz, senzaţia vinovată atimpului pierdut, irosit - ci a sufletului reîncărcat de lumină şi libertate originară şi originală…CivilizaţiaImaginii Mişcate distruge capacitatea omului de a contempla şi a medita - singurele metode verificate princare se ajunge în anticamera lui Dumnezeu.

În definitiv, nu nenorocitul de Pogea e de vină, pentru ce se întâmplă, actualmente, în învăţământulromânesc - ci întreaga filosofie a lumii moderne - indiferent dacă e de “dreapta” ori de “stânga”! Lumea econdusă de infractori (infractori morali - dar mulţi, şi penali!) - şi, în cazul infractorilor, nu se puneproblema comunism/liberalism. Mai mult: Spiritul însuşi nu e “de dreapta” sau “de stânga”. Ne confruntăm,deci, cu două religii mondiale - cu fronturi de densităţi diferite: religia materialistă, care ne înfundă întemplele mlaştinii, ale gravitaţiei înrobitoare, ale Banului -Rege şi Sexului-Dumnezeu - şi religia spiritualistă,care doreşte eliberarea energi ilor umane spre zbor şi lumină. Clar (mai clar decât în toată istoria modernă!), azise confruntă, maniheistic - Frontul Întunericului cu Frontul Luminii. Primul este extrem de bine organizat şi

11

dens - căci raţiunea satanică stă la baza închegării lui . Al doilea, cel al Luminii - este foarte dezorganizat,foarte puţin dens, aproape volatil, deocamdată: asta

a- şi pentru că idealiştii se cred tari în limitele visării lor, oarecum egoiste - şi uită că mântuirea, încele din urmă, nu este individuală, ci universală (numai protestanţii afirmă invers - şi, ciudat, toate releleEuropei au început să curgă, cataractă! - de la Mişcarea Protestantă încoace - în cartea sa, Etica protestantă ,Max Weber afirmă crezul protestant: “NU mai pierde timpul cu ru găciunea - câştigă bani!!!”);

b-şi pentru că intelectualii, de felul lor, sunt egoişti şi individualişti şi cam…iude. Or, observaţi bine căIisus nu s-a înconjurat de apostoli -intelectuali (doar Iuda era ceva cărturar - şi vedeţi ce trebuşoară a făcut ,nenorocitul!) - deci, nici Şcoala Viitorului nu va forma oameni informaţi foc şi deştepţi foc (adică, şmecherifoc) - ci oameni BUNI. Aşa spun spiritualişti de vază ai lumii (Berdiaev, Steiner, Guénon, Schuré,Schuon…) : în viitorul nu prea îndepărt at, stadiul de evoluţie spirituală al planetei Pământ va determinaimbecilizarea treptată(deci, auto -excluderea socială automată!) a celor răi. Şcoala Viitorului nu va aparţine, înnici un caz, fluxului informaţional şi ecranelor fosforescent -diabolice - ci fluxurilor de energii benefice, carevor institui o “baie de lumină/revelaţie universală”. Fluxurile Armoniei/Armonizării Spirituale - întruRevelaţie - iar nu întru “tocilăreală” tembelizatoare, maşinalizatoare… Aceasta este, de fapt, starea numit ăcreştineşte “Noul Ierusalim”. E o nebunie, sau o viziune? - căci însăşi Cartea Apocalipsei o confirmă . Deci,prin Ioan din Patmos - însuşi Iisus…Hotărâţi, vă rog, singur. Şi, dimpreună cu dvs. – toţi oamenii de bună-credinţă, care citesc aceste râ nduri, sau le-au citit, deja, în Scripturi…Dar, fiţi sigur - dacă aceasta e o viziune- în ea n-au ce căuta actualii guvernanţi, ai ţării şi lumii!

REPORTER – Pentru că amândoi suntem dascăli de literatura română, curesponsabilităţi majore, orice s-ar spune, în raport cu alte obiecte de studiu, vă întrebdacă aveţi ceva de comentat asupra manualelor alternative! Nu vi se pare căsunt…prea alternative?! Ba se comprimă, ba se relaxează, ba se organizează pe teme,refuzând diacronia, ba se organizează monografic, cu respect pentru evoluţiaformelor…Ce rezultă de aici?!

“Comuniste sau nu, manualele dinainte de creau o viziune coerentă şiprogresivă, asupra fenomenului literar ori istoric românesc - nu brambureala cumplită de azi(...)”

ADRIAN BOTEZ - Rezultă un haos dirijat…Nu am doar de comentat - ci, imediat ce am văzut,concret, ce înseamnă aceaste manuale, aşa -zis “alternative” - am protestat, cu toată vehemenţa, elocinţa şienergia de care sunt capabil, p e la toate ziarele centrale şi televiziunile naţionale! Nu mi -a “găzduit”protestele(scrise şi, apoi, exprimate la telefon, în direct) decât poetul (naţional - orice ar zice unii şi alţii…)Adrian Păuneascu , la Antena 1, într-o noapte spre dimineaţă…Nici un coleg de breaslă nu mi s -a alăturat, latelefon, în acea noapte. Ora târzie să fie singurul motiv/singura justificare? Şi totuşi, era vorba de o problemănaţională, nu adjudeană, sau problema personală a unui profesoraş obscur, numit Adrian Botez…Era problemageneraţiilor “de schimb” ale României, era problema propriilor lor copii (de -acasă şi de la şcoală), îndefinitiv…Cu amărăciune, eu am considerat -o lipsă de solidaritate - umană, cetăţenească şi de breaslă. Cănimeni nu ne ia în seamă, pe câte u nul, doi - bun: dar se vor speria, când vor auzi nu o voce -două - ci mii,zeci de mii, sute de mii - milioane! - căci, repet, e o problemă naţională - dez-naţionalizarea, prin manualeleactuale, în special prin cele de Istorie şi Română. Vedeţi cl ar că românilor li se refuză istoria şi eroii naţionali -prin distrugerea viziunii diacronice, în manualele de Română - şi prin distrugerea icoanelor naţionale (sautratarea istoriei exclusiv ca “mit”!!! - şcoala Lucian Boia!!!) - în manualele de Istorie. În această privinţă, ascopului manualelor, cu conţinut hotărât înafara României!!! - nu există nici urmă de alternativitate!!! Şi, vădaţi perfect de bine seama - scopul final al manualelor contează - iar nu dacă Sadoveanu “intră” sau nu in tră,şi cu câte romane intră etc. Unde mai puneţi manualele obscene, pornografice - cu, de-acum, pe nedrept“celebrizatul” Verdeş…Comuniste sau nu (autorii de manuale de Română ante -decembrişti erau, majoritatea,buni profesionişti! – puţin îmi pasă de carnetul/lipsa carnetului de partid al cuiva!!!), manualele dinainte de“reforma pe dos” (a lacheilor liniei Washington -Londra-Bucureşti - via Budapesta!) puneau, măcar, cărămidăpeste cărămidă , creau o viziune coerentă şi progresivă asupra fenomenului li terar ori istoric românesc - nubrambureala cumplită de azi, care pune începutul la sfârşit - primele scrieri pe pământ românesc şi literaturaveche (câteva pagini chircite!) - în clasa a XII-a, ca nici să nu se bage de seamă că am avut istorie şi sc riere şicultură şi civilizaţie (admirabile, dacă urmăm şi credem în linia Vasile Lovinescu, Nicolae Densuşianu, Paul

12

Lazăr Tonciulescu, Adrian Bucurescu, Viorica Enăchiuc etc.) - chiar şi înainte de 1989, înainte de AndreeaEsca-Andreea Marin - şi Ion Cristoiu-Cristian Tudor Popescu…Ca să vezi - şi să nu(-i) crezi…

Unde mai puneţi că toate manualele şcolare (acum, doar cele de la clasele XI -XII…) costă enorm!!!Unde este “şansa pentru toţi”, “egalitatea la start”?! Majoritatea elevilor mei sunt s ăraci! Cum să nu le vinămultora nostalgia după vremurile ante -1989, când manualele erau complet gratuite?!

Ca şi dvs., stimate domnule profesor Mircea Dinutz - mi-am alcătuit eu “manualul” - îmi organizez eumateria - ca să-mpac şi cerinţele minimale pentru examenul de bacalaureat - şi conştiinţa mea profesională,câtă este…În primul rând, să ştiu că nu devin complicele optim al distrugătorilor de spirit - din ţară şi din“străinătate”…Paradoxal şi revoltător, străinătatea a devenit autoritate şi realitate pentru România!…Nu suntşovin - dar naţionalist sunt - şi nu accept să mă înregimentez în şleahta lui Sabin Gherman, Lucian Boia,Horia Roman-Patapievici sau Pleşu-Liiceanu - care-au fost puşi “în faţă”, spre a se crede că aceasta , şi nualta, trebuie să fie elita românească actuală… “Indulgenţii”, “toleranţii”, “directorii de conştiinţă aineamului”… - “ctitori de aşezăminte/ Unde spumegă desfrâul, în mişcări şi în cuvinte”(băgaţi de seamă, cred,la ce este bun Eminescu: la a exprima f oarte clar şi plastic şi definitiv nişte stări spirituale fundamentale - şi,din păcate, de lungă durată, în omenire…). L -am pus special în faţă pe Gherman - pentru a scoate în evidenţătrădarea şi lipsa de generozitate spirituală a pseudo -intelectualităţii româneşti - caz în care Sabin Ghermandevine port-stindard şi “comandant”(om reprezentativ pentru fenomen) al celorlalţi - şi nu invers! Spreexemplu, un Pleşu devine mai laş şi mai obscur, în formularea ideologiei, decât un Sabin Gherman. Deci, maivinovat - cu cât se dă (şi chiar este) incomparabil mai cultivat decât Gherman Sabin. Amintiţi -vă cât declovnereşti, obscuri şi isterici devin Călinescu George(un critic de rasă, genial, prin unele intuiţii), SadoveanuMihail (un romancier de talie mondială…) etc., după 1947 - în raport cu foarte fireştii (cimpanzei sunt,cimpanzei se arată - nu o “dau la întors…”) A. Toma, Tiberiu Utan, Marcel Breslaşu…

Deocamdată, din ce ştiu eu că se experimentează, ca învăţământ de tip benefic -spiritualist, în lume(cunosc o “staţie-pilot” şi la Iaşi!) - şcolile Waldorf (create de gândirea şi experienţa antroposofului RudolfSteiner, care utilizează conceptul de copil-sămânţă - fiecare copil fiind urmărit, de un grup depedagogi/psihologi, în şcoala -casă-cămin, ca un organism spiritual specific, şi ajutat să -şi dezvolte optimcapacităţile spiritual-creatoare) - ar putea, până când se va pune pe picioare un veritabil şi masiv învăţământconfesional ortodox (cel catolic deja funcţionează, în mici insuliţe, cu rezultate oarecum satisfăcătoare - darnici pe departe salvatoare!) - să-i ajute pe tineri să nu-şi uite spiritul şi să-şi valorifice cât mai eficientenergiile spirituale. Costă mult? Dar cât de mult ne va costa, în câţiva ani doar, inconştienţa şiiresponsabilitatea pedagogilor de până acum, dar şi inerţia clerului ortodox! - care, prin pasivitate,şovăială/tergiversare/toleranţă vinovate, greşit înţelese - şi, mai ales, prin supunere servilă, fără nici undiscernământ, la comandamentele lumii cezar ice, au stimulat procesul de destructurare şi aneantizare spiritualăa generaţiei actuale de tineri ai Terrei!!!…Se va înregistra, curând (dacă datele problemei nu se schimbăradical, prin formarea şi responsabilizarea maximă şi rapidă a unui Front al Salv ării Divinităţii din Om - nu unnou FSN iliescian, care să satanizeze/ahrimanizeze Om şi Neam, în egală măsură, prin stimularea, în noi, lamaxim, a potenţialului negativ, antihristic) - însăşi pierderea umanului din om. Cyborg -izarea făpturiloruman-terestre. Nu e SF - este ştiinţă spirituală.

REPORTER – Din punct de vedere al omului de la catedră, ce se îndreaptă tăcut,dar ferm, spre vârsta a treia, ce părere aveţi despre perspectivele tinerilor?! Ce li seoferă şi ce şanse au în lumea de azi?!?

“Misiunea noastră este(...) mai dificilă decât a lui Domnu' Trandaf ir: el menţinea normalitatea -noi, cu ajutorul tinerilor, trebuie să o re -creăm!”

ADRIAN BOTEZ - Teoretic, într-o ţară şi într-o lume care, abia de-acum, aşteaptă Marea RevoluţieSpiritual-Mihaelică - generaţia tânără are de făcut TOTUL, de la un capăt la altul al societăţii terestre - aşacă perspectivele tineretului tind către infinit. Din păcate, tinerilor le lipseşte complet viziunea asupra sco puluiexistenţei lor terestre. Nu ştiu cine sunt, nu ştiu ce trebuie să vrea ( li s -a şoptit, perfid, că democraţia este“libertatea de a face ce vrei” - şi au constatat că nu pot decât să urle în pustiu şi, deci, că vor să se sinucidă -iar dacă n-au curajul ăsta, atunci să violeze, să ucidă, să [se]batjocorească / înjosească, drogându -se,pervertindu-se în tot felul - “Asta e cool, nu? - “Ah, abia asta e senzaţii tari, marfă, yééé!”…” Iar cei mailucizi au constatat că nu mai au puncte cardinale, c ă nu mai ştiu cine sunt, dar nici ce ar trebui să vrea, ca săînceapă să fie…). De ce credeţi că majoritatea tinerilor simt nevoia să poarte masca vestimentaţiei - a cojii,absurde şi jalnice, groteşti? Pentru că, dedesubtul coafurii punk, dedesubtul com plexului de cercei şi zurgălăi şi

13

a gecilor şi cizmelor negre, satanice, tip Michael Jackson (el însuşi, OMUL FĂRĂ CHIP!!!) - se ascundeVIDUL SEMANTIC ŞI AXIOLOGIC - buimăceala completă şi terorizantă, asupra rostului -finalităţiiexistenţei lor. Se simt singuri, extrem de vulnerabili, nedoriţi de nimeni, excluşi de la toate ospeţele lumii - şi,fireşte, inutili. Exasperant de inutili. Chiar şi cei bogaţi - poate ÎN PRIMUL RÂND cei cu părinţi avuţi:aceştia sunt ORFANII LĂCOMIEI…Asta explică şi ade ziunea lor (a tuturor tinerilor, indiferent de “clasasocială”!), aparent absurdă şi revoltătoare, la lumea anti -muzicală, sub-culturală - a manelelor: textelemanelelor se adresează, cu mijloace extrem de rudimentare, lumii puşcăriaşilor, criminalilor (p rinşi şicondamnaţi - deci nu cine ştie ce criminali…), şuţilor, “rrromilor” fără “palate” şi conturi în bănci etc. -adică, periferiei sociale, zonei PARIA. Haarlem-ul e peste tot…Cine se îngrijeşte, în programeleguvernamentale, de educarea bunului -gust şi a bunului-simţ uman? Nimeni ! - fiecare să se descurce cumpoate(oare nu doctrina liberală a lansat anticreştina şi luciferica lozincă: ”made self man”?), în jungla teribilă asocietăţii - şi, de aici, dezesperantul cult al tinerilor albi, după modelul tinerilor negri , marginalizaţi înSUA - pentru EXTREMA ŞI CONTINUA VIOLENŢĂ FIZICĂ. “Papagalii” sunt (în concepţia tânărului deazi) nu doar politicienii vidului - ci şi neajutoraţii, oamenii blânzi… - cei care se îmbracă cu bun -gust, ceicare se roagă - adică , TOŢI OAMENII NORMALI! Cei care mai cred în Moş Crăciun şi în Iisus…Perfida şiatât de proteica doctrină a New Age -ului formează adevăraţii şi definitivii ATEI , masa de manevră, carnea detun pentru Legiunea/Legiunile Străină/Străine . Formează carnea de tun pentru războaiele globalizării -RĂZBOAIELE PETROLULUI, ale CARACATIŢEI MONOPOLULUI AMERICAN. Generaţia MacDonald's-“fast food”-urilor uniformizatoare de hrană, generaţia Coca Cola, a uniformizării băuturii, a blugilorşi şepcilor de baisball - uniformizatoare de vestimentaţie - a programelor TV rock non-stop şi a filmelorHollywood-ului, uniformizatoare de surditate spirituală, violenţă, sexualitate şi isterie - pregătesc, de mult,faza ultimă a COMUNISMULUI (începută prin finalul secolului “luminilor” Satanei - secolul al XVIII-lea,regicid şi deicid…) - despre care manualele de istorie mint cu neruşinare că a aparţinut DOAR trecutului detip sovietic. Cine ştie un pic de istorie - cunoaşte faptul că ideologia comuni stă a fost exportul cel mai teribilal Occidentului! A Patra Romă - SUA-Washington - este expresia geografică a triumfului morţiispirituale: Ursul Rusesc s-a transformat, el însuşi, într -o jigodie oarbă, năucă, înnebunită de durere şi a -semantism existenţial - dezintegrată spiritual şi economic. Deci, perspectivele tineretului, din acest unghi devedere, al complotului mondialist/globalizant, având în frunte SUPERPUTEREA HOTENTOŢILOR ŞITROGLODIŢILOR AMERICANI (nu mă refer la oamenii de rând de acol o, care sunt victime - ci lacomplexul militaro-politico-industrialo-financiar american!) - sunt sumbre. Se vrea mână de lucru ieftină, debatjocură, pentru o mână de infractori economici mondiali, care îi transformă în agenţi de propagandă pro -războinică, comercială şi economică şi pe Dumnezeu Tatăl, şi pe Dumnezeu Fiul - şi chiar pe completmisticul “Holly Gost”-Sfânt Duh. Şi atunci, bieţii tineri se aliniază, cuminţi, la cules căpşune în Spania şimăsline în Grecia şi devin, pe 30 de arginţi, mercen arii SUA, în ţări de peste mări, ţări cu care n -am avutniciodată, nimic, de împărţit -certat pe vreo moştenire…Afghanistan, Irak, Somalia, Kossovo, Bosnia… - numai ies în stradă să protesteze (cum erau scoşi -manipulaţi în decembrie 1989 şi în primăvara ş i vara lui 1990,de foştii şi actualii guvernanţi fanarioţi, puşi de Înalta Poartă de la Washington), se dezinteresează, dindisperare şi neîncredere, de treburile CETĂŢII - când este distrusă economia, prin lovirea brutală, cutârnăcopul, sau prin “eleganta”privatizare a SECTOARELOR STRATEGICE (Romtelecom -ul, oţelăriile,laminoarele, băncile, petrolul etc.)…Nici măcar când este atacată spiritualitatea creştin -ortodoxă - mă refer ladeclaraţiile guvernanţilor, privind sporirea cu 30 % a numărului de hom osexuali, din România (PatriaBărbăţiei, prin excelenţă!), şi mă refer la intrarea într -o Uniune Europeană ATEE!!!…

În definitiv, nu rezolvă nimeni nimic prin ieşirea în stradă - s-a văzut manipularea PieţiiUniversităţii! - dar de ce a scăzut catastro fal numărul celor, şi aşa puţini, înrolaţi în ASCOR? La Putna, varaasta, am aflat că marşul de anul trecut, 2004, pentru slăvirea lui Ştefan cel Sfânt, abia a adunat vreo 200 detineri studenţi… dar ce suflete!…Foarte puţini - dar cât de inimoşi - cu inimile pline de flacără - flacărăcare a scris cu foc numele lui ŞTEFAN şi prejmele Putnei!!!…Din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Sibiu, au venit PEJOS, cu inima pe palme!!!… De aici, din slăbirea credinţei în propriile forţe interioare, spirituale ( DECI,INTANGIBILE, DINSPRE EXTERIORUL SATANIZAT!!!) - vine, azi, lipsa de perspectivă a tineretuluiromân. Din scăderea dramatică a spiritului de solidaritate şi frăţie spirituală, vine sentimentul de paria, demarginalizaţi… André Malraux, cel cu “Secolul al XX I-lea va fi religios sau nu va fi deloc” - are, mereu,dreptate - dar cu condiţa lămuririi: secolul XXI va fi religios NU ORICUM - ci prin TINERET, singurul caremai are forţa de a se roti spiritual, cu 180 de grade, spre, credinţă - şi care poate răsturna munţii şi rupe vrăjileputuroase ale Guvernului Mondial al Infractorilor - prin setea lor de frăţie spirituală, de mândrie şi cinste -nu de şmecherie şi şmenuri şi descurcăreală şi…Şi iată cum, în mod sigur, când tineretul va regăsi Calea spr eSine, prin credinţă şi solidaritate frăţească - nu va mai simţi nevoia de mârlănie (care, dincolo de dovada

14

lipsei celor “7 ani de-acasă”, este, la fel ca şi cerceii în limbă şi buric, vestimentaţia jalnică şi grotescă,manelele şi coafura - MASCA CE ASCUNDE URLETUL DE SINGURĂTATE ŞI NEPUTINŢĂ ŞIINUTILITATE - urlet care pregăteşte, logic, crima sau sinuciderea!!!) - se va regăsi pe sine!!! Deci, tineri -cu-adevărat-tineri - vă îndemn să nu aşteptaţi nimic bun şi folositor de la stăpânii de azi, ai ţării şi lumii – citotul să vreţi de la Dumnezeu: sfat şi putere - şi, înainte de toate, identitate , rost şi finalitate a vieţii şi trăiriivoastre, interioare şi exterioare!!!Nu doar : “A voi, înseamnă a putea!” – cum spunea spaniolul Pedro Anto niode Alarçon, în secolul XIX - ci şi, în primul rând, de fapt: “Crede, ca să afli ce trebuie să vrei şi, apoi, săpoţi!” Iar noi, “dascălii”, vom da samă în faţa lui Dumnezeu, dacă nu -i vom ajuta, din toate puterile, pe tineri,nu cum ne indică domnii de tip Hârdău - “să se adapteze cât mai bine la mediul social” - ci, dimpotrivă, sălupte cât mai eficient împotriva acestui mediu social, complet corupt spiritual - să-i ajutăm să-şi găsească şiconsolideze credinţa, în Dumnezeu şi în forţele lor, d e a răsturna/reorganiza Lumea, după chipul pe care i l -adat Lumii şi Omului - El, Dumnezeu. Misiunea noastră este, deci, mai mare decât a lui Domnu' Trandafir: elmenţinea normalitatea - noi, cu ajutorul tinerilor, trebuie s -o re-creăm. Să ajungem la acea lume unde nu totulse vinde şi se cumpără, unde nu domneşte ÎNŞELĂCIUNEA - ci FRATERNITATEA SPIRITUALĂ.

REPORTER – Omul are obligaţiile sale familiale, profesorul pe cele profesionale,scriitorul…se află în faţă cu eternitatea. Există divergenţe?! Aţi avut vreun momentsentimentul că personalitatea dvs. este scindată?!…

“Patima Cuvântului îmi pregăteşte cel mai îndelung şi substanţial dintre iadurile posibile”ADRIAN BOTEZ - Nu, nu este scindată decât de disperarea că nu am, niciodată, timp să s pun tot ce

aş avea de spus: totdeauna, ora, la şcoală, se dovedeşte meschin de scurtă, pentru dezbaterile care, de multeori, încep a-i dezmorţi pe elevi din indiferenţă şi superficialitate - niciodată noaptea, ori vacanţa, nu suntsuficient de lungi, pentru a putea desâvârşi un gând, un poem, o carte. Şi foile sunt prea strâmte, pentruscrisorile pe care încerc să le scriu…Şi, tot atât de rău, niciodată nu va exista o viaţă atât de lungă, cât îmitrebuieşte mie, pentru a -i convinge, pe copiii mei de acas ă şi pe cei de la şcoală, de Adevărul în care cred,niciodată nu pot să-mi îngădui, din motive de timp, suficient de multe argumente, parabole, exemple de viaţă,care să sprijine afirmaţiile mele. Această criză permanentă de timp a fost, neîncetat, izvorul amărăciunilormele: am aflat, prin ea, că nu sunt Alesul lui Dumnezeu - nu am har, prin care să conving, într-o unicăscânteiere de Cuvânt , lumi întregi de oameni, însetate de Adevăr şi Lumină. Încerc să scurtez timpul descuze, regrete şi mustrări de c onştiinţă, pentru chixurile discursului meu, pentru faptul că soţia şi copiii mei de -acasă mă văd prea rar la faţă şi prea des preocupat de altceva decât de grijile cotidiene ale familiei - dar,evident, acest timp de penitenţă devine tot mai obsesiv şi mai imperios - iar VINA MEA creşte exponenţial,cu fiecare zi - şi nu-i vor ajunge lui Dumnezeu toate eternităţile, pentru a mă pedepsi suficient de drastic şitemeinic, pentru toate încălcările Codului Rutier al Vieţii de Familie, de Comunitate, în g eneral. PatimaCuvântului îmi pregăteşte cel mai îndelung şi substanţial dintre iadurile posibile.

REPORTER - De ce iubiţi poezia religioasă?! De ce credeţi că aceasta vă exprimăcel mai bine?!

“Nu cred în existenţa poeţilor religioşi. Poetul este Poet pentru că i-a fost dăruită, de Dumnezeu, o revelaţie. Sau Revelaţia. Atât şi nimic mai mult.”

ADRIAN BOTEZ - Nu iubesc poezia religioasă. Nici nu cred că există o astfel de poezie - şi nici“poeţi religioşi”. E un pleonasm!!! Chiar dacă nu ştie sau nu spune, poetul este Poet pentru că i -a fost dăruită,de Dumnezeu, o revelaţie. Sau Revelaţia. Vibraţia Originară, întemeietoare şi conformator -armonizatoare -este, în Primul rând, Cuvântul -Muzică-Orfism, din Poezie - dar şi Vibraţia Culorii, din Pictură, şi VibraţiaRotirii (statice sau dinamice!), din Sculptură şi Dans… Arta e Liturghie. Eu îi sunt, clipă de clipă, dator luiDumnezeu - şi Dumnezeu este, clipă de clipă, responsabil de Lumea pe care a creat -o. Şi orice Poet simteacest lucru - altfel nu e Poet. Nu merită să vorbim despre el - în alt regim decât cel de raportare la realitateareală - care nu poate fi decât lumea, chinul în lume, strigătul de veşnic copil, după Cel Ce -i EstePărinte…Orice Poet trebuie să fie un foarte simplu om, un cât mai simplu om - conştient de necesitateaRăstignirii. Că eu exprim această legătură indestructibilă, între creatură şi Creator, mai explicit - ţine deantecedentele vieţii mele, de datorii şi frustrări, de fir ea mea rebelă şi temperamentală. Pe linie maternă, amdatorii faţă de şiruri lungi de preoţi, protopopi, episcopi - şi, mai ales, faţă de cel mai mare pictor bisericesc al

15

secolului al XIX-lea, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Eminescu - cu care acesta a şi dormit, în fânulturnului porţii Mânăstirii Putna: străunchiul meu bucovinean , Epaminonda Bucevschi . Am datorie, deci,implicit, ca bucovinean şi român, faţă de singurul sfânt autentic, dintre scriitori: EMINESCU. El este singurulcare nu l-a trădat pe Hristos niciodată şi s -a închinat bine, deplin, în faţa Cuvântului - ca Neam. Este singurulcare şi-a transfigurat deplin Rugăciunea - în Răstignire.

Mă simt mereu în inferioritate spirituală, faţă de unchii mei după mamă, care au fost schin giuiţi întemniţele staliniste din România, pentru credinţa lor neabătută în Dumnezeu şi în Neamul Românesc. Mă simtmereu dator faţă de toţi martirii Neamului în care m -am născut - şi faţă de toţi cei care au ştiut să sufere şi săse dăruiască lui Dumnezeu, prin sacrificiul către Neam. Unul dintre ei este şi tatăl meu - pierdut printre sutelede mii de oşteni care au încercat să -l păzească pe Dumnezeu, la troiţa de la Răscrucea Istoriei Patriei -Moşie.Că n-au putut până la capăt, poate că nu e vina lor pe de-a-ntregul - ci misiunea noastră, pentru noi şi pentruviitorime. Încă n-a ajuns vârful Crucii Neamului Românesc - până la vârful Golgotei: deci, datoria noastră esă continuăm suişul şi sângerarea…

Şi pentru că simt cum cresc imens, teribil, ac este datorii ale mele către Dumnezeu - mă revolt,neghiob, posomorât, blasfemiator şi perfid, uneori - sperând, fariseic, să mi se scadă din datorie. Dar datoriamea creşte cu exact atât de mult, cât de mare este revolta mea… - şi, deci, urmează pocăinţa şi înfrângerea şimelancoliile şi bucuria mea, şi adoraţia fiecărei zile şi a fiecărui zbor de înger. Asta e existenţa mea cotidiană -mai vizibilă sau mai puţin vizibilă, pentru cei din jurul meu - dar nu mă simt, prin asta, “poet religios” - ciun tare chinuit şi nefericit şi înglodat în lumini - om.

REPORTER – Cum s-a născut ideea “Contraatac”-ului?! Ce v-aţi propus şi ce aţirealizat? Cum vedeţi evoluând pe mai departe această generoasă idee?! Câţi tineri“aveţi pe conştiinţă”?

“Pe conştiinţă îi am pe elevii -tineri care au uitat ori au trădat, din slăbiciune proprie, combinată cu urgia viscolului social - revista lor, a cauzei viitorului spiritual al zonei Adjud -Vrancea.”

ADRIAN BOTEZ - La început, a fost mânia. A fo st acel an 1999, când apăreau în DILEMA luiPleşu nemerniciile şi murdăriile şi blasfemiile faţă de Sfântul Scriitorilor Români: EMINESCU. Şi, ca reacţie aanonimatului, contra celor care se aşezaseră ca păduchele în fruntea “intelighenţiei” româneşti, aco perind-o deruşine - mutul din mine a strigat fără glas, pe patru pagini, pe care singur le -am umplut cu liturghiileeminesciene - în final, adăugând un gând al meu, despre Eminescu…Asta s -a numit, atunci, într-o iarnă tristă- MANIFESTUL EMINESCU - subînţelegând, astfel, prin cuvântul “manifest”, că această ţidulă ar fi trebuitsă circule şi să răscoale conştiinţele. N -a (prea) circulat şi n-a răsculat, în nici un caz, pe nimeni. Am înţeles,atunci, că războiul pentru apărarea valorilor spirituale a le neamului meu (şi ale omenirii terestre, în general)trebuie să fie un război de gherilă, dus de (cât mai) mulţi, cu răbdare de diavol şi cu credinţă de sfânt. Deaceea, am numit revista: CONTRAATAC - pentru a semnala că noi nu lovim înainte de a fi lo viţi (loviţi prinblasfemierea, prin spurcarea izvoarelor vieţii noastre spirituale) - că noi existăm (în cel mai umil loc dinŞcoala Românească: Grupul Şcolar Agricol… - acolo unde poate fi, foarte versatil, când mlaştină puturoasă,când iesle sfântă… - sau şi una, şi alta!), iar ticăloşii, urâţeniile pământului, cei care vor să creadă şi să ne facăsă credem că omul se trage din cimpanzeu ori gorilă şi, deci, poate fi oricât de josnic, de groaznic, de sclav(dar şi proştii, care sunt periculoşi pen tru că nu ştiu că sunt proşti şi se umflă ca broasca -n tău, sufocând, cuduhoare, lumea) - să se ferească, sau, cel puţin, să nu se simtă în largul lor şi să nu se creadă victorioşi pedeplin şi înainte de limită - cât timp noi existăm, cât dăm semnal e vitale!!! Aceasta, deci, nu este orevistă - ci o cauză!!! Oricât de umilă, prinsă-n două capse - ea este, în mijlocul beznei dezesperante şiînăbuşitoare - o rază! De talent “moşit” cu sudoare, de cultură, de gândire, de spirit - dar, mai ales, demenţinere a stării de veghe. Adică, rază a tot ce înseamnă păstrarea, prin luptă scrâşnită, a omeniei/omului dinom. A copilului din om.

Şi am mai înţeles că nu noi, bătrânii, vom fi beneficiarii acestui război de gherilă (cu retrageristrategice şi contraatacuri), război care, prin natura lui, e de lungă şi foarte lungă durată - ci tinerii, urmaşii şiurmaşii urmaşilor noştri. Căci tinerii, categoria de tânăr, aparţine Nemuririi şi Eternităţii. Şi tinerii suntmai copii decât noi, bătrânii -îmbătrâniţii - şi Hristos a grăit şi pentru revista noastră: “Lăsaţi copiii să vină lamine!” Deci, trebuia să caut apostoli printre tinerii din jurul meu - şi am găsit, astfel (cu greu, în timp - dar amgăsit!) - elevi-tineri, care au înţeles că şi cuvântul lo r contează, sau poate conta, poate folosi şi poate sunafrumos şi luminos, în bezna tăcerii din jur!!! Că au ce spune şi trebuie să spună, să strige - dacă vor să ştie, ei

16

înşişi, că EXISTĂ. Şi care elevi -tineri, venind spre revistă cu gânduri curate, cu ce aveau, ei în ei, mai frumosde arătat lumii - treptat, au început să zărească Piscul ameţitor al Credinţei (chit că, ulterior, mulţi l -aupierdut din vedere, lăsându-se copleşiţi de viziunea infernală a negurilor din jurul Piscului) şi ei se înnoies c înciclurile cvadruple ale şcolii (au fost Dana Pâslariu, Elena Rusu, Iuliana Ghiniţă, Florin Bâra, SilviuBobeică sau Ion Mihăilă - sunt, azi, Mihaela Moscu, Diana Bortă, Alina Bălan, Elena Chirilă, ElenaTaraşi, Ilie Ivan - care-i provoacă pe deja instalaţii pe parapete Irina Birtolom, Ionela Călugăru, LidiaTancău, Nicoleta Jalbă, Costică Clatea, Marius Iurac etc.) - dar şi profesori-tineri - fie tineri fizic şispiritual, cum sunt domnii profesori Cătălin Mocanu (dascălul de Istorie…)şi Gabriel Ilie(dascălul de Educaţie fizică…) - fie tineri în duh şi credinţă, cum este Sfinţia Sa, preotul profesor IonMunteanu (fireşte, dascălul de Religie…) . Aceşti tineri categoriali de care vă vorbesc s-au strânsîn jurul revistei cu timpul - dar, asemeni unor veritabili devoţi, au ajuns să creadă fanatic în această revistă, săse identifice cu ea, să simtă că revista este o parte (şi deloc mică!) din chiar existenţa lor!!! Revista aceastaDOARE!!! Prin existenţa şi prin naşterea ei grea şi prin întârzi erile ei de apariţie…prin tot.

În anul din urmă, 2005 - cel mai mare câştig al revistei -cauză - CONTRAATAC - îl socotesc a fifost atragerea, pentru cauză (“căuzaş”!!!), a atât de tânărului (spiritual) profesor -“guerrilleros” din Focşani -profesorul MIRCEA DINUTZ !

Cum va evolua “ideea”? Nu ştiu. Problema asta e legată, strict, de evoluţia sau involuţia(catastrofală)a spiritului, a forţelor spirituale care ne sprijină, atât din planul metafizic, cât şi din cel mai prozaic…hârtie,calculator, toner…E legată de CREDINŢĂ. Câtă vreme se va crede în ideea -cauza întrupată prin fiinţareaCONTRAATAC-ului - atâta va exista şi, de ce nu, va evolua CONTRAATAC-ul. Se va stinge credinţa - vadispărea CONTRAATAC-ul. Simplu şi tragic - ca la vechii greci. Nimic patetic. Revista noastră a început, demult, să fie un barometru al spiritualităţii locale - şi nu numai…Datorită(sau din cauza …) ei, au apărut, prinzonă , alte reviste aşa-zis “şcolare”.

“Pe conştiinţă” îi am pe elevii -tineri care au uitat ori au trădat, din slăbiciune proprie, combinată cuurgia viscolului social - revista lor, a cauzei viitorului spiritual al zonei Adjud -Vrancea. S-au trădat pe eiînşişi. “Pe suflet” am mulţimea de elevi şi profesori(zdrobitoare majoritate!) care n -au fost convinşi (n-amfost, noi redactorii, vrednici , în faţa lui Dumnezeu, să primim harul convingerii!!!), sau n -au înţeles adevăratulrost al acestei reviste - şi au stat, şi stau şi astăzi, pe margini. Sau o scuipă şi azvârl cu pietre în ea. Sau, mairău, nu o bagă în seamă. Ce-or fi aşteptând? OZN-uri, veniri masive de extratereştri şi comete prevestitoare deapocalipse??? Apocalipsa ne -o facem noi, oamenii, “cu mâna noastră” - aşa a hotărât Dumnezeu. Iar reviste caa noastră (şi câte altele, în ţară!!!) sunt amânări/păsuiri, prin neuitare de Dumnezeu - ale Finalei, Cumplitei şiDreptei Judecăţi Dumnezeieşti.

REPORTER – Marginea şi Centrul, o eternă dispută care - din păcate - nu ducenicăieri!!! Dvs. cum o vedeţi rezolvată?! Care este şi care ar tr ebui să fie atitudineascriitorului ce NU trăieşte într -un mare centru cultural, economic şi administrativ?!

“Dumnezeu va hotărî Centrul şi Marginea, şi tot Dumnezeu, prin spiritul oamenilor, va hotărîceasul când cel trebuincios, pentru ideile lui fie rbinţi, va fi scos, din umilinţa lui, şi pus în frunte”

ADRIAN BOTEZ - Marginea şi Centrul…Dumnezeu e peste tot – e Perimetru şi Centru,concomitent. Alecsandri a creat mai frumos la Mirceşti, decât la Iaşi ori Bucureşti - Eminescu a creat oriunde- pe mal de lac, în mânăstiri părăsite, în odăi de mari oraşe…Emily Dickinson, structură genialoidă, de unicăsensibilitate expresiv-poetică, cea mai valoroasă femeie -poet a Americii, din toate timpurile - a stat, o viaţăîntreagă, izolată într-un colţ de ţară, la etajul unei căscioare, de la care etaj nu se cobora nici să mănânce:servitoarea îi dădea mâncarea, cu sfoara, pe geam - şi asta, o viaţă întreagă!!!…Totu -i să-ţi faci datoria, săscrii, că de asta ţi-a dat Dumnezeu har (dacă ţi l -a dat). Ce-or zice alţii despre tine - treaba viitorimii şi acriticilor! Călinescu a trecut, în Istoria lui, şi pe un analfabet, Cilibi Moise… - cel care dicta directculegătorului de litere, de la tipografie!…

Mă doare şi ne doare când vedem aroganţa Bucureştiului - faţă de noi, scriitorii provinciali - dardacă ne-am lăsa de scris, că nu ne publică ROMĂNIA LITERARĂ a lui Manolescu, liderul US, din Bucureşti -ar câştiga cineva, ceva? Un mare polonez (Adam Mickiewicz) şi un mare român (Corneliu Zelea Codreanu)spuneau acelaşi lucru, în secole diferite: patria trebuie s -o ai, în primul rând, în suflet, că dacă o ai în suflet,atunci vei putea s-o realizezi şi fizic, pe Pământ (şi ştiau ei ce ştiau…) - iar dacă n-o ai în suflet, degeaba o aipe pământ: niciodată nu va fi patrie - ci un oarecare pământ…Aşa a fost şi la “poporul Bibliei”, la evrei:

17

patria au purtat-o, aproape 2000 de ani, în suflet! Teribil!…Aşa şi noi: “să credem în scrisul nostru” (îndemneminescian!) - şi Dumnezeu va hotărî Centrul şi Margin ea, şi tot Dumnezeu, prin spiritul oamenilor, va hotărîceasul când cel trebuincios, pentru ideile lui fierbinţi, va fi scos, din umilinţa lui, şi pus frunte. L -am întrebatodată, exasperat de nerecunoaşterea valorilor, prin 1977, pe maestrul meu, Dumitru Irimia: “La ce bun,domnule profesor, să mai muncim, dacă nu recunoaşte nimeni munca noastră?” - şi răspunsul lui nu l-am uitatşi e bine să-l audă unii şi alţii: “Dragă Adriane, noi trebuie să fim pregătiţi, şi să -i pregătim, la rându-ne, pealţii, pentru creaţie - pentru vremi ce vor veni, şi în care valoarea va fi recunoscută - că dacă n-om facenimic, cine ce va avea de recunoscut? N -avem voie, prin inactivitatea noastră, să creăm sau să prelungimnejustificat vremurile nefericirii şi ale secetei spirituale!” Sfânt cuvânt! Căci, odată şi -odată, se va alege grâulde neghină - şi-n Centru va fi, spre privire, Lumina - şi numai ea!

REPORTER – Din nou, nu-mi pot refuza o întrebare: de ce există peste tot atâteagrupuri, grupuleţe, găşti şi grupări literare, de ce atâta lipsă de luciditate?!? Ar trebuisă ne unească faptul că suntem din ce în ce mai singuri, că pragmatismul lumiiimediate ne sufocă, că meschinăria semenilor ne ucide, iar noi, care iubim şi slujimfrumosul şi binele, ne bârfim, ne l ovim sau, şi mai rău, ne îmbătăm cu laude deşarte, deparcă Dumnezeu ne-a luat văzul şi ne-a încremenit auzul - pentru a recepta doar ceeace ne convine şi a respinge violent tot ce ne deranjează. Cui foloseşte o asemenea risipăde energie, lipsită de cea mai elementară raţiune?! Care e punctul dvs. de vedere?!

“Ne distingem prin bârfă şi venin (…). Absolut nimic măreţ nu se naşte din minţilenoastre ca nişte peşteri putrede şi purulente şi din sufletele noastre chircite şi afumate…”

ADRIAN BOTEZ - E o imensă prostie, iresponsabilitate şi inconştienţă să nu existe solidaritate,unirea forţelor spirituale, ale tuturor creatorilor, în teribilul război metafizic de astăzi, contra extrem deriguroaselor armate ale Întunericului Antispiritual, de -creator! Orbiţi de orgolii mărunte, jalnice, scriitorii deazi nu vor să ştie că salvarea spirituală se face cristic, generos - iar nu meschin: “Unde veţi fi doi şi trei, uniţiîn numele meu, acolo voi fi şi Eu!” - avertizează Hristos, de două mii de ani. Din păcate, lecţia renascentistă,luciferică, a prins nemăsurat mai bine decât lecţia cristică. Dar măcar renascentiştii erau nişte titani creatori -or, noi abia suntem nişte homunculi, nişte avortoni - dacă nu şi mai derizorii. Iar titanii renascentişti l-autrezit pe Prinţul Întunericului - şi în bezna rămasă de pe urma lor, noi, nişte pigmei drapaţi în fumuri -strigăm cu voci îngroşate, ca să ne creadă (cine?) oameni “mari”…Ne distrugem, prin bârfă şi venin, nefăcândaltceva decât să ne confirmăm s tatutul de lachei preaplecaţi ai Satanei. Absolut nimic măreţ nu se mai naşte,din minţile noastre ca nişte peşteri putrede şi purulente, şi din sufletele noastre chircite şi afumate…De aceea şide aici şi aberaţia postmodernistă, care propovăduieşte sfârş itului creaţiei (originale, proaspete, vii, cu flacăraîndreptată, pururi, spre cer şi viitor) prin cuvânt…

Potenţial creator există, însă - şi chiar mare!!! - dar se risipeşte în lupta “cu retoricele suliţi” şi încele mai puturoase şi ordinare cabale . “Eu sunt buricul Pământului şi fără cărţile mele nu există lumea!” Dinpăcate pentru orgoliul nostru curcănesc, Buricul Pământului este Creatorul Pământului - şi nu creaturaCreatorului. BIBLIA s-a scris - şi pare că fără rost! Preotul Eminescu sluje şte într-un templu de surzi şi orbi.Şi atât BIBLIA, ca rost şi Cuvânt întemeietor de rost - cât şi preotul Eminescu, dimpreună cu NeamulRomânesc (Supraindividualitatea Românească), vor arde în fumul negru al haosului egoismuluidespiritualizant, aneantizator. Orgoliul nostru de pigmei va avea, din păcate, un efect - şi ce efect!…Nimenidintre noi nu-şi dă seama ce cumplit efect: ştergerea Neamului Românesc din Planul Divin - ca Neam-cu-Misiune…

Scriitorul X se crede “internaţional” - deşi nu e decât poet al odăii lui personale, cântându -şi din lirăepopeea durerilor bătăturilor lui personale, de la degetele de la picioare - blasfemiind şi sortind naţiunearomânească la dispariţie, din planul divin. Nici nu -i trece prin gând că abia GENERAŢIA de sc riitori ai epociicutare - tot X să-i spunem!!! - contează, creează premizele evoluţiei spirituale a Neamului şi Terrei.“Concepţie comunistă! Doar personalitatea contează!” - strigă lucifericul nostru “geniu pustiu”… Nimeni nuneagă rolul personalită ţii - dar cine s-o confirme, cine să-i dea direcţie şi rost acestei personalităţi, dacăfiecare scriitor se crede unic - deci se vrea singur? Nimeni nu poate exista prin sine, că nu e Dumnezeu - arenevoie fie şi de un “fundal” - şi acest aşa-zis “fundal” este generaţia. Singurătăţile şi unicităţile sunt şi rămânsterpe, dacă nu sunt valorificate/explicate prin contextul spiritual al epocii. Sprijinindu -se unii pe alţii, scriitoriicreează (inconştient) şi conformează/confirmă ierarhii/Ierarhia. Al tfel - neantul îi mănâncă. Eminescu era

18

prieten cu toţi scriitorii, mari şi mici - nu se grozăvea, nu se umfla în pene: el se exprima - asta era treaba luiunică!!! - nu avea grija ierarhiei, să -şi pieptene imaginea din oglindă - căci ierarhia/ierarhizarea nu e treabascriitorului - ci a timpului (uneori, foarte capricios, dar, per total, destul de corect valorificator…) şi acriticilor literari. Şi, până la urmă, a lui Dumnezeu: el hotărăşte cine a ajutat Neamul şi Omenirea, prin ce afăcut - şi cine numai s-a scălâmbăiat, să treacă drept “original”, să lanseze “mode”etc. etc. Avea dreptate,probabil, Fănuş Neagu, când vorbea de deosebirea dintre generaţia actuală de scriitori şi despre cea dinainte de1989:”Voi nu sunteţi solidari şi nu aveţi c riticii voştri!” Despre solidaritate - ea funcţionează extrem dealeatoriu, în funcţie de bisericuţe şi interese meschine. Cât despre critici - ştiţi dvs. mai bine ca mine ce secetăeste: nu există o critică profesionistă, riguroasă şi constantă (dvs. sunteţi o “rara avis”…) - şi se face “criticala persoană”, iar nu “la operă”(mai deştepţi/lucizi paşoptiştii!). Se face critică de gaşcă, “mafiotă”, “la mareleşantaj”: “Zi tu de mine că sunt deştept foc, ca să nu zic eu de tine că eşti prost!” Iar când miros “mafioţii” căunul, străinul! - s-a ridicat inconvenabil de mult, pentru ei - dă-i la cap! - şi dacă n-au cu ce să-l şantajeze- “complotul tăcerii”! Cel mai eficient!!! - descurajează “la fix” pe “amicul”(“străinul”…) - care seface, din scriitor - franzelar! Îţi trebuie ceva “muşchi” interiori, ca să -ţi vezi de treabă, în tot acest viespar al“mărunţeilor”…

Unde, în ţară, s-a trecut peste animozităţile de tarabă - s-au născut grupuri de creaţie de toată stima:am în faţă, acum, revista POEZIA, din Iaşi, anul XI, nr. 3(33)/2005, un fel de DACIE LITERARĂ a secoluluiXXI (adunând/stimulând creatori din toată ţara românilor!) - director : Cassian Maria Spiridon, redactoriMarius Chelaru(eseu), Dragoş Cojocaru(literatură universală), Vasi le Proca(poezie), Amalia Voicu(critică) -având ca temă de studiu şi creaţie POEZIA ŞI CLIPA (pentru anul 2006, revista propune ca teme de creaţie şistudiu: Poezie şi vin; Poezie şi apă; Poezie şi foc; Poezie şi frig ; pentru 2007: Poezie şi religie; Poezie şirugăciune; Poezie şi mit; Poezie şi geneză ; pentru 2008: Poezie şi sugestie; Poezie şi ambiguitate ; Poezie şialuzie; Poezie şi sentiment; pentru 2009: Poezie şi vid; Poezie şi somn; Poezie şi haos; Poezie şi cosmos - unadevărat “plan cincinal” cultural-literar !!! - în sensul cel mai bun, mai creativ şi mai vast -rodnic!). Ce ne-arcosta şi pe noi, vrâncenii, să înc